Pentru o lungă perioadă de timp, istoria românilor a fost marcată de năvălirile Imperiului Otoman. Starea de disperare era bine cunoscută de locuitorii ţinuturilor prădate, trecute prin foc şi sabie, duse până la distrugerea totală: copiii erau luaţi şi transformaţi în ieniceri, bărbaţii şi bătrânii erau omorâţi, femeile batjocorite sau luate în haremurile orientale, grânele şi alte resurse erau jefuite.
In zilele noastre, odată cu deschiderea graniţelor, am constatat că în Turcia există o medicină de vârf, cu profesionisti de înaltă ţinută, unităţi cu dotari de ultimă oră şi un management impecabil. Aria privată s-a dezvoltat impresionant, cuprinzand mari unităţi spitaliceşti si servicii de ambulanţă, cu posibilităţi de deplasare terestră si aeriană. Învăţământul medical privat, dar şi cel de stat sunt conectate cu clinici şi instituţii de cercetare din Statele Unite astfel încât toate practicile sunt la parametrii cei mai actuali, achiziţiile în planul cunoaşterii şi practicii impresionând. Astfel, de la aparenţa unei naţiuni îmbrăcate în şalvari, cu fesuri, de la tipul de om habotnic şi războinic, poporul turc s-a reconceptualizat în multe arii sociale, medicina nefăcând excepţie - mai mult, devenind un motiv de mândrie şi transformare naţională. Dezvoltarea actuală a societăţii turce a fost favorizată de implicare scazuta în al Doilea Război Mondial, ceea ce a redus pierderile umane şi distrugerile materiale, dar şi de activitatea unor oameni politici precum Mustafa Kemal Atatürc (1881-1938, fondatorul şi primul preşedinte al Republicii Turcia), care au schimbat destinul naţiunii lor şi l-au orientat către orizonturi strălucitoare. Mai ales în ultimii 20 de ani salturile Turciei sunt vizibile, atât în planul vieţii intelectuale, cât şi economice.
Universitatea Marmaris, de pilda, este o instituţie privată din Istanbul, deţinând o poziţie cheie în serviciile medicale. Situată în Asia Mică, universitatea este conectată cu mari centre din lumea occidentala, permiţănd trimiterea la studii a medicilor turci în cele mai bine cotate universităţi. În Turcia există holdinguri de sănătate, precum Acibadem şi Anadolu, care oferă servicii de calitate ireproşabilă. Politica acestor ofertanţi este de a-şi extinde ariile de lucru. Astfel oferte lor atrag interesul pacienţilor din ţările învecinate, beneficiarii putând avea acces la variantele cele mai bune de tratament, urmărire clinică şi alternative operatorii. Unul din aceste holdinguri a deschis o reprezentanta si in Romania. La Anadolu Medical Center (AMC) se internează lunar aproximativ 150 de pacienţi din toată ţara, iar numărul lor creşte. Clinica are în dotare un aparat Cyberknife pentru tratarea oricărei leziuni primare sau secundare neoplazice din organism.
Metaforic, putem spune că este un nou „asalt turcesc”, însă de data aceasta nu ca să ne răpună, doar să ne trateze rănile, să se îngrijască de noi. Cei care au ales sau au avut ocazia să se trateze la centrele de sănătate turceşti au plecat foarte plăcut surprinşi de relaţionarea caldă, primitoare, de atenţia la detalii, de ambientul plăcut şi mai ales de eficacitatea serviciilor. O doamnă cu leucemie, internată la AMC, mi-a declarat textual: „nu mă simt ca într-un spital, parcă sunt într-o vacanţă permanentă, sunt tratată cu demnitate”.
Privim cu bucurie aceste iniţiative şi în acelaşi timp privim cu tristeţe procesul de degradare a sistemului naţional de sănătate. România a avut o şcoala de medicină mult superioară Turciei, numele unor savanţi români au făcut înconjurul lumii: Ioan Cantacuzino, George Emil Palade, Victor Babeş, Toma Ionescu, Constantin Levaditi, ş.a. Neglijarea sistemului naţional de sănătate nu ne poate lăsa indiferenţi. În ultimii ani am asistat la exodul medicilor în străinătate şi al unor pacienţi către clinici europene. Dintr-un punct de vedere se poate spune că „invazia” de servicii externe în România este un bun câştigat. Pe de altă parte, susţinem clar că este absolut necesar să sprijinim sistemul sanitar autohton, să dezvoltăm şcoala românească de medicină, iar ieşirile în afara ţării să fie prilejuite de pregătirea tinerilor rezidenţi, de comunicările la evenimente ştiinţifice, de schimburile de experienţă.
În concluzie, domnilor decidenţi, domnilor guvernanţi, ce hotărâri aveţi pentru medicina română? În mâinile dumneavoastră se află supremul element al supravieţurii acestei naţiuni pe acest pământ atât de frumos: starea de sănătate.
