Pacientii Multumesc: Cel mai bun an al vietii mele

Am stat zile in sir sa ma gandesc cum sa incep povestea asta si cum sa o termin. Am avut mii de variante: sa incep cu anul asta, cu anul 2008, cu oamenii noi, cu vara anului 2008 etc. Ideea este ca nu am gasit un inceput potrivit sau vreo formulare cu stil, asa ca am sa incep cu ce stiu eu mai bine: cu mine.

Mama mi-a pus numele Andreea. Trebuia sa fiu o fata cuminte, linistita, calma,intelegatoare, harnica si cu picioarele pe Pamant... ei bine,stiti cum se spune: socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ…niciodata. Sunt: incapatanata, zvapaiata,visatoare, optimista si ingrozitor de emotiva ( serios, imi este mila pana si de coala de hartie pe care o arunc la cos). Problema este ca toate aceste caracteristici pe care le constientizez acum, nu le observam inainte de…anul 2008, sau, cum imi mai place mie sa-l numesc: “cel mai bun an al vietii mele”.

Pe la sfarsitul lunii septembrie 2008, proaspat intrata in clasa a 10-a si in topul persoanelor “cam pana unde poti ajunge pentru o formatie rock” (dar asta este alta poveste…) am “prins” o mare raceala. Nimic neobisnuit (la prima vedere). Intr-o buna zi, lucrurile au luat-o complet razna iar simpla raceala a luat forma unor migrene teribile insotite de tulburari groaznice ale vederii + de o stare de lesin care ma termina atat fizic, dar mai ales psihic (imaginati-va un copil zvapaiat obligat de soarta sa stea lipit de pat…greu). Asa am ajuns, cu sau fara voia mea, la spitalul Bagdasar ( cladire care ma speria de moarte) pentru investigatii: tomografie, RMN si…cred ca dupa astea doua s-a prins lumea care era problema.

In octombrie (acelasi an), mai precis in perioada 17-30 am avut un loc frumos rezervat in spitalul cu pricina. Investigatiile aratasera ca posedam o tumora cerebrala occipitala dreapta – operabila. Atunci, Domnul Profesor Alexandru Vlad Ciurea impreuna cu Dr. Adrian Iliescu m-au “saltat” automat spre sala de operatie ( asta dupa cateva zile in care am avut si eu timp sa ma obisnuiesc cu spitalul si sa gasesc si iesirile in caz de incediu, pentru orice eventualitate). Adevarul e ca imi doream sa ma operez. Descoperisem ca aveam sa ma aflu in mainile celui mai bun Profesor de Neurochirurgie si celei mai bune echipe de medici + asistenti din tara ( sa nu mai pun la socoteala faptul ca Dr. Iliescu devenise doctorul visurilor mele, dar….shhhhh, la 15 ani viata era mai plina de floricele).

Revenind la lucruri serioase.

Am fost operata pe 22.10.2008, cu success (multumesc domnilor doctori). Mai mult decat atat, diagnosticul final a constat in: astrocitom pilocitic ( ceea ce am inteles eu ca era de bine) + cativa ani de tratament cu niste biete pastilute( ceea ce am inteles,numai eu, ca era de rau) + stat departe de excese ( in caz ca am omis sa trec in revista acest detaliu, sunt omul extremelor, asadar la partea cu excesele intotdeauna am stat prost. Asadar, cred ca e de inteles ca m-am chinuit tare mult pana am reusit sa gasesc un echilibru).

La sfarsitul “celui mai bun an al vietii mele”, am invatat sa nu mai caut iesirile in caz de incediu din spitale, adica am invatat sa nu mai fug de ceea ce nu inteleg si de ceea ce ma sperie. Mi-am dat seama ca nu am avut vreodata rabdarea sa le acord mai mult credit medicilor si sa ii apreciez pentru ceea ce sunt in realitate: Batman, Superman sau ce alt man mai exista. Iar, in opinia mea umila, dl.prof. A.V.Ciurea a semanat intotdeauna mai mult cu Batman – are multe “gadgeturi”, multa rabdare, multa intelepciune si multa iubire cu care salveaza vieti.

