1 Mai 2010 o zi ca oricare alta, pana seara la ora 22,cand sotului meu i s-a facut rau. Am chemat ambulanta,iar la ora 11 eram la urgenta spitalului jud. Constanta.Dupa cateva investigatii medicii, de comun acord,l-au transferat pe 2 mai la Bucuresti,la spitalul Bagdasar-Arseni, la sectia de neurochirurgie ,condusa de prof dr Alexandru Vlad Ciurea, unde i s-a oferit a doua sansa la viata. Dupa alte multe investigatii,prof Ciurea diagnosticandu-l cu anevrism cerebral, impreuna cu echipa sa ,l-au operat pe 3 mai. Operatia a durat 4-5 ore, care pentru noi ,familia, au parut o eternitate.
Datorita maiestriei si profesionalismului domnului profesor si al echipei dumnealui,dar si bunului Dumnezeu care ne-a vegheat tot timpul, operatia a fost un succes. Bucuria a fost imensa, iar cuvintele de multumire mult prea putine pentru asa implinire.
Pe 5 mai , insa am avut de trecut un alt prag. Sotului meu i s-a facut rau . Presiunea sangelui din cap fiind de 9 ori mai mare decat normal, sotul meu a fost dus iar in sala de operatii, unde domnul profesor Ciurea impreuna cu echipa sa, l-au drenat si clipat.
Dupa 1 saptamana de la aceste interventii, sotul meu a inceput, incet, incet sa-si revina. Pe 18 mai 2010 a sosit si ziua mult asteptata, ziua la care visam decand am ajuns la Bucuresti, ca eu si sotul meu sa plecam impreuna, sanatosi spre casa , unde ne astepta baietelul nostru.
Datorita harului si devotamentului domnului prof dr Alexandru Vlad Ciurea fata de profesie si pacienti, sotul meu va putea duce o viata normala ca si pana in acea zi NEAGRA.
luni, 14 iunie 2010
miercuri, 2 iunie 2010
Pacientii multumesc: Daniela Cucu
NENE DOCTORE CARE „MI-AI” VINDECAT BUBA LA CAP!
Azi este 1 iunie, ziua tuturor copiilor. Vă mărturisesc cu sinceritate că, date fiind condiţiile de austeritate din ţară, care ne afectează pe toţi, inclusiv pe noi, funcţionarii publici, nu m-am gândit dinainte să vă scriu acest mesaj, dar iată că, în ziua de 1 iunie, gândindu-mă la copilăria mea, trăită la intensitate maximă, alături de cei doi părinţi care mi-au dat viaţă, inevitabil, gândul „mi-a zburat” către dvs., OMUL CARE A FĂCUT POSIBIL CA, MIE, UN COPILAŞ DE DOI ANIŞORI, SĂ NU-MI MAI FIE FRICĂ DE „NENEA DOCTOR CARE MI-A VINDECAT BUBA LA CAP”, cu aproape 34 de ani în urmă. Şi, aflându-mă la servici, am căutat, la repezeală, pe Google semnificaţia zilei de 1 iunie, ziua copilului. Şi iată ce mi-a apărut:
http://www.copilul.ro/1-iunie/: „Ziua copilului este un prilej de a sarbatori copilaria, de a oferi sprijin copiilor, de a inspira comunitatea si familia noastra, de a aprecia si iubi copiii si de ce nu, de a-i pregati pentru un viitor sanatos, fericit si plin de succese”, ceea ce aţi realizat dvs: aţi reuşit ca fiecare zi a copilăriei mele, să fie ca o zi de 1 iunie. Continui redarea citatului: „Ca activitati care sa stimuleze creativitatea copilului, puteti sa faceti obiecte precum semnele de carte (deoarece copilul tau citeste), motivul soarelui (sarbatorim prima zi de vara) ori o libelula colorata de tot pe care sa o punem in geam, pe post de imitatie de vitraliu”.
Toate aceste activităţi specifice copilăriei, le-am desfăşurat şi eu, pe vremea copilăriei mele.
