LAUDATIO - Profesorului Alexandru Vladimir Ciurea, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti

Pe 24.11.2010 Domnul Prof Dr Alexandru Vlad Ciurea a fost facut Doctor Honoris Causa al Universitatii "Petre Andrei" din Iasi. Mai jos se regaseste Laudatio si sunt publicate cateva poze de la eveniment.

Onoraţi membri ai Senatului Universităţii “Petre Andrei” din Iaşi,
Domnule Profesor Alexandru Vladimir Ciurea,
Doamnelor şi Domnilor,

„A fi neurochirurg înseamnă a reuşi să-l armonizezi pe Sisif cu Apollo", spunea, într-un interviu recent, unul dintre cei mai înzestraţi neurochirurgi pe care i-a avut medicina românească şi pe care, astăzi, avem privilegiul de a-l avea printre noi în această Aulă. Într-o perioadă în care tabloul sistemului sanitar românesc pare mai degrabă desprins din picturile lui Goya, bucuria de a ne întâlni cu o personalitate precum domnul Profesor Alexandru Vladimir Ciurea ne oferă răgazul speranţei că nu e chiar totul pierdut. Şi probabil că acesta este darul cel mai de preţ pe care medicul Ciurea îl face, în fiecare zi, celor de lângă el: Speranţa. Pentru unii speranţa că vor trăi, că se vor bucura de cei dragi, iar pentru ceilalţi speranța că vor putea salva vieţi, multe vieţi, şi în limba maternă.

Domnul Alexandru Vladimir Ciurea s-a născut în Vaslui. Pentru că vremurile erau tulburi, familia a ales să se mute într-o zonă ceva mai ferită de pericolele războiului, la Braşov. Aici tânărul Alexandru Vladimir Ciurea va absolvi liceul “Andrei Şaguna”. Cum medicina era deja o tradiţie de familie, bunicii, unchiul şi mătuşa practicând-o cu mult suflet, această meserie a devenit curând cel mai aprig vis al său, căruia îi va dedica întreaga viaţă. În 1964 devine absolvent al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, iar în 1974 obţine titlul de doctor în medicină cu teza “Aspecte terapeutice actuale în adenoamele hipofizare”. Trei ani mai tîrziu, în 1979, în urma unui examen naţional pe care îl promovează de pe prima poziţie, devine medic primar neurochirurg.

Din 1988, medicul Alexandru Vladimir Ciurea conduce Secţia I Neurochirurgie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni”, iar din 1997 este profesor de neurochirurgie şi îndrumător de teze de doctorat la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti. Începând cu anul 1999 devine preşedintele Societăţii Române de Neurochirurgie, iar din noiembrie 2007 este membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Doi ani mai târziu, în iunie 2009, devine membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România. Din 2008, Profesorul Ciurea prezideză Comisia Naţională de Neurochirurgie.

Contribuţiile sale într-una dintre cele mai dificile şi, în acelaşi timp, fascinante domenii ale medicinei, i-au adus Profesorului Ciurea, şi implicit neurochirurgiei româneşti, o largă recunoaştere internaţională. Astfel, din 2004 acesta ocupă funcţia de Vicepreşedinte al Societăţii Mondiale a Neurochirurgilor, iar din 2009 este “official visiting professor” în comisia educaţională a aceluiaşi for. În 2007 devine membru internaţional al Academiei Braziliene de Neurochirurgie, iar din aprilie 2008 este Vicepreşedinte al Academiei Multidisciplinaria Neurotraumatologica, după ce în 2004, în Pheonix - Arizona, se număra printre membrii fondatori ai acesteia. Începând cu luna mai a acestui an, Profesorul Alexandru Vlad Ciurea este şi Vicepreşedinte al Euroacademiei Multidisciplinaria Neurotraumatologica.

Colaborarea cu instituții prestigioase din străinătate nu se oprește însă aici, cercetătorul științific de gradul I Alexandru Vladimir Ciurea conducând sau fiind implicat în nu mai puțin de 18 proiecte de cercetare naționale și internaționale, în perioada 2000-2010. De asemenea, a inițiat colaborări cu universități de prestigiu din străinătate, printre care University of Virginia din Statele Unite ale Americii, Karolinska University din Suedia, Universitatea Marburg din Germania sau Universitatea Messina din Italia.

Numele său va rămâne în istoria neurochirurgiei românești nu numai prin miile de vieți care au renăscut din mâinile sale, ci și prin extraordinarele eforturi făcute pentru progresul acestei științe. Departamentului de Cercetare în Neuroștiințe al Spitalului Clinic Bagdasar-Arseni și primul Centru de Excelență în Neurochirurgie și Neurologie, dotat la cele mai înalte standarde internaționale, există acum în medicina românească, datorită Profesorului Ciurea. De asemenea, Profesorul deține și un brevet de invenție cu titlul ”Drena Unitub”, pentru un procedeu chirurgical folosit pentru tratamentul hidrocefaliei.

E o misiune aproape imposibilă să rezumi la câteva rânduri tot ce a semnat până acum Profesorul Ciurea în cartea de istorie a neurochirurgiei mondiale. Peste 80 de articole publicate în cele mai prestigioase reviste științifice ale lumii, dintre care 23 cotate ISI și alte peste 100 de articole apărute în publicații de specialitate românești. Ca și autor principal, Profesorul Alexandru Vlad Ciurea a semnat 27 de cărți, titluri importante pe care probabil nici un student care își dorește să urmeze această specializare, nu le-a ratat, dintre care amintim doar câteva: ”Patologia neurochirurgicală pediatrică” publicată la editura Academiei în 1980, volum distins cu premiul ”Gheorghe Marinescu” al Academiei Române; ”Craniofaringioamele”, carte distinsă în 2005 cu premiul pentru Tratate în Domeniul Medicinii, la Salonul Internațional de Carte; ”Traumatologia craniocerebrală”, care a primit în 2006 Diploma ”Carol Davila”; ”Managementul Sistemelor și Organizațiilor Sănătății”, o lucrare ieșită din tipar anul acesta și multe altele. Profesorul Ciurea este de asemenea coautor în 21 de tratate și monografii neurochirurgicale și neurologice, precum și autor în capitole de carte publicate în străinătate, dintre care menționăm: ”Postinfectious Hydrocephalus in Children”, publicat în ”Pediatric Hydrocephalus”; ”Cranial traumas in children”, în ”Practical Handbook of Neurosurgery from Leading Neurosurgeons”, volumul 2 sau ”Intracranial Hypertension”. Nu mai puțin de 10 publicații științifice internaționale prestigioase îl au în board-ul editorial pe, de-acum celebrul, neurochirurg român. Dintre acestea enumerăm doar câteva: ”Child's Nervous System” din Germania; ”Surgical Neurology” din SUA; ”Neurosurgical Review”; ”Asian Journal of Neurosurgery” din Japonia.

De-a lungul carierei sale, profesorul Alexandru Vladimir Ciurea a fost distins cu nenumărate premii și medalii, ca o recunoaștere a ceea ce a însemnat munca sa pentru medicina românească și internațională. În 1995 International Biographical Centre, Cambridge îi acorda distincția ”International Who's Who of Intelectuals”, iar în 2000 este distins cu Ordinul Național, Serviciul Credincios în grad de Comandor. Profesorul Ciurea este ”Doctor Honoris Causa” al Universității ”Dunărea de Jos” din 2001 și al Universității de Medicină și Farmacie din Chișinău ” Nicolae Testemiteanu” din 2008. În 2006 Universitatea Messina din Italia îi oferă medalia „STVDIORVM UNIVERSITAS MESSANAE”, în 2008 primește diploma de Excelență a Asociației Medicale Române, iar în 2009 i se înmânează premiul ”Vieții Medicale”. Românii și-au exprimat gratitudinea pentru medicul Ciurea oferindu-i diploma ”10 pentru România” în specialitățile chirurgicale.

Medicul Alexandru Vladimir Ciurea este, în același timp, mentorul și modelul a generații de studenți pe care i-a format. Printre meritele sale de dascăl, se numără continuarea școlii de neurochirurgie pediatrică inițiată de Prof. Constantin Arseni și Dr. L. Horvath, contribuind la dezvoltarea, modernizarea și implementarea acestei discipline. De numele Profesorului Ciurea se leagă, de asemenea, organizarea, de două ori pe an, în perioada 2001-2007, a cursurilor de educație medicală continuă în neurochirurgie, destinate atât rezidenților cât și medicilor primari și specialiști. Începând din anul 1999, este principalul organizator al Conferinței Naționale de Neurochirurgie cu participare internațională, a Cursului Francofon de Neurochirurgie și, odată la doi ani, a Cursului Româno-German de Neurochirurgie.

Universitatea ”Petre Andrei” din Iași a avut întotdeauna în profesorul Ciurea un prieten, iar comunitatea academică s-a bucurat anul acesta de privilegiul de a-l audia în remarcabila Conferință “Brain Disorder in Famous Personalities. Evergreen in Brain Activities”, care s-a desfășurat chiar în această Aulă.

Marele sociolog Petre Andrei, cel al cărui nume avem privilegiul de a-l avea pe frontispiciul instituției noastre, scria în cunoscuta sa lucrare ”Despre ideal. Despre fericire” că ”fericirea nu depinde numai de mărimea cantitativă a valorilor realizate, ci și de conștiința cu care ele au fost înfăptuite”. Dacă Petre Andrei avea dreptate, atunci Medicul și Profesorul Alexandru Vladimir Ciurea este cu siguranță un OM fericit.

În semn de recunoștință și mulțumire pentru tot ceea ce reprezintă neurochirurgul, profesorul, cercetătorul și omul Alexandru Vladimir Ciurea, propun Senatului Universității ”Petre Andrei” din Iași conferirea titlului de Doctor Honoris Causa.



Prof. univ. dr. Cristian Dinu POPESCU

###

Pacientii Multumesc: Adela Cananau

Am trait un adevarat miracol, pentru care nu stiu ce am facut ca sa-l merit. Am cunoscut oameni langa care nici nu am visat sa stau.

Acesti oameni minunati sunt : domnul profesor Alexandru Vlad Ciurea, doctorii, doctoritele si asistentele Sectiei de Neurochirurgie Spital Bagdasar-arseni.
Acum, eu traiesc si scriu aceste randuri numai datorita acestor adevarati eroi.
Anul trecut, in februarie viata mea a depins numai de un fir de ata.

Daca nu as fi fost operata in februarie 2009 (cea mai dificila operatie posibila) nu as mai fi trait. Am avut meningiom tranzitional la sfenoid, foarte mare (4x4x3,8 cm). Acest meningiom comprima artera. Din aceste cauze a fost atat de dificila si riscanta operatia. A fost extrasa complet tumora.

Este uimitor ca datorita acestei extraordinare operatii (ablatie totala) sunt complet vindecata, ma simt extraordinar de bine.

Nu pot sa-mi exprim sentimentele si cat de mult va multumesc, domnule profesor Alexandru Vlad Ciurea, multumesc la fel de mult si colectivului sectiei dumneavoastra.



