Premiul de Excelenta Pentru Intreaga Activitate

Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea, Sef Sectie Neurochirurgie si Director Stiintific de Lucrari in cadrul Spitalului Sanador a primit una dintre cele mai importante distinctii din domeniul medical pe anul 2013 in cadrul Galei Premiilor de Excelenta Medica Academica & British Journal. Acesta a fost recompensat cu Premiul de Excelenta pentru intreaga activitate datorita prestigioasei sale cariere de neurochirurg. 

Recunoasterea nationala si internationala a Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea se datoreaza unei activitati indelungi, de XX ani, in neurochirurgie, cercetare si publicistica. Printre reusitele impresionante ale carierei sale se numara infiintarea departamentului de cercetare in neurostiinte al Spitalului Clinic “Bagdasar-Arseni” din Bucuresti, implicarea si coordonarea a 20 proiecte nationale si internationale de cercetare in perioada 2000 si 2006 si publicarea de articole de neurochirurgie in mai multe publicatii de specialitate romanesti si internationale. In plus, este presedintele Societatii Romane de Neurochirurgie si membru fondator in mai multe organizatii de Neurochirurgie din Statele Unite ale Americii, Europa de Sud-Est sau Brazilia.

Premiul in cadrul Galei Premiilor de Excelenta Medica Academica & British Journal pentru intreaga cariera i-a fost inmanat Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea de catre Prof. Dr. Academician Victor Voicu, presedintele Consiliului Consultativ.

 

Prof.Dr. Alexandru Vlad Ciurea a gasit in cadrul Spitalului Sanador toate resursele materiale si umane necerasare pentru a-si continua cariera stiintifica, devenind astfel Sef de Sectie Neurochirurgie si Drirector Stiintific de Lucrari  in cadrul celui mai mare spital privat din Romania.

Inaugurat in 2011, in urma unei investiții de 40 de milioane de euro, Spitalul Sanador este in prezent cel mai mare spital privat din țara. Cu o suprafața totala de 23.000 de mp și o capacitate de 402 paturi, Spitalul Sanador prezinta o structura multidiscplinara ce poate asigura pacientului circuitul medical complet, cu specialitați precum cardiologie, chirurgie cardiovasculara, neurologie, neurochirurgie, obstetrica-ginecologie, ATI, neonatologie, ortopedie-traumatologie, pediatrie, chirurgie generala, chirurgie endocrinologica, chirurgie toracica, chirurgie pediatrica, chirurgie plastica si reparatorie, chirurgie maxilo-faciala, urologie, gastroenterologie, cardiologie interventionala, radiologie interventionala, medicina de urgența,  departament de laborator si de radiologie si imagistica medicala.

***

Despre Sanador:
Infiintat in anul 2001, Sanador a cunoscut o dezvoltare continua, in prezent detinand mai multe clinici și un laborator de analize medicale si cel mai mare spital privat multidisciplinar din tara, in cadrul caruia peste 1.000 de medici acopera cu succes o gama complexa de specialitati medicale si chirurgicale, anestezie terapie intensiva si arii mai putin abordate in sistemul medical privat precum: cardiologia interventionala (cu laborator de cateterism cardiac si laborator de electrofiziologie), radiologia interventionala, endoscopia interventionala.

Amintiri de vacanta - Un altfel de spital

Compunere Teodora Dorus, Spital Sanador.

15-7-2013
Amintiri de vacanta (Un altfel de spital)