Mai adaug la aceste activităţi, alte activităţi pe care le-am realizat în copilărie: am cusut mileuri din etamină, cu diverse modele, am scris liniuţe şi bastonaşe, am învăţat o mulţime de poezii şi cântecele, la grădiniţă, am desenat cu acuarele, peisaje, am croit hăinuţe pentru păpuşi, am colorat cu pensula scoicile pe care le adunam când mergeam la mare, vara, cu părinţii, m-am dat cu săniuţa pe derdeluş, m-am dat în leagăn şi chiar şi pe topogam şi în balansoar. În concluzie, am avut o copilărie lipsită de griji şi trăită la maxim, FĂRĂ ABSOLUT NICIO PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE.
Dar cine oare a făcut ca toate acestea să fie posibile, iar eu să am o copilarie lipsită de grija zilei de mâine, în privinţa sănătăţii?
Cred că dvs. stiţi cel mai bine să-mi răspundeţi la această întrebare!
Eu nu mai pot spune decât atât:
"MULŢUMESC NENE DOCTORE CARE « MI-AI » VINDECAT BUBA LA CAP ŞI CARE « M-AI » AJUTAT SĂ AM O COPILĂRIE FERICITĂ ŞI TRĂITĂ LA MAXIM, FĂRĂ ABSOLUT NICIO PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE ! "
Cu deosebit respect,
Ing. Daniela Cucu – Ploieşti
36 de ani, in iulie 2010
(la 34 de ani, de la "eveniment")
Azi este 1 iunie, ziua tuturor copiilor. Vă mărturisesc cu sinceritate că, date fiind condiţiile de austeritate din ţară, care ne afectează pe toţi, inclusiv pe noi, funcţionarii publici, nu m-am gândit dinainte să vă scriu acest mesaj, dar iată că, în ziua de 1 iunie, gândindu-mă la copilăria mea, trăită la intensitate maximă, alături de cei doi părinţi care mi-au dat viaţă, inevitabil, gândul „mi-a zburat” către dvs., OMUL CARE A FĂCUT POSIBIL CA, MIE, UN COPILAŞ DE DOI ANIŞORI, SĂ NU-MI MAI FIE FRICĂ DE „NENEA DOCTOR CARE MI-A VINDECAT BUBA LA CAP”, cu aproape 34 de ani în urmă. Şi, aflându-mă la servici, am căutat, la repezeală, pe Google semnificaţia zilei de 1 iunie, ziua copilului. Şi iată ce mi-a apărut:
http://www.copilul.ro/1-iunie/: „Ziua copilului este un prilej de a sarbatori copilaria, de a oferi sprijin copiilor, de a inspira comunitatea si familia noastra, de a aprecia si iubi copiii si de ce nu, de a-i pregati pentru un viitor sanatos, fericit si plin de succese”, ceea ce aţi realizat dvs: aţi reuşit ca fiecare zi a copilăriei mele, să fie ca o zi de 1 iunie. Continui redarea citatului: „Ca activitati care sa stimuleze creativitatea copilului, puteti sa faceti obiecte precum semnele de carte (deoarece copilul tau citeste), motivul soarelui (sarbatorim prima zi de vara) ori o libelula colorata de tot pe care sa o punem in geam, pe post de imitatie de vitraliu”.
Toate aceste activităţi specifice copilăriei, le-am desfăşurat şi eu, pe vremea copilăriei mele.
Mai adaug la aceste activităţi, alte activităţi pe care le-am realizat în copilărie: am cusut mileuri din etamină, cu diverse modele, am scris liniuţe şi bastonaşe, am învăţat o mulţime de poezii şi cântecele, la grădiniţă, am desenat cu acuarele, peisaje, am croit hăinuţe pentru păpuşi, am colorat cu pensula scoicile pe care le adunam când mergeam la mare, vara, cu părinţii, m-am dat cu săniuţa pe derdeluş, m-am dat în leagăn şi chiar şi pe topogam şi în balansoar. În concluzie, am avut o copilărie lipsită de griji şi trăită la maxim, FĂRĂ ABSOLUT NICIO PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE.
Dar cine oare a făcut ca toate acestea să fie posibile, iar eu să am o copilarie lipsită de grija zilei de mâine, în privinţa sănătăţii?
Cred că dvs. stiţi cel mai bine să-mi răspundeţi la această întrebare!
