Management in Unitatile Medico-Sanitare - RECENZIE

O impecabilă tratare interdisciplinară şi complexă a managementului
pentru unităţile medico-sanitare





Recent, sub valoroasa baghetă editorială a prof.dr. Msc. Alexandru V. Ciurea, doctorului în ştiinţe medicale Vasile Gh. Ciubotaru şi a doctorului în psihologie Eugen Avram şi cu participarea unor prestigioşi specilişti în domeniu, a văzut lumina în reputata Editură Universitară lucrarea „Management în unităţile medico-sanitare”.

Lucrarea se înscrie deplin în coordonatele de factură ştiinţifică şi ţine seama de provocările prezente şi viitoare.

Tema este importantă şi actuală, cu implicaţii asupra managementului, în general, şi a managementului din unităţile medico-sanitare, în special. Autorii sintetizează aria de cuprindere şi se concentrează pe identificarea stării reale şi propunerea de măsuri pentru restructurarea managementului medical românesc.

Elaboratul este, din multe puncte de vedere, un pionierat în management. Sunt reliefate problemele esenţiale referitoare la managementul din unităţile medico-sanitare şi aşezate judicios în cele trei părţi: managementul sistemului şi unităţilor medico-sanitare, activitatea de conducere, resursele umane. În capitolele specifie fiecărei părţi, modul de a gândi managementul medical şi componentele sale sunt proprii şi preocupate de perfecţionare, ridicându-se la nivelul de utile aplicaţii manageriale.

Lucrarea repezintă o tentativă reuşită de a pune în evidenţă, prin argumente accesibile, conjugate cu rigoare ştiinţifică, potenţialitatea proceselor manageriale.

Concepută într-o viziune interdisciplinară şi deosebit de complexă, lucrarea este cuprinzătoare ca arie, iar problematica tratată răspunde unor necesităţi reale din domeniu, în contextul schimbărilor abordate sau în aşteptare. De aici şi scopul general al lucrării, acela de a trezi atenţia la managerii de la nivel ministerial, departamental şi funcţional asupra problematicii abordate în practica medico-sanitară. Subordonată scopului general, lucrarea se concentrează pe abordarea teoretică şi practică a numeroase teme: tratarea sistemică a serviciilor şi programelor de sănătate şi apelul la modalităţile europene de certificare a stării de sănătate şi de asigurare a acesteia; componentele etice, de responsabilitate socială şi de eficienţă în sistemul românesc de sănătate; subiecţii activităţii manageriale, cu insistenţe pe personalitatea managerilor, tratată prin raportare la lideri şi, mai ales, liderii de succes atenţi la competenţe şi pe activitatea de îndrumare. Impresionează în mod deosebit preocuparea autorilor de a aborda factorul uman de pe poziţia de executant al serviciilor medico-sanitare şi de beneficiar al acestora prin implicarea gândirii medicale, manageriale şi psihologice. În fiecare din cele 18 capitole este explicată pe larg teoria aferentă subiectului respectiv, de obicei pe două secţiuni: una de scurtă trecere în revistă a ceea ce putem numi teoria managerială „tradiţională”, iar cealaltă cuprinzând comentarii asupra noilor teorii apărute în domeniul respectiv. Sunt alese abordări complexe de probleme asupra cărora se poate aplica teoria în cauză, aspecte subliniate în prefaţa semnată de Prof.dr. Alexandru Constantinovici şi în Cuvântul introductiv al Prof. Dr. Msc. A.V.Ciurea. La rândul lor, autorii frecvent iau în considerare şi implicaţiile pentru strategiile şi politicile manageriale medico-sanitare.

Lucrarea are ca suport o bogată documentare şi este fundamentată pe numeroase investigaţii iar conţinutul său teoretic, metodologic şi practic se prezintă ca un corpus cu un bogat suport informaţional, de un nivel ştiinţific apreciabil, ancorat în realitatea domeniului.

În acelaşi timp, lucrarea este bine echilibrată, trecerile de la problemele teoretice la aspectele practice apar normale şi reale, iar circumscrierea întregii problematici aspectelor de eficienţă îi imprimă un pronunţat caracter de instrument util în domeniul managementului medico-sanitar.

Trăsăturile pedagogice ale lucrării sunt evidente. Ele sunt menite să completeze, să suplimenteze şi să consolideze textul cărţii. Se fac numeroase invitaţii la reflecţii asupra relevanţei şi preocupărilor pentru problemele reale şi semnificative. Spaţiul de judecată se întinde pe parcursul întregii lucrări, iar aria problematică are o înşiruire logică. Conceptele –cheie sunt scoase în evidenţă pe parcursul întregii lucrări.

Stilul de prezentare este distins, iar ideile importante sunt bine definite şi ilustrate. O atenţie specială este acordată constanţei terminologice în întreaga lucrare.

S-a reuşit să se instaleze un aparat logic, cu o platformă de edificare ştiinţific concepută şi capabil să înfăptuiască contribuţii viabile, explicative şi predictive. Cu totul utile în peisajul literaturii de management în unităţile medico-sanitare sunt părţile care tratează: calitatea serviciilor de sănătate; necesitatea evaluării serviciilor şi programelor de sănătate; implementarea standardelor europene de calitate în strategia şi politicile furnizorilor români de servicii medicale; implicarea diagnozei; a apelului la dezbateri etice; a eficienţei financiare şi a celei sociale, în cadrul trăsăturilor distincte ale sistemului de sănătate din România, şi cantonarea pe terenul procesului managerial specific unităţilor medico-sanitare merită aprecieri deosebite. Ne-au reţinut atenţia: preocuparea pentru flexibilizarea structurilor managerial-organizatorice, prezentarea personalităţii complexe a managerului, concepută din perspectiva filozofiei sub forma modelului octaedric de abordare; punerea în legătură de influenţare a lideriatului cu eficienţa şi eficacitatea şi accesul către succes, satisfacţie şi reputaţie; femeia-manager „sub lupa” unui bărbat; stilul de conducere bazat pe coaching.

Corect sub aspectul ştiinţific şi al necesităţii sunt abordate în lucrare resursele umane din sistemul sanitar. Se generalizează experienţa ţărilor europene de la orientarea şcolară şi universitară la selecţie şi integrare, de la evaluare la promovare, de la motivare la dirijarea spre performanţă.

În mod temeinic sunt prezentate ştiinţific şi politicile de personal în sistemele de sănătate, cu insistenţe pe necesitatea inspirării din sistemul educaţional medical american, cel canadian şi britanic. Grupurile de muncă formale şi informale sunt abordate în mod structural şi dinamic, insistându-se pe modalităţile de formare a exigenţelor de excelenţă, pe prevenirea stărilor conflictuale, pe necesitatea de formare a unor specialişti în terapia stresului. Şi, nu în ultimul rând, sunt subliniate necesitatea şi rolul psihologicului în unităţile medico-sanitare, plecându-se de la aprecierea că în secolul XXI psihologia în general şi cele trei ramuri psihologia muncii, industrială şi organizaţională vor trebui să se concentreze pe soluţionarea problemelor globalizării şi europenizării din domeniul practicilor profesionale.

Pe parcursul lucrării editorii şi autorii s-au supus tendinţei aproape irezistibile adânc înrădăcinate în natura oamenilor de ştiinţă de a-şi folosi energia creativă pentru rezolvarea unor probleme care par a fi imposibil de rezolvat. S-au lăsat seduşi de ispititoarea problemă şi au ajuns la componente incitante în planul investigaţiei ştiinţifice şi al prezentării rezultatelor. De aceea, folosesc acest prilej pentru a adresa editorilor şi autorilor respectuoase felicitări şi să-mi exprim convingerea că vor fi fericiţi cei ce vor beneficia de acest dar ştiinţific.


Publicat in Viata Medicala
Nr. 45, 11 noiembrie 2011

Autor: Prof.univ.dr. Dr.H.C. Ion Petrescu

Pacientii Multumesc - Costea Constantin

Dureri de cap,de ceafa, amorteala si scaderea fortei musculare in miini si picioare-asa incepe povestea mea.

Mergeam greu si imi simteam miinile si picioarele reci.Dupa mai multe investigatii la Craiova, am ajuns la Spitalul Bagdasar-Arseni cu diagnostic tumoare la vertebrele cervicale C1-C2.

Am solicitat internare la domnul Profesor Dr ALEXANDRU VLAD CIUREA .Desi era dupa-amiaza tarziu si dl profesor a fost deranjat in timpul sau liber,desi nu ma cunostea a acceptat cazul meu.Din acel moment am capatat incredere ca problema mea se va rezolva, (interventia neurochirurgicala fiind singura cale spre vindecare).

Adoua zi,am cunoscut un om deosebit,un profesionist desavarsit,un om de o modestie rar intilnita in persoana domnului Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea.

MULTUMESC , domnule Prof Dr ALEXANDRU VLAD CIUREA .

Multumesc echipei cu care a operat domnul Prof Dr Alexandru Vlad Ciurea:
domnul dr Felix Mircea Brehar si dr.rezident Andrei Spatariu

Multumesc dlui dr Pascu si d-nei asistente Margareta (scuze,nu stiu numele de familie)-cei care au fost de garda in ziua de 26.08.2011.

Datorita interventiei prompte a acestor profesionisti adevarati, viata mea isi urmeaza cursul.

Dupa o luna si jumatate de la operatia de extirpare a tumorii pot spune ca starea mea este buna, recuperarea decurge bine si in curand sper sa-mi reiau activitatea.

Tot respectul pentru acesti OAMENI si pentru profesia pe care si-au ales-o.

COSTEA CONSTANTIN

Pacientii Multumesc: Rida Gheorghe

Buna ziua ma numesc Rida Gheorghe locuiesc in Constanta si as dori sa va inpartasesc cosmarului trait de mine in ultimele trei saptamani datorita sistemului medical si incompetentei medicilor din tara noastra

In ziua de Vineri 10 iunie, fiul meu in varsta de 12 ani se plimba cu skate-ul pe strada fara casca de protectie si a cazut lovindu-se cu capul de asfalt pierzandu-si cunostinta Am chemat salvarea si a fost transportat de urgenta la Spitalul Mare din Constanta.Cei de la spital l-au luat,i-au facut analizele respective cele de sange si C.T.cranian,diagnosticul fiind acela de traumatism cranio-cerebral acut inchis(fractura craniana fara deplasare parietala stanga,dreapta cu hematom extradural) si l-au internat la terapie intensiva.Am vorbit cu Doctorul chirurg Ovidiu Carp acesta explicandu-mi ca aceste doua zile sunt critice pentru sanatatea/viata lui . In ziua urmatoare I s-a refacut C.T.-ul cranian si ni s-a comunicat ca hematomul a scazut si l-au mutat intr-un salon, in care a mai stat inca 10 zile .In tot acest timp nu i-au mai administrat absolut nimic medicamentos . Si ca trebuie sa asteptam cele 10 zile pentru ca apoi sa-i refaca C.T.-ul si abia dupa aceea va vedea ce e de facut: operatie sau tratament medicamentos.La o saptamana si trei zile de la accident respectiv Marti dimineata i-au refacut C.T.-ul iar in jurul orei 19 Domnul Chirurg a venit in salon pentru a ne comunica ca hematomul s-a marit si ca II DAM O GAURA IN CAP MAINE?”, aceasta exprimare fiind facuta de fata cu fiul meu care s-a speriat si a inceput sa planga, la fel si sotia………In acel moment ne-am hotarat ca nu are nici un rost sa mai stam acolo si chiar mai mult, ca orice intarziere poate fi fatala pentru fiul nostru . L-am externat la cerere, sub semnatura, lucru care l-a suparat foarte tare pe doctor si a inceput sa tipe la noi ca oriunde am merge inclusiv in strainatate “ tot o gaura in cap o sa ii faca” .Dupa ce l-am externat am avut norcul ca printr-o prietena de familie sa ajungem la Domnul Profesor Doctor Ciurea la Spitalul Bagdasar-Arseni. Miercuri dimineata am ajuns la dansul care a ramas uimit de cele intamplate si joi dimineata l-au operat de urgenta pe fiul meu.Operatia a durat cca doua ore si a fost un success total iar fiul meu se simte excelent la o saptamana dupa operatie, fara nici un fel de sechele. Vrem sa ii multumim si pe aceasta cale, atat eu cat si intreaga mea familie, acestui minunat om care ne-a redat fericirea de al avea langa noi pe fiul nostru, perfect sanatos si normal.