O intamplare mai putin placuta m-a determinat sa ajung la Bucuresti pentru a face un control medical.
Mi-a placut mult drumul facut cu masina, impreuna cu parintii mei. Privind pe geam am admirat casele, copacii care strajuiau soseaua, campul acoperit cu verdeata, dealurile acoperite cu paduri. Am privit totul cu placere simtind si o emotie in suflet. Eram fericita pentru ca eram doar eu cu parintii mei.
Bucurestiul e un oras mare, cu multe cladiri mari. E curat, are parcuri frumoase, dar e foarte aglomerat.
Am fost impresionata de spitalul la care am mers. De cum am intrat am observat cat este de diferit fata de spitalele la care mergeam eu de obicei. Am fost primiti cu calm si cu politete. Am primit o camera ca de hotel de lux. Era mare, curata si cu multe utilitati: pat rabatabil pentru pacient, canapea mare pentru insotitori, dus elegant cu uscator de par, halat de baie si papuci, prosoape albe si foarte curate. In camera era televizor si telefon pentru caz de urgenta.
Holul de la receptie nu mirosea a spital si avea canapele confortabile. Erau lifturi separate pentru bolnavi si vizitatori. Functionau cu cartela si asa nu se putea umbla lelea prin spital. Pardoseala lucea si mirosea frumos.
M-a impresionat comportarea infirmierelor: erau politicoase, educate si respectau bolnavii. Se adresau civilizat si nu faceau zgomot. Erau gata sa te ajute oricand.
Doctorii si asistentele erau amabili, ingrijiti si se comportau prietenosi cu bolnavii incat alungau frica si emotia. Delicatetea lor nu raspandea groaza cand veneau la vizita.
Eu cred ca oamenii nu doresc sa ajunga la spital, pentru ca spitalul presupune boala si suferinta. Cu toate acestea fiecare om ajunge si aici. Este de dorit ca fiecare bolnav sa aiba parte de un spital ca acesta in care am fost eu, pentru a suferi mai putin.


=====

Dle Profesor,

Conform discutiei va transmit atasat compunerea Teodorei din vara aceasta dupa vizita la SANADOR. Va rog sa fiti indulgent cu scrisul deoarece stiti ca toti copiii acestia au probleme de coordonare fina si de motricitate. In rest sunt toate ideile si exprimarile ei.
Va atasez si citeva fotografii din care reiese cit de relaxata si cit de bine / usor a trecut peste acest control.

Cu drag si stima,
Mihai
Dr. ing.  Mihail Dorus
30 octombrie 2013

Societatea Italiana de Neurochirurgie - Congresul National Nr 62 - prezentarea lucrarii despre asemanarile dintre sistemul nervos uman si cel al delfinilor

Cel de-al 62-lea congres international al Societatii Italiene de Neurochirurgie va avea loc in perioada 10-12 octombrie 2013 la Palermo in Italia si va gazdui nume de top din neurochirurgia mondiala precum Paolo Cappabianca, Roberto Delfini, Francesco Tomasello, Helmut Bertalanffy, Franco Servadei si multi altii.

Invitat onorific in cadrul acestui congres, Prof. Univ. Dr. AV Ciurea va prezenta in cadrul sesiunii plenare a congresului o lucrare de interes general cu privire la asemanarile dintre sistemul nervos uman si cel al delfinilor. Prima parte a lucrarii pe care Prof. Dr. AV Ciurea o semneaza face o paralela intre bolile pe care delfinul si omul le au in comun si cum studiul delfinului ar putea ajuta cercetatorii sa descopere un leac al epilepsiei.

 

Pe de alta parte, in a doua jumatate a lucrarii, Prof. Dr. AV Ciurea aduce argumente tangibile in sprijinul ipotezei ca omul si delfinul ar putea avea un stramos comun – sprijinind astfel ipoteza primatei acvatice propusa de Biologul britanic Sir Alister Hardy.

 

 

Meduloblastomul - Tumora cu malignitate crescuta la copil

¹Dr. R. Copaciu, ¹Dr. D. A. Nica, ²Prof. Dr. MSc A. V. Ciurea

¹ Clinica de Neurochirurgie, Spitalul Clinic de Urgenta „Sf. Pantelimon”

² Clinica de Neurochirurgie 1, Spitalul Clinic de Urgenta „Bagdasar-Arseni”

In cele de mai jos incercam sa facem o prezentare succinta in privinta acestei tumori cerebrale  extrem de maligne la copil.

Definitie:

Meduloblastomul (MBL) reprezinta o tumora primara embrionala a cerebelului (Fig. 1) fiind considerata cea mai frecventa tumora maligna intracraniana la copii¹.

Scurt istoric. Clasificare.