Cea mai importanta lectie? De atunci am devenit…eu. De atunci am invatat sa traiesc intr-o lume pe care mi-am construit-o mai frumos, mai elegant, mai simplu. Am invatat sa respir, sa iubesc, sa multumesc atator oameni care au fost atunci acolo si care astazi sunt tot aici, langa mine, langa sufletul meu.

Astazi? Astazi sunt mare, studenta si am parasit Bucurestiul pe timpul studiilor universitare. Continuui insa sa-mi fac investigatiile o data la 6 luni. Iar acum? Acum, la ultima vizita, Dl.Profesor mi-a mai strigat un singur lucru: “Nimic!”. Cicatricile de la operatie au disparut de pe ultimul RMN. Celelalte cicatrici insa, cele care nu se vad, cele din mintea si din sufletul oricarei fiinte care ajunge intr-o experienta asemanatoare? Nu. Acelea nu au disparut si credeti-ma, nu vreau sa dispara vreodata!

Pacientii multumesc - Curteanu Claudia

Stimate domnule profesor, Ma numesc CURTEANU CLAUDIA si sunt din orasul Oradea.Pe data de 16 ianuarie 2012 am ajus la dumneavoastra la spital la Bagdasar Arseni mai mult moarta decat vie.Cum am ajuns acolo?Partea aceasta o stie cu deamanuntul sotul meu. Prin luna noembrie a anului 2011 am inceput sa ma simt destul de rau.Au inceput dureri de cap cand mai usoare cand mai mari.Nu stiam ce e cu mine si nu banuiam afi ceva grav.Eram obisnuita cu greutatile dat fiind faptul ca aveam trei copilasi de unu,trei si cinci anisori si in decembrie eu eram insarcinata in luna a sasea cu al patrulea copil.

Treptat inspre sfarsitul lunii decembrie i-mi pierdeam coerenta in vorbire si durerile de cap erau tot mai fregvente si mai intense.Datorita faptului ca eram insarcinata am pus situatia pe seama sarcinii si am discutat si doctorul meu ginecolog care m-a si internat si m-a tratat in spital la maternitatea Oradea. Am fost externata dar starea mea nu era mai buna.

Apoi tot discutand cu familia si rudele am ajuns la un doctor psihiatru care mi-a prescris un tratament de relaxare si ceva vitamine injectabile.Toate acestea nu m-au ajutat cu nimic si situatia devenea deja critica.NU ma mai puteam exprima coerent si deja incepeam sa depind de o alta persoana.Pana la urma un alt doctor psihiatru care m-a consultat m-a indreptat spre un consult neurologic.Am facut acest consult si doctorul neurolog si-a dat seama imedeat ca starea mea era grava.Am fost internata de urgenta la spitalul judetean din Oradea.Am fost apoi consultata in spital si la consultul oftalmologic doctorul a indicat RMN.

In seara zilei de 12 ianuarie 2012 am facut RMN cerebral.Ce rezultat a fost? UN MENINGIOM CU DIAMETRUL DE PESTE 6 CM cu deviere.In urma rezultatului trebuia de urgenta luat masuri,Eram deja insarcinata in luna a saptea.Sotul meu a hotarat sa fiu transferata la maternitatea din Oradea unde pe data de 13 ianuarie 2012 am avut operatia de cezariana in urma careia am avut un baietel.

Timpul se scurgea si starea mea devenea critica datorita faptului ca incepuse sa se instaleze o hemipareza pe partea dreapta a corpului meu.Din cauza operatiei recente de cezariana nu puteam fi transportata nicaeri,

Aveam posibilitatea sa merg la operatie in Debreten in Ungaria unde ne era foarte aproape doar 40 km si unde auzeam ca sansele sunt mai mari decat in Romania pentru ca au aparatura mai moderna si spitalul e mai dotat si conditiile de spitalizare in salon sunt moderne.

Cu toate acestea am ales sa ajungem la Bucuresti care este la 600 km de noi .Am facut aceasta alegere pentru ca prin o verisoarea de-a mea am aflat de Domnul Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea,si cu toata sinceritatea nu ne pare rau.In dimineata zilei de 16 ianuarie 2012 am fost transferata de la maternitatea Oradea la spitalul Bagdasar Arseni din Bucuresti.Aici domnul profesor a cerut sa mi se faca din nou toate analizele cat si un CT pentru a vedea situatia concret si cat mai actual.