Eu nu mai pot spune decât atât:
"MULŢUMESC NENE DOCTORE CARE « MI-AI » VINDECAT BUBA LA CAP ŞI CARE « M-AI » AJUTAT SĂ AM O COPILĂRIE FERICITĂ ŞI TRĂITĂ LA MAXIM, FĂRĂ ABSOLUT NICIO PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE ! "
Cu deosebit respect,
Ing. Daniela Cucu – Ploieşti
36 de ani, in iulie 2010
(la 34 de ani, de la "eveniment")
marți, 1 iunie 2010
Pacientii Multumesc: Vasile Onigas
21 mai 2010
Stimate Domnule Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea,
Deşi împrejurările în care v-am cunoscut nu au fost deloc faste pentru mine, datorită faptelor Dvs. profesionale simţim datoria să vă scriem aceste rânduri, pe care dorim să le primiţi cu sinceritatea lor cu tot.
Fiica noastră, A.O., de doar 26 de ani, după încheierea studiilor şi a unui masterat, a fost angajată la o firmă din Bucureşti. Cauzele care au dus la declanşarea unui accident vascular pe creier încă ne sunt necunoscute; pot fi multe, poate fi doar una. În urmă cu mai bine de o lună de zile, A. reclama dureri de cap şi ameţeli. Aceste disconforturi fizice le-a pus pe seama activităţii ei zilnice, dar cu siguranţă au fost judecate astfel doar ca impresie. În momentul în care, consultând un medic, a aflat că de fapt are o tumoare pe creier, totul în jurul ei s-a schimbat. Faptul că au fost apelaţi pentru acest caz şi medici din Germania iar aceştia au declarat că Dvs., de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”, sunteţi cel mai competent pentru intervenţie în astfel de afecţiuni - grave afecţiune în cazul fiicei noastre - iar apoi intervenţia Dvs. chirurgicală dovedindu-se uimitoare şi salvatoare, desigur, ne determină să scriem aceste rânduri.
De aceea, Domnule profesor dr. A.V.Ciurea, vă rugăm să primiţi gratitudinea noastră şi să transmiteţi echipei Dvs. de medici specialişti caldele noastre mulţumiri: dr. primar Alexandru Taşcu, dr. Iulia Vapor, anestezistei D-na dr. Radoslav, asitentei şefe Paula, şi doamnei Nuşa, care ne-a ajutat cu multe sfaturi utile, de fapt întregului personal medical din jurul Dvs.
Acum fiica noastră se simte bine.
Va mulţumim din inimi.
Vasile Onigaş
Bistriţa
Stimate Domnule Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea,
Deşi împrejurările în care v-am cunoscut nu au fost deloc faste pentru mine, datorită faptelor Dvs. profesionale simţim datoria să vă scriem aceste rânduri, pe care dorim să le primiţi cu sinceritatea lor cu tot.
Fiica noastră, A.O., de doar 26 de ani, după încheierea studiilor şi a unui masterat, a fost angajată la o firmă din Bucureşti. Cauzele care au dus la declanşarea unui accident vascular pe creier încă ne sunt necunoscute; pot fi multe, poate fi doar una. În urmă cu mai bine de o lună de zile, A. reclama dureri de cap şi ameţeli. Aceste disconforturi fizice le-a pus pe seama activităţii ei zilnice, dar cu siguranţă au fost judecate astfel doar ca impresie. În momentul în care, consultând un medic, a aflat că de fapt are o tumoare pe creier, totul în jurul ei s-a schimbat. Faptul că au fost apelaţi pentru acest caz şi medici din Germania iar aceştia au declarat că Dvs., de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”, sunteţi cel mai competent pentru intervenţie în astfel de afecţiuni - grave afecţiune în cazul fiicei noastre - iar apoi intervenţia Dvs. chirurgicală dovedindu-se uimitoare şi salvatoare, desigur, ne determină să scriem aceste rânduri.
De aceea, Domnule profesor dr. A.V.Ciurea, vă rugăm să primiţi gratitudinea noastră şi să transmiteţi echipei Dvs. de medici specialişti caldele noastre mulţumiri: dr. primar Alexandru Taşcu, dr. Iulia Vapor, anestezistei D-na dr. Radoslav, asitentei şefe Paula, şi doamnei Nuşa, care ne-a ajutat cu multe sfaturi utile, de fapt întregului personal medical din jurul Dvs.
Acum fiica noastră se simte bine.
Va mulţumim din inimi.
Vasile Onigaş
Bistriţa
Pacientii Multumesc: Bratu Nicoleta
Buna seara!
Ma numesc Bratu Nicoleta,am 20 de ani si sunt din Bucuresti.