Pulicat in:
Viata Medicala
Nr. 8, 25 februarie 2012
Autor:
Prof. Dr. Msc A.V. Ciurea
vineri, 23 martie 2012
luni, 19 martie 2012
„Wrong side surgery”
În întreaga lume medicală apar probleme de malpraxis. Una dintre cele mai dramatice se referă la operaţia pe partea opusă (genunchi, şold, etc). O astfel de eroare se înregistrează şi chiar în ţările cu medicină de cel mai înalt nivel, care dispun de toate facilităţile, aparatură, personal calificat, etc Cazurile „tratate” pe partea opusă sunt apoi despăgubite, întreg procesul având o derulare complicată prin casele de asigurări.
Astfel de erori costă departamentele zeci sau sute de mii de dolari. Un chirurg din Tampa, Florida, a amputat greşit (februarie 1995) piciorul unui pacient de 52 de ani. Unitatea a plătit 900,000 $ pacientului, iar chirurgul a adăugat 250,000 $. La spitalul Park Nicollet Methodist din Minnesota medicii au scos rinichiul sănătos unui pacient, însă detaliile „rezolvării situaţiei” au rămas protejate prin înţelegerea familiei cu unitatea. La Centrul Medical West Los Angeles VA s-a plătit suma de 200,000 $ unui pacient de 47 de ani căruia i-a fost operat testiculul drept în loc de cel stâng. Chirurgia pe parta opusă se pare că nu e raportată în 20% din cazurile afectate.
Şi în activităţile neurochirurgicale pot apărea probleme etice întrucât acest domeniu abordează patologii foarte complicate: malformaţii ale sistemului nervos, traumatisme craniocerebrale, tumori, patologia vasculară. Toate pot angaja complicaţii, morbiditate neurologică crescută, afectarea calităţii vieţii, alterarea vieţii private, profesionale şi de familie, etc.
Din păcate chiar şi în neurochirurgie există situaţia operaţiilor pe partea opusă (creier, coloană vertebrală). În Statele Unite există raportări oficiale ale acestor erori. New York Times Magazine a raportat într un singur an trei cazuri operate pe partea opusă la Rhode Island Hospital. Un caz avea 82 de ani, iar medicul a conştientizat eroarea înaninte de a scoate voletul osos, deci a închis incizia (incident produs la 23 noiembrie 2007).
Fig 1, a si b - imaginea CT preoperatorie pe care se observa un hematom subdural de emisfer cerebral stang (a) si imaginea CT postoperatorie pe care se observa un volet frontoparietal drept si hematomul subdural stang neinvestigat operator.
Un alt exemplu extrem de grav publicat pe site-ul Lawyers and Settlements. Com este acela al unui copil de 15 ani ce prezenta crize generalizate, la care s-a practicat rezectia lobului temporal opus celui cu leziunea epileptogena. In urma acestei operatii copilul a fost grav invalidat, nemaifiind capabil sa traiasca nesupravegheat. Dauna pe care spitalul a trebuit sa o plateasca de pe urma acestei erori medicale a fost de 20 milioane de dolari.
În SUA sunt raportate 1,300 operaţii neurochirurgicale pe partea opusă per an (2009) incluzând copii, pacienţi cu crize epileptice, la care s-au efectuat rezecţii greşite de lob temporal, cauzând daune ireparabile, mergând până la determinarea unei incapacităţi de autoîngrijire. Penalizările şi „despăgubirile” de ridică la milioane de dolari.
Factorii care contribuie la apariţia acestor erori sunt următorii: stabilirea incorectă a părţii în care se află procesul patologic la nivelul departamentului de imagistică, diviziunea excesivă a muncii între specialiştii care evaluează şi cei care fac intervenţie chirurgicală, insuficienta comunicare între membrii echipei operatorii asociată cu graba, neinformarea neurochirurgului privind cazul ce urmează a fi operat, la începerea operaţiei primele repere au fost aşezate greşit, nesesizarea de către membrii echipei operatorii (medicul rezident, asistentul) a erorii, lipsa protocolului de verificare repetată a datelor medicale, atât în clinică cât şi la blocul operator, caracterul uneori incomplet, dezordonat al documentaţiei medicale, neimplicarea pacientului în cunoaşterea aspectelor diagnostice şi neantrenarea lui în consimţământul informat, mai mult, în sala de operaţie pacientul nu este întrebat înainte de a fi adormit care este partea pe care urmează să fie operat. Aceste erori nu sunt întotdeauna făcute publice de către personalul medical din motive evidente.
Greşeala este o parte inerentă a comportamentului uman şi va fi potenţial întotdeauna prezentă. Câţiva factori pot duce la creşterea frecvenţei erorilor umane în chirurgie. Unul dintre aceştia este oboseala, factor des întâlnit în rândul chirurgilor. Distragerea atenţiei şi prezenţa altor responsabilităţi urgente în tratarea unor pacienţi pot interveni simultan în producerea erorilor chirurgicale, de asemenea, alt factor important fiind lipsa unei comunicări adecvate în sala de operaţie.
