Prof Dr Alexandru Vlad Ciurea discuta deschis despre creierul uman

Management in Unitatile Medico-Sanitare - RECENZIE

2011-11-22T12:58:00.004+02:00

O impecabilă tratare interdisciplinară şi complexă a managementului
pentru unităţile medico-sanitare

Recent, sub valoroasa baghetă editorială a prof.dr. Msc. Alexandru V. Ciurea, doctorului în ştiinţe medicale Vasile Gh. Ciubotaru şi a doctorului în psihologie Eugen Avram şi cu participarea unor prestigioşi specilişti în domeniu, a văzut lumina în reputata Editură Universitară lucrarea „Management în unităţile medico-sanitare”.

Lucrarea se înscrie deplin în coordonatele de factură ştiinţifică şi ţine seama de provocările prezente şi viitoare.

Tema este importantă şi actuală, cu implicaţii asupra managementului, în general, şi a managementului din unităţile medico-sanitare, în special. Autorii sintetizează aria de cuprindere şi se concentrează pe identificarea stării reale şi propunerea de măsuri pentru restructurarea managementului medical românesc.

Elaboratul este, din multe puncte de vedere, un pionierat în management. Sunt reliefate problemele esenţiale referitoare la managementul din unităţile medico-sanitare şi aşezate judicios în cele trei părţi: managementul sistemului şi unităţilor medico-sanitare, activitatea de conducere, resursele umane. În capitolele specifie fiecărei părţi, modul de a gândi managementul medical şi componentele sale sunt proprii şi preocupate de perfecţionare, ridicându-se la nivelul de utile aplicaţii manageriale.

Lucrarea repezintă o tentativă reuşită de a pune în evidenţă, prin argumente accesibile, conjugate cu rigoare ştiinţifică, potenţialitatea proceselor manageriale.

Concepută într-o viziune interdisciplinară şi deosebit de complexă, lucrarea este cuprinzătoare ca arie, iar problematica tratată răspunde unor necesităţi reale din domeniu, în contextul schimbărilor abordate sau în aşteptare. De aici şi scopul general al lucrării, acela de a trezi atenţia la managerii de la nivel ministerial, departamental şi funcţional asupra problematicii abordate în practica medico-sanitară. Subordonată scopului general, lucrarea se concentrează pe abordarea teoretică şi practică a numeroase teme: tratarea sistemică a serviciilor şi programelor de sănătate şi apelul la modalităţile europene de certificare a stării de sănătate şi de asigurare a acesteia; componentele etice, de responsabilitate socială şi de eficienţă în sistemul românesc de sănătate; subiecţii activităţii manageriale, cu insistenţe pe personalitatea managerilor, tratată prin raportare la lideri şi, mai ales, liderii de succes atenţi la competenţe şi pe activitatea de îndrumare. Impresionează în mod deosebit preocuparea autorilor de a aborda factorul uman de pe poziţia de executant al serviciilor medico-sanitare şi de beneficiar al acestora prin implicarea gândirii medicale, manageriale şi psihologice. În fiecare din cele 18 capitole este explicată pe larg teoria aferentă subiectului respectiv, de obicei pe două secţiuni: una de scurtă trecere în revistă a ceea ce putem numi teoria managerială „tradiţională”, iar cealaltă cuprinzând comentarii asupra noilor teorii apărute în domeniul respectiv. Sunt alese abordări complexe de probleme asupra cărora se poate aplica teoria în cauză, aspecte subliniate în prefaţa semnată de Prof.dr. Alexandru Constantinovici şi în Cuvântul introductiv al Prof. Dr. Msc. A.V.Ciurea. La rândul lor, autorii frecvent iau în considerare şi implicaţiile pentru strategiile şi politicile manageriale medico-sanitare.

Lucrarea are ca suport o bogată documentare şi este fundamentată pe numeroase investigaţii iar conţinutul său teoretic, metodologic şi practic se prezintă ca un corpus cu un bogat suport informaţional, de un nivel ştiinţific apreciabil, ancorat în realitatea domeniului.

În acelaşi timp, lucrarea este bine echilibrată, trecerile de la problemele teoretice la aspectele practice apar normale şi reale, iar circumscrierea întregii problematici aspectelor de eficienţă îi imprimă un pronunţat caracter de instrument util în domeniul managementului medico-sanitar.

Trăsăturile pedagogice ale lucrării sunt evidente. Ele sunt menite să completeze, să suplimenteze şi să consolideze textul cărţii. Se fac numeroase invitaţii la reflecţii asupra relevanţei şi preocupărilor pentru problemele reale şi semnificative. Spaţiul de judecată se întinde pe parcursul întregii lucrări, iar aria problematică are o înşiruire logică. Conceptele –cheie sunt scoase în evidenţă pe parcursul întregii lucrări.

Stilul de prezentare este distins, iar ideile importante sunt bine definite şi ilustrate. O atenţie specială este acordată constanţei terminologice în întreaga lucrare.

S-a reuşit să se instaleze un aparat logic, cu o platformă de edificare ştiinţific concepută şi capabil să înfăptuiască contribuţii viabile, explicative şi predictive. Cu totul utile în peisajul literaturii de management în unităţile medico-sanitare sunt părţile care tratează: calitatea serviciilor de sănătate; necesitatea evaluării serviciilor şi programelor de sănătate; implementarea standardelor europene de calitate în strategia şi politicile furnizorilor români de servicii medicale; implicarea diagnozei; a apelului la dezbateri etice; a eficienţei financiare şi a celei sociale, în cadrul trăsăturilor distincte ale sistemului de sănătate din România, şi cantonarea pe terenul procesului managerial specific unităţilor medico-sanitare merită aprecieri deosebite. Ne-au reţinut atenţia: preocuparea pentru flexibilizarea structurilor managerial-organizatorice, prezentarea personalităţii complexe a managerului, concepută din perspectiva filozofiei sub forma modelului octaedric de abordare; punerea în legătură de influenţare a lideriatului cu eficienţa şi eficacitatea şi accesul către succes, satisfacţie şi reputaţie; femeia-manager „sub lupa” unui bărbat; stilul de conducere bazat pe coaching.