Va multumim din suflet Domnule Profesor ca existati si multumim lui Dumnezeu ca inca mai sunt oameni ca Dumneavoastra in acest Sistem Medical Romanesc care incet, incet tinde sa dispara.

Pacientii Multumesc - Necula Ileana

Ma numesc Necula Ileana. Timp de foarte multi ani am avut dureri de cap insuportabile. Totul a culminat in luna iulie 2011, cand am avut un atac cerebral. In acele momente nu mai eram sigura de ce se va intampla cu viata mea. Durerile erau din ce in ce mai mari. Nu stiam unde sa apuc. Din informatiile pe care le-am avut de la prieteni, am considerat ca este un om care ma poate ajuta si care a ajutat foarte multi oameni. Asa am ajuns in cabinetul profesorului A.V. Ciurea. Am fost convinsa ca imi va putea rezolva aceste probleme destul de dificile. Dupa ce am facut toate investigatiile, mi s-a descoperit anevrism artera comunicanta anterioara. Atunci mi-am dat seama ca nu aveam decat doua alternative: sa raman in starea in care ma aflam si sa-mi asum riscurile (sa se repete acest incident cerebral) sau sa fiu operata si sa devin din nou un om normal, care sa poata duce o viata normala. Asa ca m-am decis sa ma operez. La spitalul Bagdasar-Arseni am fost operata de catre Profesorul Alexandru Vlad Ciurea, Dr. Felix Breha si restul echipei de medici si asistente. Am o luna si jumatate de cand am fost operata si deja am inceput sa am o viata noua. Starea mea de dupa operatie este foarte buna si nu am ramas cu nici un fel de sechele post-operator. Deja acum am sperante si ganduri la o viata noua. Recuperarea decurge foarte bine si sunt convinsa ca aceasta echipa de medici a facut o minune pentru mine. Multumesc lui Dumnezeu pentru ca m-a indrumat catre acesti oameni care fara nici o conditie mi-au redat sanatatea. Cuvintele sunt prea putine ca sa-mi pot exprima bucuria pe care o traiesc, alaturi de familia mea. Doresc sa multumesc pe aceasta cale intregului colectiv de la Spitalul Bagdasar-Arseni, care a facut posibila insanatosirea mea. Multumesc in mod special Prof. A.V. Ciurea si Dr. Felix Breha, care au condus investigatiile dar si interventia chirurgicala. Multumesc din suflet!

In incheiere, sunt convinsa ca in lumea aceasta sunt putini oameni ca ei, cand conditiile sunt atat de dificile pentru toti, ei au ales sa mearga pe un drum drept si sa ajute oameni de rand ca si mine. Inca o data mii de multumiri!

Necula Ileana

...acolo unde se fac minuni!

Am ajuns acolo unde trebuia....acolo unde se fac minuni!

Dupa un blocaj general....dupa o panica de nedescris...dupa mai bine de 24 de ore de asteptare intr-un spital judetean unde am avut norocul sa fim ingrijiti cu mare atentie (mai putin de un medic neurolog, neexistent in acel spital sa ne descifreze CT-ul) dar bine monitorizati de ceilalti...dupa aproape 24 de ore in coma.... am ajuns exact acolo unde trebuia: in grija domnului Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la Spitalul Clinic de Urgenta "Bagdasar-Arseni".

Pacient in varsta de 37 ani, atletic, stare generala foarte buna (in fiecare an face analize amanuntite prin natura meseriei) cu diagnostic clar: accident vascular cerebral ischemic talamic bilateral. Al doilea. Primul AVC (cerebelos stang) s-a produs in urma cu ceva timp, dar nu au fost semne foarte clare care sa ne determine sa mergem la medic. Poate... daca stiam de el...dar asta este doar presupunere.

Certitudine este faptul ca la acest Spital (Bagdasar-Arseni) am descoperit ca exista OAMENI in tara noastra, in spitatele noastre, carora chiar le pasa de viata altor oameni pe care nu i-au vazut niciodata. Si fac tot ce depinde de ei sa salveze viata unor alti oameni...Profesionistii sănătăţii!

In momentul cand am hotarat plecarea de la spitalul judetean, dupa ce sotul meu si-a revenit din coma si a putut fi transportat, inima mea s-a rupt in doua: o parte a plecat spre capitala, cu incredere oarba ca o sa reusesc sa ma intorc la cealalta jumatate, la copii mei iubiti, nu cu mana goala ci cu tatal lor viu, intreg si refacut in totalitate.

Am avut marele noroc sa fim indeaproape supravegheati de domnul Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea. Spun "sa fim", pentru ca in cele 3 saptamani petrecute in acest Spital nu doar sotul meu a beneficiat de profesionalismul domnului profesor si a cadrelor medicale ci si noi, rudele, am fost informati, sustinuti si incurajati in permanenta de personalul care s-a ocupat de starea sotului meu si chiar de domnul profesor personal.

Nu exista pe lume atatea multumiri cate sa aducem tuturor celor care ne-au fost alaturi: familie, prieteni, colegi si nu in ultimul rand personalului medical din cadrul spitalului (nu i-as putea numi pe toti....) dar sper ca toate cate le transmitem vor fi primite cu drag, asa cum am fost ajutati sa trecem peste aceste momente.

In fata lui Dumnezeu toti oamenii sunt egali si niciodata nu crezi ca acel CEVA ti se poate intampla tie...

Datorita unor profesionisti care stiu ce înseamna sa raspunda pentru viata altuia, astazi pot scrie aici ca se intampla si minuni in ziua de azi, minuni care ne dau o noua viata, minuni infaptuite cu ajutorul bunului Dumnezeu.

Minunea intamplata sotului meu: acum este din nou un om normal intr-un timp relativ scurt si minunea intamplata mie e ca am reusit sa-mi tin promisiunea facuta copiilor mei si anume: sa ma intorc la ei nu singura, ci cu un tata la fel de iubitor si plin de viata ...asa cum il stiu ei!

Va iubesc pe toti si va multumesc din inima...
Angela Rapiteanu

Pacientii Multumesc: Marioara Cotet

"Sansa la o noua viata!"

Totul a inceput intr-o zi de duminica, cand mama intr-un moment linistit si relaxat a simtit ca pamantul ii fuge de sub picioare, ca o durere insuportabila de cap si cu pierderi de vedere avea sa transforme in cosmar perioada imediat urmatoare. Cu eforturi mari, a sunat la salvare si dupa un control rapid i s-a pus un diagnostic ce nu avea nicio legatura cu starea ei.

A trecut o saptamana si speram sa nu fi fost decat o alarma falsa si totul
avea sa revina la normal. Nu a fost asa iar starea ei era din ce in ce mai
grava, fara sa mai poate sa-si controleze actiunile si sa mai vorbeasca clar si coerent am decis ca trebuie dusa de urgenta la Bucuresti. Primavara ne-a gasit la un spital renumit din capitala, unde a fost supusa unor investigatii si mediciii au hotarat ca este cazul de internare. Inca nu stiam nimic ce se intampla, dar asteptam cu sufletul la gura rezultatul computerului tomograf si a angiografiei.

Si a sosit, iar diagnosticul a fost anevrism de artera comunicanta anterioara. Era nevoie de interventie chirurgicala. Doctorii mi-au dat sa semnez o hartie cu riscurile operatiei, dar nu mi-au spus nimic mai mult de ceea ce implica aceasta operatie, care sunt sansele, nu au raspuns la nicio intrebare de a mea astepand sa luam noi, familia, decizia de a fi operata.

Atunci am stiu ca mai am nevoie de o parere de la un specialist pentru ca nu eram eu in masura sa decid soarta mamei mele. Singura recomandare, ca fiind cel mai bun specialist in domeniu, a fost Dl. Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la Spitalul Clinic de Urgenta "Bagdasar-Arseni".

In data de 3 martie am ajuns imediat la cabinetul dansului, unde mi-a explicat cat de grava era situatia mamei si ca trebuia operata imediat.

In data de 8 Martie 2011 a avut loc interventia chirurgicala care a durat aproximativ 2 ore, mama fiind mutata apoi pe sectia de Reanimare a spitalului iar
a doua zi transferata pe sectia de Neurochirurgie 1 sub atenta supraveghere
a Dl. Profesor Alexandru Vlad Ciurea si a Dl. Dr. Felix Brehar.

Minunea s-a produs, Starea de sanatate a mamei a evoluat in sens pozitiv, reusind sa isi revina foarte repede, iar dupa 2 saptamani sa fie externata si sa plece acasa pe picioarele ei.

A urmat perioada de recuperare acasa si in acest moment starea mamei este foarte buna din toate punctele de vedere.

In fiecare zi, nu uita sa spuna ca a fost o minune, ca a avut a doua sansa
la viata si sa-i multumeasca Dl. Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea pentru
ca a i-a redat viata!

Domnule Profesor, Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea puterea de munca sa puteti sa oferiti o noua sansa la viata tuturor pacientilor dvs.

Cu respect deosebit
Fam. Marioarei Cotet

Ruj Rosu

Numele meu nu conteaza. Am 33 ani.

Sunt momente in viata, cand ni se pare ca am pierdut totul. Sunt de momente in care, coplesiti de o durere in egala masura viscerala si sufleteasca, simtim ca soarele nu mai rasare pentru noi. Suferinta noastra sufleteasca este atat de mare, incat incet-incet ne macina si trupul.

In septembrie 2009 am aflat cu stupoare intr-o zi frumoasa cu soare ca am o tumoare pe creier. Sunt femeie. Prin definitie cea mai predispusa fiinta din univers de a se imbolnavi de depresie. La mine nu s-a intamplat asa. Nu sunt slaba de inger si dependenta de optimismul altora, ci sunt numai soare, zambet si gropite de obicei. Mi-am pus intrebarea : De ce tocmai mie??? Mi-am zis : asta e. Am luat-o ca atare. Nu am plans, nu m-am deprimat si nici nu ii suportam pe cei din jurul meu sa imi arate compatimire.