Se pot folosi şi sisteme tehnologice avansate pentru a preveni operaţiile pe partea opusă. În neurochirurghie, dacă fiecare craniotomie s-ar realiza cu ajutorul unui sistem de navigare chirurgicală conectat la imaginea craniană curentă sau cu ajutorul unei unităţi de imagerie intraoperativă bazată pe rezonanţă magnetică, cranioctomia pe partea greşită ar scădea considerabil sau ar dispărea complet. Aceste sisteme chirurgicale auxiliare sunt prezente în majoritatea unităţilor moderne de neurochirurgie, dar deseori nu sunt disponibilie decât câteva ore, astfel acestea pot să nu fie de maximă eficienţă în prevenirea erorilor chirurgicale de acest tip.
S-au creat protocoale şi articole de lege pentru a combate operaţiile pe partea opusă. De exemplu, în Canada se propune un protocol ce se impune a fi respectat. Iată câteva elemente ale protocolului: pacientul este dus în sala de operaţie şi în stare trează se verifică numele, diagnosticul, rezultatele analizelor, neuroimageria, se verifică procedura care ar urma aplicată, se marchează în avans partea operaţiei, se ia un „timp liber” în care se verifică iar identitatea pacientului, analizele şi partea leziunii în echipa operatorie, iar pacientul semnează că a fost informat. După ce pacientul este adormit se verifică, iar datele medicale, după operaţie se reevaluează partea şi rezultatele, se face un protocol final cu precizări amănunţite.
Pentru a preveni erorile este indicat ca medicul să discute înainte de operaţie cu familia pacientului asupra problemelor acestuia de sănătate, este indicată revederea dosarului medical al pacientului şi însemnarea părţii corporale ce urmează a fi operată. Acestă însemnare trebuie să fie făcută în urma unei discuţii între cadrele medicale asupra părţii ce urmează a fi operată. Anestezistul şi asistenţii medicali pot fi cei ce iniţiază comunicarea cu medicul chirurg în sala de operaţie înainte ca pacientul să fie operat.
În multe aplicaţii neurochirurgicale, mai ales în raport cu procedurile funcţionale, se constituie comitetele multidisciplinare, care se adună regulat pentru a discuta candidatura pacienţilor pentru stimularea profundă a creierului (Deep Brain Stimulation - DBS). Dezbaterile cu privire la fiecare dintre pacienţi ţin cont de argumente ştiinţifice şi practice (valoarea deciziilor). Conflictele de opinie oferă oportunitatea unei abordări grijulii, etice, centrate pe rezultate.
Remediile pentru a evita apariţia unor probleme de malpraxis ce ţin de chirurgia pe partea opusă solicită responsabilitatea echipei medicale, respectarea tuturor timpilor acţiunilor diagnostice şi terapeutice, implicarea pacientului în consimţământul informat, redactarea completă, amănunţită a documentaţiei medicale, verificarea datelor diagnostice şi a rezultatelor operatorii, comunicarea intensă în raport cu cazul în întreaga echipă de intervenţie. Nu în ultimul rând trebuie reîmprospătată atitudinea personalului medical în acord cu principiile de bază ale jurământului hipocratic.
Adiţional indicăm următoarele atitudini:
- informarea completă despre simptome – să intervii când ştii sigur despre ce este vorba. O cugetare medicală afirmă că “este imposibil să faci o persoană asimptomatică să se simtă bine”. Corolarul valabil implicit afirmă că este „dacă intervii, sigur vei face persoana să se simtă mai rău”. Cu alte cuvinte, „dacă nu ai clar ce ar trebui operat, nu interveni” (ps: cate hernii de disc minim simptomatice sunt operate, fara indicatie corecta?)
- examinarea clinică amănunţită: „ai încredere în corpul pacientului, când nu poţi avea încredere în ambiguităţile intestigaţiilor”,
- implicarea responsabilă empatică: „în ziua în care începem să tratăm pacientul diferit de cum ne-am trata pe noi, creăm o barieră între ei şi noi şi, ne place sau nu, devenim vulnerabili în a comite erori”. Aldous Huxley (1894-1963) considera că ar fi indicat să să considerăm că pacientul suntem chiar noi înşine, că uneori e indicat să ne punem în rolul celui care suferă.
- promovarea culturii profesionalismului în rândul tinerilor, dar şi seniorilor: Sir William Osler (1849-1919) sublinia trei calităţi ale unui “maestru”: Cunoaştere, Entuziasm, şi Modestie. De aici decurge idea că “un chirurg, într-un fel sau altul, este, trebuie să fie întotdeauna un professor pentru alţii”.
Considerăm că cel mai bun exemplu de practică pentru a înţelege profund diagnosticul şi tratamentul unui pacient poate fi metaforizat cu celebra operă a lui Brâncuşi, „Masa Tăcerii”.
Figura 1. Masa Tăcerii – abordare în lumea medicală.
Această construcţie este edificatoare pentru maniera în care trebuie organizată activitatea: pacientul este amplasat în mijlocul grupului de medici adunaţi în echipa multidisciplinară, având o aşezare echidistantă. Medicii se implică profesionist, converg către un singur obiectiv, care este sănătatea pacientului. Ei nu se implică în dispute personale („tăcerea”), nu lansează orgolii, ei concep pacientul ca o responsabiltate împărtăşită (pacientul este al tuturor şi nu numai al unui medic, el este un om aflat în impas, un membru al unei familii care îl aşteaptă acasă). Această practică ar diminua, chiar anula, factorii care conduc la erori medicale, conducând la dispariţia conceptului de „chirurgie pe partea opusă”.