August 2010

Pacientii Multumesc: Povestea unei mame care inca mai poate zambi

Sunt Dumitru Mihaela in urma cu cinsprezece ani am dat nastere singurlui meu copil ce s-a innascut cu o malformatie congenitala si anume un meningoencefalocel (o punga plina de lichid cefalorahidian).Bucuria nasterii primului meu copil a fost umbrita de aceasta veste ,Doctorul de la maternitate spunandu-mi ca sunt tanara si mai pot avea copii fiindca acesta nu va avea sanse sa fie un copil normal riscand sa paralizeze daca acel meningo-encefalocel v-a fi extirpat la o varsta frageda iar daca v-a fi lasat intact ar putea creste extrem de mult

Cu toate ca acel doctor de la maternitate mi-a dat de inteles ca lupta impotriva vietii normale a propriului meu copil este in zadar.Am hotarat impreuna cu sotul meu sa cautam o alternativa rapida cat mai eficienta pentru a fi extirpata aceasta malformatie. deoarece nu puteam sta cu mainile in san si nu puteam condamna copilul tocmai nascut la o viata anormala .

Luptand si fiind convinsa ca acest copil poate fi salvat am fost descurajata in n randuri de foarte multi doctori ce mi-au inchis usa in fata .

Pana cand am mers si i-am prezentat cazul si Domnului .Prof.Al.Vlad.Ciurea ce mi-a spus ca este riscanta aceasta operatie dar cu toate acestea el s-a incumetat sa imi opereze pruncul in varsta de doar trei luni.

Plina de emotii am asteptat ca aceasta operatie sa i-a sfarsit.La iesirea din sala de operatii nu stiam ce sa cred si speram ca domnul profesor va realiza o operatie reusita

Nu stiu de ce m-am putut indoi de profesionalismul si de competenta domnului profesor fiindca dupa operatie am reusit sa imi strang copilul in brate si l-am putut vedea fara acea malformatie urata.Asadar domnul profesor s-a dovedit a fi un inger al copilului meu.

De ce il consider un inger fiindca acel copil de la acea interventie chirurgicala s-a bucurat de o viata absolut normala ba dimpotriva acea problema ce a avut-o nu i-a afectat intelectul sau locomotia.

Dupa 12 ani m-am intors la domnul profesor ,copilul avea o tumora urata si hidrocefalie.Exact ca si data trecuta domnul Profesor Ciurea s-a dovedit din nou a fii ingerul videcator al copilului meu ,impreuna cu echipa dumnealui salvandu-mi copilul si acum.

Operatia de tumora a fost o operatie foarte dificila ce a durat 7 ore.Copilul avea o vascularizare puternica si am fost avertizata ca in timpul operatiei el poate face hemoragie interna..

Asa cum se anticipase hemoragia a pornit in timpul operatiei dar domnul Profesor Ciurea impreuna cu domnul Doctor .Talianu Dacian cu profesionalism si credinta in Dumnezeu au reusit ,si-au oprit hemoragia ,salvandu-mi copilul.

Spun cu credinta in Dumnezeu deoarece pe langa faptul ca este un foarte bun profesionist domnul Prof.Ciurea .are si multa credinta in Dumnezeu..Cand a iesit din sala de operatie era obosit si plin de sudoare ,eu i-am multumit si i-am spus ca este un ,,Dumnezeu" pentru copilul meu si il voi cita pe Domnul profesor la raspunsul care mi l-a dat ,,Dumnezeu este unul singur,fac si eu tot ce pot dar nu sunt Dumnezeu" .

Dupa operatie copilul si-a revenit repede ,nu a stat la terapie intensiva decat pana a doua zi .

Datorita domnului Prof.Alexandru.Vl.Ciurea copilul mi-a fost salvat din nou..Avem tei ani de la operatie si copilul este bine .Situatia scolara fiind buna ,el se poate acum bucura de o viata normala.Toate meritele le datorez Domnului Prof.Ciurea si echipei sale.

Asemenea oameni ar trebui respectati iar acest mare geniu al neoruchirurgiei ar trebui clonat o asemenea capacitate se naste o data la 1000 de ani

Va multumesc din tot sufletul si ma rog pentru sanatatea dumneavoastra ca sa puteti salva pe toti copiii.

D-LUI PROF. DR. CIUREA VLAD ALEXANDRU

Domnule Profesor,

Cred ca stiti cine va transmite aceste "randuri" virtuale. Sunt fosta dvs. pacienta de acum...34 de ani, ing. Daniela Cucu, din Ploiesti, SANATOASA TUN, CU O STARE DE SANATATE EXCEPTIONALA. Va anuntam, in ultimul e-mail, ca am devenit somera, din pacate. Data fiind aceasta situatie, deloc placuta pentru mine, am apelat la "varianta de rezerva", ca sa spun asa si, profitand si de faptul ca, acum doi ani, am absolvit si o scoala postliceala de asistent de farmacie, saptamana trecuta, am participat la un examen, pentru ocuparea unui post de asistent de farmacie, in spitalul de boli infectioase din PLoiesti, concurs pe care l-am luat si in urma caruia, mi-am inceput lucrul, la noul loc de munca. Sunt incantata de noul loc de munca, de contactul pe care il am , prin natura profesiei, cu OAMENII CU HALATE ALBE. In cateva zile de lucru (lucrez de circa 5 zile), am reusit sa decopar caracterul desavarsit al oamenilor in halate albe, oameni care au invatat enorm, pentru a deveni medici. Sunt niste oameni deosebiti. M-au primit in randul lor, cu o caldura nespusa, m-au incurajat si mi-au urat succes.

Cand ii vad, parca il vad pe "nenea doctor care mi-a vindecat buba la cap", singurul medic pe care il cunosc foarte bine si cu care pastrez o legatura de suflet, ca legatura intre o mama si pruncul sau, care i-a supt la san, cand a fost mic.

Se pare ca si cariera mea, se datoreaza tot dvs., la fel ca viata. E si normal, pentru ca daca nu eram sanatoasa (daca existau probleme de sanatate), nu puteam ajunge unde sunt acum.

Sincer, nu stiu daca pot exprima in cuvinte, ceea ce simt fata de dvs. si nu cred ca voi putea vreodata si asta deoarece, cand ma aflu in preajma dvs., tremur de emotie, dar iata ca si atunci cand comunic cu dvs. pe Internet, emotiile sunt foarte puternice. Pentru mine, sunteti ca si PARINTELE MEU, deoarece datorita dvs., am crescut si m-am dezvoltat absolut normal si am ajuns un om in toata puterea cuvantului, din toate punctele de vedere. Pe masura ce timpul trece, constat ca distanta dintre noi (cea virtuala, datorata respectului enorm pe care vi-l port, precum si timpului scurs de la clipa cand ne-am cunoscut) , se micsoreaza tot mai mult, iar ceea ce simt fata de parintii mei, simt si fata de dvs.: UN RESPECT DEOSEBIT, O RECUNOASTERE PROFUNDA A EFORTULUI DEOSEBIT DEPUS, PENTRU CA EU SA AJUNG UNDE SUNT ACUM. NU pot sa descriu in cuvinte, aceste sentimente pe care le nutresc fata de dvs. Cred ca singurul cuvant pe care il mai pot rosti acum, este un sincer MULTUMESC, PENTRU CA TRAIESC!

Ce repede mai trece timpul asta! Va imaginati vreodata ca, peste ani, copila de 1 an si 8 luni, din anul 1976, va va trimite e-mailuri, la varsta de 36 de ani, ca sa va multumeasca pentru ca este perfect sanatoasa? Eu nu cred ca va imaginati asa ceva. Figura fermecatoare si impunatoare a tanarului domn prof. dr. Ciurea, in varsta de 40 de ani (ma refer la varsta pe care o aveati cand veneam la primele controale, la dvs.) m-a fascinat de mica si am ramas cu ea in memorie, iar acum, cand comunic cu dvs., parca il am in fata mea, pe tanarul prof. dr. Ciurea! Am ramas indragostita de acea figura, de mica, iar pe masura ce timpul a trecut, mi-am dat seama ca, fara voia mea, am fost fascinata de TANARUL DOMN. PROF. DR. CIUREA (atunci), acum, INTELEPTUL PROF. DR. CIUREA, cu parul inspicat de intelepciunea varstei.

MULTA SANATATE, VA DORESC SI SUCCES DEPLIN IN CARIERA DVS. !


Cu stima si consideratie,
Daniela Cucu - Ploiesti
36 de ani
(la 34 de ani, de la "eveniment")

Pacientii Multumesc: Alexandru Besliu

Mulţumesc Domnului Prof. Dr. Msc Alexandru Vlad Ciurea pentru că mă simt bine şi mi-am reluat activitatea

În dimineaţa zilei de 26.IV.2010, când mă pregăteam să plec la serviciu, mi-am pierdut cunoştinţa pentru câteva minute şi am prezentat o cădere în baie. Mi-am revenit destul de repede după această cădere şi am reuşit să chem soţia să mă ajute. Am prezentat în continuare dureri puternice de cap şi imposibilitatea de a sta în picioare. Soţia a apelat de urgenţă 112 şi am ajuns la Spitalul de Urgenţă din Dr. Tr- Severin unde am fost consultat de doctorul neurolog şi mi s-a efectuat imediat examen CT, examen care a evidenţiat un anevrism rupt la nivelul arterei comunicante anterioare. În aceeaşi zi am fost trimis de urgenţă la Bucureşti la Spitalul Obregia unde am fost internat timp de 3 zile şi am primit tratament perfuzabil. În toată această perioadă starea mea s-a agravat, am devenit agitat, nervos şi prezentând accentuarea durerilor de cap. Aici am auzit vorbindu-se de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea pe care îl lăudau mulţi pacienţi. La cereare mea şi a soţiei m-am transferat la Spitatul Bagdasar Arsenie unde am fost preluat, supravegheat şi tratat de urgenţă de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea şi echipa domniei sale. Am fost operat în data de 30.IV.2010, intervenţia chirurgicală a durat aproape 9 ore, sfârşindu-se cu succes pentru mine, dar şi pentru Domnul Profesor. Am rămas apoi internat în această clinică timp de 18 zile, perioadă în care am fost permanent monitorizat cu adevărat profesionalism.

M-am externat cu stare generală bună, fără dureri, dar a umat o perioadă cu stări de confuzie şi uneori agitaţie. Am mers şi merg în continuare la toate controalele periodice la care am fost chemat de Domnul Profesor. Acum pot să spun că după o perioadă destul de mică de timp mă simt puternic şi apt să imi exercit munca mea de zi cu zi.

Pentru mine, soţia şi fiica mea, Domnul Prof. Dr. A.V. Ciurea reprezintă un adevărat Dumnezeu! Ii mulţumesc din suflet pentru că mi-a redat viaţa.

Cu respect şi recunoştinţă,
Alexandru Beşliu 47 ani
Dr. Tr-Severin

George Gershwin - geniu muzical sau patologie tumorala?

Intreaga America dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost zguduita de disparitia prematura a unuia dintre cei mai cunoscuti compozitori americani.

Evolutia sa de pe scena mondiala au reprezentat o „cometa” pe constelatia mondiala a muzicologiei de la inceputul secolului XX. A fost unul dintre cei mai apreciati compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Stilul sau componistic a devenit repede popular pe Broadway. Acesta reuneste elementele de jazz simfonic cu muzica uşoară, astfel muzica lui George Gershwin a fost bine primita atât in teatrele muzicale de pe Broadway, Hollywood cât şi pentru sălile de concert clasic. Melodiile sale au fost interpretate de cei mai cunoscuţi instrumentişti şi cântăreţi americani de-a lungul timpului de exemplu: Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock şi mulţi alţii. Afectiunea pe care a avut-o, de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii cand pareza brahiala stanga i-a afectat capacitatea de a canta la pian nu se face simtita cu nimic in compozitiile sale din ultimii ani ai vietii, ba mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.