Corect sub aspectul ştiinţific şi al necesităţii sunt abordate în lucrare resursele umane din sistemul sanitar. Se generalizează experienţa ţărilor europene de la orientarea şcolară şi universitară la selecţie şi integrare, de la evaluare la promovare, de la motivare la dirijarea spre performanţă.

În mod temeinic sunt prezentate ştiinţific şi politicile de personal în sistemele de sănătate, cu insistenţe pe necesitatea inspirării din sistemul educaţional medical american, cel canadian şi britanic. Grupurile de muncă formale şi informale sunt abordate în mod structural şi dinamic, insistându-se pe modalităţile de formare a exigenţelor de excelenţă, pe prevenirea stărilor conflictuale, pe necesitatea de formare a unor specialişti în terapia stresului. Şi, nu în ultimul rând, sunt subliniate necesitatea şi rolul psihologicului în unităţile medico-sanitare, plecându-se de la aprecierea că în secolul XXI psihologia în general şi cele trei ramuri psihologia muncii, industrială şi organizaţională vor trebui să se concentreze pe soluţionarea problemelor globalizării şi europenizării din domeniul practicilor profesionale.

Pe parcursul lucrării editorii şi autorii s-au supus tendinţei aproape irezistibile adânc înrădăcinate în natura oamenilor de ştiinţă de a-şi folosi energia creativă pentru rezolvarea unor probleme care par a fi imposibil de rezolvat. S-au lăsat seduşi de ispititoarea problemă şi au ajuns la componente incitante în planul investigaţiei ştiinţifice şi al prezentării rezultatelor. De aceea, folosesc acest prilej pentru a adresa editorilor şi autorilor respectuoase felicitări şi să-mi exprim convingerea că vor fi fericiţi cei ce vor beneficia de acest dar ştiinţific.

Publicat in Viata Medicala
Nr. 45, 11 noiembrie 2011

Autor: Prof.univ.dr. Dr.H.C. Ion Petrescu

Pacientii Multumesc - Costea Constantin

2011-10-17T10:52:00.000+03:00

Dureri de cap,de ceafa, amorteala si scaderea fortei musculare in miini si picioare-asa incepe povestea mea.

Mergeam greu si imi simteam miinile si picioarele reci.Dupa mai multe investigatii la Craiova, am ajuns la Spitalul Bagdasar-Arseni cu diagnostic tumoare la vertebrele cervicale C1-C2.

Am solicitat internare la domnul Profesor Dr ALEXANDRU VLAD CIUREA .Desi era dupa-amiaza tarziu si dl profesor a fost deranjat in timpul sau liber,desi nu ma cunostea a acceptat cazul meu.Din acel moment am capatat incredere ca problema mea se va rezolva, (interventia neurochirurgicala fiind singura cale spre vindecare).

Adoua zi,am cunoscut un om deosebit,un profesionist desavarsit,un om de o modestie rar intilnita in persoana domnului Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea.

MULTUMESC , domnule Prof Dr ALEXANDRU VLAD CIUREA .

Multumesc echipei cu care a operat domnul Prof Dr Alexandru Vlad Ciurea:
domnul dr Felix Mircea Brehar si dr.rezident Andrei Spatariu

Multumesc dlui dr Pascu si d-nei asistente Margareta (scuze,nu stiu numele de familie)-cei care au fost de garda in ziua de 26.08.2011.

Datorita interventiei prompte a acestor profesionisti adevarati, viata mea isi urmeaza cursul.

Dupa o luna si jumatate de la operatia de extirpare a tumorii pot spune ca starea mea este buna, recuperarea decurge bine si in curand sper sa-mi reiau activitatea.

Tot respectul pentru acesti OAMENI si pentru profesia pe care si-au ales-o.

COSTEA CONSTANTIN

Pacientii Multumesc: Rida Gheorghe

2011-10-13T15:16:00.001+03:00

Buna ziua ma numesc Rida Gheorghe locuiesc in Constanta si as dori sa va inpartasesc cosmarului trait de mine in ultimele trei saptamani datorita sistemului medical si incompetentei medicilor din tara noastra