Prof. Dr. Msc. A. V. Ciurea
Psiholog Eugen Avram
Dr. Andrei Giovani
Clinica 1 Neurochirurgie
Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni
Astfel de erori costă departamentele zeci sau sute de mii de dolari. Un chirurg din Tampa, Florida, a amputat greşit (februarie 1995) piciorul unui pacient de 52 de ani. Unitatea a plătit 900,000 $ pacientului, iar chirurgul a adăugat 250,000 $. La spitalul Park Nicollet Methodist din Minnesota medicii au scos rinichiul sănătos unui pacient, însă detaliile „rezolvării situaţiei” au rămas protejate prin înţelegerea familiei cu unitatea. La Centrul Medical West Los Angeles VA s-a plătit suma de 200,000 $ unui pacient de 47 de ani căruia i-a fost operat testiculul drept în loc de cel stâng. Chirurgia pe parta opusă se pare că nu e raportată în 20% din cazurile afectate.
Şi în activităţile neurochirurgicale pot apărea probleme etice întrucât acest domeniu abordează patologii foarte complicate: malformaţii ale sistemului nervos, traumatisme craniocerebrale, tumori, patologia vasculară. Toate pot angaja complicaţii, morbiditate neurologică crescută, afectarea calităţii vieţii, alterarea vieţii private, profesionale şi de familie, etc.
Din păcate chiar şi în neurochirurgie există situaţia operaţiilor pe partea opusă (creier, coloană vertebrală). În Statele Unite există raportări oficiale ale acestor erori. New York Times Magazine a raportat într un singur an trei cazuri operate pe partea opusă la Rhode Island Hospital. Un caz avea 82 de ani, iar medicul a conştientizat eroarea înaninte de a scoate voletul osos, deci a închis incizia (incident produs la 23 noiembrie 2007).
Fig 1, a si b - imaginea CT preoperatorie pe care se observa un hematom subdural de emisfer cerebral stang (a) si imaginea CT postoperatorie pe care se observa un volet frontoparietal drept si hematomul subdural stang neinvestigat operator.
Un alt exemplu extrem de grav publicat pe site-ul Lawyers and Settlements. Com este acela al unui copil de 15 ani ce prezenta crize generalizate, la care s-a practicat rezectia lobului temporal opus celui cu leziunea epileptogena. In urma acestei operatii copilul a fost grav invalidat, nemaifiind capabil sa traiasca nesupravegheat. Dauna pe care spitalul a trebuit sa o plateasca de pe urma acestei erori medicale a fost de 20 milioane de dolari.
În SUA sunt raportate 1,300 operaţii neurochirurgicale pe partea opusă per an (2009) incluzând copii, pacienţi cu crize epileptice, la care s-au efectuat rezecţii greşite de lob temporal, cauzând daune ireparabile, mergând până la determinarea unei incapacităţi de autoîngrijire. Penalizările şi „despăgubirile” de ridică la milioane de dolari.
Factorii care contribuie la apariţia acestor erori sunt următorii: stabilirea incorectă a părţii în care se află procesul patologic la nivelul departamentului de imagistică, diviziunea excesivă a muncii între specialiştii care evaluează şi cei care fac intervenţie chirurgicală, insuficienta comunicare între membrii echipei operatorii asociată cu graba, neinformarea neurochirurgului privind cazul ce urmează a fi operat, la începerea operaţiei primele repere au fost aşezate greşit, nesesizarea de către membrii echipei operatorii (medicul rezident, asistentul) a erorii, lipsa protocolului de verificare repetată a datelor medicale, atât în clinică cât şi la blocul operator, caracterul uneori incomplet, dezordonat al documentaţiei medicale, neimplicarea pacientului în cunoaşterea aspectelor diagnostice şi neantrenarea lui în consimţământul informat, mai mult, în sala de operaţie pacientul nu este întrebat înainte de a fi adormit care este partea pe care urmează să fie operat. Aceste erori nu sunt întotdeauna făcute publice de către personalul medical din motive evidente.
Greşeala este o parte inerentă a comportamentului uman şi va fi potenţial întotdeauna prezentă. Câţiva factori pot duce la creşterea frecvenţei erorilor umane în chirurgie. Unul dintre aceştia este oboseala, factor des întâlnit în rândul chirurgilor. Distragerea atenţiei şi prezenţa altor responsabilităţi urgente în tratarea unor pacienţi pot interveni simultan în producerea erorilor chirurgicale, de asemenea, alt factor important fiind lipsa unei comunicări adecvate în sala de operaţie.