Prima referire cu privire la o tumora cerebeloasa, cu celule mici si cu grad mare de malignitate, a fost facuta de Cushing si Bailey in 1925². Ulterior, in 1983, Rorke, Becker si Hinton au sugerat ca MBL sa fie inclus alaturi de toate tumorile intracraniene cu celule mici in categoria tumorilor neuroectodermale primitive (PNET). Spre deosebire de MBL, tumorile neuroectodermale primitive supratentoriale au un profil genetic distinct, sunt mai agresive si de obicei au un raspuns slab la terapia specifica MBL³. Astfel Organizatia Mondiala a Sanatatii (WHO) a publicat in cea de-a 4-a editie Clasificarea Tumorilor Embrionale ale Sistemului Nervos Central in care MBL ramane ca o categorie distincta de celelalte PNET:

Clasificarea tumorilor embrionale ale sistemului nervos central (WHO 2007)

1. Meduloblastomul
1. Desmoplatic / nodular
2. MBL cu nodularitate extensiva
3. Anaplastic
4. MBL cu celule mari
2. Tumori neuroectodermale primitive ale sistemului nervos central (SNC)
1. Neuroblasomul SNC
2. Ganglioneuroblastomul SNC
3. Meduloepiteliomul
4. Ependimoblastomul
3. Tumora atipica teratoida / rabdoida

Epidemiologie

MBL reprezinta aproximativ 15-20% din tumorile primare intracraniene ale copilului^4,5, fiind foarte rare la adult, constituind mai putin de 1% din tumorile maligne ale SNC^6,7. Pe sexe preponderenta este mai mare in cazul sexului masculin cu o rata de 2:1^3,8, iar populatia alba este mai frecvent afectata fata de afro-americani⁹. Varsta medie de diagnosticare este de 5-7 ani. Sindroamele de cancer familiale cele mai frecvent asociate cu MBL sunt: sindromul Gorlin si sindromul Turcot³, dar se asociaza si cu sindromul Rubinstein-Taybi, ataxia-teleangiectazia, sindromul Li-Fraumeni, neurofibromatoza si scleroza tuberoasa.

Diagnosticul

- trebuie pus cat mai precoce pentru instituirea tratamentului chirurgical / oncologic in cel mai scurt timp posibil.

1. Clinic

Tabloul clinic in MBL este complex si cuprinde simptome date de invazia cerebelului cum ar fi vertij, ataxia trunchiului si a membrelor sau dismetrie; hidrocefalia secundara va provoca triada clasica de cefalee, varsaturi si somnolenta, iar in invazia trunchiului cerebral poate aparea pareza faciala si pareza nervului VI cu diplopie^{10, 11}. Examenul clinc evidentiaza si prezenta edemului papilar si a semnelor de iritatie meningeala.

In cazul sugarilor tabloul clinic dat de hipertensiune intracraniana este mai sarac datorita persistentei fontanelelor si suturilor nefuzionate, care duc la macrocranie, bombarea fontanelei anterioare si iritabilitate.

Diseminarea la nivel spinal (fig.2) (prezenta in momentul diagnosticului la aprox. 10-35% din pacienti⁴), poate provoca rahialgii, retentie urinara si pareza membrelor inferioare.

2. Paraclinc

Metoda de electie in diagnosticul paraclinc al MBL este imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) cu administrare de substanta de contrast care, spre deosebire de tomografia computerizata (CT), ofera o mai buna localizare a tumorii, date mai exacte legate de invazia trunchiului, extensia ventriculara si diseminarea subarahnoidiana.

MBL este localizat frecvent in regiunea inferioara a vermisului.

Examenul CT: nativ – leziune hiperdensa (datorita celularitatii crescute); contrast – omogena, captare intensa, 20% prezinta calcificari³.

Examen IRM (fig. 3): nativ – imagine heterogena in captarile ponderate T1 si variaza de la hipointensitate la hiperintensitate in captarile ponderate T2; dupa administrarea de gadolinium apare o leziune captanta heterogena.

Din cauza probabilitatii foarte mari de insamantare a tractului spinal si pentru stadializare este important sa se efectueze un IRM spinal preoperator.

Tratamentul

1. Chirurgical

Este de prima intentie si trebuie aplicat cat mai repede dupa diagnosticare. Tinta este exereza completa a tumorii (fig. 4), decomprimarea fosei posterioare evitand riscul de herniere, ameliorarea hidrocefaliei si diagnosticarea histologica.