Datorita faptului ca in data de 13 ianuarie avusem o anestezie generala si hemoglobina era scazuta si alte motive stiute de domnul profesor a trebuit sa astepte pana in data de 18 ianuarie 2012 cand a facut operatia.In tot acest timp creerul meu era in repaus.NU stiam ca sunt la Bucuresti sau cum am ajuns acolo si nu mai ma puteam exprima decat cu da sau nu foarte greu.Aveam hemipareza accentuata deja pe partea deapta.Nu mai puteam manca sau mesteca eram doar sub perfuzii.

In ziua de 18 ianuarie 2012 domnul Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea impreuna cu domnul Doctor Radu Eugen Rizea si domnul Doctor Nuteanu Liviu si doamna Doctor anestezist Barbulescu Virginia au efectuat dificila opetatie pentru a indeparta GIGANTUL Meningiom care se dezvoltase in capul meu si apasa creerul.Operatia a durat cam cinci ore in timpul carea am piedut foarte mult sange.La iesirea din blocul operator dupa finalizarea cu succes a operatiei l-am recunoscut pe sotul meu cu care am si comversat cateva cuvinte clare.Era ceva uluitor, eu nu vorbisem deja coerent de saptamani intregi si la cateva minute dupa operatie totul revenea la normal.Am ramas peste noapte la terapie intensiva si a doua zi am revenit in salon.Dupa cateva ore m-am ridicat si inceput sa merg cu putin ajutor.Era greu pentru ca avusem in 5 zile 2 anestezii generale si 2 operatii foarte grele.Asistentelor de pe sectie nu le venea sa creada ce vedeau.Cu o zi in urma veneau la mine si dadeau din cap cu mila de starea in care eu eram.Stiau si ele ca aveam un bebelus care ramasese in Oradea la maternitate iar eu am venit in Bucuresti pentru a-mi salva viata.

Acum cand va scriu aceste randuri suntem la sfarsitul lunii septembrie 2012.Au trecut 8 luni de la operatie si eu ma simt bine.Sunt impreuna cu familia mea si sunt fericita.

Ar fi multe sa va mai spun dar vreau sa spun doar atat :Din toata inima mii de multumiri Domnulue Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea pentru tot ce a-ti facut pentru mine.Raman toata viata recunoscatoare si va felicit pentru profesionalismul de care dati dovada si la aceasa frumoasa varsta.Sa va dea Dumnezeu sanatate,fericire si tot ceea ce va doriti dumneavoastra.

Mii de multumiri din partea Familiei Curteanu.

Pescuitori în ape tulburi

Atunci... Publicat initial in foileton, in 1840, in 1842, in seria “Comediei umane”, romanul La Rabouilleuse (trad. Rom. “Pescuitori in apa tulbure” Editura pentru Literatura Universala, 1962, trad. De Rose Hefter). Cartea lui H. de Balzac (1799-1850) influenţează puternic cititorul, care devine părtaş la o serie de întâmplări marcate de dramatism, destinul omului fiind pus la încercare în diverse ipostaze sau contexte. Oraşul Issoudun este invadat de aventurierii napoleieni care, după ce au cutreierat lumea, vin să îşi umple desaga din averile altora. Iese în evidenţă tipul arivistului, întruchipat de Philippe Bridau. Din carte deducem profilul omului bun, corect şi profilul individului care nu are caracter, care nu respectă regulile “jocului”, consecinţele fiind majore, uneori iremediabile. Aceste personaje dubioase apar tocmai în perioade de criză, de tranziţie, , eludează legile şi caută să devină factori influenţă, bogaţi şi potenţi în societate.

Si acum... În spitale a apărut un fenomen de-a dreptul şocant, neprevăzut de niciun om care are raţiunea sănătoasă. De dimineaţa, când se vine la spital, în camera de gardă sau în alte locaţii apar din umbră “pescuitorii de pacienţi”, “oameni de legătură” ai unor medici sau chiar “medici” care “vânează” pacienţi.