Jacob Gershowitz, adevaratul nume al lui George Gershwin s-a născut la 26 septembrie 1898 într-o familie de evrei ruşi imigraţi în Statele Unite. În 1910, părinţii cumpără un pian pentru fratele său mai mare, Israel (Ira). Brusc, Jacob pune stăpânire pe pian, cântând "după ureche" şi debordand de un talent muzical deosebit. Începe să ia lecţii de la diverşi muzicieni, până când a fost prezentat cunoscutului pedagog in muzicologie, Charles Hambitzer, care îl învaţă tehnica de execuţie convenţională. Acesta îi face cunoscuţi marii maeştrii muzicii europene şi-l încurajazează să frecventeze concertele de muzică clasică. În acelaşi timp, ia lecţii de compoziţie cu compozitorul Rubin Goldmark. În 1916, prima compoziţie a lui George Gerscchwin, "Rialto Ripples", înregistrează un oarecare succes comercial.Doi ani mai târziu, cunoaşte primul succes răsunător cu cântecul "Swanee", scris pentru musical-ul The Capitol Revue şi interpretat de Al Jolson.

In urma acestui succes, compozitorul primeşte un contract din partea editorilor muzicali "Harms Publishers", specializaţi în musicaluri, pentru 35 USD pe săptămână. Adoptă pseudonimul George Gershwin, la fel ca şi fratele său Israel, care devine Ira Gershwin.

În 1920, directorul de orchestră Paul Whiteman le comandă lui si fratelui sau o bucată instrumentală pentru formaţia sa. Rezultatul a fost celebra "Rhapsody in blue", o compoziţie pentru pian şi orchestră, care este executată în primă audiţie la 12 februarie 1924 în Aeolian Hall din New York cu un succes enorm. Acesta reprezinta un moment de exceptie in lumea muzicala, si face ca talentul deosebit al lui George Gershwin sa fie unanim recunoscut pe plan international.

Între timp, compozitorul începe o colaborare excelenta cu fratele său Ira, care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comună este comedia muzicală "Lady Be Good" (1924). Partitura cuprindea, printre altele, două cântece, care devin rapid cunoscute şi interpretate în lumea întreagă: "Fascinanting Rhythm" şi ""The Man I Love".Urmează spectacolele muzicale "Oh,Kay", "Treasure Girl", "Funny Face" şi "Strike Up The Band" (cu celebra melodie "I've Got A Crush On You").În 1928, George si Ira Gershwin fac o călătorie la Paris, care constituie pentru George sursa de inspiraţie pentru fantezia orchestrală "An American in Paris". Anul urmator 1929 a fost anul marii recesiuni economic care s-a resimtit şi în lumea spectacolelor, afectandu-i inclusiv pe fratii Gerschwin.

Cu toate acestea eicontinuă să lucreze, montând pe Broadway spectacolele de musicals, "Girl Crazy" (1930) ce conţine faimoasele melodii "I Got Rhythm" şi "Embraceable You", şi "Of Thee I Sing", Aceasta este prima sa comedie muzicală pentru care în 1931 primeste "Premiul Pulitzer".În anul 1933, George şi Ira încep să lucreze la un proiect îndrăzneţ: punerea în scenă sub forma unei opere muzicale populare (opera folk) a povestirei "Porgy and Bess" de Dubose Heyward, ce surprinde aspecte din viaţa populaţiei afro-americane. Pentru partitură compun arii devenite mai târziu melodii de mare popularitate: "Summertime", "I Got Plenty of Nothing", "It Ain't Necessarily So".

Opera lui George si a lui Ira Gershwin este reprezentată în premieră la 30 septembrie 1935 în Boston, fiind salutată de public la sfârşit cu 15 minute de aplauze.

Începând cu anul 1936, George Gershwin se dedică în special muzicii de filme şi se mută la Hollywood. Obţine un contract pentru compunerea coloanei sonore la filmul "The Magnificent Adventure" cu Ginger Rogers şi Fred Astaire.

In timp ce lucra la partitura pentru filmul "The Goldwyn Follies", George Gershwin, care suferea de câtva timp de dureri de cap, face o criză de pierderea cunoştinţei, cu durata de 20 de secunde in timp ce interpreta la Los Angeles concertul in la major pentru pian, acesta insa nu a fost observat de public. George Gershwin i-a relatat psihiatrului sau ca acest episod a fost precedat de crize uncinate clasice manifestate prin mirosul neplacut de cauciuc ars. Crizele s-au repetat de cateva ori in lunile urmatoare, iar la inceputul lui 1937 a inceput sa acuze o cefalee extrem de puternica . Crizele uncinate au continuat sa apara, fie in timp ce canta la pian sau in timpul efortului. La inceputul lui 1937 cefaleea s-a agravat fiind insotita de greata, varsaturi, ameteli si haluciantii olfactive insotite de un deficit motor brahial stang si tulburari de coordonare, pentru care a fost internat in Clinica Universitara Los Angeles, de unde s-a externat cu diagnosticul de „isterie”. Simptomatologia insa s-a agravat progresiv cu hipoosmie , agitatie, migrena persistenta si crize partiale complexe. Consecutiv acestor crize George Gerschwin observa ca nu mai poate canta la pian datorita parezei brahiale stangi. Pe 9 iulie a fost gasit inconstient acasa si internat din nou. si se diagnosticheaza o tumora cerebrala de emisfer cerebral drept, ce produce apraxie. A fost examinat de doctorul Carl Rand care a notat ca nu raspundea la stimuli algici, avea anizocorie, si lipsa miscarilor voluntare. Pe 10 iulie 1937 starea lui s-a deteriorat si mai mult si a fost contactat Prof. dr. Harvey Cushing care a indicat efectuarea unei ventriculografii, la care s-a demonstrat angajarea transtentoriala determinata de o tumora giganta de emisfer cerebral drept. Datorita agravarii bruste a starii generale s-a intervenit chirurgical de urgenta pe 11 iulie 1937 si s-a evacuat o tumora chistica, s-a coagulat peretele chistului, dupa care s-a inchis dura mater, interventia realizata de dr. Naftzinger fiind de 5 ore. Starea clinica a pacientului s-a agravat postoperator si pacientul a murit la 5 ore postoperator. Leziunea a fost descrisa de patologi ca spongioblastom multiform, echivalentul glioblastomului multiform, de astazi. Ulterior prin reanalizarea materialului histopatologic, s-a propus diagnosticul de astrocitom pilocitic. Crizele uncinate si crizele de absenta, cefaleea si deteriorarea neurologica erau semne clinice sugestive pentru o hernie uncala transtentoriala.

Pe parcursul evolutiei bolii productivitatea sa muzicala a fost foarte mare. In perioada cand au aparut migrenele inregistrandu-se chiar un varf al creativitatii. In acelasi timp insa devenise apatic, indiferent iar simtomatologia sa afectiva a fost interpretata gresit ca un protest la lumea care il inconjoara. Activitatea muzicala i-a fost afectata doar cu 4 zile inainte de deces, nemaiputandu-si coordona miscarile pentru a canta la pian.

Doar faptul ca tumora a fost localizata in emisferul nondominant explica performanta sa muzicologica deteriorarea neurologica datorata tumorii cerebrale temporale drepte instalandu-se brusc in ultimele zile ale vietii .

Afectiunea pe care a avut-o , de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii, cand pareza i-a afectat capacitatea de a canta la pian, nu se face simtita cu nimic in compozitiile din ultimii ani ai vietii sale, ba chiar mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.

Autori:
Prof Dr MSc Alexandru Vlad Ciurea
Dr Andrei Giovani

Sectia I Neurochirurgie,
Spital Clinic de Urgenta „Bagdasar Arseni”, Bucuresti


Publicat in:
Viata Medicala
Nr 34 – 35, 27 august 2010

Pacientii Multumesc: Sergiu Aldea

Buna ziua

Ma numesc Sergiu Aldea, am 28 de ani si traiesc datorita Domnului Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea.

In august 1997, dupa o perioada de cateva zile de cefalee pronuntata insotita de varsaturi si in urma unor investigatii medicale (Electro-encefalograma, radiografii, analize sange etc) am primit o trimitere catre Spitalul Gheorghe Marinescu la Dl Doctor Popescu – Tismana. La analizarea CT cranian, acesta a observat un chist in partea posterioara a creierului si l-a contactat telefonic pe Dl Profesor Doctor A.V. Ciurea cu care a discutat cazul ajungand la concluzia transferului meu catre sectia de Neurochirurgie I din spitalul Bagdasar - Arseni. Dupa consultarea de catre Dl Profesor, diagnosticul a fost: Proces expansiv intracranian de fosa craniana posterioara (Tumora chistica de vermis si ventricul IV (astrocitom pilocitic)). Hidrocefalie interna secundara.

Am trecut prin doua operatii – 28.08.1997 – drenaj ventriculo-peritoneal unishunt, respectiv 1.09.1997 – ablatie totala sub microscop a astrocitomului.

Stare la externare: in curs de vindecare chirurgicala.

De atunci am dus o viata absolut normala. Sunt licentiat in economie (ASE Finante-Banci, 2004), angajat inca de la terminarea facultatii si incerc sa patrez un echilibru stabil intre viata sedentara de birou, activitatile sportive si odihna.

Am revenit in clinica de Neurochirurgie I in septembrie 2010 pentru suprimarea drenajului ventriculo-peritoneal unishunt (3.09.2010) si acum am avut ocazia sa ii multumesc personal Domnului Profesor Doctor A. V. Ciurea pentru ca mi-a salvat viata.

In urma cu 13 ani poate eram prea tanar pentru a intelege gravitatea situatiei si seriozitatea interventiilor chirurgicale prin care am trecut. In cursul anilor, am realizat ca fara interventia acestui mare OM si DOCTOR nu as fi avut o noua sansa la viata. Va multumesc!

Cu respect

Sergiu Aldea

Bucuresti

Astăzi e ziua ta: Alexandru Ciurea

Neurochirurgia este o treabă atât de fină, încât numai cei cu har de la Dumnezeu pot face aşa ceva. E nevoie de aparatură modernă, dar şi de un adevărat geniu pentru astfel de intervenţii chirurgicale. Prof. dr Alexandru Vladimir Ciurea, şeful Clinicii de la Spitalul de Urgenţă şi Neurochirurgie Bagdasar - Arseni din Capitală, şi-a serbat ieri ziua de naştere, iar astăzi este omagiat cu ocazia Sf. Alexandru.

"Să învăţăm ce înseamnă respectul"
"Sistemul de sănătate din România este deficitar încă din perioada ceauşistă, cu multiple probleme de susţinere financiară şi de motivare a întregului personal medico-sanitar. Carenţele multiple legate de locaţie, infrastructură, comunicare, aparate de înaltă tehnologie nefolosite sau fără service, acordare de prim ajutor multidisciplinar, lipsa unei consultanţe interdisciplinare la nivel de medic primar, pregătire la parametrii UE etc. Nu în ultima guvernare s-a degradat sistemul de sănătate. Acesta este în prăbuşire treptată de peste 30 de ani (amintiţi-vă de infecţiile cu HIV la copii nevinovaţi în perioada ceauşistă).