Se pot folosi şi sisteme tehnologice avansate pentru a preveni operaţiile pe partea opusă. În neurochirurghie, dacă fiecare craniotomie s-ar realiza cu ajutorul unui sistem de navigare chirurgicală conectat la imaginea craniană curentă sau cu ajutorul unei unităţi de imagerie intraoperativă bazată pe rezonanţă magnetică, cranioctomia pe partea greşită ar scădea considerabil sau ar dispărea complet. Aceste sisteme chirurgicale auxiliare sunt prezente în majoritatea unităţilor moderne de neurochirurgie, dar deseori nu sunt disponibilie decât câteva ore, astfel acestea pot să nu fie de maximă eficienţă în prevenirea erorilor chirurgicale de acest tip.
S-au creat protocoale şi articole de lege pentru a combate operaţiile pe partea opusă. De exemplu, în Canada se propune un protocol ce se impune a fi respectat. Iată câteva elemente ale protocolului: pacientul este dus în sala de operaţie şi în stare trează se verifică numele, diagnosticul, rezultatele analizelor, neuroimageria, se verifică procedura care ar urma aplicată, se marchează în avans partea operaţiei, se ia un „timp liber” în care se verifică iar identitatea pacientului, analizele şi partea leziunii în echipa operatorie, iar pacientul semnează că a fost informat. După ce pacientul este adormit se verifică, iar datele medicale, după operaţie se reevaluează partea şi rezultatele, se face un protocol final cu precizări amănunţite.
Pentru a preveni erorile este indicat ca medicul să discute înainte de operaţie cu familia pacientului asupra problemelor acestuia de sănătate, este indicată revederea dosarului medical al pacientului şi însemnarea părţii corporale ce urmează a fi operată. Acestă însemnare trebuie să fie făcută în urma unei discuţii între cadrele medicale asupra părţii ce urmează a fi operată. Anestezistul şi asistenţii medicali pot fi cei ce iniţiază comunicarea cu medicul chirurg în sala de operaţie înainte ca pacientul să fie operat.
În multe aplicaţii neurochirurgicale, mai ales în raport cu procedurile funcţionale, se constituie comitetele multidisciplinare, care se adună regulat pentru a discuta candidatura pacienţilor pentru stimularea profundă a creierului (Deep Brain Stimulation - DBS). Dezbaterile cu privire la fiecare dintre pacienţi ţin cont de argumente ştiinţifice şi practice (valoarea deciziilor). Conflictele de opinie oferă oportunitatea unei abordări grijulii, etice, centrate pe rezultate.
Remediile pentru a evita apariţia unor probleme de malpraxis ce ţin de chirurgia pe partea opusă solicită responsabilitatea echipei medicale, respectarea tuturor timpilor acţiunilor diagnostice şi terapeutice, implicarea pacientului în consimţământul informat, redactarea completă, amănunţită a documentaţiei medicale, verificarea datelor diagnostice şi a rezultatelor operatorii, comunicarea intensă în raport cu cazul în întreaga echipă de intervenţie. Nu în ultimul rând trebuie reîmprospătată atitudinea personalului medical în acord cu principiile de bază ale jurământului hipocratic.
Adiţional indicăm următoarele atitudini:
- informarea completă despre simptome – să intervii când ştii sigur despre ce este vorba. O cugetare medicală afirmă că “este imposibil să faci o persoană asimptomatică să se simtă bine”. Corolarul valabil implicit afirmă că este „dacă intervii, sigur vei face persoana să se simtă mai rău”. Cu alte cuvinte, „dacă nu ai clar ce ar trebui operat, nu interveni” (ps: cate hernii de disc minim simptomatice sunt operate, fara indicatie corecta?)
- examinarea clinică amănunţită: „ai încredere în corpul pacientului, când nu poţi avea încredere în ambiguităţile intestigaţiilor”,
- implicarea responsabilă empatică: „în ziua în care începem să tratăm pacientul diferit de cum ne-am trata pe noi, creăm o barieră între ei şi noi şi, ne place sau nu, devenim vulnerabili în a comite erori”. Aldous Huxley (1894-1963) considera că ar fi indicat să să considerăm că pacientul suntem chiar noi înşine, că uneori e indicat să ne punem în rolul celui care suferă.
- promovarea culturii profesionalismului în rândul tinerilor, dar şi seniorilor: Sir William Osler (1849-1919) sublinia trei calităţi ale unui “maestru”: Cunoaştere, Entuziasm, şi Modestie. De aici decurge idea că “un chirurg, într-un fel sau altul, este, trebuie să fie întotdeauna un professor pentru alţii”.
Considerăm că cel mai bun exemplu de practică pentru a înţelege profund diagnosticul şi tratamentul unui pacient poate fi metaforizat cu celebra operă a lui Brâncuşi, „Masa Tăcerii”.
Figura 1. Masa Tăcerii – abordare în lumea medicală.
Această construcţie este edificatoare pentru maniera în care trebuie organizată activitatea: pacientul este amplasat în mijlocul grupului de medici adunaţi în echipa multidisciplinară, având o aşezare echidistantă. Medicii se implică profesionist, converg către un singur obiectiv, care este sănătatea pacientului. Ei nu se implică în dispute personale („tăcerea”), nu lansează orgolii, ei concep pacientul ca o responsabiltate împărtăşită (pacientul este al tuturor şi nu numai al unui medic, el este un om aflat în impas, un membru al unei familii care îl aşteaptă acasă). Această practică ar diminua, chiar anula, factorii care conduc la erori medicale, conducând la dispariţia conceptului de „chirurgie pe partea opusă”.