Persoana care intră în spital având o problemă de sănătate poate fi debusolată, chiar dacă are un bilet de trimitere. “Cineva” îl “ajută” spunând că ştie un “doctor foarte bun”. Dacă “pescuitorul” este chiar un medic (de obicei tânăr) acesta pretinde că lucrează cu cel consemnat pe biletul de trimitere, că a fost trimis special pentru a prelua pacientul sau chiar se prezintă ca fiind medicul către care s-a emis trimiterea. În funcţie de aşteptările pacientului, personajul misterios de prezintă în calitate de conferenţiar universitar sau chiar de profesor. În ziua de astăzi pe holurile spitalelor dai peste o gramadă de profesori pretinşi, indivizi care nu au niciun titlu universitar. Falsul în declaraţii poate lua variante adaptate pe context, de exemplu “medicul este în concediu şi eu îi ţin locul”, “medicul respectiv este plecat la o conferinţă şi eu îl înlocuiesc” etc.

Cei care comit aceste acte deosebit de grave (fals în declaraţii, încălcări flagrante ale legii şi eticii) nu ţin cont de informaţiile notate în biletul de trimitere, iau aceste bilete şi le aruncă sau înlocuiesc informaţiile din ele.

Mafia racolărilor poate cuprinde medici, asistenţi, brancarieri, infirmiere, care îşi exercită influenţa malefică din camera de gardă până la blocul operator. După ce pacientul este “agăţat” şi intră în circuitul propus de echipa de “pescari”, după ce se aranjază “tariful”, apoi se pune la punct operarea sau tratarea lui “în urgenţă”.

Efectele acestor acţiuni sunt devastatoare:
- scăderea încrederii pacienţilor (s-a ajuns la situaţia că ei nu mai ştiu dacă sunt preluaţi de titulari, nu mai ştiu care este medicul “adevărat”, nu mai ştiu care e diferenţa între medicul currant real şi ceilalţi, mai mult, unii brancardieri pozează ca mari diagnosticieni şi privesc cu un aer intelectual radiografiile dând explicaţii sau indicaţii),
- discreditarea internă a corpului medical (oricine se poate prezenta în calitate de medic primar sau medic şef de gardă, ignorând regulile formale),
- anihilarea valorilor (cei implicaţi în această mafie nu mai ţin cont de capacitatea profesională a medicilor cu recunoaştere, încercând să le submineze autoritatea şi valoarea lor profesională),
- apariţia dezorganizării, haosului (prin nerespectarea ierarhiei medicale; ignorarea structurii legitime de conducere şi organizare),
- abateri de la proceduri şi circuite medicale (investigaţii în circumstanţe dubioase, necontrolabile, efectuarea de operaţii în afara reglementărilor spitaliceşti),
- creşterea riscurilor pentru pacient şi apariţia unor tragedii (mergând de la complicaţii majore până la deces).

În continuare vă prezentăm un caz ilustrativ. Pacientul V.S., tânăr, 38 de ani, se prezintă în camera de gardă a unui spital de urgenţă din Bucureşti, avât simptomatologie de hernie de disc lombară. Este preluat de un personaj fără ecuson şi ajunge la un medic specialist. Pacientul nu este prezentat şefului de secţie pentru evaluare şi decizie de tratament. I se fac analize în mod clandestin şi, surpinzător, după programul de intervenţii din ziua respectivă se anunţă la blocul operator “o urgenţă chirurgicală” (hernie de disc hiperalgică). Operaţia a început la ora 16, iar la ora 18 pacientul era decedat. Cazul este în dezbateri la Colegiul Medicilor. Există opinii pro şi contra făptaşului. Opiniile pro incriminează o malformaţie locală a anatomiei pacientului, care ar fi favorizat un fenomen de ruptură vasculară ce a cauzat decesul. Opiniile contra merg în direcţia acuzei de fals, uz de fals, incompetenţă în specialitate, nonsubordonare.