Cel mai fericit moment pe care l-am trăit în ultimul an este apariţia Tratatului de Neurochirurgie, Vol. I, la Editura Medicală, iunie 2010, redactat personal.

Am primit foarte multe mulţu-miri şi cuvinte frumoase din partea multor pacienţi. Îmi permit să vă dau această adresă de blog pentru a citi câteva scrisori ale acestor oameni minunaţi: http://about-brain.blogspot.com.

Cele mai dure cuvinte pe care mi le-am spus au fost atunci când nu am reuşit să fac mai multe pentru anumiţi pacienţi pe care i-am avut sub tratament, cu toate că în acele cazuri am fost depăşit de gravitatea şi complexitatea lor. În fiecare zi încep activitatea la ora 7:00 şi lucrez în spital cel puţin 10 ore pe zi: activitate clinică, operatorie şi ştiinţifică.
Pentru viitor există multiple posibilităţi de lucru la stat şi mai ales în mediu privat.

Cred că ar trebui să învăţăm ce înseamnă respectul faţă de semenii noştri şi de autorităţi, un comportament cât mai civilizat şi, de asemenea, o confidenţialitate cât mai mare a vieţii private a fiecăruia dintre noi, desigur şi o asumare totală a responsabilităţilor.

Cele mai frumoase momente pe care le-am trăit în spital au fost când am primit titlul de Doctor în Ştiinţe Medicale în 1974, titlul de Medic Primar în Neurochirurgie în 1980 şi titlul de Profesor Universitar în Neurochirurgie în 1999. De asemenea, îmi permit să vă spun că vineri, 27.08.2010, am realizat o operaţie cu totul deosebită, abordul unei tumori de arie pineală (adică în mijlocul creierului), cu exereză totală. Operaţia a ieşit perfect şi pacienta este în condiţii foarte bune.

Pe plan extern, un moment memorabil a fost acela în care am avut onoarea să fiu ales ca vicepreşedinte al World Federation of Neurosurgical Societies (Federaţia Mondială a Societăţilor de Neurochirurgie) în 2004, dar şi întâlnirea cu Excelenţa sa Regele Abdulah al II-lea al Regatului Hasemit al Iordaniei în anul 2008."


Astăzi e ziua ta: Alexandru Ciurea
Articol publicat in Jurnalul.ro

Povestea Mea: Constantin Andreea Mădălina

Mă numesc Constantin Andreea Mădălina.

Eram un copil mic de doar 3 ani, în creştere. Din câte am auzit de la părinţi, în această perioadă am căzut la joacă şi m-am lovit la cap. Am plâns cum plâng toţi copiii, după care mi-a trecut. Nimeni nu avea de unde să ştie ce probleme aveau să apară mai târziu. Am început să nu mai am poftă de mâncare, să slăbesc mult, mi s-a schimbat mersul, aveam dureri de cap mai ales noaptea. Deci, în timp ce eu trebuia să cresc şi să mă dezvolt precum toţi copiii normali, eu zăceam şi nu progresam. Părinţii m-au dus pe unde au ştiut, prin spitale, am făcut tot felul de analize medicale şi toate arătau că sunt bine ca şi cum eram perfect sănătoasă.

Dumnezeu mi-a ajutat şi am ajuns pe mâna unor medici foarte buni care, îndrumaţi de domnul profesor A.V.Ciurea de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti, mi-au depistat o tumoră pe creierul mic. Bineînţeles că de acolo nu am mai plecat acasă bolnavă. Perioada aceasta de boală, până am ajuns la spitalul din Bucureşti a durat aproximativ 3 ani. Am fost internată împreună cu mama mea timp de o lună de zile. În această perioadă mi s-au făcut analize şi am fost pregatită psihic şi fizic, deoarece corpul meu era foarte slăbit ca să suporte cele două intervenţii chirurgicale care au urmat. Nici nu vreau să mă gândesc cum a fost. Nu mai spun de perioada de recuperare care a urmat până la externare, Din zi în zi însă, îmi reveneam, mă simţeam tot mai bine, şi eram conştientă că o să mă vindec. Bineînţeles că eu nici nu îmi dădeam seama prin ce am trecut.

Tratamentul personalului din spital a fost deosebit, mai ales că ziua în care am împlinit 6 ani am sărbătorit-o acolo. Am fost iubită şi felicitată de toată lumea pentru că am fost tare şi am trecut cu bine peste greul care mă apăsa.

Periodic mă prezint la control la domnul profesor doctor A.V.Ciurea şi la medicii care m-au operat şi m-au vindecat de boala care am avut-o. Mulţumită lor şi bunului Dumnezeu, până acum şi mai mult ca sigur şi pe viitor, totul este bine.

Acum mă apropii de vârsta de 12 ani, sunt elevă în clasa a V-a, învăţ şi mă simt foarte bine datorită acestor adevăraţi oameni pe care îi iubesc. Le mulţumesc din suflet şi le rămân recunoscătoare pe veci, căci dumnealor mi-au redat viaţa şi fericirea de a fii copil.

Povestea merge mai departe.....

Constantin Andreea Mădălina

Pacientii mutumesc: Stefanica Simona

In ziua de 19 aprilie 2009 in urma unui accident de circulatie foarte grav am fost dusa cu salvarea la spitalul de neurochirurgie Iasi,unde mi-a fost pus diagnosticul,Traumatism Cranio-Cerebral.Eu din momentul accidentului am ajuns in stare de coma.Cu ajutorul lui Dumnezeu am fost transferata in seara urmatoare la spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni Bucuresti,insotita de parintii eu fiind in stare de coma. La Bucuresti am fost transportata cu salvarea Smurd. La acest spital s-a ocupat de mine dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea. Datorita profesionalismului domnului profesor si al intregului colectiv pe care il conduce,din primul moment mi s-au facut analize:RMN,EEG,Tomografia computerizata
a capului,Radiografie,EKG,analize ale sangelui.

In urma acestor analize Domnul Profesor mi-a recomandat tratamentul in urma caruia in
a 5-a zi am inceput sa imi revin dim coma. Dupa 7 zile de internare la terapie intensiva unde am fost supravegheata indeaproape de Dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea am fost transferata pe sectie.Aici am fost monitorizata in continuare de Dl.Profesor inca 7 zile.

In urma tratamentului prescris de Dl.Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea mi-am revenit complet din coma si am inceput sa invat sa vorbesc,sa merg,intocmai ca un copil mic. La recomandarea Dl.Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea am fost transferata la Centrul Medical Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru copii Dct.Nicolae Robanescu.

Acum dupa un an de zile ma simt mult mai bine datorita Dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea caruia impreuna cu parintii ii multumim ca ne-a redat zambetul pe fata,bucuria de a trai si ne-a invatat ce inseamna iubirea si devotamentul pentru oameni.

Ii dorim o viata lunga,sanatate si puterea de a ajuta cat mai multi oameni care au sau vor avea nevoie in momentele de cumpana ale vietii.

Pentru mine Dl. Prof. Doctor Alexandru Vald Ciurea a fost si este un inger trimis de Dumnezeu.

Pacientii Multumesc: edem cerebral si pulmonar-Adrian Sandu

Numele pacientului este Adrian Sandu, din Focsani,cu diagnostic final: abces cerebral, si pneomonie. A inceput cu convulsii pe partea dreapta a mainii si piciorului drept, precum si a muschilor toracici din partea dreapta; a fost preluat de ambulanta din Focsani, acestea au incetat dupa ce a fost perfuzat. Aceste convulsii au revenit, dar de intensitate mai redusa, dupa 2 zile, cand i s-a facut si o radiografie la plamani, deoarece acuza o durere in spate, pe partea dreapta, in urma careia ni s-a spus ca este vorba de o punga de lichid la plamani. Piciorul si mana dreapta le coordona destul de greu, iar in urma unui examen neurologic, ni s-a spus ca este totul in regula. In perioada de o saptamana de internare in spital la Focsani, timp in care i-a fost administrat antibiotic prin perfuzie, din 6 in 6 ore, nu a suferit nici o modificare medicala. Dupa aceasta saptamna, a fost transferat in Bucuresti, la sectia de neurologie a spitalului Bagdasar-Arseni. In urma mai multor analize: tomografie, RMN, PET, analize de sange, i s-a pus diagnsticul de abces cerebral, si s-a facut o biopsie pe partea stanga a creierului. In ziua urmatoare a biopsiei, a fost transferat la spitalul Victor Babes, sectia de infectioase, unde a fost tratat cu antibiotice, timp de o luna. Pacientul arata vizibil mai bine, in sensul ca isi misca mana dreapta si piciorul cu mai multa flexibilitate, si mai natural, incepand cu a 3-a zi de tratament in Victor Babes. In perioada de o luna, cat a fost spitalizat la infectioase, au mai aparut: zgomot in ureche, limba incarcata, miros mai puternic al urinei, acestea fiind din cauza antibioticelor administrate.In urma tratamentului cu antibiotic, plamanul drept se vedea din ce in ce mai mult la radiografie, iar abcesul cerebral se calcifia, pierzand din dimensiune-s-a vazut la RMN.

Inainte de aceasta perioada, pacientul tusea, fuma cam un pachet de tigari pe zi, manca odata in zi, seara, cat pentru toata ziua. In afara de tuse cu expectoratie, mai simtea o durere in partea dreapta spate, si avea senzatie de frig.

Multumiri: Dl. Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea
Dl. Adrian Iliescu Neurochirurg
Dl. Felix Mircea Brehar Neurochirurg
Dr. Simion Valentina Cipriana

Pacientii Multumesc: Cristina Maria

Mii de multumiri domnului Profesor Doctor A.V.CIUREA.

Ma numesc Stuparu Cristina Maria, am 26 de ani si sunt din Rm.Valcea.

In urma cu patru luni m-am prezentat la medicul oftalmolog, acuzand tulburari de vedere la ochiul drept.

Medicul oftalmolog mi-a prescris vitamine spunandu-mi ca ochiul este obosit, dar, dupa o luna am acuzat dureri de cap, ameteli si varsaturi.

M-am prezentat la medicul neurolog care mi-a recomandat C.T. si am fost diagnosticata cu chist temporo-parietal stang.

Medicul neurochirurg de la Rm.Valcea mi-a dat bilet de trimitere catre Domnul Profesor Doctor A.V.CIUREA de la Spitalul Clinic ,,Bagdasar-Arseni".

Domnul Profesor Doctor A.V.CIUREA mi-a recomandat un alt C.T.CEREBRAL.

Rezultatul C.T-ului a fost: LEZIUNE CHISTICA ADIACENTA VL STG,CU CONTINUT FLUID,DE DIMENSIUNI 6,5/5,5/5 CM CE DEPLASEAZA CU 1 CM LINIA MEDIANA.

In data de 17.06.2010 s-a intervenit chirurgical si s-a practicat evacuarea continutului lichidian al chistului si rezectia cvazitotala a formatiunii solide sub magnificatie cu mo.

Starea la externare: vindecat chirurgical.