In ziua de Vineri 10 iunie, fiul meu in varsta de 12 ani se plimba cu skate-ul pe strada fara casca de protectie si a cazut lovindu-se cu capul de asfalt pierzandu-si cunostinta Am chemat salvarea si a fost transportat de urgenta la Spitalul Mare din Constanta.Cei de la spital l-au luat,i-au facut analizele respective cele de sange si C.T.cranian,diagnosticul fiind acela de traumatism cranio-cerebral acut inchis(fractura craniana fara deplasare parietala stanga,dreapta cu hematom extradural) si l-au internat la terapie intensiva.Am vorbit cu Doctorul chirurg Ovidiu Carp acesta explicandu-mi ca aceste doua zile sunt critice pentru sanatatea/viata lui . In ziua urmatoare I s-a refacut C.T.-ul cranian si ni s-a comunicat ca hematomul a scazut si l-au mutat intr-un salon, in care a mai stat inca 10 zile .In tot acest timp nu i-au mai administrat absolut nimic medicamentos . Si ca trebuie sa asteptam cele 10 zile pentru ca apoi sa-i refaca C.T.-ul si abia dupa aceea va vedea ce e de facut: operatie sau tratament medicamentos.La o saptamana si trei zile de la accident respectiv Marti dimineata i-au refacut C.T.-ul iar in jurul orei 19 Domnul Chirurg a venit in salon pentru a ne comunica ca hematomul s-a marit si ca II DAM O GAURA IN CAP MAINE?”, aceasta exprimare fiind facuta de fata cu fiul meu care s-a speriat si a inceput sa planga, la fel si sotia………In acel moment ne-am hotarat ca nu are nici un rost sa mai stam acolo si chiar mai mult, ca orice intarziere poate fi fatala pentru fiul nostru . L-am externat la cerere, sub semnatura, lucru care l-a suparat foarte tare pe doctor si a inceput sa tipe la noi ca oriunde am merge inclusiv in strainatate “ tot o gaura in cap o sa ii faca” .Dupa ce l-am externat am avut norcul ca printr-o prietena de familie sa ajungem la Domnul Profesor Doctor Ciurea la Spitalul Bagdasar-Arseni. Miercuri dimineata am ajuns la dansul care a ramas uimit de cele intamplate si joi dimineata l-au operat de urgenta pe fiul meu.Operatia a durat cca doua ore si a fost un success total iar fiul meu se simte excelent la o saptamana dupa operatie, fara nici un fel de sechele. Vrem sa ii multumim si pe aceasta cale, atat eu cat si intreaga mea familie, acestui minunat om care ne-a redat fericirea de al avea langa noi pe fiul nostru, perfect sanatos si normal.

Va multumim din suflet Domnule Profesor ca existati si multumim lui Dumnezeu ca inca mai sunt oameni ca Dumneavoastra in acest Sistem Medical Romanesc care incet, incet tinde sa dispara.

Pacientii Multumesc - Necula Ileana

2011-10-12T14:08:00.000+03:00

Ma numesc Necula Ileana. Timp de foarte multi ani am avut dureri de cap insuportabile. Totul a culminat in luna iulie 2011, cand am avut un atac cerebral. In acele momente nu mai eram sigura de ce se va intampla cu viata mea. Durerile erau din ce in ce mai mari. Nu stiam unde sa apuc. Din informatiile pe care le-am avut de la prieteni, am considerat ca este un om care ma poate ajuta si care a ajutat foarte multi oameni. Asa am ajuns in cabinetul profesorului A.V. Ciurea. Am fost convinsa ca imi va putea rezolva aceste probleme destul de dificile. Dupa ce am facut toate investigatiile, mi s-a descoperit anevrism artera comunicanta anterioara. Atunci mi-am dat seama ca nu aveam decat doua alternative: sa raman in starea in care ma aflam si sa-mi asum riscurile (sa se repete acest incident cerebral) sau sa fiu operata si sa devin din nou un om normal, care sa poata duce o viata normala. Asa ca m-am decis sa ma operez. La spitalul Bagdasar-Arseni am fost operata de catre Profesorul Alexandru Vlad Ciurea, Dr. Felix Breha si restul echipei de medici si asistente. Am o luna si jumatate de cand am fost operata si deja am inceput sa am o viata noua. Starea mea de dupa operatie este foarte buna si nu am ramas cu nici un fel de sechele post-operator. Deja acum am sperante si ganduri la o viata noua. Recuperarea decurge foarte bine si sunt convinsa ca aceasta echipa de medici a facut o minune pentru mine. Multumesc lui Dumnezeu pentru ca m-a indrumat catre acesti oameni care fara nici o conditie mi-au redat sanatatea. Cuvintele sunt prea putine ca sa-mi pot exprima bucuria pe care o traiesc, alaturi de familia mea. Doresc sa multumesc pe aceasta cale intregului colectiv de la Spitalul Bagdasar-Arseni, care a facut posibila insanatosirea mea. Multumesc in mod special Prof. A.V. Ciurea si Dr. Felix Breha, care au condus investigatiile dar si interventia chirurgicala. Multumesc din suflet!

In incheiere, sunt convinsa ca in lumea aceasta sunt putini oameni ca ei, cand conditiile sunt atat de dificile pentru toti, ei au ales sa mearga pe un drum drept si sa ajute oameni de rand ca si mine. Inca o data mii de multumiri!

Necula Ileana

...acolo unde se fac minuni!

2011-06-30T17:44:00.001+03:00

Am ajuns acolo unde trebuia....acolo unde se fac minuni!

Dupa un blocaj general....dupa o panica de nedescris...dupa mai bine de 24 de ore de asteptare intr-un spital judetean unde am avut norocul sa fim ingrijiti cu mare atentie (mai putin de un medic neurolog, neexistent in acel spital sa ne descifreze CT-ul) dar bine monitorizati de ceilalti...dupa aproape 24 de ore in coma.... am ajuns exact acolo unde trebuia: in grija domnului Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la Spitalul Clinic de Urgenta "Bagdasar-Arseni".

Pacient in varsta de 37 ani, atletic, stare generala foarte buna (in fiecare an face analize amanuntite prin natura meseriei) cu diagnostic clar: accident vascular cerebral ischemic talamic bilateral. Al doilea. Primul AVC (cerebelos stang) s-a produs in urma cu ceva timp, dar nu au fost semne foarte clare care sa ne determine sa mergem la medic. Poate... daca stiam de el...dar asta este doar presupunere.

Certitudine este faptul ca la acest Spital (Bagdasar-Arseni) am descoperit ca exista OAMENI in tara noastra, in spitatele noastre, carora chiar le pasa de viata altor oameni pe care nu i-au vazut niciodata. Si fac tot ce depinde de ei sa salveze viata unor alti oameni...Profesionistii sănătăţii!