La nastere am primit nota 8.Desi m-am dezvoltat normal am mers in picioare destul de tarziu cam pe la 4 ani si am inceput sa vorbesc pe la 5 ani. Am mers la multi specialisti dar abia in anul 1995 in urma unui examen tomograf s-a aflat ca am Hidrocefalie.Atunci medicul meu neuropsihiatric ne-a recomandat spitalul Bagdasar Arseni,chiar d-na doctor a mers impreuna cu noi la spital si i-a expus cazul meu d-nului profesor A.V.Ciurea.
D-nu profesor ne-a confirmat inca o data ca am Hidrocefalie de presiune medic.
In data de 7 noiembrie 1995 d-nu profesor impreuna cu echipa s-a m-au operat si mi-au pus o valva Holter de presiune medic si o tubulatura ventriculo peritoneama.
Am efectuat controale periodice din 3 in 3 luni apoi din 6 in 6 luni si in 1999 mi s-a efectuat o reviziuire de dren.
Acum vin in fiecare an la control si sa stiti ca ma simt foarte bine si foarte multa lume se mira cum da arat asa de bine.Desi aceasta Hidrocefalie,mi-a afectat psihicul,eu am mers la o scoala speciala,iar acum nu-mi gasesc nicaieri de lucru.Eu si familia mea suntem multumiti ca nu arat ca un monstru.
Pe aceasta cale vreau sa-i multumesc d-uli profesor A.V.Ciurea.
Va multumesc!
Ma numesc Bratu Nicoleta,am 20 de ani si sunt din Bucuresti.
La nastere am primit nota 8.Desi m-am dezvoltat normal am mers in picioare destul de tarziu cam pe la 4 ani si am inceput sa vorbesc pe la 5 ani. Am mers la multi specialisti dar abia in anul 1995 in urma unui examen tomograf s-a aflat ca am Hidrocefalie.Atunci medicul meu neuropsihiatric ne-a recomandat spitalul Bagdasar Arseni,chiar d-na doctor a mers impreuna cu noi la spital si i-a expus cazul meu d-nului profesor A.V.Ciurea.
D-nu profesor ne-a confirmat inca o data ca am Hidrocefalie de presiune medic.
In data de 7 noiembrie 1995 d-nu profesor impreuna cu echipa s-a m-au operat si mi-au pus o valva Holter de presiune medic si o tubulatura ventriculo peritoneama.
Am efectuat controale periodice din 3 in 3 luni apoi din 6 in 6 luni si in 1999 mi s-a efectuat o reviziuire de dren.
Acum vin in fiecare an la control si sa stiti ca ma simt foarte bine si foarte multa lume se mira cum da arat asa de bine.Desi aceasta Hidrocefalie,mi-a afectat psihicul,eu am mers la o scoala speciala,iar acum nu-mi gasesc nicaieri de lucru.Eu si familia mea suntem multumiti ca nu arat ca un monstru.
Pe aceasta cale vreau sa-i multumesc d-uli profesor A.V.Ciurea.
Va multumesc!
Pacientii multumesc: Elena si Daniel Carnaru
Suntem Elena si Daniel Carnaru , parintii lui Darius din Targoviste. Pina in prezent , sau mai bine spus pina pe data de 11.05.2010 , am fost o familie normala care se bucura de ceea ce avea , si anume doi copii frumosi si destepti . In nefasta seara de 11.05.2010 , baiatul nostru , Darius , incercind , probabil , sa porneasca televizorul din camera copiilor , s-a urcat pe etajera acestuia , inalta de aproximativ 1,5 m , provocind astfel , caderea etajerei si a televizorului peste el .
Prin bunavointa Serviciului de Ambulanta a Jud. Dambovita si profesionalismul echipajului de pe ambulanta , care in aproximativ 50 de minute a acoperit distanta dintre Targoviste si Bucuresti , am reusit sa ajungem in viata la Spitaul Bagdasar- Arseni , unde am intilnit un adevarat om , dl. dr. Palade . Acesta ,dupa ce a vizualizat rezultatele R.M.N. si radiografia de la cap , a dispus internarea baiatului la sectia Reanimare ( A.T.I. ) , in paralel incercind sa ne linisteasca si sa ne ofere putina speranta , atit cit putea si d-lui sa ofere in acele momente in pofida diagnosticului destul de grav : politraumatism ,T.C.C. grav , hemoragie intraventriculara , fractura de stinca temporala dreapta , otoragie dreapta , contuzie coloana vertebrala cervicala , contuzie toraco-abdominala . Din acea noapte a inceput calvarul orelor de asteptare in fata sectiei A.T.I. si a vizitelor foarte scurte la Darius , in speranta aparitiei unor cit de mici aspecte pozitive in evolutia baiatului.