Acest fenomen este de amploare, este practicat de unii care pretind că ar fi rostit jurământul hipocratic. Această caracatiţă trebuie stopată din medicina românească. Nu se acceptă ignorarea ei, nu se permite atitudinea de mascare a ei şi nici lipsa de atitudine faţă de acest pericol major la adresa sănătăţii populaţiei şi a imaginii castei medicale.

În ţările civilizate astfel de fapte se pedepsesc aspru. În cel mai bun caz ele se soldează cu pierderea pe viaţă a dreptului de liberă practică în domeniul medical.

În final, recomandăm tuturor medicilor cu funcţii de conducere (şi nu numai) să facă eforturi pentru a relansa disciplina medicală şi a consolida siguranţa actului medical în unităţile în care au responsabilitate.

Prof. Dr. Msc A.V. Ciurea
Viata Medicala
Nr 27, 6 iulie 2012

Va multumeste Alina Grigorita

Stimate domnule profesor,

Au trecut un an si doua luni de la operatie... Nu stiu daca va mai aduceti aminte de mine, sunt acea fata care avea parul lung si blond, careia ii spuneati "pusu mic"... Care am venit la dvs cu o trimitere de la Constanta, de la dl Dr Schiopu...

Meduloblastom desmoplazic...

Cu oricine am discutat si are cat de cat habar de diagnosticul meu, mi-a spus ca am avut parte de o minune. In primul rand operatia... ablatie totala sub microscop! Pozitia in care era tumora de 4 cm, langa trunchiul cerebral, extrem de dificil de abordat si de scos! Am fost constienta chiar si cand ieseam din operatie, pe targa...

Nu am avut nici cea mai mica problema neuronala, am putut sa merg chiar de a doua zi... sa ma misc, sa vorbesc... Incredibil, minunea s-a petrecut aici, in tara asta atat de mult blamata, in sistemul nostru sanitar de stat, atat de hulit!

Nu am cuvinte sa va multumesc pentru opera de arta desavarsita pe care ati realizat-o...

Va marturisesc ca lupta mea cu boala nu s-a terminat atunci... poate va aduceti aminte ca tumora s-a refacut in circa o luna si jumatate ajunsese la 3 cm... Ki 20... am alergat intr-un suflet la dvs cu pozele de la RMN... erati la Mamaia, in vacanta... A urmat radioterapie tintita la Gral Medical... apoi RMN si PET-CT coloana... ZERO TUMORI...apoi dieta...

Ma simt bine si ma bucur ca datorita dvs vad lumina zilei, traiesc aproape ca un om normal...

As vrea sa mai trec pe la dvs sa va vad... dar nu stiu cum sa fac... caci un minut din timpul dvs irosit cu mine poate insemna o viata mai putin salvata...

Mai am doar un singur "of", nu stiu cum sa fac sa scap de drenajul unishunt care inca il mai am... care ma impiedica sa fiu 100 la 100 recuperata.

Dar asta este un lucru secundar. Important pentru mine e ca pot sa va multumesc in numele meu ca sunt in viata si viata nu e un calvar nici pentru mine, nici pentru altii de langa mine.

Cu deosebit respect,

Alina Grigorita, 27 ani si 10 luni. Constanta

Buna ziua,

Numele meu este Pop Constantin. Cum a inceput ? Foarte nefiresc, in 1 zi de concediu la mare, in Mamaia, cand totul trebuia sa devina frumos si linistitor, seara in momentul in care am urcat spre camera hotelului unde eram cazat,avand carutul in brate al baietelului meu de 9 luni , am alunecat, m-am dezechilibrat, nu-mi pot aduce aminte nimic , am cazut pe spate si m-am lovit la cap.

Nu mi-am putut reveni , a fost chemata de urgenta o salvare si am fost dus la SPITALULUI CLINIC JUDETEAN CONSTANTA pe data de 13 iunie 2012 sectia de NEUROCHIRURGIE unde am stat in coma pana a 2 zi dupa amiaza, dupa care mi-am revenit 20%. Nu imi mai recunosteam sotia , prietenii, nu imi mai aduceam aminte nimic , nu mai vorbeam fluent, aveam dificultăţi privind modul de exprimare si de vorbire.