In momentul cand am hotarat plecarea de la spitalul judetean, dupa ce sotul meu si-a revenit din coma si a putut fi transportat, inima mea s-a rupt in doua: o parte a plecat spre capitala, cu incredere oarba ca o sa reusesc sa ma intorc la cealalta jumatate, la copii mei iubiti, nu cu mana goala ci cu tatal lor viu, intreg si refacut in totalitate.

Am avut marele noroc sa fim indeaproape supravegheati de domnul Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea. Spun "sa fim", pentru ca in cele 3 saptamani petrecute in acest Spital nu doar sotul meu a beneficiat de profesionalismul domnului profesor si a cadrelor medicale ci si noi, rudele, am fost informati, sustinuti si incurajati in permanenta de personalul care s-a ocupat de starea sotului meu si chiar de domnul profesor personal.

Nu exista pe lume atatea multumiri cate sa aducem tuturor celor care ne-au fost alaturi: familie, prieteni, colegi si nu in ultimul rand personalului medical din cadrul spitalului (nu i-as putea numi pe toti....) dar sper ca toate cate le transmitem vor fi primite cu drag, asa cum am fost ajutati sa trecem peste aceste momente.

In fata lui Dumnezeu toti oamenii sunt egali si niciodata nu crezi ca acel CEVA ti se poate intampla tie...

Datorita unor profesionisti care stiu ce înseamna sa raspunda pentru viata altuia, astazi pot scrie aici ca se intampla si minuni in ziua de azi, minuni care ne dau o noua viata, minuni infaptuite cu ajutorul bunului Dumnezeu.

Minunea intamplata sotului meu: acum este din nou un om normal intr-un timp relativ scurt si minunea intamplata mie e ca am reusit sa-mi tin promisiunea facuta copiilor mei si anume: sa ma intorc la ei nu singura, ci cu un tata la fel de iubitor si plin de viata ...asa cum il stiu ei!

Va iubesc pe toti si va multumesc din inima...
Angela Rapiteanu

Pacientii Multumesc: Marioara Cotet

2011-05-24T15:14:00.001+03:00

"Sansa la o noua viata!"

Totul a inceput intr-o zi de duminica, cand mama intr-un moment linistit si relaxat a simtit ca pamantul ii fuge de sub picioare, ca o durere insuportabila de cap si cu pierderi de vedere avea sa transforme in cosmar perioada imediat urmatoare. Cu eforturi mari, a sunat la salvare si dupa un control rapid i s-a pus un diagnostic ce nu avea nicio legatura cu starea ei.

A trecut o saptamana si speram sa nu fi fost decat o alarma falsa si totul
avea sa revina la normal. Nu a fost asa iar starea ei era din ce in ce mai
grava, fara sa mai poate sa-si controleze actiunile si sa mai vorbeasca clar si coerent am decis ca trebuie dusa de urgenta la Bucuresti. Primavara ne-a gasit la un spital renumit din capitala, unde a fost supusa unor investigatii si mediciii au hotarat ca este cazul de internare. Inca nu stiam nimic ce se intampla, dar asteptam cu sufletul la gura rezultatul computerului tomograf si a angiografiei.

Si a sosit, iar diagnosticul a fost anevrism de artera comunicanta anterioara. Era nevoie de interventie chirurgicala. Doctorii mi-au dat sa semnez o hartie cu riscurile operatiei, dar nu mi-au spus nimic mai mult de ceea ce implica aceasta operatie, care sunt sansele, nu au raspuns la nicio intrebare de a mea astepand sa luam noi, familia, decizia de a fi operata.

Atunci am stiu ca mai am nevoie de o parere de la un specialist pentru ca nu eram eu in masura sa decid soarta mamei mele. Singura recomandare, ca fiind cel mai bun specialist in domeniu, a fost Dl. Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la Spitalul Clinic de Urgenta "Bagdasar-Arseni".

In data de 3 martie am ajuns imediat la cabinetul dansului, unde mi-a explicat cat de grava era situatia mamei si ca trebuia operata imediat.

In data de 8 Martie 2011 a avut loc interventia chirurgicala care a durat aproximativ 2 ore, mama fiind mutata apoi pe sectia de Reanimare a spitalului iar
a doua zi transferata pe sectia de Neurochirurgie 1 sub atenta supraveghere
a Dl. Profesor Alexandru Vlad Ciurea si a Dl. Dr. Felix Brehar.

Minunea s-a produs, Starea de sanatate a mamei a evoluat in sens pozitiv, reusind sa isi revina foarte repede, iar dupa 2 saptamani sa fie externata si sa plece acasa pe picioarele ei.

A urmat perioada de recuperare acasa si in acest moment starea mamei este foarte buna din toate punctele de vedere.

In fiecare zi, nu uita sa spuna ca a fost o minune, ca a avut a doua sansa
la viata si sa-i multumeasca Dl. Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea pentru
ca a i-a redat viata!

Domnule Profesor, Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea puterea de munca sa puteti sa oferiti o noua sansa la viata tuturor pacientilor dvs.

Cu respect deosebit
Fam. Marioarei Cotet

Ruj Rosu

2011-04-15T17:11:00.001+03:00

Numele meu nu conteaza. Am 33 ani.

Sunt momente in viata, cand ni se pare ca am pierdut totul. Sunt de momente in care, coplesiti de o durere in egala masura viscerala si sufleteasca, simtim ca soarele nu mai rasare pentru noi. Suferinta noastra sufleteasca este atat de mare, incat incet-incet ne macina si trupul.