A doua zi am reusit sa vorbim cu dl. prof. Ciurea , care , desi la inceput a fost foarte rezervat , a stiut sa sadeasca in sufletele noastre speranta , spunindu-ne , ca nu se impune nicio interventie chirurgicala si ca trebuie sa avem rabdare . Profesionalismul si daruirea acestui OM ne-a determinat sa speram din ce in ce mai mult in revenirea la starea de constienta a lui Darius , lucru care s-a si intimplat la aproximativ 5 zile de la internare .
La data la care va scriem acest mesaj , la 11 zile de la nefericitul accident , Darius vorbeste , chiar daca un pic mai greu , ne recunoaste pe toti cei din familie , isi aduce aminte si intreaba in permanenta de sora lui , paseste , chiar daca este sustinut de noi si sub indrumarea kinetoterapeutului si deja este nerabdator sa ajunga acasa .
Aceste progrese nu ar fi fost posibile fara acesti profesionisti ai medicinei romanesti care , desi puteau sa profeseze in afara granitelor , suntem siguri ca au avut aceasta oportunitate , au preferat sa ramina in tara pentru a alina suferintele romanilor .
Dorim sa multumim pe aceasta cale tuturor cadrelor medicale din acest spital , care , in ciuda conditiilor de provizorat in ceea ce priveste spitalizarea pacientilor precum si a numarului mare a acestora , si-au facut datoria si au ramas OAMENI , indiferent de conditiile de munca din spital si de problemele privind subfinantarea sistemului nostrum sanitar .
Va multumim din suflet.
Prin bunavointa Serviciului de Ambulanta a Jud. Dambovita si profesionalismul echipajului de pe ambulanta , care in aproximativ 50 de minute a acoperit distanta dintre Targoviste si Bucuresti , am reusit sa ajungem in viata la Spitaul Bagdasar- Arseni , unde am intilnit un adevarat om , dl. dr. Palade . Acesta ,dupa ce a vizualizat rezultatele R.M.N. si radiografia de la cap , a dispus internarea baiatului la sectia Reanimare ( A.T.I. ) , in paralel incercind sa ne linisteasca si sa ne ofere putina speranta , atit cit putea si d-lui sa ofere in acele momente in pofida diagnosticului destul de grav : politraumatism ,T.C.C. grav , hemoragie intraventriculara , fractura de stinca temporala dreapta , otoragie dreapta , contuzie coloana vertebrala cervicala , contuzie toraco-abdominala . Din acea noapte a inceput calvarul orelor de asteptare in fata sectiei A.T.I. si a vizitelor foarte scurte la Darius , in speranta aparitiei unor cit de mici aspecte pozitive in evolutia baiatului.
A doua zi am reusit sa vorbim cu dl. prof. Ciurea , care , desi la inceput a fost foarte rezervat , a stiut sa sadeasca in sufletele noastre speranta , spunindu-ne , ca nu se impune nicio interventie chirurgicala si ca trebuie sa avem rabdare . Profesionalismul si daruirea acestui OM ne-a determinat sa speram din ce in ce mai mult in revenirea la starea de constienta a lui Darius , lucru care s-a si intimplat la aproximativ 5 zile de la internare .
La data la care va scriem acest mesaj , la 11 zile de la nefericitul accident , Darius vorbeste , chiar daca un pic mai greu , ne recunoaste pe toti cei din familie , isi aduce aminte si intreaba in permanenta de sora lui , paseste , chiar daca este sustinut de noi si sub indrumarea kinetoterapeutului si deja este nerabdator sa ajunga acasa .
Aceste progrese nu ar fi fost posibile fara acesti profesionisti ai medicinei romanesti care , desi puteau sa profeseze in afara granitelor , suntem siguri ca au avut aceasta oportunitate , au preferat sa ramina in tara pentru a alina suferintele romanilor .
Dorim sa multumim pe aceasta cale tuturor cadrelor medicale din acest spital , care , in ciuda conditiilor de provizorat in ceea ce priveste spitalizarea pacientilor precum si a numarului mare a acestora , si-au facut datoria si au ramas OAMENI , indiferent de conditiile de munca din spital si de problemele privind subfinantarea sistemului nostrum sanitar .