Operatia decurge sub microscop, cu pacientul pozitionat cu fata in jos, lateral sau in pozitie sezanda (cea din urma este de obicei evitata din cauza riscului crescut de embolie gazoasa si hematom subdural supratentorial). Tehnica operatorie presupune ultilizarea CUSA, aspiratia completa a tumorii si curatarea peretilor tumorali. Prezenta invaziei trunchiului cerebral limiteaza excizia. Riscul de morbiditate este crescut cand se incearca rezectia completa a tumorii in aceste cazuri si studiile nu au demostrat existenta unei diferente pe termen lung in cazul rezectiei complete fata de rezectia a 90% din tumora^12,13.

Suntul preoperator in cazul hidrocefaliei este de evitat din cauza complicatiilor crescute si posibilitatii insamantarii la distanta. In conditii speciale se poate practica un drenaj extern. De asemenea, punctia lombara, care poate avea rol diagnostic prin examenul citologic al lichidului cerebro-spinal, trebuie evitata.

Mortalitatea dupa interventiile de rezectie a MBL se apropie in ultimii ani de 0%, dar morbiditatea neurologica ajunge dupa unele studii pana la 57%¹⁴. Cele mai frecvente deficite neurologice includ ataxia celebeloasa, pareza de oculomotor si dismetrie, dar se amelioreaza in timp. Poate aparea si sindromul de fosa posterioara caracterizat printr-o recuperare postoperatorie buna in primele 24-48 ore fiind urmata de afazie asociata cu grade variate de labilitate emotionala, tetrapareza, pareza de nervi cranieni supranucleari si semne de disfunctie celebeloasa.

2. Radioterapia

• Ramane cel mai eficient tratament adjuvant in MBL;

• Se aplica radioterapia cerebrala si spinala, fara limitare doar la fosa posterioara, chiar daca nu au fost identificate insamantari la distanta;
• Doza folosita este de 35-40 Gy pentru axul cerebrospinal si 55-60 Gy pentru patul tumoral si pentru eventualele metastaze^10,15,16.

3. Chimioterapia

• Majoritatea MBL sunt sensibile la chimioterapie;

• Este eficienta in special la pacientii cu risc scazut mai mari de 3 ani;
• La copii sub 3 ani poate fi folosita pentru o intarzia radioterapia si in unele cazuri chiar pentru a o inlocui complet¹⁰;
• Cel mai frecvent se folosesc lomustina, vincristina si cisplatin;
• Sechele post administrare de chimioterapice: toxicitate a maduvei spinale; neuropatie – periferica (vincristina), ototoxicitate (cisplatin); leucoencefalopatie; leucemie (agenti alchilanti)¹¹.

Progostic

Exista cazuri rare de vindecare in MBL, cu tot tratamentul multimodal efectuat.

Factori de prognostic grav:

• Varsta mica (in special < 3 ani);
• Prezenta diseminarilor in momentul stabilirii diagnosticului;
• Tumora reziduala postoperator > 1,5 cm².

Grupe de risc in MBL:

Pacienti cu risc standard

• Exereza completa a tumorii confirmata pe IRM postoperator si citologie negativa din LCR;
• Supravietuirea la 5 ani > 5% si fara progresie a bolii = 50%^17,18.

Pacientii cu risc crescut

• Tumora reziduala > 1,5cm² postoperator
• Diseminare supratentoriala, spinala sau in LCR
• Cel mai grav prognostic – rata de supravietuire fara progresie a bolii la 5 ani este 35-50%¹⁹.

Pacientii cu risc intermediar – nu s-au stabilit inca reguli clare cu privire la aceasta grupa de pacienti

Pentru stadializare cel mai des se foloseste clasificarea lui Chang, care este o adaptare a sistemului TNM din care s-a eliminat grupa N – pentru adenopatie:

T1	Tumora < 3 cm diametrul maximal; limitata la vermis, tavanul ventriculului 4 sau emisferul cerebelos
T2	Tumora ≥ 3 cm diametrul maximal, invadand una din structurile adiacente sau infiltrand partial ventricului 4
T3A	Tumora ≥ 3 cm diametrul maximal cu extensie in apeductul Sylvius, foramenul lui Magendie sau foramenul lui Luschka, provocand astfel hidrocefalie
T3B	Tumora ≥ 3 cm diametrul maximal invadand trunchiul cerebral
T4	Tumora ≥ 3 cm diametrul maximal extinzandu-se prin apeductul lui Sylvius implicand mezencefalul sau ventriculul 3 sau trecand de foramenul lui Magendie
M0	Fara metastaze
M1	Citologie LCR pozitiva
M2	Metastaze meningeale in fosa posterioara sau in zona supratentoriala
M3	Metastaze in canalul spinal
M4	Metastaze in afara SNC

In cadrul acestui sistem de stadializare cel mai important factor de predictie il are prezenta sau nu a metastazelor.

Sexul este un factor de prognostic important, fetele avand un prognostic mult mai bun decat baietii²⁰

Recidiva

Perioada medie a recidivelor este intre 4-20 de luni. In cazul recidivelor simptomatice cu intreg tabloul tumorii de fosa craniana posterioara, prognosticul este grav.

Evaluare post-tratament

Pentru monitorizare se recomanda IRM cerebral si spinal dupa cum urmeaza¹¹:

• In primul an dupa operatie cate o examinare IRM cranio-spinala la fiecare 3 luni;
• In al doilea an se face IRM la 4 luni;
• Din anul al 3-lea pana in anul 5 IRM la 6 luni;
• Ulterior, dupa anul 5, IRM la 1 an.

Prognostic

Rata globala de supravietuire in MBL la 5 ani difera in literatura, situandu-se intre 40 si 70%^10,11. Pentru cazurile in care se constat diseminare la distanta supra, infratentoriala sau/ si spinala, rata de supravieturire scade sub 40% la 5 ani.

Concluzii

        Meduloblastomul este o tumora cu grad inalt de malignitate si potential crescut de metastazare, dar care, daca este diagnosticata precoce si tratamentul chirurgical instituit urgent si corect, are prognostic acceptabil de supravietuire la 5 ani si in putine cazuri vindecare.

Bibliografie

1. Allen J. C. Childhood brain tumors. Current status of clinical trials in newly diagnosed and recurrent disease. Ped Clin N Am 32. 633-51. 1985

2. Bailey P, Cushing H: Medulloblastoma cerebelli: a common type of medicerebellar glioma of childhood. Arch Neurol Psychiatry  1925; 14:192-224

3. Mark S. Greenberg. Handbook of Neurosurgery. 2010. 7th edition; 686-688.

4. Laurent J. P. Cheek W R. Brain tumors in children. J Pediatr Neurosci. 1: 15-32. 1985.

5. CBTRUS : Statistical Report: Primary Brain Tumors in the United States, 1998-2002.  Published by the Central Brain Tumor Registry of the United States, 2005.

6. Davis FG, Freels S, Grutsch J, et al: Survival rates in patients with primary malignant brain tumors stratified by patient age and tumor histological type: an analysis based on Surveillance, Epidemiology, and End Results (SEER) data, 1973-1991. J Neurosurg  1998; 88:1-10.

7. Bloom HJ, Bessell EM: Medulloblastoma in adults: a review of 47 patients treated between 1952 and 1981. Int J Radiat Oncol Biol Phys  1990; 18:763-772.

8. Agerlin N, Gjerris F, Brincker H, et al: Childhood medulloblastoma in Denmark 1960-1984. A population-based retrospective study. Childs Nerv Syst  1999; 15:29-36.

9. Polednak AP, Flannery JT: Brain, other central nervous system, and eye cancer. Cancer  1995; 75:330-337.

10. H. Richard Winn, Michael K. Rosner, Victoria A. Campbell. Youmans Neurological Surgery. 2011. 6th edition; vol. 2; chapter 126: 1373-1383.

11. A. V. Ciurea, C. Abrudan, E. Avram, F. M. Brehar. Tratat de Neurochirurgie. 2010. Vol. 1; 414-419.

12. Albright AL, Wisoff JH, Zeltzer PM, et al: Effects of medulloblastoma resections on outcome in children: a report from the Children's Cancer Group. Neurosurgery  1996; 38:265-271.