Prof. Dr. Msc. A. V. Ciurea
Psiholog Eugen Avram
Dr. Andrei Giovani
Clinica 1 Neurochirurgie
Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni
Pacientii multumesc: Familia Ionescu
Omul care mi-a facut cel mai frumos cadou din viata mea
Povestea noastra:
Luna trecuta tatal meu a avut o perioada de aproximativ doua saptamani in care a suferit de dureri groaznice de cap, dar cateva zile le-a ignorat pana la momentul cand au devenit insuportabile si atunci la presiunile noastre, ale familiei si ale unui bun prieten a acceptat sa mergem la Spitalul Judetean Drobeta Turnu Severin sa descoperim care ar fi cauza acestor dureri. I s-au facut analizele de sange unde cu exceptia colesterolului si trigliceridelor crescute restul analizelor erau in regula, apoi a urmat un exemen ORL unde a fost diagnosticat cu otita si sinuzita pentru care i s-a recomandat medicatie dar a fost indrumat si catre sectia neurologie pentru efectuarea unui consult.
Aici doctorul neurolog a sesizat simptome precum o hemipareza pe partea stanga, pierderi de echilibru si s-a gandit initial ca ar putea fi vorba de spondiloza cervicala care ar fi putut produce simptome precum, durerile de cap, slabiciunea musculara etc. insa a recomandat si un exemen tomograf la cap pentru o imagine mai clara asupra cazului.
Ceea ce s-a descoperit in urma exemenului tomograf urma sa ne ingrozeasca si sa ne faca sa ne gandim la ce e mai rau pentru ca tomograful a evidentiat : “doua formatiuni inlocuitoare de spatiu de 2,5 cm, respectiv 4 cm diametru, cu edem, efect de masa pe ventriculul lateral drept si priza de contrast periferica”, iar interpretarea medicului de la care am mers sa ridicam acest rezultat a sugerat ca ar putea fi forma de metastaze cerebrale si am fost indrumati sa mergem la Bucuresti pentru investigatii mai amanuntite.
Ne-am documentat pe internet in privinta optiunilor pentru cei mai buni neurochirurgi si asa am aflat de domnul Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea de la Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar – Arseni.
Aici am descoperit intai OMUL, Profesionistul Vlad Ciurea, care a cautat sa ne linisteasca intai si incet, incet am ajuns si la problema pentru care ne prezentasem la dumnealui. Apoi cu calm ne-a explicat si opinia de doctor si anume ca trebuia neaparat sa aiba loc o interventie chirurgicala insa nu a pomenit nimic de un posibil cancer desi, ulterior operatiei urma sa aflam ca initial si dumnealui s-a gandit la aceasta infricosatoare posibilitate.
Ajunsi aici marti 28 februarie, am efectuat si un examen RMN si s-a hotarat ca interventia chirurgicala sa aiba loc in cel mai scurt timp astfel ca joi, 1 Martie, tatal meu Gheorghe Ionescu, urma sa intre in sala de operatie.
Atunci l-am rugat pe Domnul Profesor sa imi faca cel mai frumos cadou din viata mea pentru ca data in care se stabilise operatia era si ziua mea de nastere, iar dumnealui mi-a promis ca va face tot ce ii sta in putinta sa fie asa .
Astfel ca am ajuns si in ziua in care emotiile noastre erau la cote maxime si in dimineata zilei de Martisor tatal meu se indrepta catre sala de operatie locul de unde urma sa renasca odata cu mine . Operatia a durat sase ore dar primele trei ore in care asteptam un semn de la medicii intrati in operatie au fost cele mai tensionate.
La un moment dat usa de la intrarea in blocul operator s-a deschis si am fost anuntati de catre doamna doctor anestezist ca suntem cei mai norocosi pentru ca tatal meu nu are o tumora sau un cancer ci un abces cerebral care va fi inlaturat, iar sansele de recuperare in totalitate pentru tatal meu sunt foarte mari. Fusesem martorii unei minuni. Cred ca nu exista vreo veste in lumea asta care sa te bucure mai mult decat aceea ca persoana iubita a scapat de un risc foarte mare si ca in curand va fi din nou alaturi de noi. Ulterior, domnul Profesor a iesit din sala de operatie si ne-a confirmat ceea ce aflasem de la doamna doctor anestezist si s-a bucurat alaturi de mine, de mama si de sora mea Anca pentru faptul ca a reusit sa ne ofere Cel mai frumos Martisor din viata noasta.
Vreau sa va multumesc din tot sufletul Domnule Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea si echipei de doctori din cadrul sectiei Neurochirurgie I a Spitalului de Urgenta Bagdasar - Arseni pentru faptul ca ati aparut in viata noastra intr-un moment foarte greu si ati reusit sa aduceti raza de lumina in familia si in viata noastra.