In septembrie 2009 am aflat cu stupoare intr-o zi frumoasa cu soare ca am o tumoare pe creier. Sunt femeie. Prin definitie cea mai predispusa fiinta din univers de a se imbolnavi de depresie. La mine nu s-a intamplat asa. Nu sunt slaba de inger si dependenta de optimismul altora, ci sunt numai soare, zambet si gropite de obicei. Mi-am pus intrebarea : De ce tocmai mie??? Mi-am zis : asta e. Am luat-o ca atare. Nu am plans, nu m-am deprimat si nici nu ii suportam pe cei din jurul meu sa imi arate compatimire.

Conform “Buletinului de examen histopatologic” emis de Spitatul Bagdazar am fost diagnosticata cu “ astrocitom difuz infiltrativ de tip fibrilar – localizare T cerebral fronto-parietala stg.” Cu alte cuvinte tumoare pe creier. Neoperabila fara mari riscuri.

Intre 28.10.2009 si 09.12.2009 la Institutul Oncologic Bucuresti am efectuat radioterapie 30 de sedinte. Cu o toleranta foarte buna la toate tratamentele, pastilele si tot ce am mai bagat in mine. Atata doar ca, de la 57 kg am ajuns in 4 luni la 127 kg. Acum dupa aproape 1 an si jumatate am reusit sa slabesc fara dieta, doar prin putin sport 63 kg.

Ma uitam la televizor zilele trecute la un film, total chick-flick. Cu cutia de servetele langa mine, bineinteles! Ruj rosu pentru zile negre. Pe Diva. Trebuie sa il vezi! Iar cutia de servetele era pentru ca eram racita, nu pentru altceva.

In doua vorbe: eroina filmului, o femeie frumoasa, tenace, cu o cariera de succes descopera ca are cancer de san. La 28 de ani. Lumea ei este intoarsa cu fundul in sus, tot ceea ce parea important cu o zi inainte a devenit irelevant si singura intrebare care ii amortea mintea era: O sa supravietuiesc?

Eroina mea isi descopera in dus doi noduli la sanul drept. Gilly trece prin situatii limita, dar cel mai important lucru pentru ea este ca in situatii importante sa poarte ruj rosu care ii da curaj. Il poarta in sala de operatie unde i se face mastectomie, cand isi tatueaza pe san o inima si doua aripi de ingeri, in fata camerelor de fotografiat cand accepta sa pozeze cu sanii goi pentru a atrage atentia asupra pericolului cancerului de san, la prima sesiunea de chimioterapie, in sala de nasteri, 2 ani mai tarziu.

La fel ca si mine. Cand am descoperit tumoarea eram data cu ruj rosu. Cat am stat in spital ( pe care l-am denumit “Strada sperantei” ) in operatie, dupa operatie, radioterapie etc... am fost data cu ruj rosu. Prima intrebare pe care am pus-o cind m-am trezit din anestezie a fost : "Mai am ruj ?". Nu m-a interesat daca sunt bine, pot sa ma mai misc sau nu, cum a decurs. NU. Pe mine ma preocupa daca mai am ruj rosu . La Spitalul Bagdazar Profesorul Alexandru Vlad Ciurea, Dr. Felix Brehar, restul echipei de medici si asistente ( carora le multumesc din inima ) nu ma cunosc dupa nume. Toti ma stiu de " Fata cu ruj rosu ". Doar Madalina, domnisoara blonda si frumoasa cu ochi albastri, asistenta Profesorului Ciurea stie. Ca de … suntem prietene pe Facebook.

Mi-am facut biopsia joi. Ar fi trebuit sa stau in spital cel putin o saptamana. M-am rugat de Dl. Profesor si de Dr. Brehar sa ma lase sa plec acasa in weekend cu promisiunea ca voi sta cumintica. Si la cea mai mica ameteala sau durere de cap, ma voi intoarce.

Aiurea. Urma un weekend minunat programat dinainte, iar weekend-ului o saptamana excelenta. Nu puteam sa ratez distractia cu prietenii. Sambata noapte eram in club. Am stat pana la 6 dimineata. Asa operata, pansata, cheala si cu ruj rosu. Si m-am distrat de minune.

Luni, m-am intors la “Strada sperantei” la control. Dl. Profesor si Dl. Doctor Brehar m-au intrebat cum m-am simtit in weekend. Cand le-am spus ca am fost in club sambata noapte, mi-au zis ca nu sunt sanatoasa. Era clar. Exista o explicatie. Am o problema la cap. Oricum sunt un pacient atipic.

Acum dupa 1 an si jumatate , cu minus 63 kg si rujul rosu pe buze m-am reintors la serviciu. Multumesc si colegilor si prietenilor mei pentru tot suportul pe care mi l-au acordat. Si sunt convinsa ca asa va fi si de acum inainte.

Te rog din suflet sa te gandesti bine la tine si la binele tau cand te intalnesti in metrou, in autobuz, in trafic, la birou, acasa cu cate o frumusete de depresie. Daca e temporara, consider-o ca pe un rau necesar. Vei vedea fericirea in lucruri mai marunte decat ti le imaginezi tu. Daca este prelungita, evit-o cum stii tu mai bine! E un rau care face mult rau. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta!

Morala povestii mele e simpla: fii atenta la corpul tau, fii in permanent contact cu tine insati. Si, nu uita, ai mereu langa tine pe cineva care te iubeste! Eu sunt foarte norocoasa, am chiar mai multi!

Noteaza-ti toate gandurile negative si modifica-le in ganduri pozitive, constructive.

Placebo: Efectul increderii in doctori

2011-04-08T11:23:00.001+03:00

Totul a inceput dupa ce am citit interpretarea RMN-ului. Atunci am stiut exact cat de riscanta va fi operatia. A venit ulterior si confirmarea medicului neurolog care m-a indrumat catre neurochirurgie. Diagnosticul: meningiom occipito cervical.

Aveam o singura recomandare ca fiind cel mai bun in domeniu: Dl Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea.