13. Gajjar A, Sanford RA, Bhargava R, et al: Medulloblastoma with brain stem involvement: the impact of gross total resection on outcome. Pediatr Neurosurg  1996; 25:182-187.

14. Kao GD, Goldwein JW, Schultz DJ, et al: The impact of perioperative factors on subsequent intelligence quotient deficits in children treated for medulloblastoma/posterior fossa primitive neuroectodermal tumors. Cancer  1994; 74:965-971.

15. Merchant T. E., Wang M. H., Haida T. Medulloblastoma. Long-term results for patients treated with definitive radiation therapy during the computed tomography era. Int J Radiat Oncol Biol Phys 36(1). 29-35. 1996.

16. Packer R. J., Gajjar A., Vezina G. Phase III study of craniospinal radiation therapy followed by adjuvant chemotherapy for newly diagnosed average-risk medulloblastoma. J Clin Oncol 24 (25). 4202-4208. 2006

17. David K. M., Casey A. T., Hayward R. D. Medulloblastoma: Is 5-year survival rate improving? A review of 80 cases from a single institution. J Neurosurgery 86 (1). 13-21. 1997

18. Albright A. L., Wisoff J. H., Zeltzer P. M. Effects of medulloblastoma resection on outcome in children: A report from the Children’s Cancer Group. Neurosurgery 38(2). 265-271. 1996.

19. Evans A. E., Jenkins R. D., Sposto R. The treatment of medulloblastoma: Results of a prospective randomized trial of radiation therapy with or without CCNU, vincristine and prednisone. J Neurosurgery 72. 572-582. 1990.

20. Weil M. D., Lamborn K., Edwards M. S. Influence of a child’s sex on medulloblastoma outcome. JAMA 279 (18). 1474-1476. 1998

Sanatatea coloanei vertebrale

Coloana vertebrală este stâlpul de rezistență al arhitecturii sistemului osos și muscular, care la râdul lor asigură posibilitatea dispunerii organelor. Activitatea noastră nu ar fi posibilă fără buna funcționare a acestei structuri extrem de interesante. Dacă un artist ar fi sculptat o coloană vertebrală, iar aceasta nu ar fi fost cunoscută de oameni, cu siguranță că opera sa ar fi fost extrem de apreciată. Însă C. Brâncuși (1876-1957) a realizat celebra opera ”Coloana Infinitului”, actual restaurată și atent îngrijită într-unul din parcurile localității Târgu Jiu. A. Gustav Eiffel (1832-1923) când a conceput Arcul de Triumf s-a inspirat din principiile anatomiei organismului, ale sistemului osos. Trebuie să recunoaștem că întotdeauna creațiile naturale au în sine legile perfecțiunii, iar conceptul de „perfecțiune”, chiar dacă are limite, ne trimite cu gândul către ideea de lucru bine făcut.

Figura. A. Coloana infinutului. B. Spondiloza cervicală.

Coloana infinitului are o semnificaţie spirituală (deschiderea perspectivei către orizonturi nemărginite), o “substanță vitală” cu valoare deosebită. Prin analogie putem spune că în interiorul coloanei vertebrale există o structură cu valoare funcțională absolută.

În canalul rahidian (format prin suprapunerea vertebrelor anterior şi de arcurile vertebrale posterior), de la vertebra cervicală C1 la vertebra lombară L2 se află măduva spinării, substanța nervoasă care participă la nenumărate activități ale organismului.

În substanţa cenuşie a măduvei spinării se află centrii nervoşi ai unor “programe automate de acțiune”, reflexele. Ele pot fi: somatice (simple, cum ar fi reflexul miotactic – contracţia bruscă a unui muşchi, ca răspuns la întinderea tendonului său -, ori reflexul nociceptiv - retragerea bruscă a unui membru din faţa unui stimul nociv; reflexe complexe, de postură, locomoţie, scărpinat, etc.) și vegetative. Reflexele spinale vegetative gestionează activitatea organelor interne, vaselor de sânge şi glandelor (reflexul pupilodilatator, cardio-accelerator, vasomotor, pilomotor, sudoral, adrenosecretor, micţiune, defecaţie, erecţie, ejaculaţie).