Va multumim din suflet.
Pacientii Multumesc: Coman Maria
Sunt Coman Maria din Galati, in varsta de 66 ani. Cu profound respect ii multumesc D-lui Profesor Dr. neurochirurg A.V. Ciurea care, pe 10 mai 2010, in urma unei interventii chirurgicale de tumora subdurala extramedulara T5-T6, mi-a ’readus la viata’ sistemul locomotor, picioarele pe care nu le mai simteam de aproape 6 luni .
A fost o operatie deosebit de grea dar o mare reusita .
Aceleasi multumiri le adresez si d-lor Dr. Talianu Dacian, Dr. anestezist Gheorghita si nu in ultimul rand Dr. rezident Andrei Giovani, doamnei asistenta sef Paula precum si intregului personal ( kinetoterapeut , asistete , infirmiere) de la sectia Neurochirurgie I Spitalul Bagdasar Arseni Bucuresti.
Pe toata durata spitalizarii am fost informati atat eu cat si familia mea de catre D-l Profesor Dr. Ciurea si Dr. Talianu asupra diagnosticului si a evolutiei starii mele de sanatate.
Pentru acesti oamnei cu suflet mare si maini de aur, ca si pentru tot restul echipei cu care lucreaza exemplar D-ul Profesor Ciurea mii de multumiri. Toti bolnavii sunt tratati cu mare interes si se face tot posibilul pentru vindecarea lor fara nici un fel de deosebire si fara a fi conditionati in vreun fel.
Dupa opertie mi-am miscat picioarele si le-am simtit.Am inceput a doua zi exercitii la pat cu ajutorul kinetoterapeutului dupa care, a treia zi am facut primii pasi.Acum sunt acasa si ma simt foarte bine.
Fara aceasta operatie in cateva saptamani(2-3) as fi paralizat complet si nu s-ar mai fi putut face nimic.
D-le Profesor Ciurea va multumec pentru profesionalismul de care ati dat dovada si pentru sprijinul moral pe care mi l-ati acordat atat ininte, pe durata operatiei si dupa aceata.
Cei care vor ajunge pe mainile D-lui Profesor Dr. Ciurea sau a celorlalti medici din echipa sa sa se considere niste oamnei norocosi care vor avea sansa la vindecare.
Cu foarte mare respect,
Coman Maria
A fost o operatie deosebit de grea dar o mare reusita .
Aceleasi multumiri le adresez si d-lor Dr. Talianu Dacian, Dr. anestezist Gheorghita si nu in ultimul rand Dr. rezident Andrei Giovani, doamnei asistenta sef Paula precum si intregului personal ( kinetoterapeut , asistete , infirmiere) de la sectia Neurochirurgie I Spitalul Bagdasar Arseni Bucuresti.
Pe toata durata spitalizarii am fost informati atat eu cat si familia mea de catre D-l Profesor Dr. Ciurea si Dr. Talianu asupra diagnosticului si a evolutiei starii mele de sanatate.
Pentru acesti oamnei cu suflet mare si maini de aur, ca si pentru tot restul echipei cu care lucreaza exemplar D-ul Profesor Ciurea mii de multumiri. Toti bolnavii sunt tratati cu mare interes si se face tot posibilul pentru vindecarea lor fara nici un fel de deosebire si fara a fi conditionati in vreun fel.
Dupa opertie mi-am miscat picioarele si le-am simtit.Am inceput a doua zi exercitii la pat cu ajutorul kinetoterapeutului dupa care, a treia zi am facut primii pasi.Acum sunt acasa si ma simt foarte bine.
Fara aceasta operatie in cateva saptamani(2-3) as fi paralizat complet si nu s-ar mai fi putut face nimic.
D-le Profesor Ciurea va multumec pentru profesionalismul de care ati dat dovada si pentru sprijinul moral pe care mi l-ati acordat atat ininte, pe durata operatiei si dupa aceata.
Cei care vor ajunge pe mainile D-lui Profesor Dr. Ciurea sau a celorlalti medici din echipa sa sa se considere niste oamnei norocosi care vor avea sansa la vindecare.
Cu foarte mare respect,
Coman Maria
Abonați-vă la:
Postări (Atom)