Am refuzat sa citesc comentarii pro si mai ales contra (pe care nu le-am considerat relevante). Cand am intrat in cabinetul dansului am ramas muta. Eram in fata unui OM care emana atata liniste, atata putere si avea acea aura pe care foarte putini o au.

Nu am reusit decat sa murmur un “multumesc frumos”. Eram fericita ca a acceptat cazul meu. Eram fericita ca am intalnit un mare OM, iar daca pretul ca sa-l intalnesc era aceasta operatie atunci … se merita.

Ulterior am cunoscut si pe ceilalti doctori care m-au operat: Dr. Dacian Talianu si Dr. rezident Andrei Giovani.

Si lor le sunt recunoscatoare caci, prin felul lor de a fi, mi-au insuflat atata incredere si optimism incat aproape uitasem de riscurile operatiei. Am avut rabdare si le-am acordat credibilitate deplina in toate deciziile pe care acestia le-au luat.

Si aaaa … sa nu-l uit pe Dr. anestezist Adrian Ghiorghita, un moldovean ca si mine, care a stiut sa ma incurajeze, care mi-a vegheat “somnul” timp de opt ore cat a durat interventia chirurgicala.

Si … cum spunea B.Lipton in “Biologia credintei”- “oamenii sunt Dumnezeu”, inainte de a intra in operatie, i-am zis mamei mele ca imi pun, fara niciun regret, viata in mainile acestor doctori. Aveam incredere in ei. Acum pot spune ca Dumnezeu a lucrat prin mintile si mainile lor.

Multumesc din suflet si imi plec capul in fata D-lui Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, Dr. Dacian Talianu, Dr. rezident Andrei Giovani si Dr. anestezist Adrian Ghiorghita.

Ceea ce ma intristeaza este ca un sistem defectuos incurajeaza, in mod indirect, emigrarea doctorilor si ca foarte multi oameni invoca cu prea mare usurinta malpraxis-ul. Pot sa le inteleg durerea pricinuita de suferinta sau moartea celui drag, dar …nu pot inca sa inteleg de ce, in durerea lor, nu mai tin cont si de faptul ca organismul poate sa nu raspunda la un tratament, sa nu mai poata lupta, sa apara alte complicatii care nu pot fi previzibile, ca fiecare dintre noi avem o identitate biologica unica. Poate ar trebui sa tina cont si de faptul ca celulele, din care corpul nostru este format, desi par simple, ele reprezinta o lume complexa, ca folosesc “tehnologii” pe care oamenii de stiinta inca nu le-au descoperit.

Este regretabil ca se arunca cu vorbe si acuzatii care, desi de multe ori nu sunt intemeiate, pun cate un semn de intrebare asupra carierei unui doctor, o cariera dobandita dupa ani si ani de studii, cercetare si practica.

Spun cu tristete acest lucru pentru ca este unul din motivele care m-au determinat sa nu mai dau la Facultatea de Medicina si sa ma indrept catre ASE.

Mai sper inca ca se vor indrepta lucrurile in aceasta privinta.

Cristina Chiribau, Bacau

Medicina cu pistolul la tâmplă („Sindromul Katyn”)

2011-03-30T15:15:00.003+03:00

În practica medicală a apărut o nouă entitate patologică, care s-a impus prin condiţiile în care se desfăşoară activităţile din unităţile spitaliceşti – sindromul Katyn.

În medicină (şi în special în domeniul chirurgical) suntem, tot mai mult, obligaţi să lucrăm (evaluăm, tratăm, operăm) sub presiune, cu familia la uşa salonului, cabinetului (sau blocului operator, ori chiar la intrarea din incinta blocului operator). De multe ori holurile spitalelor, clinicii sunt blocate de familii sau apropiaţi ai pacienţilor, care întreabă din mers personalul medico-sanitar, cer amănunte despre pacient, iar la vizită aceştia stau proptiţi de tocul uşii salonului aşteptând noutăţi. Serviciile de pază sunt depăşite şi de aici până la a lucra sub presiune crescândă e doar un pas.

Personalul medical a ajuns să îşi desfăşoare activitatea în prezenţa aparţinătorilor - la vizite, contravizite, când se iau decizii medicale - luarea unei decizii terapeutice este ascultată şi de cei de faţă, „auditoriul”, care comentează, compară, filmează, fotografiază cu telefonul mobil, opinează asistând la un fel de „medicină spectacol”. Ni se reproşează continuu că la vizită scoatem aparţinătorii din secţie! Pacienţii şi aparţinătorii nu mai înţeleg faptul că amănuntele medicale sunt confidenţiale şi trebuie comunicare strict „per caz”. A lăsa pe alţii să audă ceea ce vorbesc medicii despre un caz la vizită este un gen de malpraxis (MP) datorită informaţiilor parţiale primite. La alt gen de „nonmedicină” derivă din solicitarea pacientului sau familiei sale de a-şi procura materiale şi preparete necesare tratamentului, pentru că unitatea nu le are din lipsa mijloacelor financiare, materiale. Este un fel de medicină (chirurgie) „de război”, în care medicul are „pistolul la tâmplă” şi i se cere să lucreze şi opereze în condiţii improprii, fără toate facilităţile necesare şi continuu sub presiune.

Considerăm că această stare de a face medicină nu poate continua! Practicile ofensive care apar din toate direcţiile (mai ales mediatică) ne creează sentimentul că realizăm acte chirurgicale cu „pistolul la tâmplă”. Această manieră de lucru nu poate conduce la progresul medical, corpul medical nu îşi va mai putea exercita activitatea la nivelul capacităţilor şi întregii palete de cunoştinţe pe care le posedă! Asemenea situaţii care se accentuază pe plan naţional nu există în lumea civilizată!