Conform “Buletinului de examen histopatologic” emis de Spitatul Bagdazar am fost diagnosticata cu “ astrocitom difuz infiltrativ de tip fibrilar – localizare T cerebral fronto-parietala stg.” Cu alte cuvinte tumoare pe creier. Neoperabila fara mari riscuri.

Intre 28.10.2009 si 09.12.2009 la Institutul Oncologic Bucuresti am efectuat radioterapie 30 de sedinte. Cu o toleranta foarte buna la toate tratamentele, pastilele si tot ce am mai bagat in mine. Atata doar ca, de la 57 kg am ajuns in 4 luni la 127 kg. Acum dupa aproape 1 an si jumatate am reusit sa slabesc fara dieta, doar prin putin sport 63 kg.

Ma uitam la televizor zilele trecute la un film, total chick-flick. Cu cutia de servetele langa mine, bineinteles! Ruj rosu pentru zile negre. Pe Diva. Trebuie sa il vezi! Iar cutia de servetele era pentru ca eram racita, nu pentru altceva.

In doua vorbe: eroina filmului, o femeie frumoasa, tenace, cu o cariera de succes descopera ca are cancer de san. La 28 de ani. Lumea ei este intoarsa cu fundul in sus, tot ceea ce parea important cu o zi inainte a devenit irelevant si singura intrebare care ii amortea mintea era: O sa supravietuiesc?

Eroina mea isi descopera in dus doi noduli la sanul drept. Gilly trece prin situatii limita, dar cel mai important lucru pentru ea este ca in situatii importante sa poarte ruj rosu care ii da curaj. Il poarta in sala de operatie unde i se face mastectomie, cand isi tatueaza pe san o inima si doua aripi de ingeri, in fata camerelor de fotografiat cand accepta sa pozeze cu sanii goi pentru a atrage atentia asupra pericolului cancerului de san, la prima sesiunea de chimioterapie, in sala de nasteri, 2 ani mai tarziu.

La fel ca si mine. Cand am descoperit tumoarea eram data cu ruj rosu. Cat am stat in spital ( pe care l-am denumit “Strada sperantei” ) in operatie, dupa operatie, radioterapie etc... am fost data cu ruj rosu. Prima intrebare pe care am pus-o cind m-am trezit din anestezie a fost : "Mai am ruj ?". Nu m-a interesat daca sunt bine, pot sa ma mai misc sau nu, cum a decurs. NU. Pe mine ma preocupa daca mai am ruj rosu . La Spitalul Bagdazar Profesorul Alexandru Vlad Ciurea, Dr. Felix Brehar, restul echipei de medici si asistente ( carora le multumesc din inima ) nu ma cunosc dupa nume. Toti ma stiu de " Fata cu ruj rosu ". Doar Madalina, domnisoara blonda si frumoasa cu ochi albastri, asistenta Profesorului Ciurea stie. Ca de … suntem prietene pe Facebook.

Mi-am facut biopsia joi. Ar fi trebuit sa stau in spital cel putin o saptamana. M-am rugat de Dl. Profesor si de Dr. Brehar sa ma lase sa plec acasa in weekend cu promisiunea ca voi sta cumintica. Si la cea mai mica ameteala sau durere de cap, ma voi intoarce.

Aiurea. Urma un weekend minunat programat dinainte, iar weekend-ului o saptamana excelenta. Nu puteam sa ratez distractia cu prietenii. Sambata noapte eram in club. Am stat pana la 6 dimineata. Asa operata, pansata, cheala si cu ruj rosu. Si m-am distrat de minune.

Luni, m-am intors la “Strada sperantei” la control. Dl. Profesor si Dl. Doctor Brehar m-au intrebat cum m-am simtit in weekend. Cand le-am spus ca am fost in club sambata noapte, mi-au zis ca nu sunt sanatoasa. Era clar. Exista o explicatie. Am o problema la cap. Oricum sunt un pacient atipic.

Acum dupa 1 an si jumatate , cu minus 63 kg si rujul rosu pe buze m-am reintors la serviciu. Multumesc si colegilor si prietenilor mei pentru tot suportul pe care mi l-au acordat. Si sunt convinsa ca asa va fi si de acum inainte.

Te rog din suflet sa te gandesti bine la tine si la binele tau cand te intalnesti in metrou, in autobuz, in trafic, la birou, acasa cu cate o frumusete de depresie. Daca e temporara, consider-o ca pe un rau necesar. Vei vedea fericirea in lucruri mai marunte decat ti le imaginezi tu. Daca este prelungita, evit-o cum stii tu mai bine! E un rau care face mult rau. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta!

Morala povestii mele e simpla: fii atenta la corpul tau, fii in permanent contact cu tine insati. Si, nu uita, ai mereu langa tine pe cineva care te iubeste! Eu sunt foarte norocoasa, am chiar mai multi!

Noteaza-ti toate gandurile negative si modifica-le in ganduri pozitive, constructive.

Placebo: Efectul increderii in doctori

Totul a inceput dupa ce am citit interpretarea RMN-ului. Atunci am stiut exact cat de riscanta va fi operatia. A venit ulterior si confirmarea medicului neurolog care m-a indrumat catre neurochirurgie. Diagnosticul: meningiom occipito cervical.

Aveam o singura recomandare ca fiind cel mai bun in domeniu: Dl Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea.

Am refuzat sa citesc comentarii pro si mai ales contra (pe care nu le-am considerat relevante). Cand am intrat in cabinetul dansului am ramas muta. Eram in fata unui OM care emana atata liniste, atata putere si avea acea aura pe care foarte putini o au.

Nu am reusit decat sa murmur un “multumesc frumos”. Eram fericita ca a acceptat cazul meu. Eram fericita ca am intalnit un mare OM, iar daca pretul ca sa-l intalnesc era aceasta operatie atunci … se merita.

Ulterior am cunoscut si pe ceilalti doctori care m-au operat: Dr. Dacian Talianu si Dr. rezident Andrei Giovani.

Si lor le sunt recunoscatoare caci, prin felul lor de a fi, mi-au insuflat atata incredere si optimism incat aproape uitasem de riscurile operatiei. Am avut rabdare si le-am acordat credibilitate deplina in toate deciziile pe care acestia le-au luat.

Si aaaa … sa nu-l uit pe Dr. anestezist Adrian Ghiorghita, un moldovean ca si mine, care a stiut sa ma incurajeze, care mi-a vegheat “somnul” timp de opt ore cat a durat interventia chirurgicala.

Si … cum spunea B.Lipton in “Biologia credintei”- “oamenii sunt Dumnezeu”, inainte de a intra in operatie, i-am zis mamei mele ca imi pun, fara niciun regret, viata in mainile acestor doctori. Aveam incredere in ei. Acum pot spune ca Dumnezeu a lucrat prin mintile si mainile lor.

Multumesc din suflet si imi plec capul in fata D-lui Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, Dr. Dacian Talianu, Dr. rezident Andrei Giovani si Dr. anestezist Adrian Ghiorghita.

Ceea ce ma intristeaza este ca un sistem defectuos incurajeaza, in mod indirect, emigrarea doctorilor si ca foarte multi oameni invoca cu prea mare usurinta malpraxis-ul. Pot sa le inteleg durerea pricinuita de suferinta sau moartea celui drag, dar …nu pot inca sa inteleg de ce, in durerea lor, nu mai tin cont si de faptul ca organismul poate sa nu raspunda la un tratament, sa nu mai poata lupta, sa apara alte complicatii care nu pot fi previzibile, ca fiecare dintre noi avem o identitate biologica unica. Poate ar trebui sa tina cont si de faptul ca celulele, din care corpul nostru este format, desi par simple, ele reprezinta o lume complexa, ca folosesc “tehnologii” pe care oamenii de stiinta inca nu le-au descoperit.

Este regretabil ca se arunca cu vorbe si acuzatii care, desi de multe ori nu sunt intemeiate, pun cate un semn de intrebare asupra carierei unui doctor, o cariera dobandita dupa ani si ani de studii, cercetare si practica.

Spun cu tristete acest lucru pentru ca este unul din motivele care m-au determinat sa nu mai dau la Facultatea de Medicina si sa ma indrept catre ASE.

Mai sper inca ca se vor indrepta lucrurile in aceasta privinta.

Cristina Chiribau, Bacau

Medicina cu pistolul la tâmplă („Sindromul Katyn”)

În practica medicală a apărut o nouă entitate patologică, care s-a impus prin condiţiile în care se desfăşoară activităţile din unităţile spitaliceşti – sindromul Katyn.

În medicină (şi în special în domeniul chirurgical) suntem, tot mai mult, obligaţi să lucrăm (evaluăm, tratăm, operăm) sub presiune, cu familia la uşa salonului, cabinetului (sau blocului operator, ori chiar la intrarea din incinta blocului operator). De multe ori holurile spitalelor, clinicii sunt blocate de familii sau apropiaţi ai pacienţilor, care întreabă din mers personalul medico-sanitar, cer amănunte despre pacient, iar la vizită aceştia stau proptiţi de tocul uşii salonului aşteptând noutăţi. Serviciile de pază sunt depăşite şi de aici până la a lucra sub presiune crescândă e doar un pas.

Personalul medical a ajuns să îşi desfăşoare activitatea în prezenţa aparţinătorilor - la vizite, contravizite, când se iau decizii medicale - luarea unei decizii terapeutice este ascultată şi de cei de faţă, „auditoriul”, care comentează, compară, filmează, fotografiază cu telefonul mobil, opinează asistând la un fel de „medicină spectacol”. Ni se reproşează continuu că la vizită scoatem aparţinătorii din secţie! Pacienţii şi aparţinătorii nu mai înţeleg faptul că amănuntele medicale sunt confidenţiale şi trebuie comunicare strict „per caz”. A lăsa pe alţii să audă ceea ce vorbesc medicii despre un caz la vizită este un gen de malpraxis (MP) datorită informaţiilor parţiale primite. La alt gen de „nonmedicină” derivă din solicitarea pacientului sau familiei sale de a-şi procura materiale şi preparete necesare tratamentului, pentru că unitatea nu le are din lipsa mijloacelor financiare, materiale. Este un fel de medicină (chirurgie) „de război”, în care medicul are „pistolul la tâmplă” şi i se cere să lucreze şi opereze în condiţii improprii, fără toate facilităţile necesare şi continuu sub presiune.

Considerăm că această stare de a face medicină nu poate continua! Practicile ofensive care apar din toate direcţiile (mai ales mediatică) ne creează sentimentul că realizăm acte chirurgicale cu „pistolul la tâmplă”. Această manieră de lucru nu poate conduce la progresul medical, corpul medical nu îşi va mai putea exercita activitatea la nivelul capacităţilor şi întregii palete de cunoştinţe pe care le posedă! Asemenea situaţii care se accentuază pe plan naţional nu există în lumea civilizată!