Cred ca Dumnezeu trimite in timpul vietii noastre un inger pazitor care sa ne ajute in momentele grele si de data aceasta intruparea acelui inger pazitor ati fost Dumneavoastra, Domnule Doctor.
Tatal meu acum este bine, urmeaza un tratament cu antibiotice si se recupereaza foarte bine progresele fiind vizibile de la o zi la alta.
Ma rog la Cel Atotputernic sa va dea sanatate, viata lunga si putere de munca pentru ca sunteti un OM MINUNAT si UN PROFESIONIST DE EXCEPTIE de care noi, oamenii de rand avem mare nevoie.
Cu deosebita consideratie si pretuire,
Familia Ionescu :
Gheorghe
Cristina
Anca si Denisa din Drobeta Turnu Severin.
Va multumim !
Povestea noastra:
Luna trecuta tatal meu a avut o perioada de aproximativ doua saptamani in care a suferit de dureri groaznice de cap, dar cateva zile le-a ignorat pana la momentul cand au devenit insuportabile si atunci la presiunile noastre, ale familiei si ale unui bun prieten a acceptat sa mergem la Spitalul Judetean Drobeta Turnu Severin sa descoperim care ar fi cauza acestor dureri. I s-au facut analizele de sange unde cu exceptia colesterolului si trigliceridelor crescute restul analizelor erau in regula, apoi a urmat un exemen ORL unde a fost diagnosticat cu otita si sinuzita pentru care i s-a recomandat medicatie dar a fost indrumat si catre sectia neurologie pentru efectuarea unui consult.
Aici doctorul neurolog a sesizat simptome precum o hemipareza pe partea stanga, pierderi de echilibru si s-a gandit initial ca ar putea fi vorba de spondiloza cervicala care ar fi putut produce simptome precum, durerile de cap, slabiciunea musculara etc. insa a recomandat si un exemen tomograf la cap pentru o imagine mai clara asupra cazului.
Ceea ce s-a descoperit in urma exemenului tomograf urma sa ne ingrozeasca si sa ne faca sa ne gandim la ce e mai rau pentru ca tomograful a evidentiat : “doua formatiuni inlocuitoare de spatiu de 2,5 cm, respectiv 4 cm diametru, cu edem, efect de masa pe ventriculul lateral drept si priza de contrast periferica”, iar interpretarea medicului de la care am mers sa ridicam acest rezultat a sugerat ca ar putea fi forma de metastaze cerebrale si am fost indrumati sa mergem la Bucuresti pentru investigatii mai amanuntite.
Ne-am documentat pe internet in privinta optiunilor pentru cei mai buni neurochirurgi si asa am aflat de domnul Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea de la Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar – Arseni.
Aici am descoperit intai OMUL, Profesionistul Vlad Ciurea, care a cautat sa ne linisteasca intai si incet, incet am ajuns si la problema pentru care ne prezentasem la dumnealui. Apoi cu calm ne-a explicat si opinia de doctor si anume ca trebuia neaparat sa aiba loc o interventie chirurgicala insa nu a pomenit nimic de un posibil cancer desi, ulterior operatiei urma sa aflam ca initial si dumnealui s-a gandit la aceasta infricosatoare posibilitate.
Ajunsi aici marti 28 februarie, am efectuat si un examen RMN si s-a hotarat ca interventia chirurgicala sa aiba loc in cel mai scurt timp astfel ca joi, 1 Martie, tatal meu Gheorghe Ionescu, urma sa intre in sala de operatie.
Atunci l-am rugat pe Domnul Profesor sa imi faca cel mai frumos cadou din viata mea pentru ca data in care se stabilise operatia era si ziua mea de nastere, iar dumnealui mi-a promis ca va face tot ce ii sta in putinta sa fie asa .
Astfel ca am ajuns si in ziua in care emotiile noastre erau la cote maxime si in dimineata zilei de Martisor tatal meu se indrepta catre sala de operatie locul de unde urma sa renasca odata cu mine . Operatia a durat sase ore dar primele trei ore in care asteptam un semn de la medicii intrati in operatie au fost cele mai tensionate.
La un moment dat usa de la intrarea in blocul operator s-a deschis si am fost anuntati de catre doamna doctor anestezist ca suntem cei mai norocosi pentru ca tatal meu nu are o tumora sau un cancer ci un abces cerebral care va fi inlaturat, iar sansele de recuperare in totalitate pentru tatal meu sunt foarte mari. Fusesem martorii unei minuni. Cred ca nu exista vreo veste in lumea asta care sa te bucure mai mult decat aceea ca persoana iubita a scapat de un risc foarte mare si ca in curand va fi din nou alaturi de noi. Ulterior, domnul Profesor a iesit din sala de operatie si ne-a confirmat ceea ce aflasem de la doamna doctor anestezist si s-a bucurat alaturi de mine, de mama si de sora mea Anca pentru faptul ca a reusit sa ne ofere Cel mai frumos Martisor din viata noasta.