Deşi condiţiile de activitate au devenit tot mai constrictive, un puternic curent de opinie negativă la adresa corpului medical a escaladat în ultimii ani, conducând la prejudicierea prestigiului medical. Efectele sunt multimple, între care notăm:

- înlocuirea încrederii cu neîncrederea pacienţilor şi aparţinătorilor în personalul medical (oamenii sunt mult mai înclinaţi să asculte şi să creadă poveştile despre erori medicale, decât pe cele despre reuşite medicale reale),

- înlocuirea respectului cu atitudinea ofensivă (înainte pacientul era respectuos, acum a devenit incisiv, agresiv intră peste tine în cabinet, la vizită stă lipit de uşa salonului ca să asculte ceea ce se discută),

- înlocuirea atitudinii de aprobare a tratamentului cu cea de analiză şi comentare a acestuia (pacientul îşi exprimă opinia, pentru că el a citit ceva despre boală), înlocuirea imaginii sociale a corpului medical (din statutul de „salvator” la statutul de „potenţial rău-făcător”),

- înlocuirea deciziei de a se trata în ţară cu cea de a se trata în străinătate (mulţi solicită aprobări pentru a fi operaţi în Europa, alţii sunt dispuşi să plătească servicii costisitoare în alte ţări şi indiferent dacă rezultatul este acelaşi ca în România ei consideră că intervenţia a fost mult mai valoroasă şi a meritat banii sau „încercarea”) ş.a.m.d.

Dacă un pacient decedează atitudinile diferă: în România este deces/omor prin culpă medicală, deci este incriminat medicul, care „nu şi-a făcut datoria”, în străinătate este „lipsă de şansă”, deci este incriminat destinul, iar „medicul curant şi-a făcut datoria pe deplin”.

Iată un caz (internat în Clinica 1 Neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar-Arseni) ce relevă o atitudine ofensivă a familiei pacientului: sugar (6 zile), cu hematom subdural acut, fără cauză traumatică decelabilă, bombarea fontanelei anterioare, sindrom convulsiv, cu degradare neurologică, necesitând intervenţie de evacuare rapidă a hematomului (vezi foto).

Fig. 1.
a) Hematom subdural (emisfer stâng, preoperator),
b) CT aspect postoperator (la 4 luni).

După operaţie cazul a evoluat favorabil rămânând în atenţia Institutului Hematologic pentru o posibilă tulburare de coagulare (mama era în tratament cu Aspenter). Întregul act medical şi intervenţia s-au desfăşurat sub presiunea exagerată a familiei, ca şi cum tulburarea de coagulare a copilului apăruse din vina medicilor. Deşi s-a lucrat cu „pistolul la tâmplă” personalul medico-sanitar s-a implicat cu profesionalism. Cazul a fost preluat de clinica de pediatrie de la Spitalul „Marie S. Curie”. Evoluţia ulterioară a fost favorabilă.

Pentru a evita apariţia presiunilor exercitate asupra profesioniştilor sănătăţii şi, de asemenea, pentru a evita riscul acuzelor de MP, enumerăm 10 modalităţi acţionale:

1. actualizarea şi relansarea cu fermitate a regulamentului de ordine interioară a unităţii medicale;

2. realizarea unui consimţământ informat, aşa încât percepţia bolii şi a efortului medical să fie realistă din partea pacientului şi familiei sale;

3. informarea directă, confidenţială, per caz;

4. ascultarea pacientului şi informarea lui intensivă, aşa încât acesta să nu fie victima „folclorului medical” (pacientul asultă opiniile din salon, de pe culoarele clinicii şi îşi modiciă aprecierea de la un moment la altul în funcţie de factori aleatori, cu impact în consolidarea unei atitudini constructive;

5. informarea pacientului şi/sau familiei după intervenţie (el are nevoie să ştie ce va urma, ce aşteptări să aibă, cui să se adreseze pentru alte servicii de suport, dacă sunt necesare; simpla externare şi expresia „v-am tratat,... intervenţia a reuşit... puteţi pleca liniştit” nu sunt suficiente pentru ca pacientul să obţină starea cea mai bună posibilă pentru condiţia sa de sănătate şi aprecierea cea mai favorabilă pentru medicul care a intervenit).

6. asumarea responsabilităţii, construirea unei viziuni sinergice a echipei medicale cu îndrumarea directă a şefului de secţie/ clinică şi dispariţia fenomenului de vid de responsabilitate, care este exteriorizat prin atitudini de genul: „nu ştiu”, „nu am văzut cazul”, „nu am fost informat”, „nu era treaba mea...”;

7. promovarea consulturilor interdisciplinare şi eradicarea practicilor de evaluare clinică din perspective înguste, unilaterale sau superficiale (de multe ori aceste consulturi sunt realizate de mai mulţi medici rezidenţi, ...deci fără responsabilitate în specialitate!);

8. managementul imaginii: prezentarea unor cazuri pe internet, pentru ca pacienţii să aibă repere comparative cu validitate ştiinţifică, nu din surse neavizate;

9. atitudinea promptă a Colegiului Medicilor în situaţiile de incriminări sau de acuze medicale;

10. susţinerea unei abordări mediatice corecte, cu respectarea unor principii etice: responsabilii din mass-media să consulte opiniile avizate şi să nu lanseze pe piaţă analize diletanţe sau cu o evidentă tendinţă rău-voitoare la adresa tagmei medicale.