Deşi condiţiile de activitate au devenit tot mai constrictive, un puternic curent de opinie negativă la adresa corpului medical a escaladat în ultimii ani, conducând la prejudicierea prestigiului medical. Efectele sunt multimple, între care notăm:

- înlocuirea încrederii cu neîncrederea pacienţilor şi aparţinătorilor în personalul medical (oamenii sunt mult mai înclinaţi să asculte şi să creadă poveştile despre erori medicale, decât pe cele despre reuşite medicale reale),

- înlocuirea respectului cu atitudinea ofensivă (înainte pacientul era respectuos, acum a devenit incisiv, agresiv intră peste tine în cabinet, la vizită stă lipit de uşa salonului ca să asculte ceea ce se discută),

- înlocuirea atitudinii de aprobare a tratamentului cu cea de analiză şi comentare a acestuia (pacientul îşi exprimă opinia, pentru că el a citit ceva despre boală), înlocuirea imaginii sociale a corpului medical (din statutul de „salvator” la statutul de „potenţial rău-făcător”),

- înlocuirea deciziei de a se trata în ţară cu cea de a se trata în străinătate (mulţi solicită aprobări pentru a fi operaţi în Europa, alţii sunt dispuşi să plătească servicii costisitoare în alte ţări şi indiferent dacă rezultatul este acelaşi ca în România ei consideră că intervenţia a fost mult mai valoroasă şi a meritat banii sau „încercarea”) ş.a.m.d.

Dacă un pacient decedează atitudinile diferă: în România este deces/omor prin culpă medicală, deci este incriminat medicul, care „nu şi-a făcut datoria”, în străinătate este „lipsă de şansă”, deci este incriminat destinul, iar „medicul curant şi-a făcut datoria pe deplin”.

Iată un caz (internat în Clinica 1 Neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar-Arseni) ce relevă o atitudine ofensivă a familiei pacientului: sugar (6 zile), cu hematom subdural acut, fără cauză traumatică decelabilă, bombarea fontanelei anterioare, sindrom convulsiv, cu degradare neurologică, necesitând intervenţie de evacuare rapidă a hematomului (vezi foto).






Fig. 1.
a) Hematom subdural (emisfer stâng, preoperator),
b) CT aspect postoperator (la 4 luni).


După operaţie cazul a evoluat favorabil rămânând în atenţia Institutului Hematologic pentru o posibilă tulburare de coagulare (mama era în tratament cu Aspenter). Întregul act medical şi intervenţia s-au desfăşurat sub presiunea exagerată a familiei, ca şi cum tulburarea de coagulare a copilului apăruse din vina medicilor. Deşi s-a lucrat cu „pistolul la tâmplă” personalul medico-sanitar s-a implicat cu profesionalism. Cazul a fost preluat de clinica de pediatrie de la Spitalul „Marie S. Curie”. Evoluţia ulterioară a fost favorabilă.

Pentru a evita apariţia presiunilor exercitate asupra profesioniştilor sănătăţii şi, de asemenea, pentru a evita riscul acuzelor de MP, enumerăm 10 modalităţi acţionale:

1. actualizarea şi relansarea cu fermitate a regulamentului de ordine interioară a unităţii medicale;

2. realizarea unui consimţământ informat, aşa încât percepţia bolii şi a efortului medical să fie realistă din partea pacientului şi familiei sale;

3. informarea directă, confidenţială, per caz;

4. ascultarea pacientului şi informarea lui intensivă, aşa încât acesta să nu fie victima „folclorului medical” (pacientul asultă opiniile din salon, de pe culoarele clinicii şi îşi modiciă aprecierea de la un moment la altul în funcţie de factori aleatori, cu impact în consolidarea unei atitudini constructive;

5. informarea pacientului şi/sau familiei după intervenţie (el are nevoie să ştie ce va urma, ce aşteptări să aibă, cui să se adreseze pentru alte servicii de suport, dacă sunt necesare; simpla externare şi expresia „v-am tratat,... intervenţia a reuşit... puteţi pleca liniştit” nu sunt suficiente pentru ca pacientul să obţină starea cea mai bună posibilă pentru condiţia sa de sănătate şi aprecierea cea mai favorabilă pentru medicul care a intervenit).

6. asumarea responsabilităţii, construirea unei viziuni sinergice a echipei medicale cu îndrumarea directă a şefului de secţie/ clinică şi dispariţia fenomenului de vid de responsabilitate, care este exteriorizat prin atitudini de genul: „nu ştiu”, „nu am văzut cazul”, „nu am fost informat”, „nu era treaba mea...”;

7. promovarea consulturilor interdisciplinare şi eradicarea practicilor de evaluare clinică din perspective înguste, unilaterale sau superficiale (de multe ori aceste consulturi sunt realizate de mai mulţi medici rezidenţi, ...deci fără responsabilitate în specialitate!);

8. managementul imaginii: prezentarea unor cazuri pe internet, pentru ca pacienţii să aibă repere comparative cu validitate ştiinţifică, nu din surse neavizate;

9. atitudinea promptă a Colegiului Medicilor în situaţiile de incriminări sau de acuze medicale;

10. susţinerea unei abordări mediatice corecte, cu respectarea unor principii etice: responsabilii din mass-media să consulte opiniile avizate şi să nu lanseze pe piaţă analize diletanţe sau cu o evidentă tendinţă rău-voitoare la adresa tagmei medicale.

La aceastea se pot adăuga şi măsuri de fond precum: un bun management al finanţelor sistemului de sănătate (cheltuieli pe preparate, materiale, aparatură în mod real necesare, distribuţia finanţelor, service/mentenanţă pentru aparatura de înaltă performanţă, etc.), comunicarea mai amplă între unităţi, apariţia unor facilităţi/servicii adiacente (mai ales în terapie intensivă, în plus pot fi luate în considerare alte tipuri de consulturi şi intervenţii de reabilitare), facilitatea transportului cazurilor între centre, etc.

Aplicarea unor măsuri se impune prioritar, altfel în România se ajunge la desfăşurarea actului medical sub presiune, „Sindromul Katyin” devine tot mai frecvent, ceea ce are consecinţe nefavorabile atât pentru corpul medical, cât şi pentru pacienţi. Corpul medical nu poate lucra sub presiune, fără facilităţile obligatorii 24 din 24 de ore. Pacientul va suferi în mod semnificativ datorită unui alt sindrom al activităţii medicale – „sindromul de noncombat” – adică personalul sănătăţii se va implica la minimum necesar, cu angajament redus, va munci strict la cerere (ca un funcţionar public), încercând a rezista presiunilor, fără a viza atingerea unui nivel de performanţă profesională... În final vom asista tot mai mult la situaţiile în care cel mai bun tratament recomandat va fi: avionul spre Viena...!!!


Autor:
Prof. Dr. Msc A.V. Ciurea
Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni
Clinica 1 Neurochirurgie

Publicat in:
Viata medicala
Nr. 8, anul XXIII, 25 februarie 2011

Reputatul Prof. univ. dr. Alexandru Vladimir Ciurea trage un semnal de alarmă: Au „explodat” tumorile canceroase cerebrale la copii

În ultimii ani, s-a înregistrat – atât pe plan mondial, cât şi în România - o creştere impresionantă a tumorilor canceroase cerebrale şi intracraniene. Prof. univ. dr. Alexandru Vladimir Ciurea, secţia I Neurochirurgie al Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar -Arseni”, a acceptat să vorbească, în exclusivitate pentru ziarul „Naţional”, despre maladia la copii, oferind totodată sfaturi preţioase tinerelor mame.

Numărul cazurilor de tumori a crescut de peste cinci ori în ultimii 10 ani. Specific României este că acestea sunt extrem de agresive, iar o „explozie” a lor s-a întregistrat în special la copiii cu vârste până în 16 ani. „Izbucnirea tumorilor maligne a apărut pentru că s-a modificat extraordinar structura mediului în care trăim. Numărul de e-uri din mâncare a crescut foarte mult, iar starea de stres a părinților se transmite la copil”, a explicat Prof. Ciurea, pentru „Naţional”. De asemenea, domnia sa a menţionat că la bebeluşi apar şi tumori de natură embrionară, prin modificările genetice care se produc în celulă și afectează țesutul tânăr, adică țesutul nervos. Acestea au o denumire specială PNET (primitive neuro ectodermal tumors), apar odată cu nașterea şi se dezvoltă exploziv, cuprinzând jumătate din creier.

„Semnele” apariţiei tumorilor cerebrale şi intracraniene

Cele mai grave tumori, și care au o evoluţie explozivă, s-au înregistrat la copiii între 0 și 3 ani. Prof. Ciurea subliniază faptul că tumorile sunt mari, diagnosticul se pune târziu, iar afectarea cerebrală este majoră. Semnalele de alarmă pentru părinţi sunt iritabilitatea micuţului, somnolență, convulsii, modificarea privirii, bombarea frontanelei şi vărsături. Vârsta de peste 3 ani aduce fenomene şi mai complicate: crize de epilepsie, o parte a corpului este mai slabă, modificarea intelectuală a pacientului. Copilul şcolar va avea aceeaşi evoluţie ca un adult, respectiv o parte a corpului va fi în mod clar mai slabă, şi creşterea crizelor de epilepsie, datorate iritaţiei pe care o produce tumora cerebrală în interiorul creierului.

Sfaturi preţioase pentru mămici

Prof. Ciurea îi sfătuieşte pe viitorii părinţi ca, înainte de a porni o sarcină, să facă un „sfat genetic”. Cu ajutorul acestei analize genetice se va elimina orice suspiciune a unei modificări la nivel cromozomial, care poate imprima o boală asupra țesutului nervos al viitorului bebeluș. O viitoare mămică trebuie să ducă o viață cât mai cumpătată și cât mai puțin expusă la noxele toxice. Acestea trebuie să elimine statul seara prea târziu, fumatul, băuturile alcoolice, telefonia mobilă, suprasolicitarea fizică, supraexpunerea la razele solare.

Bebelus de sase zile, operat pe creier

INTERVENTIE. A scapat de chistul care ii ameninta viata, dar in orice moment il poate ucide o hemoragie



A venit pe lume cu un hematom pe creier care îi putea curma viaţa în orice moment. Liam Crainea a văzut lumina zilei pe 3 septembrie, la Râmnicu Vâlcea, iar pe 9 septembrie a fost operat la Spitalul „Bagdasar-Arseni” din Bucureşti. Intervenţia chirurgicală a reuşit, dar viaţa micuţului atârnă în continuare de un fir de aţă, pentru că medicii au descoperit că suferă de hemofilie.

Liam este un copil dorit. Părinţii lui, Alina şi Dan, l-au aşteptat cu bucurie, dar când puiul lor avea doar trei zile au apărut problemele. Au apărut convulsii şi mişcări anormale ale braţului şi piciorului stângi. Părinţii l-au dus la spital în Râmnicu Vâlcea, unde, la tomografie, i-a fost depistat un chist pe creier, care îl putea ucide în orice moment. A doua zi, Liam şi mama lui au fost duşi la Spitalul „Bagdasar-Arseni”, din Capitală, unde prof. dr Alexandru Vlad Ciurea, şeful Clinicii Neurochirurgie I, l-a operat de urgenţă.