Am stat internat la acel spital 5zile unde mi s-au dat numai medicamente si perfuzii , nu mancam nimic , am dormit 24/24 toata perioada in care am fost internat acolo si am fost diagnosticat cu hemoragie subdurala traumatica ,hematom subdural.

Pe data de 18.06.2012 am fost transferat la Bucuresti , Spitalul Bagdazar - Arseni,sectia Neurochirurgie1 la Domnul Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea.Am stat internat 2 zile si am rugat sa pot fi externat si sa urmez un tratament medicamentos acasa.. Am plecat din spital dupa efectuarea unui examen tomografic in urma caruia am aflat ca hematomul meu fronto-temporal stanga are grosimea de 0,5cm. Acasa aveam dureri de cap chiar si in timpul tratamentului. Dupa o saptamana jumatate de tratament durerile persistau doar dimineata si seara cand ma puneam in pat.In ultimile 6 zile de tratament pana la control am iesit din casa,am mers la plimbare in parc cu bebelusul , am mers putin pe bicicleta , capul ma durea foarte putin , dupa parerea mea neexperimentata incepeam sa-mi revin ...

Am revenit la control in data de 11.07.2012 si am avut un soc dupa rezultatele examenului tomografic in care hematomul subdural se marise de la 0,4 cm la 1,6 cm. Domnul Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea m-a internat pentru a fi operat de Urgenta explicandu-mi cat de grava este situatia mea. Au urmat 2 zile in care mi s-au facut mai multe seturi de analize: analizele de sange , radiografia la plamani , EKG , ORL si oftalmologie unde am fost gasit si cu un edem papilar datorita creşterii presiunii intracraniene.

In data de 13.07.2012 ora 10.30 se intervine operator la inlaturarea hematomului subdural cronic de catre Domnul Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea ajutat de domul Doctor.Radu Eugen Rizea, doamna doctor anestezist Barbulescu Virginia si echipa de asistente din sala de operatii.Operatia a durat pana la ora 13.00 dupa care am fost luat de catre brancardieri si adus in salon in stare foarte buna si constient. Imediat dupa operatie , mi-au fost puse 2 perfuzii si am dormit pana la ora17.00. M-am trezit fara dureri de cap si foarte bine dupa operatie. Am reusit in seara respectiva sa mananc fara probleme.La cateva ore dupa interventie, sotiei i-a fost spus de catre Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea ca hematomul meu subdural ajunsese la 3 cm si daca mai stateam 2-3 saptamani acasa aveam sanse de 90% sa mor.

A doua zi dupa operatie la ora 10.00 mi-a fost scoasa drena din operatie,am fost pansat la loc dupa care am iesit la plimbare pe culoar si pana-n in fata spitalului.Am mai stat pana pe data de19.07.2012 internat pentru supraveghere, fara probleme ,fara dureri de cap si pot spune ca m-am simtit la fel ca inainte de accidentul suferit prin cadere.

Acum dupa 1 luna de la operatie nu mai am nici o problema ,edemul papilar a disparut , durerile de cap au diparut si ele imediat dupa operatie si nu au mai revenit deloc. Urmez tratamentul medicamentos dupa operatie 2 luni ,fac plimbari ca inainte , sport fara efort foarte mare ,mersul cu bicicleta.Totul este foarte ok pentru mine dupa chinurile suferite la Mamaia si la spital in Constanta.

Eu mi-am pus toata ıncrederea ın Domnul Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea si pe aceasta cale vreau sa-i multumesc din suflet pentru toata munca depusa inaınte,in tımp sı dupa operatıe.Mİİ DE MULTUMIRI din parte mea si familiei mele.Este un om deosebit ,de un inalt profesionalism.Are o rabdare si o dexteritate fantastica si de asemenea iti explica cu mare rabdare pasii pe care o sa-i urmezi. Este un medic extraordinar pe care il recomand cu incredere , un chirurg de exceptie si mai ales un OM deosebit. Am primit o noua sansa la viata datorita Domnului PROFESOR DOCTOR ALEXANDRU VLAD CIUREA si echipei dansului.

O saptamana placuta.

Cu stima,

Pop Constantin