Ciornei Mariana

Numele meu este Ciornei Bogdan si va transmit aceasta scrisoare in semn de recunostinta pentru colectivul condus de Domnul Doctor A.V. Ciurea. Doresc pe aceasta cale sa multumesc intregii echipe conduse de D-nul Doctor, pentru amabilitatea si profesionalismul de care au dat dovada in modul cum a fost tratata mama mea in data de 31 mai 2010 cand am ajuns la Spitalul Clinic de Urgenta „Bagdasar-Arseni’’.



In dupa masa zilei de 29 mai 2010 mama mea Ciornei Mariana s-a simtit foarte rau avand dureri de cap si de ceafa ingrozitoare. Am apelat de serviciul de urgenta 112 si am primit o ambulanta. Medicul de pe ambulanta i-a gasit o tensiune ridicata si i-a administrat niste pastile dandu-ne ca sfat ca ar fi bine pentru ea la acel moment putina odihna. Dupa 2-3 ore de somn am observat ca starea ei era din ce in ce mai grava incepand sa delireze, sa nu mai poate sa isi controleze actiunile si nereusind sa vorbeasca clar si rational.

In acel moment am apelat o a doua salvare. Echipa de pe ambulanta foarte pregatiti si-au dat seama de starea foarte grava in care se afla mama mea, au transportat-o de urgenta la Spitalul de Urgenta Floreasca in care dupa cateva teste si analize a fost diagnosticata cu anevrism cerebral fiind de asemenea informati ca este o urgenta care trebuie operata.

Dupa 2 zile petrecute de mama mea in Spitalul Floreasca la Terapie Intensiva am primit o recomandare de la Medicul Primar Horia Moraru de a o transfera in Spitalul de Urgenta „Bagdasar-Arseni”cu acceptul D-nului Doctor A.V. Ciurea.

In dupa masa zilei de 31 mai 2010 mama mea a fost transferata in Spitalul „Bagdasar-Arseni” in care am fost informati ca operatie este o prioritate dar fiindca mama se afla la menstruatie nu se poate interveni chirugical si ca pana la interventie sa fie tinuta sub supraveghere si pe anumite pastile.

Pe data de 4 iunie 2010 a intrat in sala de operatie fiind inainte pusi la curent de toate riscurile si de sansele de reusita a operatiei. Operatie a fost un real succes, mama mea a fost scapata de orice pericol tinuta in continuare sub supraveghere la Terapie Intensiva.Cuvintele spuse de D-nul Doctor A.V. Ciurea „este un miracol ca inca mai respira”, nu voi uita niciodata aceste cuvinte.



Pe data de 13 iunie 2010 a iesit de la Terapie Intensiva ca pe data de 18 iunie sa o externeze doarece starea ei de sanatate se inbunatatise considerabil si putea continua recuperarea acasa urmand un anumit regim si tratament.

In ziua de astazi 06 iulie 2010 scriind aceste randuri pot spune in numele familie ca suntem foarte fericiti de cum a evoluat mama mea de la operatie si se vede ca e pe drumul cel bun, sper o recuperare completa si pe aceasta calea vreau sa ii multumesc inca o data D-ul Doctor A.V. Ciurea si echipei sale de neurochirurgi pentru efortul depus.

Dr. Valentin Vasile Murariu - Viata Mea

Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, este fara nici o exagerare un brand, o marca pentru medicina romaneasca, o stea pentru Spitalul Clinic de Urgenta ”Dr. Bagdasar-Arseni ” , Medic Sef al celebrei sectii Neurochirurgie I, care este o „ noua maternitate ” pentru o serie de bolnavi care renasc aici, in urma unor afectiuni capatate in timpul vietii, dar si urma accidentelor de circulatie ori de munca.

Profesorul Ciurea si echipa sa au reusit sa treaca dincolo de limite cand extirpa tumori de pe creier, fiind in neurochirurgia romaneasca permanent campioni. Prin mainile sale au trecut sute de oameni care si-au recapatat dreptul la viata. Printre acestia, ma numar si eu, care am descoperit in plina sanatate aparenta, instalarea in timp a unui proces expansiv intracranian temporo-parietal stang cu dimensiunile 64/60/42 mm .

Am realizat faptul ca trebuie sa fiu operat cat mai curand posibil. Stiam ca Prof. Dr. Ciurea este renumitul chirurg care opereaza pe creier cu rezultate bune si foarte bune, in functie de gravitatea afectiunilor, ca activitatea o desfasoara mai mult in sala de operatii. M-am adresat acestuia. Ca urmare, Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea a intervenit chirurgical pe data de 02. 02. 2010, facand in 9 ore craniotomie pterionala stanga si ablatia microchirurgicala in totalitate a PEIC temporo-parietal stang. Rezultatul anatomo-patologic a fost de Meningiom meningotelial. Evolutia a fost foarte buna, astfel ca pe data de 01. 04. 2010 mi-am reluat activitatea de medic la spitalul la care lucrez si acum.

Multi bolnavi cu bani considera ca in Romania nu sunt medici buni si pleaca peste granita sa fie operati sau tratati cu multe zeci de mii de euro, printre care si Presedintele Romaniei, dl. Traian Basescu, care a afirmat ca medicii romani nu sunt bine pregatiti. ERONAT ! Medicii romani sunt bine si foarte bine pregatiti, dar nu sunt ajutati sa aiba ce le trebuie. Obtin rezultate remarcabile prin talentul lor de chirurgi si ajutati de medicatia cumparata de bolnavi, intrucat la dispozitie in spitale nu au ajutorul necesar pe care alte tari il au cu prisosinta: medicamentele.

In perioada internarii mele, am vazut cum zilnic Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la orele 7 pana la orele 16-17 este in sectie, la patul bolnavului operat, in sala de operatii, unde zilnic opereaza sau, cand se aduc urgente, indiferent de ora. Starea postoperatorie in care sunt eu si multi altii ca mine, care pleaca dupa ce „ viziteaza ” Sectia Neurocghirurgie I si trec prin mainile celebrului neurochirurg si a echipei sale de adevarati profesionisti, este foarte buna.

Imi exprim multumirile si toata consideratia pentru Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, care m-a redat vietii. Va doresc multa sanatate pentru a da fericire si viata multor oameni care va vor solicita la momentele de cumpana din viata lor.

Cu deosebit respect si stima,
Dr. Valentin Vasile Murariu, Medic Primar Şef Sectie O.R.L
Spitalul Militar de Urgenţă "Dr. Alexandru Popescu" Focşani.

Pacientii multumesc: Anghel Stefan

1 Mai 2010 o zi ca oricare alta, pana seara la ora 22,cand sotului meu i s-a facut rau. Am chemat ambulanta,iar la ora 11 eram la urgenta spitalului jud. Constanta.Dupa cateva investigatii medicii, de comun acord,l-au transferat pe 2 mai la Bucuresti,la spitalul Bagdasar-Arseni, la sectia de neurochirurgie ,condusa de prof dr Alexandru Vlad Ciurea, unde i s-a oferit a doua sansa la viata. Dupa alte multe investigatii,prof Ciurea diagnosticandu-l cu anevrism cerebral, impreuna cu echipa sa ,l-au operat pe 3 mai. Operatia a durat 4-5 ore, care pentru noi ,familia, au parut o eternitate.

Datorita maiestriei si profesionalismului domnului profesor si al echipei dumnealui,dar si bunului Dumnezeu care ne-a vegheat tot timpul, operatia a fost un succes. Bucuria a fost imensa, iar cuvintele de multumire mult prea putine pentru asa implinire.

Pe 5 mai , insa am avut de trecut un alt prag. Sotului meu i s-a facut rau . Presiunea sangelui din cap fiind de 9 ori mai mare decat normal, sotul meu a fost dus iar in sala de operatii, unde domnul profesor Ciurea impreuna cu echipa sa, l-au drenat si clipat.

Dupa 1 saptamana de la aceste interventii, sotul meu a inceput, incet, incet sa-si revina. Pe 18 mai 2010 a sosit si ziua mult asteptata, ziua la care visam decand am ajuns la Bucuresti, ca eu si sotul meu sa plecam impreuna, sanatosi spre casa , unde ne astepta baietelul nostru.

Datorita harului si devotamentului domnului prof dr Alexandru Vlad Ciurea fata de profesie si pacienti, sotul meu va putea duce o viata normala ca si pana in acea zi NEAGRA.

Pacientii multumesc: Daniela Cucu

NENE DOCTORE CARE „MI-AI” VINDECAT BUBA LA CAP!

Azi este 1 iunie, ziua tuturor copiilor. Vă mărturisesc cu sinceritate că, date fiind condiţiile de austeritate din ţară, care ne afectează pe toţi, inclusiv pe noi, funcţionarii publici, nu m-am gândit dinainte să vă scriu acest mesaj, dar iată că, în ziua de 1 iunie, gândindu-mă la copilăria mea, trăită la intensitate maximă, alături de cei doi părinţi care mi-au dat viaţă, inevitabil, gândul „mi-a zburat” către dvs., OMUL CARE A FĂCUT POSIBIL CA, MIE, UN COPILAŞ DE DOI ANIŞORI, SĂ NU-MI MAI FIE FRICĂ DE „NENEA DOCTOR CARE MI-A VINDECAT BUBA LA CAP”, cu aproape 34 de ani în urmă. Şi, aflându-mă la servici, am căutat, la repezeală, pe Google semnificaţia zilei de 1 iunie, ziua copilului. Şi iată ce mi-a apărut:

http://www.copilul.ro/1-iunie/: „Ziua copilului este un prilej de a sarbatori copilaria, de a oferi sprijin copiilor, de a inspira comunitatea si familia noastra, de a aprecia si iubi copiii si de ce nu, de a-i pregati pentru un viitor sanatos, fericit si plin de succese”, ceea ce aţi realizat dvs: aţi reuşit ca fiecare zi a copilăriei mele, să fie ca o zi de 1 iunie. Continui redarea citatului: „Ca activitati care sa stimuleze creativitatea copilului, puteti sa faceti obiecte precum semnele de carte (deoarece copilul tau citeste), motivul soarelui (sarbatorim prima zi de vara) ori o libelula colorata de tot pe care sa o punem in geam, pe post de imitatie de vitraliu”.

Toate aceste activităţi specifice copilăriei, le-am desfăşurat şi eu, pe vremea copilăriei mele.

Mai adaug la aceste activităţi, alte activităţi pe care le-am realizat în copilărie: am cusut mileuri din etamină, cu diverse modele, am scris liniuţe şi bastonaşe, am învăţat o mulţime de poezii şi cântecele, la grădiniţă, am desenat cu acuarele, peisaje, am croit hăinuţe pentru păpuşi, am colorat cu pensula scoicile pe care le adunam când mergeam la mare, vara, cu părinţii, m-am dat cu săniuţa pe derdeluş, m-am dat în leagăn şi chiar şi pe topogam şi în balansoar. În concluzie, am avut o copilărie lipsită de griji şi trăită la maxim, FĂRĂ ABSOLUT NICIO PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE.

Dar cine oare a făcut ca toate acestea să fie posibile, iar eu să am o copilarie lipsită de grija zilei de mâine, în privinţa sănătăţii?

Cred că dvs. stiţi cel mai bine să-mi răspundeţi la această întrebare!