Sângele nu se coagulează
„Intervenţia a durat patru ore şi nu au fost complicaţii. Bineînţeles, copilul putea muri în orice clipă din cauza anestezicului sau a operaţiei în sine, deoarece era foarte mic”, a povestit, pentru „ring”, prof. dr Ciurea. După operaţie, băieţelul a fost transferat la Spitalul „Budimex”, unde a fost diagnosticat cu hemofilie, o boală ereditară fără remediu din cauza căreia sângele nu se coagulează.

România nu oferă tratament suficient
Din păcate însă, spun părinţii lui Liam, în România, un bolnav de hemofilie nu poate fi tratat corespunzător. „Doctorii îi mai fac, din când în când, injecţii cu Refactor AF, ce ajută la coagularea sângelui. În alte state, aceste injecţii se fac de două sau trei ori pe săptămână. Fără tratament, oricând poate apărea o hemoragie internă”, ne povesteşte Dan Crainea, tatăl lui Liam.

1.000 de lei costă o fiolă de Refactor AF.

„Liam nu este cel mai tânăr pacient al meu. În urmă cu câţiva ani am operat un copil de doar două zile cu traumatism craniocerebral”, Prof. dr Alexandru Vlad Ciurea


Sursa: Ziarul Ring
Publicat in data de 19.11.2010
http://www.ziarulring.com/stiri/22178/bebelus-de-sase-zile-operat-pe-creier

Pacientii Multumesc: Anghel Mihaela

A trecut aproape un an de la marea tragedie , care era sa ne faca viata un cosmar.De fapt nici nu stiu cum sa incep, cu mii de multumiri aduse unui om, care este un inger pazitor al multor persoane aflate in aceeasi situatie ca a sotului meu sau cu rugi catre Cel de sus ,pentru ai aduce acestui om mare, care este dr .prof.Ciurea Alexandru Vlad , multa, multa sanatate si tot ce este mai bun in aceasta lume.

Cum va spuneam in urma cu aproape un an, mai precis pe 1 mai 2010, sotul meu ( Anghel Stefan) a avut ghinionul de a suferi de un anevrism cerebral, si tot odata a avut sansa si norocul de a fi operat si tratat, de echipa domnului dr.prof.Ciurea Alexandru Vlad, care i-a fost alaturi in acele momente grele.

Timp de trei saptamani, cat am stat internati la spitalul Bagdasar Arseni, sotul meu ( ca toti ceilalti de acolo) a avut parte de multa afectiune si mult, mult interes, dat de toti acei oameni minunati care vegheaza la capetele celor suferinzi.

Sunt prea putine si prea mici cuvintele de multumire, aduse acestui om, care impreuna cu puterea lui Dumnezeu, a facut ca sotul meu , sa duca astazi aceeasi viata normala, alaturi de copilul nostru si de toata familia. Anghel Mihaela ,Topraisar,Constanta

Pacientii Multumesc: Stanca Narcisa

Numele meu este Stanca Narcisa si din nefericire nu ma asteptam si fiu nevoit sa scriu aceste randuri.

Vreau sa multumesc din adancul inimii mele Spitalului Clinic Bagdasar-Arseni in mod special domnului Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea si intregii sale echipe pe care dansul o conduce.

In urma cu sapte luni de zile mama mea a fost internata la Spitalul Judetean de Urgent Rm Valcea la sectia de Neurologie cu diagnosticul crize jacksoniene. Au urmat investigatiile la Rm Valcea, unde ni s-a facut tomograful, iar rezultatul de la tomograf nefiind favorabil. Am aflat ca mama avea un meningiom parietal stang de 4 cm) apoi am fost trimise la Bucuresti de catre Domnul Doctor Marinoaica la Spitalul Clinic Bagdasar Arseni la Domnul Prof.Dr. Alexandru Vlad Ciurea.

Pe data de doi februarie ne internam la Spitalul Clinic Bagdasar Arseni. Ajunse la spital aici ni s-au facut toate analizele necesare pentru operatie, dupa care Domnul Doctor Talianu m-a chemat sa semnez un protocol de gravitate al bolii (mama semnase acel protocol cu o zi inaintea mea ), insa fara aceast operatie in scurt timp, mama ar fi paralizat si nu s-ar mai fi putut face nimic.

Aici domnul Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea mi-a explicat cat de grava este situatia mamei si am decis sa facem operatia care a fost una destul de complicata tinand sase ore. Pentru noi familia au fost sase ore de chin in care nu stiam daca mama va scapa sau nu..dupa cele sase ore petrecute in sala de operatie mama a iesit constienta stiindu-mi numele si strigandu-ma mereu. A fost foarte placut vazand-o iesind din operatei si cunoscandu-ma. A fost mutata pe sectia de Reanimare a spitalului in care a stat doar o singura zi.

Evolutia mamei mele a fost una favorabila reusind sa isi revina foarte repede dupa interventia chirurgicala, ca pe data de 15 februarie sa primim vestea ca va fi externata nu inainte de a primi unele recomandari si sfaturi din partea Domnulului Prof. Dr. A.V. Ciurea.si a Dr. Talianu.

Vom tine cont de recomandarile primite cat si de sfaturile Dr.Talianu si Domnulului Prof. Dr. A.V. Ciurea.

Multumesc in numele familie fiindca ati dat viata mamei mele si va suntem vesnici recunoscatori.


Cu respect,
Stanca Narcisa,
Rm .Valcea

Avrămia Costică

Mă numesc Avrămia Costică, am 55 ani , sunt din localitatea Suceava şi am fost internat la spitalul de neurochirurgie Bagdazar- Arseni din Bucureşti, aici dotorită unor ameţeli persistente , am fost internat ,iar în urma analizelor efectuate de către echipa de medici condusă de catre doctor profesor Ciurea Vlad , unul dintre cei mai specialisti existenti la această dată mi s-a stabilit diagnosticul de anevrism de arteră silviană celebrală stânga .Acest lucru a avut loc la data de 6 . 02 . 2010 . Am intrat in panică dar lănga mine a fost tot timpul acest mare medic, de o omenie ieşită din comun care ma facut să inţeleg că dînsul şi echipa sa mă vor opera , şi vor face tot ce este posibil să mă salveze. Acest lucru m-a facut să am incredere deplină in acest mare om , şi să-mi pun viaţa in mîinile sale si ale echipei pe care o conduce respectiv doctor Iliescu şi doctor Rizea .

În dimineaţa zilei de 12 02 2010 orele 9 domnul profesor Ciurea Vlad a intrat in salonul in care mă aflam şi cu o calmitate deosebită mi-a spus ''Domnule Costică astăzi vă salvăm pe domneavoastră '' mi-au dat lacrimile la aceste cuvinte si fără nicio ezitare am mers in sala de operaţie .Operaţia a decurs in condiţii perfecte , am mai stat in spital pâna în 19 .02 .2010 , zilnic am fost vizitat in salon de domnul profesor Ciurea Vlad si echipa sa , după care am fost externat si am ieşit pe picioarele mele din spital fără să am probleme .

Pentru tot ce aţi facut pentru mine vă mulţumesc din suflet domnule profesor Ciurea Vlad atât dumneavoastră cât si echipei de medici pe care o conduceţi şi mă rog la Dzeu. să vă de-a multă ,multă sănătate ,putere de muncă să puteşţi salva vieţile oamenilor care vin la dumneavoastră .

VĂ MULŢUMESC 03.03.2011

O minune infaptuita in 10 ore

Miracol. Prof. dr. A. V. Ciurea a salvat o fetita careia medicii nu ii dadeau multe o sanse de supravietuire.

Sabina Chihaia are patru ani şi jumătate şi, până acum o lună, avea şanse minime de a mai trăi. Salvarea ei a venit de la prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, care i-a extirpat o tumoare imensă de pe creier, în ciuda faptului că alţi doctori spuneau că o intervenţie chirurgicală este aproape imposibilă.

Micuţa Sabina s-a născut cu tumoare pe creier dar până acum o lună şi jumătate nici un medic nu a reuşit să o depisteze. Ea a fost găsită după un lung şir de teste şi după un diagnostic greşit. Aventura ei în spitale a început în luna mai, când părinţii au constatat că Sabina nu îşi mai poate mişca mâna stângă. S-au dus la medicii din Suceava, care au găsit imediat „răspunsul”: deficienţă de calciu. Dar după trei luni de tratament, starea ei se înrăutăţise. „Începuse să nu mai meargă bine, îi amorţise şi piciorul stâng”, ne-a povestit Cristi Chihaia, tatăl fetei.

Adevărul l-au descoperit la Iaşi
Atunci părinţii s-au decis să o ducă la Iaşi, unde testul RMN a dezvăluit adevăratul diagnostic: o tumoare pe creier de dimensiuni impresionante, 7,5/7,2/7,8 cm. „La Iaşi ne-au spus că are şanse mici să supravieţuiască şi că numai prof. dr. Ciurea o mai poate ajuta”, ne-a povestit Dana, mama Sabinei. Tot atunci, medicii le-au dat o veste la fel de cutremurătoare. „Doctorii mi-au spus că putea să moară în orice clipă. Puteam să ne culcăm noaptea cu ea vie şi când ne trezeam să nu mai trăiască”, îşi aminteşte ea. „Îmi era frică sa nu iasă cu picioarele înainte”



Ajunşi la cabinetul prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, şeful Clinicii Neurochirurgie I a Spitalului Bagdasar, din bucureşti, părinţii au aflat că singura speranţă a fetei era o intervenţie chirurgicală, care, având în vedere dimensiunile tumorii, părea aproape imposibil de realizat. „A intrat în blocul operator pe 14 septembrie la ora 10.00 şi a ieşit la 20.00. N-am fost om acele 10 ore pentru că era posibil orice. Îmi era frică să nu iasă din sală cu picioarele înainte”, şi-a amintit, cu lacrimi în ochi, Cristi. „Anestezistul a ieşit la ora 13.00 şi când l-am întrebat cât mai durează mi-a zis că abia au început. În acel moment am simţit că mi se taie picioarele”, ne-a povestit mama Sabinei, Dana.

O nouă intervenţie.
Acum Sabina se simte bine, merge singură şi, cu toate că a fost plimbată prin atâtea spitale, este tot timpul veselă şi zâmbeşte. „A fost foarte curajoasă. Chiar dacă am supus-o la atâtea teste nu a plâns niciodată”, ne-a spus cu mândrie mama ei. În urmă cu o săptămână Sabina a fost operată din nou deoarece în locul în care se afla tumoarea a apărut un lichid care, dacă nu era eliminat, îi putea cauza micuţei alte probleme pe viitor.

„În urma operaţiei fata mea s-a născut pentru a doua oară. Prof. dr. Ciurea i-a dat o nouă şansă la viaţă” - Cristi Chihaia, tatăl Sabinei

Sursa: Ziarul Ring, 7 Noiembrie 2010
O minune infaptuita in 10 ore

O tumoare imensa, tratata cu… calciu

Sabina Chihaia are patru ani şi jumătate şi, până acum o lună, avea şanse minime de a mai trăi. Salvarea ei a venit de la prof. dr Alexandru Vlad Ciurea, şeful Clinicii Neurochirurgie I a Spitalului „Bagdasar-Arseni”, care i-a extirpat o tumoare imensă de pe creier.