Vreau sa va multumesc din tot sufletul Domnule Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea si echipei de doctori din cadrul sectiei Neurochirurgie I a Spitalului de Urgenta Bagdasar - Arseni pentru faptul ca ati aparut in viata noastra intr-un moment foarte greu si ati reusit sa aduceti raza de lumina in familia si in viata noastra.
Cred ca Dumnezeu trimite in timpul vietii noastre un inger pazitor care sa ne ajute in momentele grele si de data aceasta intruparea acelui inger pazitor ati fost Dumneavoastra, Domnule Doctor.
Tatal meu acum este bine, urmeaza un tratament cu antibiotice si se recupereaza foarte bine progresele fiind vizibile de la o zi la alta.
Ma rog la Cel Atotputernic sa va dea sanatate, viata lunga si putere de munca pentru ca sunteti un OM MINUNAT si UN PROFESIONIST DE EXCEPTIE de care noi, oamenii de rand avem mare nevoie.
Cu deosebita consideratie si pretuire,
Familia Ionescu :
Gheorghe
Cristina
Anca si Denisa din Drobeta Turnu Severin.
Va multumim !
Pacientii Multumesc: Dutu Stefania
Portret de inger,
Poveştile spun că un înger este o făptură divină cu aripi şi aură, care te veghează de aproape.Eu una vreau să vă spun că am trăit o experientă unică legată de un înger cu chip de om pe care Dumnezeu l-a trimis să-mi redea şansa la viaţă.
Nu vreau să sune pompos sau câtuşi de puţin fals, dar Domnul Profesor Doctor Vlad Alexandru Ciurea este un om cu un har special pe care îl împărtăşeşte cu drag tuturor celor care îi trec pragul. Un profesionist desăvârşit dânsul îţi întinde o punte nevăzută şi te invită să-ţi abandonezi temerile şi îndoielile pentru noul drum pe care vei porni. Căldura pe care o emană acest om te învăluie şi te laşi pur şi simplu sedus de ea. Temătoare la început , deoarece diagnosticul meu părea unul dur - meningiom de teacă a nervului optic – am păşit în cabinet unde am fost informată în amănunt despre toţi paşii aceastei intervenţii.
Jovial şi plin de bucurie Domnul Profesor mi-a explicat că eşecul nu există în vocabularul dânsului, aşa că după câteva zile, în urma unei operaţii delicate, destinul meu s-a schimbat total. Alături de dânsul, a fost şi echipa excepţională de medici formată din: dr.Nuţeanu Liviu, dr.Rizea şi d-na dr. anestezist Bărbulescu care pe toată durata recuperării, m-a înconjurat cu cea mai mare grijă şi afecţiune.In pofida unui program prelungit care începea dimineaţa la ora 7 şi se încheia seara la aceeaşi oră, Profesor Doctor V. A. Ciurea, a ştiut mereu să ne aline suferinţa fie ea fizică sau sufletească.Mulţumirile mele nu ar fi niciodată de ajuns, aşa că îl voi pomeni în toate rugăciunile mele şi voi povesti tuturor că un “înger “m-a vegheat în orele mele de grea cumpănă.
Cu respect etern,
Dutu Stefania – o invingătoare
Poveştile spun că un înger este o făptură divină cu aripi şi aură, care te veghează de aproape.Eu una vreau să vă spun că am trăit o experientă unică legată de un înger cu chip de om pe care Dumnezeu l-a trimis să-mi redea şansa la viaţă.
Nu vreau să sune pompos sau câtuşi de puţin fals, dar Domnul Profesor Doctor Vlad Alexandru Ciurea este un om cu un har special pe care îl împărtăşeşte cu drag tuturor celor care îi trec pragul. Un profesionist desăvârşit dânsul îţi întinde o punte nevăzută şi te invită să-ţi abandonezi temerile şi îndoielile pentru noul drum pe care vei porni. Căldura pe care o emană acest om te învăluie şi te laşi pur şi simplu sedus de ea. Temătoare la început , deoarece diagnosticul meu părea unul dur - meningiom de teacă a nervului optic – am păşit în cabinet unde am fost informată în amănunt despre toţi paşii aceastei intervenţii.
Jovial şi plin de bucurie Domnul Profesor mi-a explicat că eşecul nu există în vocabularul dânsului, aşa că după câteva zile, în urma unei operaţii delicate, destinul meu s-a schimbat total. Alături de dânsul, a fost şi echipa excepţională de medici formată din: dr.Nuţeanu Liviu, dr.Rizea şi d-na dr. anestezist Bărbulescu care pe toată durata recuperării, m-a înconjurat cu cea mai mare grijă şi afecţiune.In pofida unui program prelungit care începea dimineaţa la ora 7 şi se încheia seara la aceeaşi oră, Profesor Doctor V. A. Ciurea, a ştiut mereu să ne aline suferinţa fie ea fizică sau sufletească.Mulţumirile mele nu ar fi niciodată de ajuns, aşa că îl voi pomeni în toate rugăciunile mele şi voi povesti tuturor că un “înger “m-a vegheat în orele mele de grea cumpănă.
Cu respect etern,
Dutu Stefania – o invingătoare
Abonați-vă la:
Postări (Atom)