Eu nu mai pot spune decât atât:

"MULŢUMESC NENE DOCTORE CARE « MI-AI » VINDECAT BUBA LA CAP ŞI CARE « M-AI » AJUTAT SĂ AM O COPILĂRIE FERICITĂ ŞI TRĂITĂ LA MAXIM, FĂRĂ ABSOLUT NICIO PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE ! "

Cu deosebit respect,
Ing. Daniela Cucu – Ploieşti
36 de ani, in iulie 2010
(la 34 de ani, de la "eveniment")

Pacientii Multumesc: Vasile Onigas

21 mai 2010

Stimate Domnule Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea,

Deşi împrejurările în care v-am cunoscut nu au fost deloc faste pentru mine, datorită faptelor Dvs. profesionale simţim datoria să vă scriem aceste rânduri, pe care dorim să le primiţi cu sinceritatea lor cu tot.

Fiica noastră, A.O., de doar 26 de ani, după încheierea studiilor şi a unui masterat, a fost angajată la o firmă din Bucureşti. Cauzele care au dus la declanşarea unui accident vascular pe creier încă ne sunt necunoscute; pot fi multe, poate fi doar una. În urmă cu mai bine de o lună de zile, A. reclama dureri de cap şi ameţeli. Aceste disconforturi fizice le-a pus pe seama activităţii ei zilnice, dar cu siguranţă au fost judecate astfel doar ca impresie. În momentul în care, consultând un medic, a aflat că de fapt are o tumoare pe creier, totul în jurul ei s-a schimbat. Faptul că au fost apelaţi pentru acest caz şi medici din Germania iar aceştia au declarat că Dvs., de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”, sunteţi cel mai competent pentru intervenţie în astfel de afecţiuni - grave afecţiune în cazul fiicei noastre - iar apoi intervenţia Dvs. chirurgicală dovedindu-se uimitoare şi salvatoare, desigur, ne determină să scriem aceste rânduri.

De aceea, Domnule profesor dr. A.V.Ciurea, vă rugăm să primiţi gratitudinea noastră şi să transmiteţi echipei Dvs. de medici specialişti caldele noastre mulţumiri: dr. primar Alexandru Taşcu, dr. Iulia Vapor, anestezistei D-na dr. Radoslav, asitentei şefe Paula, şi doamnei Nuşa, care ne-a ajutat cu multe sfaturi utile, de fapt întregului personal medical din jurul Dvs.

Acum fiica noastră se simte bine.

Va mulţumim din inimi.

Vasile Onigaş
Bistriţa

Pacientii Multumesc: Bratu Nicoleta

Buna seara!
Ma numesc Bratu Nicoleta,am 20 de ani si sunt din Bucuresti.

La nastere am primit nota 8.Desi m-am dezvoltat normal am mers in picioare destul de tarziu cam pe la 4 ani si am inceput sa vorbesc pe la 5 ani. Am mers la multi specialisti dar abia in anul 1995 in urma unui examen tomograf s-a aflat ca am Hidrocefalie.Atunci medicul meu neuropsihiatric ne-a recomandat spitalul Bagdasar Arseni,chiar d-na doctor a mers impreuna cu noi la spital si i-a expus cazul meu d-nului profesor A.V.Ciurea.

D-nu profesor ne-a confirmat inca o data ca am Hidrocefalie de presiune medic.
In data de 7 noiembrie 1995 d-nu profesor impreuna cu echipa s-a m-au operat si mi-au pus o valva Holter de presiune medic si o tubulatura ventriculo peritoneama.
Am efectuat controale periodice din 3 in 3 luni apoi din 6 in 6 luni si in 1999 mi s-a efectuat o reviziuire de dren.

Acum vin in fiecare an la control si sa stiti ca ma simt foarte bine si foarte multa lume se mira cum da arat asa de bine.Desi aceasta Hidrocefalie,mi-a afectat psihicul,eu am mers la o scoala speciala,iar acum nu-mi gasesc nicaieri de lucru.Eu si familia mea suntem multumiti ca nu arat ca un monstru.

Pe aceasta cale vreau sa-i multumesc d-uli profesor A.V.Ciurea.

Va multumesc!

Pacientii multumesc: Elena si Daniel Carnaru

Suntem Elena si Daniel Carnaru , parintii lui Darius din Targoviste. Pina in prezent , sau mai bine spus pina pe data de 11.05.2010 , am fost o familie normala care se bucura de ceea ce avea , si anume doi copii frumosi si destepti . In nefasta seara de 11.05.2010 , baiatul nostru , Darius , incercind , probabil , sa porneasca televizorul din camera copiilor , s-a urcat pe etajera acestuia , inalta de aproximativ 1,5 m , provocind astfel , caderea etajerei si a televizorului peste el .

Prin bunavointa Serviciului de Ambulanta a Jud. Dambovita si profesionalismul echipajului de pe ambulanta , care in aproximativ 50 de minute a acoperit distanta dintre Targoviste si Bucuresti , am reusit sa ajungem in viata la Spitaul Bagdasar- Arseni , unde am intilnit un adevarat om , dl. dr. Palade . Acesta ,dupa ce a vizualizat rezultatele R.M.N. si radiografia de la cap , a dispus internarea baiatului la sectia Reanimare ( A.T.I. ) , in paralel incercind sa ne linisteasca si sa ne ofere putina speranta , atit cit putea si d-lui sa ofere in acele momente in pofida diagnosticului destul de grav : politraumatism ,T.C.C. grav , hemoragie intraventriculara , fractura de stinca temporala dreapta , otoragie dreapta , contuzie coloana vertebrala cervicala , contuzie toraco-abdominala . Din acea noapte a inceput calvarul orelor de asteptare in fata sectiei A.T.I. si a vizitelor foarte scurte la Darius , in speranta aparitiei unor cit de mici aspecte pozitive in evolutia baiatului.

A doua zi am reusit sa vorbim cu dl. prof. Ciurea , care , desi la inceput a fost foarte rezervat , a stiut sa sadeasca in sufletele noastre speranta , spunindu-ne , ca nu se impune nicio interventie chirurgicala si ca trebuie sa avem rabdare . Profesionalismul si daruirea acestui OM ne-a determinat sa speram din ce in ce mai mult in revenirea la starea de constienta a lui Darius , lucru care s-a si intimplat la aproximativ 5 zile de la internare .

La data la care va scriem acest mesaj , la 11 zile de la nefericitul accident , Darius vorbeste , chiar daca un pic mai greu , ne recunoaste pe toti cei din familie , isi aduce aminte si intreaba in permanenta de sora lui , paseste , chiar daca este sustinut de noi si sub indrumarea kinetoterapeutului si deja este nerabdator sa ajunga acasa .

Aceste progrese nu ar fi fost posibile fara acesti profesionisti ai medicinei romanesti care , desi puteau sa profeseze in afara granitelor , suntem siguri ca au avut aceasta oportunitate , au preferat sa ramina in tara pentru a alina suferintele romanilor .

Dorim sa multumim pe aceasta cale tuturor cadrelor medicale din acest spital , care , in ciuda conditiilor de provizorat in ceea ce priveste spitalizarea pacientilor precum si a numarului mare a acestora , si-au facut datoria si au ramas OAMENI , indiferent de conditiile de munca din spital si de problemele privind subfinantarea sistemului nostrum sanitar .

Va multumim din suflet.

Pacientii Multumesc: Coman Maria

Sunt Coman Maria din Galati, in varsta de 66 ani. Cu profound respect ii multumesc D-lui Profesor Dr. neurochirurg A.V. Ciurea care, pe 10 mai 2010, in urma unei interventii chirurgicale de tumora subdurala extramedulara T5-T6, mi-a ’readus la viata’ sistemul locomotor, picioarele pe care nu le mai simteam de aproape 6 luni .

A fost o operatie deosebit de grea dar o mare reusita .

Aceleasi multumiri le adresez si d-lor Dr. Talianu Dacian, Dr. anestezist Gheorghita si nu in ultimul rand Dr. rezident Andrei Giovani, doamnei asistenta sef Paula precum si intregului personal ( kinetoterapeut , asistete , infirmiere) de la sectia Neurochirurgie I Spitalul Bagdasar Arseni Bucuresti.

Pe toata durata spitalizarii am fost informati atat eu cat si familia mea de catre D-l Profesor Dr. Ciurea si Dr. Talianu asupra diagnosticului si a evolutiei starii mele de sanatate.

Pentru acesti oamnei cu suflet mare si maini de aur, ca si pentru tot restul echipei cu care lucreaza exemplar D-ul Profesor Ciurea mii de multumiri. Toti bolnavii sunt tratati cu mare interes si se face tot posibilul pentru vindecarea lor fara nici un fel de deosebire si fara a fi conditionati in vreun fel.

Dupa opertie mi-am miscat picioarele si le-am simtit.Am inceput a doua zi exercitii la pat cu ajutorul kinetoterapeutului dupa care, a treia zi am facut primii pasi.Acum sunt acasa si ma simt foarte bine.

Fara aceasta operatie in cateva saptamani(2-3) as fi paralizat complet si nu s-ar mai fi putut face nimic.

D-le Profesor Ciurea va multumec pentru profesionalismul de care ati dat dovada si pentru sprijinul moral pe care mi l-ati acordat atat ininte, pe durata operatiei si dupa aceata.

Cei care vor ajunge pe mainile D-lui Profesor Dr. Ciurea sau a celorlalti medici din echipa sa sa se considere niste oamnei norocosi care vor avea sansa la vindecare.




Cu foarte mare respect,

Coman Maria

Pacientii Multumesc: Cioroiu Costinel

Poveste cu happy end.

Asa este frumos, ca toate povestile sa se termine cu un final fericit.

Doar ca eu nu voi povesti ci voi relata pe scurt prin ce momente am trecut iar rezultatul este unul cu happy-end.

Ma numesc Cioroiu Costinel si sunt din Constanta, am o sotie si 2 copii, baieti-bineinteles.

Sfarsitul anului 2009 m-a lasat cu o durere de cap care nu vroia sa treaca cu nici un medicament. Au trecut 2, 3 saptamani si am inceput sa imi pun intrebari, oare ce se intampla cu mine. Momentul era oricum plin de agitatie deoarece se apropiau sarbatorile de iarna, pregatiri, cadouri, ...

In urma consultatiilor primesc trimiterea catre RMN.

Si iata vine momentul adevarului, 04.01.2010, dupaamiaza, chiar daca m-a durut capul toata ziua si am fost si la munca: rezultat RMN un chist arahnoidian de toata frumusetea de 6 cm diamentrul plus un hematom.

Nu cred ca vreti sa stiti ce trairi sunt la primirea acestui diagnostic.

In urma reuniunii de familie s-a luat hotararea sa ajung a 2-a zi la Bucuresti.

Cand ai o problema dificila tot ce iti doresti este sa ajungi sa fii ajutat de cel mai bun astfel incat sa ai rezultatul cel mai bun posibil, asa am ajuns la usa cabinetului domnului profesor A.V. Ciurea, la spitalul Bagdasar-Arseni din Bucuresti - cel mai bun profesor de neurochirurgie din Romania (asa a fost caracterizat de persoanele care m-au indrumat) si asa a si fost.

Intrebarea mare pentru mine a fost oare cum sa ajung sa fiu consultat de o asemenea persoana "fara sa am intrare" - SIMPLU - trebuie sa ai trimitere de la un medic specialist si sa te asezi la coada la usa cabinetului si sigur vei avea ocazia sa fii consultat de domnul profesor.