Sabina s-a născut cu această malformaţie, dar nici un medic nu a reuşit să o depisteze. „I s-a făcut un lung şir de teste, iar când fetiţa nu mai mişca mâna şi piciorul stâng, medicii de la Suceava au tratat-o, vreme de trei luni, pentru…deficienţă de calciu”, ne-a declarat Cristi Chihaia, tatăl micuţei. Un RMN făcut la Iaşi avea să dea verdictul: tumoare pe creier. „Medicii de acolo ne-au spus că sunt şanse mici să scape, că poate muri în orice clipă şi că doar prof. dr Ciurea o mai poate ajuta”, explică Dana, mama Sabinei. Pe 14 septembrie, Sabina a ajuns sub bisturiu. „Nouă ore a durat operaţia, dar a reuşit. Marţi, 26 octombrie, a fost operată din nou, să i se scoată lichidul acumulat în creier în golul lăsat de imensa tumoare. Acum se simte bine, este veselă şi, sperăm, într-o săptămână, să plecăm acasă. Prof. dr Ciurea a realizat un miracol”, ne-a mărturisit Cristi Chihaia, tatăl Sabinei.

Sursa: Ziarul Ring, 29 octombrie 2010
O tumoare imensa, tratata cu… calciu

“Ubi bene, ibi patria”

In intreaga Uniune Europeana, libera circulatie este perfect posibila, iar alegerea unui loc de munca prosper, stabil, nu mai reprezinta o problema. Data fiind situatia medicinii din tara noastra, cum nu exista o retributie si un suport financiar corespunzator, observam ca a inceput treptat un exod al tuturor cadrelor medicale (medici, asistente, infirmiere).

Toti acestia, mai ales cei din comunitatile transilvanene (cunoscatori de limba germana), au inceput treptat sa migreze catre vestul Europei. Ultimele masuri de austeritate au dus la impingerea intregului personal medical catre exterior, precum niste simpli mercenari.

Mentionam ca aceste persoane sunt in plina putere de munca si creatie, familisti si raspunzatori pentru viitorul copiilor lor. Nu este vorba de simpli “capsunari” , care lucreaza sezonier, ci este vorba de persoane care poseda o diploma de medic sau de asistent, si care vor profesa in tarile din vestul Europei, ramanand probabil stabiliti acolo.

Semnalele venite din exterior referitoare la pregatirea medicilor si asistentilor medicali romani sunt extreme de favorabile: - seriozitate, atasament fata de locul de munca, disciplina, pregatire intensiva; in aceste conditii, toate aceste cadre medicale vor avea toate conditiile de angajare si de promovare.

Credeti ca personalul medico-sanitar doreste realmente sa-si paraseasca tara si sa lucreze in strainatate sau este impins cu tot diandinsul in aceasta directie, datorita conditiilor dificile de lucru si de salarizare?

Toate datele oficiale arata dificultatile de pregatire ale personalului medico-sanitar, astfel, un medic parcurge 6 ani de facultate si apoi 5-6 ani de rezidentiat.Deci, practic, dupa 12 ani de pregatire, medicii descopera ca posibilitatile de lucru sunt limitate si platite necorespunzator, fiind indemanti practic sa paraseasca spatiul natal si sa-si caute un loc de munca in strainatate.

Mai mult, in majoritatea cazurilor, doctorii si asistentele medicale lucreaza in conditii complet necorespunzatoare, find expusi oricand oprobiului public.

-Toate bune si frumoase, dar... ce punem in loc?

Ne lipsesc din ce in ce mai mult specialistii, asistentii medicali cu pregatire superioara, iar dificulatile se accentuaza la nivelul proaspetilor absolventi ai Facultatilor de Medicina.

Pregatirea unui medic este extrem de costisitoare iar numarul universitatilor este limitat. Daca acest exod va continua, in curand vom ajunge in imposibilitatea de a mai asigura suportul medical pentru sanatate in tara noastra. Trebuie luat in considerare faptul ca starea de sanatate a populatiei (garantata, de altfel, prin Constitutie) influenteaza decisiv realitatea sociala a unei tari, iar medicina cuprinde aspect multiple: preventive si curative.

Din pacate, multe elemente de medicina preventiva si primara au disparut sau au fost reduse treptat la minim , astfel, au fost desfiintate cabinetele medicale scolare, cele de intreprindere, screeningurile populatiei prin MRF, controlul ginecologic periodic pentru depistarea neoplaziilor sferei genitale, etc.

Daca mai adaugam la aceasta lista si scaderea nivelului de pregatire medicala, vom avea in curand un dezastru total pe linie medico-sanitara.

In final, dupa semnalarea tuturor acestor aspecte, care pot fi argumentate statistic, conchidem ca ne aflam in pragul unei prabusiri totale a sistemului sanitar din tara noastra, fapt care va influenta in mod decisiv starea de sanatate a populatiei, element fara precedent in istoria moderna a Romaniei.

Toate cele de mai sus atrag atentia asupra faptului ca ne aflam practic in ceasul al 12-lea si nu se intrezaresc elemente de redresare, cu toate eforturile continue ale Ministerului Sanatatii.

Consider ca toti factorii decizionali pentru sanatatea din aceasta tara trebuie sa realizeze situatia exterm de grava in care se afla sistemul medico-sanitar, pe toate planurile de functionare: pregatire, finantare, dotare, posibilitati diagnostice, terapeutice si, in final, exodul mentionat.

Trebuie luate masuri urgente pentru redresarea sistemului de sanatate din Romania, la toate nivelurile.


Prof. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea
Dr. Claudiu Palade

* Sectia I Neurochirurgie, Spital Clinic dr Urgenta Bagdasar Arseni, Bucuresti

Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 46(1088), anul XXII, 19 noiembrie 2010

Pacientii Multumesc:Trusca Mariana

Ma numesc Trusca Mariana si am 64 ani .
Acum 2 ani m-am internat la Spitalul Clinic de Urgenta “ Bagdasar Arseni “ cu diagnostic de nevralgie trigemeni
.
Urmare efectuarii unor investigatii riguroase si a RMN-ului ( la centrul cu aparatura ultraperformanta “ Promedical Proffesional Center “ ) rezultatul : tumora epidermoidala cu dimensiuni 42 mm AP , 68 mm in ax transversal si 42 mm in ax cranio – candal .
Daca pentru unii :
- timpul inseamna bani
- pentru medici inseamna vieti .

Ca urmare acestui rezultat Dl. Profesor Doctor A.V.Ciurea decide iminenta interventie chirurgicala .
Urmare : evolutie postoperatorie favorabila , vindecat chirurgical , ameliorat neurologic .

Pentru mine redarea si continuarea unei vieti normale si sanatoase o datorez excelentului Prof.Dr.neurochirurg cu maini de aur A.V.CIUREA , si a celor care il urmeaza cu talentul si daruirea de sine in actul medical , medic specialist Dacian Talianu si medic resident Claudiu Palade .

Eu si familia mea nu putem spune decat multumim , multumim , multumim pentru o viata intreaga .

Multumesc din suflet si celor fara de care actul medical nu ar fi intreg – intreaga echipa de medici , asistente si infirmiere – acei oameni cu suflet mare si maini de aur cu care e inconjurat super-eroul ( pentru mine) PROFESOR DOCTOR A.V.CIUREA .

Pacientii Multumesc: Ciornei Mariana

Numele meu este Ciornei Bogdan si din nefericire nu ma asteptam si fiu nevoit sa scriu aceste randuri si sa multumesc inca o data din adancul inimii mele Spitalului Clinic Bagdasar-Arseni in mod special domnului Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea si intregii sale echipe pe care dansul o conduce.

In dimineata zilei de marti 11 ianuarie mama mea, Ciornei Mariana, dupa cam 5 zile in care se simteam ametita si neobisnuit de obosita am luat hotararea impreuna cu tatal meu da a chema ambulanta si de a cere o parere specialista. Sosirea primei ambulante a fost extrem de rapida si dupa ce a consultat-o medicul de pe ambulanta a luat hotararea ca ar fi cel mai bine de a merge la spitalul la care mama mea a fost operata. Deoarece prima ambulanta a fost doar de consultatie si nu si de transport a trebui sa asteptam ceea de doua ambulanta. Bineinteles aproape cu toate lucrurile in Romania merg pe dos a trebuit sa astept la aceea ambulanta de transport cam 6-7 in care ma gandeam cu groaza ce se putea intampla cu mama mea.

Ajunsi la spital am observat inca o data ca se ridica la anumite standarde din moment ce imediat ajunsi am fost bagati la urgenta si mamei mele i s-au facut toate analizele pentru a depista cauza problemei. Dupa finalizarea acestor analize medicul respectiv care era de garda ne-a anuntat despre ce este vorba si anume despre un hematom(cheag de sange) pe partea stanga a capului care facea o anume presiune craniana si ca va fi operata a doua zi de dimineata dupa alte analize suplimentare.

In data de 12 ianuarie mama mea a fost a doua oara operata pe creier de catre Dr. Felix Mircea Brehar la care a asistat si Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea. Operatie a durat aproximativ 4 ore si dupa cum speram si ne asteptam a fost o reusita. A fost mutata pe sectia de Reanimare a spitalului in care a stat doar o singura zi.

In data de 13 ianuarie mama mea a fost mutata pe sectia Neurochirurgie I in atenta observatie a Dr. Alexandru Vlad Ciurea si a echipei sale.

Evolutia mamei mele a fost una favorabila reusind sa isi revina foarte repede dupa interventia chirurgicala, ca pe data de 19 ianuarie sa primim vestea ca v-a fi externata nu inainte de a primi unele recomandari si sfaturi din partea Dr. Felix Mircea Brehar.

Vom tine cont de recomandari, sfaturile care le-am primit, regim alimentar si tratament si inca o data D-nul Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea si echipei sale care nu au cerut nimic in schimb pentru viata mami mele, nici acum nici prima oara si sper ca cineva acolo sus vegheaza si observa tot.

Multumesc in numele familie fiindca inca o data ati dat viata mamei mele si va suntem vesnici recunoscatori.

VALENTIN PETRESCU – povestea lui – un adevar

Buna ziua,

Numele meu este Petrescu Daniela, sunt din Ploiesti si indraznesc sa va scriu despre cazul sotului meu.

Incepand cu data de 10.11.2010, sotul meu a inceput sa aiba niste dureri ingrozitoare la piciorul drept, dureri ce porneau din sold si se resimteau pana la jumatatea pulpei inferioare, fapt pentru care nu putea sa se mai deplaseze normal. Simptome de acest gen a mai avut si in trecut dar, erau suportabile, fapt pentru care ne-am gandit ca, probabil sunt din cauza afectiunilor reumatice. Dupa cateva calmante si unguente, aceste simptome se ameliorau.

Deoarece durerile aparute erau insuportabile, in data de 25.11.2010, s-a dus la spitalul Judetean Ploiesti, la dl. doctor Soare, medic specialist neurochirurg pentru un consult de specialitate.

In urma consultului, acesta i-a spus ca, dupa parerea dumnealui este vorba despre o hernie de disc, fapt pentru care i-a dat un tratament corespunzator, spunandu-i sa revina peste 10 zile la un nou consult.