Substanța albă a măduvei asigură funcția de conducere a măduvei spinării. Prin fire „electrice” speciale se transmit către creier informaţiile sensibilităţii (corpului, membrelor): sensibilitatea termică şi dureroasă, tactilă grosieră, tactilă fină, sensibilitatea proprioceptivă conştientă kinestezică (simţul poziţiei şi al mişcării în spaţiu), sensibilitatea proprioceptivă inconştientă (implicată în controlul mişcării), sensibilitatea interoceptivă (de la organele interne).

Prin căile descendente se transmit către muşchi comenzile pentru mişcări voluntare (fasciculele piramidale), comenzile pentru reglarea tonusului, coordonarea motorie automată, menţinerea posturii şi echilibrului corpului (fasciculele extrapiramidale). Nervii spinali conectează măduva spinării cu receptorii şi efectorii (somatici şi vegetativi).

Așadar, coloana vertebrală protejează măduva spinării, substanţă care intervine în funcţionarea motorie, senzorială şi viscero-vegetativă:

- senzorial-perceptiv: preia informaţii de la receptori şi transmite spre creier senzaţiile cutanate (tactile, termice, dureroase de la nivelul întregului corp, cu excepţia feţei), senzaţiile proprioceptive (despre poziţia şi mişcarea în spaţiu a segmentelor corpului), senzaţii interne (din viscere). Este implicată şi în mecanismele vederii (dilatarea pupilei);

- în aria activităţii: primeşte de la creier comenzile pentru motricitatea voluntară şi involuntară şi le trimite la muşchi (de la gât, trunchi şi membre);

- are un rol important în adaptarea şi apărarea organismului (reflexe somatice, de apărare), în funcţionarea organică (reflexe vegetative).

- de asemenea măpduva spinării trimite impulsuri şi controlează activitatea cordului, respiraţiei, digesiei, sfincterelor etc.

Aşa cum Coloana infinitului ne inspiră ideea de perfecţiune, de deschidere către orizonturi ideatice, spirituale, tot aşa coloana vertebrală ne permite să acţionăm liberi, să migrăm către orizonturi noi, să stăm drepţi din punct de vedere funcţional, drepţi în faţa destinului. Patologia vertebro-medulară reduce posibilităţile acţionale, reduce dramatic calitatea vieţii omului.

Leziunile traumatice ale măduvei spinării (LMS) sunt o cauză frecventă a invalidităţii, cu o rată mare de incidenţă în multe societăţi moderne. Din păcate această rată a crescut în ultimile decenii, datorită accidentelor rutiere extrem de violente. Aceste leziuni conduc la tulburări în sfera sensibilităţii, motricităţii şi funcţionării organice (de exemplu, în funcţionarea vezicii urinare, rectului, organelor genitale). Magnitidinea tulburărilor depinde de gravitatea şi localizarea leziunii.

Este necesar să luăm în calcul şi modificările psihologice ale pacientului, deoarece acestea au un impact semnificativ asupra evoluţiei medicale. Afecţiunile măduvei spinării pot antrena dezadaptări psihologice, tensionează rolurile şi relaţiile de familie, reduc dramatic calitatea vieţii. Reacţia iniţială a pacientului poate fi o reacţie de negare, mecanism de apărare ce împiedică înfruntarea directă a mpdificărilor neaşteptate/bruşte produse în viaţa victimei. Pacientul poate experimenta o serie de emoţii contradictorii revolvă, furie, neîncredere, frică, speranţă şi disperare.