Pana aici toate cele bune, in urma consultatiei la dl. profesor m-am internat in spital pe 05.01.2010 iar pe 08.01.2010 am fost operat de dl. profesor si inca 2 doctori.

Surprinzator sa afli acest lucru, dar si mai surprinzator este sa afli cum o mana de oameni reusesc sa aiba foarte multe rezultate bune dupa operatii, iar majoritatea dintre ei sunt in jur de 40 de ani.

Apropo, acesti oameni fac operatii doar pe creier si pe coloana vertebrala.

Singurul lucru care conteaza pentru acesti oameni este viata oamenilor care ajung acolo iar operatiile care la fac sunt in functie de urgente.

Eu am trait aceste clipe in spital si am inteles acest lucru.

Acum sunt acasa alaturi de sotie si de cei doi baieti, chiar am primit unde verde de la dl. profesor ca pot incepe munca treptat. Incet, incet intru in normal. Suna foarte bine. Recuperarea mea merge bine.
Important este sa fim optimisti si sa luptam pentru ceea ce vrem de la viata.

Eu asa am facut alaturi de familia mea si cu sprijinul tuturor prietenilor mei.

Va multumesc domnule profesor!!!

Pacientii multumesc: Carmen Badoi

Pacientii Multumesc: Valentin Vasile Murariu

Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, este fara nici o exagerare un brand, o marca pentru medicina romaneasca, o stea pentru Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni, Medic Sef al celebrei sectii Neurochirurgie I, care este o noua maternitate pentru o serie de bolnavi care renasc aici, in urma unor afectiuni capatate in timpul vietii, dar si urma accidentelor de circulatie ori de munca.

Profesorul Ciurea si echipa sa au reusit sa treaca dincolo de limite cand extirpa tumori de pe creier, fiind in neurochirurgia romaneasca permanent campioni. Prin mainile sale au trecut sute de oameni care si-au recapatat dreptul la viata. Printre acestia, ma numar si eu, care am descoperit in plina sanatate aparenta, instalarea in timp a unui proces expansiv intracranian temporo-parietal stang cu dimensiunile 64/60/42 mm .

Am realizat faptul ca trebuie sa fiu operat cat mai curand posibil. Stiam ca Prof. Dr. Ciurea este renumitul chirurg care opereaza pe creier cu rezultate bune si foarte bune, in functie de gravitatea afectiunilor, ca activitatea o desfasoara mai mult in sala de operatii. M-am adresat acestuia. Ca urmare, Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea a intervenit chirurgical pe data de 02. 02. 2010, facand in 9 ore craniotomie pterionala stanga si ablatia microchirurgicala in totalitate a PEIC temporo-parietal stang. Rezultatul anatomo-patologic a fost de Meningiom meningotelial. Evolutia a fost foarte buna, astfel ca pe data de 01. 04. 2010 mi-am reluat activitatea de medic la spitalul la care lucrez si acum.

Multi bolnavi cu bani considera ca in Romania nu sunt medici buni si pleaca peste granita sa fie operati sau tratati cu multe zeci de mii de euro, printre care si Presedintele Romaniei, dl. Traian Basescu, care a afirmat ca medicii romani nu sunt bine pregatiti. ERONAT ! Medicii romani sunt bine si foarte bine pregatiti, dar nu sunt ajutati sa aiba ce le trebuie. Obtin rezultate remarcabile prin talentul lor de chirurgi si ajutati de medicatia cumparata de bolnavi, intrucat la dispozitie in spitale nu au ajutorul necesar pe care alte tari il au cu prisosinta: medicamentele.

In perioada internarii mele, am vazut cum zilnic Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la orele 7 pana la orele 16-17 este in sectie, la patul bolnavului operat, in sala de operatii, unde zilnic opereaza sau, cand se aduc urgente, indiferent de ora. Starea postoperatorie in care sunt eu si multi altii ca mine, care pleaca dupa ce viziteaza Sectia Neurocghirurgie I si trec prin mainile celebrului neurochirurg si a echipei sale de adevarati profesionisti, este foarte buna.

Imi exprim multumirile si toata consideratia pentru Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, care m-a redat vietii. Va doresc multa sanatate pentru a da fericire si viata multor oameni care va vor solicita la momentele de cumpana din viata lor.


Cu deosebit respect si stima,
Dr. Valentin Vasile Murariu, Medic Primar Sectie O.R.L
Spitalul Militar de Urgena "Dr. Alexandru Popescu" Focsani.

Pacientii multumesc: Mirea Cornel - Intre Pamant si Cer

Era o zi frumoasa de vara, 31 august 2008, in care ne bucuram de venirea pe lume al celui de-al doilea fiu al nostru, zi ce s-a intunecat in urma unui accident rutier, cand sotul meu a suferit un traumatism cranian cerebral foarte grav, intrand intr-o coma profunda ce a durat, cu aproximatie , 2 luni.

In urma acestui accident, a fost internat in clinica de neurochirurgie a Spitalului Clinic Judetean nr.1 Craiova la domnul dr.Vasilovici.

In aceasta sectie am stat 9 zile, suferind doua interventii chirurgicale pe creier in urma carora a fost scos si o parte din osul frontal al capului.

In aceasta perioada, starea lui s-a inrautatit din ce in ce mai mult, contactand o serie de infectii nasocomiale si reusind sa faca inclusiv o escara foarte extinsa si profunda ce s-a si suprainfectat.

In urma unor demersuri supraomenesti si numai cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit transferul sotului meu in sectia I Neurochirurgie a Spitalului Bagdasar-Arseni din Bucuresti, condusa de Prof.univ.dr.Vlad Ciurea , transfer ce s-a facut, fiind un caz foarte grav, cu un elicopter S.M.U.R.D.

Perioada de spitalizare in aceasta sectie a durat 1 an de zile (10 septembrie 2008-1septembrie 2009) fara a avea nici macar o zi de externare din acest spital pe care as putea sa-l numesc “Spitalul Plangerii”, dar si “Spitalul Minunilor”.

O astfel de minune a fost si sotul meu, care numai cu ajutorul lui Dumnezeu, al medicilor din aceasta sectie si al personalului medical condusa de Prof.univ.dr.Ciurea Vlad, pe care pot sa-i numesc “trimisii lui Dumnezeu pe pamant” in acest spital avand ca menire salvarea de vieti omenesti si carora nu o sa reusesc sa le multumesc pentru tot binele supraomenesc pe care l-au facut pentru sotul meu, pentru familia mea , dand posibilitatea copiilor mei de a avea tatal langa ei si de care aveau atata nevoie.

Pot spune ca acesta s-a nascut a doua oara, iar parinti ii sunt medicii care i-au dat viata, salvandu-l de la moarte si nu exagerez cu nimic, avand in vedere diagnosticele pe care le-a avut, printre cele mai grave fiind starea septica in care s-a aflat, in mod repetat.

De asemenea, pentru mine personalul medical sub conducerea Prof.univ.dr.Ciurea este a doua mea familie, avand in vedere un intreg an de spitalizare pe aceasta sectie, an in care mi-au acordat tot sprijinul posibil, mi-au pus la dispozitie tot ce am solicitat si mi-au dat posibilitatea de a sta permanent cu sotul meu.

Personalul medical auxiliar ne-a acordat tot sprijinul profesional, fiind solicitat la intervale de o ora, pentru ca sotul meu sa poata fi mobilizat, intrucat, acesta fiind foarte grav, necesita mobilizare permanenta si asistata..

Nu a contat pentru dumnealor ca era zi sau noapte, nu a contat cat de solicitate erau, avand in vedere gravitatea si numarul tuturor pacientilor de pe sectie.

Tin sa precizez in mod expres interesul deosebit al celor 2 medici-Prof.Ciurea si dr.Iliescu Adrian de a-l readuce la viata pe sotul meu care au facut tot ce a fost omeneste posibil si nu numai.

Domnul Prof. Ciurea, caruia ii port o stima deosebita pe care nu o pot exprima in cuvinte, un intreg dictionar nu m-ar putea ajuta sa-i multumesc , a solicitat inclusiv sprijinul cadrelor medicale de la Spitalul Victor Babes, sub coordonarea Prof.Ceausu cu care a luat legatura personal pentru a putea depasi starea septica in care se afla sotul meu, dat fiind faptul ca dumnealor sunt specializati in cazurile asociate cu stari septice foarte grave.

Incepand cu data de 22 octombrie, aflat in terapie intensiva, a inceput sa reactioneze, deschizand pentru prima data, dupa 2 luni, ochii.

Pe data de 24 octombrie, domul profesor a hotarat prima interventie chirurgicala.

Dupa aceasta interventie s-a petrecut marea schimbare in bine, desi am trecut prin etape foarte grele, cand a fost la un pas sa ne paraseasca, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am depasit acele momente.

Nu pot descrie in cuvinte momentele in care, fiind in sectia ATI, in stare de coma, asteptam la usa orele de vizita infernale in care erau scoase 2,3 sau 4 persoane decedate si ma intrebam cutremurata « Oare este si el ? », simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare. Nu faceam altceva decat sa ma rog la Dumnezeu, clipa de clipa, ma vedeam atat de neputincioasa, dar puternica, putere pe care mi-o dadeau cei 2 copii care ne asteptau acasa.

In acelasi timp,in perioada de spitalizare a suferit mai multe interventii chirurgicale datorita complicatiilor pe care le-a facut.A fost operat la picior, eliminandu-i o mare cantitate de puroi , cand a dat a doua oara mana cu moartea, dar datorita profesionalismului cadrelor medicale a depasit momentul.

Am pierdut sirul numarului de anestezii si interventii pe care le-a avut la cap, dar rezultatul a fost « pacientul Mirea Cornel traieste ».

Ultima interventie chirurgicala a avut loc in luna iulie cand i s-a montat o placuta in locul osului frontal, scos si « facut pierdut » la Craiova.

Pentru procurarea acesteia s-au depus eforturi foarte mari, avand in vedere ca s-a adus din Elvetia, dar tot datorita celor doi profesionisti, am reusit achizitionarea ei.

Pe data de 1 septembrie 2009 s-a facut transferul in sectia de recuperare a Spitalului Filantropia.

Nu imi venea sa cred ca plecam amandoi, ca este ultima internare intr-un spital dupa atata timp, ca in sfarsit vom pleca acasa unde ne asteptau cei 2 copii, in varsta de 7 ani , respectiv de 1 an si 9 luni.

In toata aceasta perioada am invatat sa scriem, sa citim, i s-au adus fotografii cu familia, prietenii pentru a vedea ce a mai ramas din memoria lui. Incet, incet am constatat ca , in proportie de 80%, era bine.

Vreau sa precizez ca, din prima clipa, m-a recunoscut ca sotie, ceea ce a contat cel mai mult, a fost un miracol.

Dupa 3 saptamani de stat la recuperare, pe data de 17 septembrie, am ajuns acasa.Aici s-a schimbat foarte mult, a revazut copiii, familia, prietenii, recuperarea neurologica fiind uimitoare.

A urmat in sfarsit si o altfel de recuperare…cea sufleteasca…credeam ca nu mai vine aceasta perioada.

Au urmat zile lungi si grele de recuperare fizica, cu accent pe mers.

Insusi medicul si kinetoterapeutul de la Craiova care s-au ocupat de recuperarea sa, au confirmat ca a fost pacientul cel mai grav pe care l-au avut, de la a-l mobiliza la o ora ,o ora si jumatate cu aleza, zi si noapte cand am ajuns acasa, pana in prezent (1 mai 2010) cand ne plimbam de mana prin curte.

