duminică, 30 august 2009

“Nene Doctore” care “mi-ai vindecat” buba la cap…acum…33 de ani

Pe 29 august este ziua de nastere a Dl Prof Ciurea iar pe 30 august este Sf Alexandru! Cu acest prilej eu ii urez un calduros LA MULTI ANI!, multa sanatate si sa faceti bine cat mai multa lume! :-)

La rugamintea Dl Profesor, public urmatorul mesaj din partea unei foste paciente de numai 2 anisori, care intre timp a devenit femeie, adresat dansului cu aceasta ocazie festiva. Dl Profesor este foarte incantat ca acel copilas de numai doi anisori a crescut mare, si ii multumeste pentru caldele urari, dorindu-i numai sanatate!


Domnule Profesor Doctor,
(“Nene Doctore” care “mi-ai vindecat” buba la cap…acum…33 de ani)

Acest mesaj, l-am inceput pe data de 29 iulie 2009 (fix cu o luna in urma, fata de data aniversarii zilei dvs. de nastere) , si asta deoarece am dorit sa va ajunga la suflet, un suflet mare, imens, dar…rece, pentru cine nu a reusit sa-l descopere. Mi-au trebuit 35 de ani de viata, sa-l descopar si ma bucur nespus de mult ca am descoperit ce se ascunde in sufletul unui OM CARE SALVEAZA OAMENI, care, chiar daca pare foarte rece la prima vedere (ca orice medic), ESTE UN OM DEOSEBIT, CU UN SUFLET IMENS. Mi-au trebuit 35 de ani ca sa descopar ca, undeva, in tara, exista UN PRIETEN ADEVARAT, de care ma despart 60 km. OMUL ACELA, SUNTETI DVS., DOMNULE PROFESOR, OMUL DATORITA CARUIA TRAIESC SI POT SPUNE CA SUNT UN OM NORMAL, DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE. Cuvintele sunt prea putine, pentru a putea reda ceea ce simt pentru dvs. Nu se pot descrie in cuvinte, aceste sentimente: sunt mult prea puternice, pentru a putea fi descrise. Toata viata mea, toate realizarile de pana acum, vi se datoreaza, chiar daca nu ati contribuit direct la formarea mea profesionala, dar ati contribuit la dezvoltarea mea intelectuala, care a stat la baza formarii mele profesionale. Caci daca nu erati dvs., poate ca nici eu… nu mai eram azi pe aici…sa va multumesc, sa va spun cat va apreciez, cat va respect si….cat va iubesc…, o iubire profunda, adanca, din suflet, o iubire parinteasca, o iubire de bun simt, care iti da fiori, cand te gandesti la cel care ti-a salvat viata, si PE CARE NU POTI SA NU-L IUBESTI. Orice ati spune, oricum m-ati considera (poate lipsita de bun simt), EU VA IUBESC, CA SI PE PARINTII MEI, pe care i-am iubit si ii voi iubi, cat voi trai. Si, poate ca nu sunt singura care va iubeste parinteste. In afara de copiii dvs., poate ca sunt sute, chiar mii de PERSOANE CARE VA IUBESC asa ca mine, si ma refer aici, la persoanele carora le-ati salvat viata, de-a lungul anilor, de la copiii de cateva zile, la oamenii aflati spre amurgul vietii. Dar unii dintre noi, poate au uitat prin ce au trecut si nu-si mai amintesc ca, la un moment dat, v-au cunoscut. Nu-i condamnati. Timpul trece si se asterne peste noi, uitarea.
Insa, cine vrea sa uite, uita, cine nu, in drumul vietii, mai intoarce din cand in cand, capul in urma, pentru a vedea de unde a plecat si… unde a ajuns si care au fost oamenii care l-au ajutat sa mearga mai departe, fie ca sunt medici care i-au salvat viata (ca in cazul meu), fie ca sunt profesori care i-au indreptat pasii catre cariere de succes, sau alti oameni, care, in momente de cumpana, i-au ajutat sa mearga mai departe si sa nu abandoneze drumul catre succes (succes in viata, succes in cariera, succes in casnicie etc). In cazul meu, dumneavoastra ati stat la baza succesului meu in viata, prin faptul ca, datorita dumneavoastra, SUNT UN OM NORMAL, DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE. Stiu ca va plac foarte mult florile, de aceea va ofer un buchet de flori, virtual:



In finalul acestei felicitari, va adresez urmatoarea urare:
Fiecare secunda pe care o petreceti, fiecare actiune pe care o faceti, fiecare persoana pe care o intalniti, fiecare zambet pe care-l dati, fiecare lacrima pe care o varsati, sa fie din inima si sa va ajute in dobandirea celui mai de pret bun in cautarea caruia suntem, constient sau inconstient, fiecare – FERICIREA, si in pastrarea celuilalt bun de pret - SANATATEA, careia,unii dintre noi, ii apreciaza adevarata ei valoare, atunci cand nu o mai au, si , din pacate, uneori, prea tarziu.
LA MULTI ANI!
MULTA SANATATE!
Cu deosebit respect,
Ing. Daniela Cucu – Ploiesti
(35 de ani, pe 7 iulie 2009)