Teoria atribuirii responsabilităţii susţine teza că oamenii încearcă să găsească explicaţii pentru cauzele evenimentelor importante din viaţa lor. Dacă pacientul atribuie cauzalitatea unor forţe dincolo de controlul său, pot apărea sentimente de furie şi neajutorare, se poate prelungi perioada de vulnerabilitate psihică. Dacă pacientul se responsabilizează pentru cele întâmplate, atunci acceptă mai uşor situaţia, adaptându-se mai ușor stării de șoc. Aceste sentimente şi atribuiri se păstrează o perioadă, însă în etapele următoare ale evoluţiei bolii, apar alte gânduri şi stări emoţionale, atriburile ne mai având un impact semnificativ asupăra schemelor cognitive şi emoţionale ale pacientului. Ulterior, el devine preocupat mai intens de modificările percepţiei imaginii corporale. Perturbarea senzaţiilor cororale şi ale motricităţii produc schimbări în imaginea corpului, ceea poate cauza traume psihologice semnificative. Unii cercetători propun cercetarea stimei de sine corporale. Însă mai relevantă este relaţia dintre modificările funcţionale şi riscul de depresie. În această relaţie intervine un alt simtom dramatic – durerea, o problemă majoră în cazuistica aceasta. Experienţa durerii este accentuată de factori psihologici emoţionali, cum ar fi anxietatea, acceptare scăzută a situației. Durerea, anxietatea şi depresia scad semnificativ satisfacţia vieţii. Au fost descoperite niveluri ridicate ale consumului de alcool şi de droguri mai ales la acei pacienţi care se confruntă cu durere după accidentare.

Depresia se poate accentua, astfel încâd apar gânduri şi tentative de suicid (mult mai frecvente decât în populaţia fără astfel de afecţiuni – cei cu istoric psihiatric, cu probleme emoţionale, sociale sunt mai vulnerabili). Rata sinuciderilor printre persoanele cu afecţiuni ale MS ar fi mai mare de 4-5 ori decât ratele sinuciderilor în funcţie de vârstă, sex, rasă pentru populaţia generală, favorizată factorii psihologici precum tulburările afective, tulburările psihiatrice.

La pacienţii paraplegici infecţiile urinare complică viaţa personală şi socială. Aceşti indivizi îşi petrec foarte mult timp în pat sau sunt internaţi în spital. Experienţele negative în plan social creează premisele retragerii, izolării. Atât pentru tetraplegici, cât şi pentru paraplegici, calitatea vieţii se prăbuşeşte dramatic (funcţia fizică şi independenţa, accesibilitate, stare de bine emoţională, stigmat, spontaneitate, relaţii şi funcţii sociale, ocupaţie, finanţe, starea de bine fizică).

Impactul asupra familiei este direct proporţional cu gravitatea tulburărilor emoţionale, de comportament ale pacientului, cu gradul dizabilităţii funcţionale şi al problemelor sociale, financiare. Stresul familiei este accentuat, comparabil cu nivelul stresului pacientului. La îngrijitori/însoţitori se înregistrează sentimente de frustrare, izolare socială, vină şi chiar resentimente. Îngrijirea în sine presupune un efort psihic şi fizic foarte consistent, aşa încât înregistrăm riscul ca însuşi însoţitorul să devină un pacient în viitor, o victimă colaterală.

Implicarea pacientului în muncă sau în activităţi academice post-accidentare ţine de factorii individuali şi cei legaţi de accidentare (vârsta la momentul rănirii, timpul de la accidentare, gradul de deteriorare, cea mai înaltă calificare educaţională obţinută pre-accidentare, ocupaţia pre-accident), factori circumstanţiali (mijloacele de transport, dificultăţile de acces, discriminarea percepută la locul de muncă, constrângere financiară de a munci şi nivelul perceput al abilităţilor).

În final, reamintim cititorului necesitatea de a se îngriji de sănătatea coloanei vertebrale. Ea este axul organismului, este un element vital al funcţionării noastre de zi cu zi. Nu trebuie să uităm că structurile neurale odată lezate nu îşi mai revin sau chiar leziunile rămân definitive. Deși unele dintre ele pot fi supuse proceselor de reparare, ameliorare, totuşi, „memoria organică” şi perturbarea „energiei vitale” a organismului vor avea afecte asupra satisfacţiei de viaţă, a nivelului calităţii vieţii şi  a ratei de supravieţuire.

Mesajul acestui articol este de protecţie şi prevenire a leziunilor vertebro-medulare traumatice şi de limitare pe cât posibil a celor degenerative, întrucât structurile neurale medulare, cât şi nervii rahidieni au o capacitate limitate de reabilitare. Cu toate măsurile terapeutice moderne, multe din asemenea leziuni rămân definitive. De altfel în limbajul popular se spune că „precauţia este mama înţelepciunii”.

Autor:

Prof. Dr. Msc A.V. Ciurea

Spitalul Sanador, Bucureşti

Publicat in:

ViataMedicala

22.03.2013