A fost o recuperare uimitoare in mai putin de 1 an, desi medicul de recuperare a spus ca trebuie sa am rabdare, ca va fi de durata.

SI A MAI FOST CEVA

Exact cand imi pierdusem orice urma de speranta si cand nu mai credeam in nimeni si nimic, s-a mai ivit o minune.

Nu am crezut initial ca ceva sau cineva ar mai putea sa ma ajute in vreun fel. M-a contactat o doamna pe care o pot numi « mentorul meu spiritual », cea care m-a ajutat foarte mult, de data aceasta pe mine, doar pe mine, m-a invatat cum sa gandesc, cum sa ma rog.

De asemenea, mi-a cerut datele sotului meu, dupa care a revenit cu un telefon, vrand sa ne cunoastem.Am ramas putin indiferenta la tot ceea ce mi-a spus, dar dandu-mi cu precizie niste date :22 oct.-cand apar primele semne, 24 oct.2008- se va produce marea schimbare si ca Actul se va finaliza cu bine, dar va trece foarte mult, avand mai multe obstacole.

Mi-a zis sa am incredere in medici, sa am incredere ca totul va fi bine.

Poate vi se par niste aberatii, dar totul s-a petrecut asa cum mi s-a spus.

Cum am mentionat mai devreme, in data de 22 oct.2008, sotul meu a deschis ochii, a inceput sa reactioneze, confirmandu-se cele spuse, dar totusi am zis : ,,o pura coincidenta ‘’ .

Nu pot sa spun ca nu am asteptat acea perioada si iata s-a intamplat in acea zi de 22, dupa care, pe data de 23 oct.2008, am fost chemata de domnul profesor, spunandu-mi ca , a doua zi, o sa intervina chirurgical.

Cand mi-am dat seama ca totul coincidea cu cele spuse de doamna respectiva, nu-mi venea sa cred si iata ca,pe data de 24 oct.2008, a fost operat, data de la care s-a produs marea schimbare in bine a sotului meu.

Am tinut legatura in permanenta cu ea, spunandu-mi tot timpul sa am incredere in Dumnezeu, ca numai el face minuni si sa ma rog tot timpul. Pot spune ca, inclusiv zilele in care a fost operat, stiam care erau favorabile si care nu, iar cand interventiile chirurgicale erau in zile nefavorabile treceam cu greu peste ele.

Tot timpul se confirmau cele spuse de dansa.Nu am facut altceva decat sa cred in minuni, in Dumnezeu, medici si in toate persoanele din jurul meu si … nu mai putin in mine.

Pot spune, intr-un cuvant, ca am simtit puterea lui Dumnezeu, ca atunci cand deciziile erau foarte grele, simteam cum cineva imi soptea la ureche ce sa fac.

In speranta ca voi fi inteleasa in adevaratul sens al clipelor traite si povestite mai sus in cateva randuri, imi doresc ca toti cei ce se afla in situatia mea sa aiba parte de minuni, sa creada in Dumnezeu si in trimisii lui.

2010. MIHAELA MIREA
CRAIOVA

Pacientii multumesc: Serban Sandru si Parintii

Încerc să vă redau mai jos povestea care m-a făcut, de atunci înainte, pentru totdeauna, să nu mai am nevoie de răspunsuri la întrebările fundamentale. Ştiu că acelaşi lucru îl resimte şi soţia mea, Adina, ştiu că de atunci înainte, pentru totdeauna, noi şi fiul nostru, Şerban, noi, care am văzut cu ochii minţii diferenţa dintre viaţă şi moarte, nu vom putea fi îndeajuns de recunoscători Profesorului Alexandru Vlad Ciurea şi echipei de tineri medici extraordinari pe care o coordonează la Clinica I Neurochirurgie a Spitalului „Bagdasar-Arseni” din Bucureşti.

Tragismul pur, real, palpabil aproape al acestei poveşti s-a declanşat brusc, pe 6 februarie 2009, atunci când un diagnostic ce a urmat unui RMN făcut la Iaşi ne-a lovit precum fulgerul. Acel diagnostic ne spunea că, dacă băieţelul nostru de 8 ani şi jumătate nu va fi operat în cel mai scurt timp, ne va părăsi pentru totdeauna.

Am avut posibilitatea extraordinară de a face ca fiul nostru să fie văzut, pe 8 februarie, şi de Profesorul Alexandru Vald Ciurea, moment din care, realmente, am reînceput să sperăm. Imaginaţi-vă o cameră perfect întunecată, fără uşi, fără ferestre, în care intră, preţ de-o clipă în infinitul parcă veşnic al disperării, o rază de lumină. O rază care, apoi, se măreşte în permanenţă. Nu pot, nu putem să redăm altfel renaşterea speranţei. Este ceea ce am simţit atunci când, cu un tact pe care numai înţelepciunea experienţei îl poate aduce, Profesorul Ciurea ne-a spus că Şerban se va face bine.

Nu-mi pot da seama nici acum, la mai bine un an de atunci, ce minune se produce atunci când Profesorul Ciurea intră în operaţie, dar ştiu cu siguranţă că minunea există. Nu pot realiza nici acum ce chimie electivă stârneşte Profesorul în echipa sa, aceea formată din minunaţii oameni şi medici Dacian Talianu, Iulia Vapor, Cătălina Lipan sau doctorul Palade. Dar am convingerea că e vorba de ceea ce aş numi Şcoala de Neurochirurgie a Profesorului Ciurea. Că Profesorul şi colegii săi sunt, cum le-am spus în altă parte, „campionii neurochirurgiei româneşti” stau mărturie alte sute, poate mii de operaţii de maximă complexitate.

Le includ între acestea pe cele două suportate de fiul meu. Tumoarea sa, „astrocitom pilocitic juvenil”, localizată în regiunea vermiană a creierului, de aproape 4 centimetri în diametru, i-a cauzat o hidrocefalie. Prin urmare, Profesorul Ciurea a practicat, mai întâi, cura neurochirurgicală a hodrocefaliei, printr-un drenaj ventriculo-peritoneal. Realizată pe data de 13 februarie 2009, operaţia a fost un succes. A urmat apoi, din ce am putut înţelege, ca neofit în domeniul medical, atunci, din ce pot înţelege şi acum, operaţia cea mai complicată, aceea de extirpare a tumorii, care a durat 6 ore şi a fost efectuată pe 23 februarie 2009.

Nu vom uita niciodată momentul în care, în Cabinetul Domniei Sale, Profesorul Alexandru Vlad Ciurea ne-a spus că „operaţia a decurs foarte bine, copilul a sângerat foarte puţin, ablaţia tumorii a fost totală, recuperarea va fi rapidă”. Atunci am învăţat că salvarea unei vieţi, mai cu seamă pe un asemenea caz, este suma miracolului din Omul care o face şi a profesionalismului său exemplar. Pe 3 martie 2009 am părăsit Clinica I de Neurochirurgie, Profesorul recomandându-ne pentru copil „multă mişcare şi aer liber”. Incredibil, şi acum, pentru noi, nici un medicament.

A trecut, de atunci, un an şi mai bine. Când, în fiecare dimineaţă, ne uităm în ochii fiului nostru, Şerban, vedem mereu aceeaşi permanentă renaştere a speranţei. Şi ştim, toţi trei, că aceasta nu ar fi fost niciodată posibilă dacă nu ar fi existat întâlnirea admirabilă şi salvatoare cu Profesorul Alexandru Vlad Ciurea.

Vă mulţumim, Domnule Profesor, având certitudinea că aceste cuvinte scrise mai sus nu vor putea exprima vreodată, pe deplin, profunda noastră recunoştinţă!


Cu deosebit respect,
Şerban, Adina şi Daniel Şandru
Iaşi

Pacientii multumesc: Subtirica Marioara - anevrism

Ma numesc SUBTIRICA MARIOARA in varsta de 46 de ani, locuiesc in CONSTANTA si in cele ce urmeaza am sa va prezint cazul meu :

In data de 31.12.2009 in jurul orei 16.00 am suferit o ruptura a unui anevrism cerebral de care ,evident nu aveam cunostinta. In data de 02.01.2010 am ajuns la spitalul BAGDASAR ARSENI din Bucuresti, unde am fost internata pentru investigatii. Astfel in data de 04.01.2010 in urma investigatiilor dispuse de DL. PROFESOR DOCTOR ALEXANDRU VLAD CIUREA s-au consatat urmatoarele :

Hemoragie subarahnoidiana predominent la nivelul vaii sylviene stangi. Anevrism sacularcu diametrul maxim de 5,5 mm si colet de 2,5 mm inserat pe versantul inferior al segmentului C6 dreapta.Anevrism sacular rupt inserat la nivelul unghiului silvian stang cu diametrul maxim de 6,5 mm si colet de 3 mm. Anevrism sacular cu diametrul maxim de 3 mm si colet de 2,4 mm inserat pe versantul superior al segmentului C6 stang.

In data de 06.01.2010 s-a intervenit chirurgical si s-a practicat cliparea anevrismului de artera cerebrala medie stanga. Evolutia postoperatorie a fost favorabila si angiografia cerebrala de control prezinta aspect normal postoperator iar starea de sanatate este foarte buna. Ca si deficienta neurologica de dupa interventie , o usoara afazie in remisie.

Ma aflu in situatia fericita de ai multumi DOMNULUI PROFESOR DOCTOR ALEXANDRU VLAD CIUREA si echipei medicale de la sectia NEUROCHIRURGIE 1 de la Spitalul BAGDASAR ARSENI , care au dat dovada intai de toate de omenie , profesionalism si devotament pentru cei ce sunt in suferinta. Intraga familie SUBTIRICA va multumeste din suflet pentru binele pe care ni l-ati facut si va uram SANATATE SI MULTA PUTERE DE MUNCA.

SA NE TRAITI DOMNULE PROFESOR DOCTOR ALEXANDRU VLAD CIUREA !!!!

E-urile - mica enciclopedie pe intelesul tuturor

E-urile - mica enciclopedie pe intelesul tuturor
Autori:
Prof.Dr. A.V.Ciurea
Ing. Filip Vladimir Edu
Psiholog Rodica Edu

Mancam si traim sanatos? Suntem otraviti, sau nu? Cum pentru omul sanatos este important sa aiba o nutritie sanatoasa, dar si apetisanta, cu un grad crescut de palatabilitate si acceptabilitate, este logica utilizarea diferitelor substante pentru conservare, pentru gust si pentru siguranta. Dar de la celebrul "salicilat" pe care bunica il punea deasupra dulceturilor sau compoturilor, si pana la invazia "E-urilor" actuale, drumul a fost foarte lung.

www.e-urile.foton.ro

Intracranial Hypertension

Intracranial Hypertension
Authors:
Stefan Mircea Iencean
Alexandru Vladimir Ciurea

Intercranial hypertension is the most common cause of clinical deterioration and death for neurological and neurosurgical patients. There are a lot of causes of raised intracranial pressure (ICP) and increased ICP can produce intracranial hypertension syndromes.

Happy New Year!

Dear Friends!

I wish you all an amazing 2010 and good health! I wish you to stay calm and don't get angry, to be relaxed and to exercise your brain as much as possible!


All the best!
Prof Dr A V Ciurea.