Dupa aceasta perioada si vazand ca durerile nu se amelioreaza absolut deloc, s-a prezentat din nou la dl. Doctor Soare care i-a spus ca, trebuie sa se interneze pentru a efectua analizele necesare, printre care si un RMN.

In data de 15.12.2010, sotul meu s-a internat la spitalul Agripa Ionescu Bucuresti, unde i s-au facut toate analizele prescrise.

La examenul RMN s-a descoperit ca avea hernie de disc L5/S1 dreapta.

La externare, i s-a dat tratamentul corespunzator pentru ameliorarea durerilor, precum si timpul necesar pentru a se gandi la ce spital se poate opera, deoarece trebuia operat neaparat.

Putin dupa aceea a observat ca durerile s-au ameliorat datorita medicamentatiei. Evident ca acest lucru nu ne-a dat inapoi de la hotararea de a se opera. Problema era aceea ca trebuia sa ajunga repede ca sa nu se agraveze boala.

Deoarece stiam ca Prof. Dr. Ciurea este unul dintre cei mai renumiti neurochirurgi cu rezultate foarte bune, recunoscut in Europa, ca activitatea o desfasoara mai mult in sala de operatii, ne-am hotarat sa luam legatura cu dumnealui pentru aceasta interventie.

Pe data de 6 ianuarie 2011, am plecat la spitalul Bagdasar Arseni unde dl. Prof. Ciurea l-a consultat pe sotul meu, a studiat toate analizele efectuate, dupa care ne-a spus ca poate sa-l opereze luni, 10.01.2011.

Ne-a spus ca doreste sa il ajute si ca o sa faca tot ce ii sta in putinta pentru el; ne-a chemat luni dimineata pentru internare si pentru mai multe investigatii (sange, control radiologic plamani, control oftalmologic, etc).

Astfel, luni ne-am prezentat la spital pentru internare si pregatiti psihic pentru interventia chirurgicala.

In aceeasi zi i-au fost facute sotului meu toate analizele necesare pentru operatie, dupa care domnul profesor Ciurea ne-a chemat pe mine si pe sotul meu sa semnam un protocol de gravitate al bolii.

Marti,11.01.2011, o echipa de medici condusa de profesor doctor Ciurea Vlad Alexandru si Talianu Dacian au efectuat operatia de inlaturare a discului afectat. Astfel, Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea a intervenit chirurgical, efectuand cura chirurgicala sub microscop a herniei discale, interventie care a durat 4 ore.

A fost o operatie deosebit de grea dar o mare reusita.

Dupa operatie, sotul si-a simtit picioarele si le-a miscat. A doua zi, sotul a inceput exercitiile de recuperare cu ajutorul kinetoterapeutului dupa care, a facut primii pasi. Evolutia a fost foarte buna, astfel ca pe data de 13. 01. 2011, la 48 ore dupa operatie a fost externat, deplasandu-se pe propriile picioare si fara a necesita conditii speciale de transport.

Fara aceasta operatie in scurt timp, ar fi paralizat si nu s-ar mai fi putut face nimic.

In toata aceasta perioada mi s-a parut remarcabil ca, in ciuda faptului ca domnul profesor Ciurea avea foarte multe responsabilitati (neurochirurg, profesor universitar), eu, o persoana simpla, am reusit sa il intalnesc chiar si de 4 ori pe zi pentru a avea informatii asupra evolutiei starii de sanatate a sotului meu; mi s-a parut remarcabil ca, toata echipa dansului: d-nii Dr. Talianu Dacian, Dr. anestezist Trifu, doamna asistenta Nusa si precum si intregul personal ( kinetoterapeut, asistente, infirmiere) de la sectia Neurochirurgie din cadrul Spitalului Bagdasar Arseni Bucuresti, s-au purtat cu noi intr-un mod foarte uman si cald.

Ne-au fost explicate problemele existente, ne-au fost date detalii despre operatie, am fost incurajati atat de dumnealui cat si de colaboratorii sai. Am fost refuzati de dumnealui in ceea ce priveste orice atentie.

Totodata, am vazut cum zilnic domnul profesor dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la orele 7 pana la orele 16-17 era in sectie, la patul bolnavului operat, in sala de operatii, unde opereaza zilnic sau, cand se aduc urgente, indiferent de ora. Toti bolnavii sunt tratati, in mod egal, cu mare interes si se face tot posibilul pentru vindecarea lor si fara a fi conditionati in vreun fel.

Starea postoperatorie in care a fost sotul meu si multi altii ca el, care pleaca dupa ce ajung la Sectia Neurocghirurgie I si trec prin mainile Domnului profesor Ciurea si a echipei sale de adevarati profesionisti, este foarte buna.

In ceea ce priveste disciplina, am observat si eu ca este un regim mai aspru, dar mi se pare cu totul firesc tinand cont de specificul sectiei in cauza. Am stat cu sotul intr-o rezerva impecabila din punct de vedere al curateniei.

Pentru acesti oameni cu suflet mare si maini de aur, ca si pentru tot restul echipei cu care lucreaza exemplar D-nul Profesor Ciurea mii de multumiri.

D-le Profesor Ciurea va multumesc pentru profesionalismul de care ati dat dovada si pentru sprijinul moral pe care ni l-ati acordat, atat inainte, pe durata operatiei, cat si dupa aceasta.

Cu foarte mare respect,


Daniela si Valentin Petrescu

Ploiesti

Umiliti si Obiditi

In anul 1898, Feodor Dostoievski publica romanul “Umiliti si obiditi”, referindu-se la nedreptatile din cadrul societatii tariste ruse din acea perioada. Se pare ca exista o spirala perfecta in aceasta directie, in sensul in care situatia medicinei romanesti actuale este perfect superpozabila tabloului evocat in celebrul roman.

Aceasta profesie nobila, respectata de toate regimurile, inclusive de cel communist, a ajuns in zilele noastre sa fie, probabil, cea mai blamata dintre toate categoriile sociale. Nu exista zi in care presa si televiziunile sa nu transmita in modul cel mai agresiv fapte condamnabile “comise” de personalul medical de la toate nivelurile.

Intotdeauna, indiferent de situatie, de boala, de varsta, de patologia asociata leziunii, corpul medical este considerat responsabil pentru orice evolutie nefavorabila. A devenit practic o moda faptul de a arata cu degetul spre medici ca spre niste criminali.

Astfel, intreg corpul medical este umilit si nu gaseste o forma de aparare corecta, concreta si decenta. Va rog sa incercati sa dati in judecata orice cotidian sau saptamanal din Romania. Va fi absolut imposibil!

Singurele instante care mai incearca sa creeze o atmosfera de calm in cadrul corpului medical sunt Colegiile Medicilor. De multe ori, nici macar acestea nu sunt luate in considerare sau nu sunt lasate sa-si expuna punctele de vedere.

Umilirea continua, prin salarizari de mizerie, lipsa posibilitatilor de angajare (1 medic la 7 posturi vacante), posibilitati limitate sau aproape nule de deplasare in exterior la congrese si conferinte, toate acestea duc la rezultate dezastruoase in ceea ce priveste calitatea actului medical.

Aceasta nobila menire, care reprezinta un talent pretuit inca din antichitate, tinde sa se degradeze treptat in Romania. Astfel, la facultatile de Medicina selectia este minima, contrar datelor din tarile civilizate, unde admiterea este cenzurata de “numerus clausus”, fiind necesara o medie foarte mare pentru a fi acceptat. Pregatirea cunoaste un declin in cadrul facultatilor de medicina din Romania, calitatea pregatirii preclinice si clinice fiind sunt in scadere, iar interesul pentru aceasta profesie – ca si inexistent.

Urmatorul pas este reprezentat de plecarea din tara, lucru care ne este sugerat chiar de catre oficiali! Se ridica intrebarea:
-Mai sunt buni medicii la ceva?
-In mod cert, da! – vine imediat raspunsul.

Atunci cand ai nevoie noaptea de un sfat urgent, sau cand ai nevoie ca cineva sa stea peste program, sau atunci cand o ruda apropiata se afla in situatia de a fi operata in urgenta, atunci prezenta medicului devine indispensabila si este cautata cu rugaminti si lacrimi : “ Nu ma lasati domnule doctor!”, dupa care urmeaza comentarii, barfe si aluzii la aspecte pecuniare.

In rest, in afara acestor situatii disperate, intregul corp medical, blamat si apostrofat, se incadreaza perfect in atmosfera romanului dostoievskian.

Pe cei care au curajul sa citeasca aceste randuri, ii rog sa nu-si incalce Juramantul Hipocratic intr-o tara care a dat mari personalitati medicale, inclusiv un premiu Nobel pentru Medicina, acordat Profesorului Dr. George E. Palade in anul 1974.

Consider ca este momentul sa putem avea o tinuta mult mai demna si sa putem raspunde la toate acuzele care ni se aduc, si, macar pe taram profesional sa ne indeplinim menirea de doctori la un nivel cat mai inalt.

De asemenea, consider ca toate structurile implicate in activitatea medicala, de la medical curant, medical sef de sectie, manager de spital, structurile ministeriale, au datoria de a asculta si opinia celor implicati in asemena situatii limita, inainte de a da verdicte.

Noi suntem de vina pentru ca nu protestam , ca nu putem face o greva in mod real si nu ne cerem drepturile care ni se cuvin in mod normal.

Dumnezeu sa-i judece pe cei care ne umilesc si ne transorma intr-o masa amorfa, manipulabila si noncombatanta.

Prof.Dr. MSc. Alexandru Vlad Ciurea

Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 41, anul XXII, 15 octombrie 2010

Pacientii Multumesc: Cristi Chihaia

Ma numesc Cristi Chihaia si sunt din Suceava.Am sa va povestesc pe scurt cel mai mare calvar al vietii mele (si sper ultimul ), desi viata unora le da un bobirnac, iar altora, o directa de dreapta drept in fata .In luna mai a anului 2010 am remarcat un usor tremur al mainii drepte a fetitei mele Sabina in varsta de 4 ani.Parerile medicilor au fost diferite ,ba lipsa de calciu, ba una, ba alta astfel ca acest tremur nu se atenua ci crestea in amplitudine, am hotarit cu sotia sa plecam la Iasi la spitalul Sf. Maria unde am fost primiti de doamna prof.Dr Moraru.Dupa doua zile de investigatii la examenul RMN am primit "directa de dreapta drept in fata ":mare proces inlocuitor de spatiu emisfer cerebral stang, cu dimensiuni de 72/71/74 mm, net conturat, intens si omogen gadolinofil, cu discret edem de masa, deplasand linia mediana spre dreapta cu aproximativ 14 mm.Se dezvolta predominent temporo-frontal si in interiorul ventricolului lateral stang.Fiind singurul nostru copil nu pot descrie momentele groaznice prin care am trecut, iar doamna prof.Dr Moraru mi-a spus ca a luat legatura cu domnul profesor Ciurea la Bucuresti fara acordul nostru ,lucru pentru care voi fi vesnic recunoscator si ma voi ruga sa ii dea Dumnezeu sanatate si viata multa.Am ajuns la Bucuresti , si a doua zi de dimineata am fost la usa cabinetului Domnului Prof A.V. Ciurea unde am intrat impreuna cu fetita .Un gest extraordinar a fost sa ceara un pupic de la ea, si Sabina, ca vrajita a mers catre el si l-a pupat pe obraz ,ea care era reticenta la persoane necunoscute mai ales la cele de gen masculin.Dupa ce a studiat documentele cu care am venit de la Iasi si filmul de la RMN am auzit un WAU si apoi : "este gigantica, domnule, nu promit nimic datorita dimensiunilor" si in aceiasi zi a fost internata pentru mai multe investigatii (sange, tomografie, control radiologic plamani, control oftalmologic, etc). Dupa aceste investigatii mi-a spus ca singura sansa de supravetuire este o interventie chirurgicala, aceasta urmind sa fie facuta cit mai urgent intrucat existau mari sanse sa intre in coma .A venit si ziua operatiei .Marti ,14 septembrie, ziua Crucii o zi pe care nu o voi uita niciodata .Am condus fetita la blocul operator cu picioarele tremurind alaturi de sotie, constient ,mai mult sau mai putin ca poate fi ultima data cand o pot vedea in viata.Echipa operativa formata din medici de exceptie si consider eu din elita acestei tari au intrat in sala la ora 10:16 fiind formata din : dr Alexandru Vlad Ciurea ,dr Alexandru Tascu, dr Iulia Vapor .Si a inceput asteptarea ....dupa 9 ore si 30 minute a iesit si copilul viu, operat si in afara oricarui pericol, fara nici o complicatie post operatorie.In tot acest timp nu am fost om gindindu-ma ca poate iesi cu picioarele inainte din blocul operator, lucru pe care nu stiu daca puteam sa-l suport.Si uite asa, un "nu promit nimic" s-a materializat intr-o fiinta vie care este bine in acest moment traieste ,este vesela ,rade, vorbeste si imi umple casa de bucurie.Pentru acesti oameni nu am cuvinte sa imi exprim recunostinta dar cred ca am gasit o fraza care spune tot:"Domnilor doctori copilul meu s-a nascut de 2 ori :pe 27 martie 2006 si 14 septembrie 2010 parinti fiindui chiar dumneavoastra Domnule Doctor Ciurea ,Domnule Doctor Tascu si Domnisoara Doctor Vapor". Timp de 3 saptamani am mers la dansul si dimineata si dupa-masa sa imi spuna ce se petrece. In toata aceasta perioada mi s-a parut remarcabil ca, in ciuda faptului ca avea foarte multe responsabilitati (neurochirurg, profesor universitar, sef de sectie), eu, un simplu individ, am reusit sa il intalnesc de doua ori pe zi pentru a avea informatii despre copilul meu. Mi s-a parut remarcabil ca, in timpul celor trei saptamani (“de foc” pentru noi), am discutat cu dansul inclusiv in weekend. Mi s-a parut remarcabil ca toata echipa dansului: domnul doctor Tascu, domnisoara doctor Vapor s-au purtat cu noi intr-un mod foarte uman si cald, cu zimbetul pe buze, usor abordabili si in permanenta dispusi sa te asculte si sa iti raspunda la toate intrebarile.

Va multumesc ca "ati mai albit odata ", ca ati transpirat pentru salvarea vietii copilului meu.

Pacientii Multumesc: Cioroiu Costinel Damian

Buna ziua, ma numesc CIOROIU COSTINEL DAMIAN, am 35 de ani (desi la externare domnul profesor CIUREA mi-a spus ca am 30) si pe 8 ianuarie am fost operat la spitalul de urgenta Bagdasar Arseni pentru un chist arahnoidian - avand dimensiunea undeva intre 60 si 80 milimetrii in diametru.

Operatia a fost un adevarat succes, perioada de recuperare a fost OK, m-am intors si la munca, pot zice ca viata mea s-a intors la normal.

Acum vizitele mele la Bucuresti (adica venirea la controlul periodic) sunt chiar VIZITE, pentru ca totul este OK iar eu vin in vizita sa imi vad "prietenii" care m-au ajutat atunci cand am avut nevoie.

Va multumesc foarte mult domnule profesor pentru toate lucrurile bune care mi s-au intamplat, aveti o echipa de oamenii profesionisti care stiu sa isi faca treaba foarte bine. Este o adevarata placere sa stiu ca urmeaza sa impodobesc bradul de craciun alaturi de sotia mea si de cei 2 copii de 2 si 7 ani.

Va urez sarbatori fericite, multa sanatate si putere.
Cioroiu Costinel Daniam, 35 ani, Constanta.

Pacientii Multumesc: Geoglovan Marina

Ma numesc Geoglovan Marina, am 44 de ani si pot spune ca domnul profesor Alexandru Vlad Ciurea m-a reintors la viata.

Vreau sa le multumesc pa aceasta cale oamenilor care in acele momente de zbatere intre viata si moarte, mi-au fost alaturi: domnul profesor Alexandru Vlad Ciurea impreuna cu echipa de doctori si asistente de la Sectia de Neurochirurgie I a spitalului Bagdasar Arseni.

Daca nu erau acesti oameni, eu nu aveam cum sa scriu aceste randuri si poate eram de mult in lumea celorlalti.

Anul acesta, pe 15 noiembrie 2010, viata mea a depins numai de un fir de ata. Daca nu as fi fost operat de urgenta de catre domnul profesor Alexandru Vlad Ciurea ( cea mai dificila operatie posibila), nu as mai fi trait. Am avut anevrism cerebral, artera silviana drepta rupta si hematom intraparenchimatos frontal- temporal drept si cei de la Spitalul Judetean Constanta mi-au dat putine sanse sa traiesc, dar au fost inspirati si m-au trimis la Spitalul Bagasar Arsenie pentru interventia chirurgicala.

Este uimitor uimitor ca datorita acestei extraordinare operatii traiesc si ma simt bine.

Nu cred ca in ca in acest moment pot sa-mi exprim sentimentele de multumire in cuvinte si nu stiu cum sa va multumesc domnule profesor Alexandru Vlad Ciurea, pentru tot ce ati facut pentru mine si familia mea.

Sa va dea Dumnezeu sanatate si putere de munca sa puteti sa oferiti sansa de a traii la cat mai multi oameni, pentru ca aveti maini de aur si un suflet bun.

Pacientii Multumesc: Povestea Sabinei Chihaia

Ma numesc Cristi Chihaia si sunt din Suceava.Am sa va povestesc pe scurt cel mai mare calvar al vietii mele (si sper ultimul ), desi viata unora le da un bobirnac, iar altora, o directa de dreapta drept in fata .In luna mai a anului 2010 am remarcat un usor tremur al mainii drepte a fetitei mele Sabina in varsta de 4 ani.Parerile medicilor au fost diferite ,ba lipsa de calciu, ba una, ba alta astfel ca acest tremur nu se atenua ci crestea in amplitudine, am hotarit cu sotia sa plecam la Iasi la spitalul Sf. Maria unde am fost primiti de doamna prof.Dr Moraru.Dupa doua zile de investigatii la examenul RMN am primit "directa de dreapta drept in fata ":mare proces inlocuitor de spatiu emisfer cerebral stang, cu dimensiuni de 72/71/74 mm, net conturat, intens si omogen gadolinofil, cu discret edem de masa, deplasand linia mediana spre dreapta cu aproximativ 14 mm.Se dezvolta predominent temporo-frontal si in interiorul ventricolului lateral stang.Fiind singurul nostru copil nu pot descrie momentele groaznice prin care am trecut, iar doamna prof.Dr Moraru mi-a spus ca a luat legatura cu domnul profesor Ciurea la Bucuresti fara acordul nostru ,lucru pentru care voi fi vesnic recunoscator si ma voi ruga sa ii dea Dumnezeu sanatate si viata multa.Am ajuns la Bucuresti , si a doua zi de dimineata am fost la usa cabinetului Domnului Prof A.V. Ciurea unde am intrat impreuna cu fetita .Un gest extraordinar a fost sa ceara un pupic de la ea, si Sabina, ca vrajita a mers catre el si l-a pupat pe obraz ,ea care era reticenta la persoane necunoscute mai ales la cele de gen masculin.Dupa ce a studiat documentele cu care am venit de la Iasi si filmul de la RMN am auzit un WAU si apoi : "este gigantica, domnule, nu promit nimic datorita dimensiunilor" si in aceiasi zi a fost internata pentru mai multe investigatii (sange, tomografie, control radiologic plamani, control oftalmologic, etc). Dupa aceste investigatii mi-a spus ca singura sansa de supravetuire este o interventie chirurgicala, aceasta urmind sa fie facuta cit mai urgent intrucat existau mari sanse sa intre in coma .A venit si ziua operatiei .Marti ,14 septembrie, ziua Crucii o zi pe care nu o voi uita niciodata .Am condus fetita la blocul operator cu picioarele tremurind alaturi de sotie, constient ,mai mult sau mai putin ca poate fi ultima data cand o pot vedea in viata.Echipa operativa formata din medici de exceptie si consider eu din elita acestei tari au intrat in sala la ora 10:16 fiind formata din : dr Alexandru Vlad Ciurea ,dr Alexandru Tascu, dr Iulia Vapor .Si a inceput asteptarea ....dupa 9 ore si 30 minute a iesit si copilul viu, operat si in afara oricarui pericol, fara nici o complicatie post operatorie.In tot acest timp nu am fost om gindindu-ma ca poate iesi cu picioarele inainte din blocul operator, lucru pe care nu stiu daca puteam sa-l suport.Si uite asa, un "nu promit nimic" s-a materializat intr-o fiinta vie care este bine in acest moment traieste ,este vesela ,rade, vorbeste si imi umple casa de bucurie.Pentru acesti oameni nu am cuvinte sa imi exprim recunostinta dar cred ca am gasit o fraza care spune tot:"Domnilor doctori copilul meu s-a nascut de 2 ori :pe 27 martie 2006 si 14 septembrie 2010 parinti fiindui chiar dumneavoastra Domnule Doctor Ciurea ,Domnule Doctor Tascu si Domnisoara Doctor Vapor". Timp de 3 saptamani am mers la dansul si dimineata si dupa-masa sa imi spuna ce se petrece. In toata aceasta perioada mi s-a parut remarcabil ca, in ciuda faptului ca avea foarte multe responsabilitati (neurochirurg, profesor universitar, sef de sectie), eu, un simplu individ, am reusit sa il intalnesc de doua ori pe zi pentru a avea informatii despre copilul meu. Mi s-a parut remarcabil ca, in timpul celor trei saptamani (“de foc” pentru noi), am discutat cu dansul inclusiv in weekend. Mi s-a parut remarcabil ca toata echipa dansului: domnul doctor Tascu, domnisoara doctor Vapor s-au purtat cu noi intr-un mod foarte uman si cald, cu zimbetul pe buze, usor abordabili si in permanenta dispusi sa te asculte si sa iti raspunda la toate intrebarile.

Va multumesc ca "ati mai albit odata ", ca ati transpirat pentru salvarea vietii copilului meu.