La aceastea se pot adăuga şi măsuri de fond precum: un bun management al finanţelor sistemului de sănătate (cheltuieli pe preparate, materiale, aparatură în mod real necesare, distribuţia finanţelor, service/mentenanţă pentru aparatura de înaltă performanţă, etc.), comunicarea mai amplă între unităţi, apariţia unor facilităţi/servicii adiacente (mai ales în terapie intensivă, în plus pot fi luate în considerare alte tipuri de consulturi şi intervenţii de reabilitare), facilitatea transportului cazurilor între centre, etc.

Aplicarea unor măsuri se impune prioritar, altfel în România se ajunge la desfăşurarea actului medical sub presiune, „Sindromul Katyin” devine tot mai frecvent, ceea ce are consecinţe nefavorabile atât pentru corpul medical, cât şi pentru pacienţi. Corpul medical nu poate lucra sub presiune, fără facilităţile obligatorii 24 din 24 de ore. Pacientul va suferi în mod semnificativ datorită unui alt sindrom al activităţii medicale – „sindromul de noncombat” – adică personalul sănătăţii se va implica la minimum necesar, cu angajament redus, va munci strict la cerere (ca un funcţionar public), încercând a rezista presiunilor, fără a viza atingerea unui nivel de performanţă profesională... În final vom asista tot mai mult la situaţiile în care cel mai bun tratament recomandat va fi: avionul spre Viena...!!!

Autor:
Prof. Dr. Msc A.V. Ciurea
Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni
Clinica 1 Neurochirurgie

Publicat in:
Viata medicala
Nr. 8, anul XXIII, 25 februarie 2011

Reputatul Prof. univ. dr. Alexandru Vladimir Ciurea trage un semnal de alarmă: Au „explodat” tumorile canceroase cerebrale la copii

2011-03-28T16:34:00.002+03:00

În ultimii ani, s-a înregistrat – atât pe plan mondial, cât şi în România - o creştere impresionantă a tumorilor canceroase cerebrale şi intracraniene. Prof. univ. dr. Alexandru Vladimir Ciurea, secţia I Neurochirurgie al Spitalului Clinic de Urgenţă „Bagdasar -Arseni”, a acceptat să vorbească, în exclusivitate pentru ziarul „Naţional”, despre maladia la copii, oferind totodată sfaturi preţioase tinerelor mame.

Numărul cazurilor de tumori a crescut de peste cinci ori în ultimii 10 ani. Specific României este că acestea sunt extrem de agresive, iar o „explozie” a lor s-a întregistrat în special la copiii cu vârste până în 16 ani. „Izbucnirea tumorilor maligne a apărut pentru că s-a modificat extraordinar structura mediului în care trăim. Numărul de e-uri din mâncare a crescut foarte mult, iar starea de stres a părinților se transmite la copil”, a explicat Prof. Ciurea, pentru „Naţional”. De asemenea, domnia sa a menţionat că la bebeluşi apar şi tumori de natură embrionară, prin modificările genetice care se produc în celulă și afectează țesutul tânăr, adică țesutul nervos. Acestea au o denumire specială PNET (primitive neuro ectodermal tumors), apar odată cu nașterea şi se dezvoltă exploziv, cuprinzând jumătate din creier.

„Semnele” apariţiei tumorilor cerebrale şi intracraniene

Cele mai grave tumori, și care au o evoluţie explozivă, s-au înregistrat la copiii între 0 și 3 ani. Prof. Ciurea subliniază faptul că tumorile sunt mari, diagnosticul se pune târziu, iar afectarea cerebrală este majoră. Semnalele de alarmă pentru părinţi sunt iritabilitatea micuţului, somnolență, convulsii, modificarea privirii, bombarea frontanelei şi vărsături. Vârsta de peste 3 ani aduce fenomene şi mai complicate: crize de epilepsie, o parte a corpului este mai slabă, modificarea intelectuală a pacientului. Copilul şcolar va avea aceeaşi evoluţie ca un adult, respectiv o parte a corpului va fi în mod clar mai slabă, şi creşterea crizelor de epilepsie, datorate iritaţiei pe care o produce tumora cerebrală în interiorul creierului.

Sfaturi preţioase pentru mămici

Prof. Ciurea îi sfătuieşte pe viitorii părinţi ca, înainte de a porni o sarcină, să facă un „sfat genetic”. Cu ajutorul acestei analize genetice se va elimina orice suspiciune a unei modificări la nivel cromozomial, care poate imprima o boală asupra țesutului nervos al viitorului bebeluș. O viitoare mămică trebuie să ducă o viață cât mai cumpătată și cât mai puțin expusă la noxele toxice. Acestea trebuie să elimine statul seara prea târziu, fumatul, băuturile alcoolice, telefonia mobilă, suprasolicitarea fizică, supraexpunerea la razele solare.

Bebelus de sase zile, operat pe creier

2011-03-21T13:50:00.003+02:00

INTERVENTIE. A scapat de chistul care ii ameninta viata, dar in orice moment il poate ucide o hemoragie

A venit pe lume cu un hematom pe creier care îi putea curma viaţa în orice moment. Liam Crainea a văzut lumina zilei pe 3 septembrie, la Râmnicu Vâlcea, iar pe 9 septembrie a fost operat la Spitalul „Bagdasar-Arseni” din Bucureşti. Intervenţia chirurgicală a reuşit, dar viaţa micuţului atârnă în continuare de un fir de aţă, pentru că medicii au descoperit că suferă de hemofilie.

Liam este un copil dorit. Părinţii lui, Alina şi Dan, l-au aşteptat cu bucurie, dar când puiul lor avea doar trei zile au apărut problemele. Au apărut convulsii şi mişcări anormale ale braţului şi piciorului stângi. Părinţii l-au dus la spital în Râmnicu Vâlcea, unde, la tomografie, i-a fost depistat un chist pe creier, care îl putea ucide în orice moment. A doua zi, Liam şi mama lui au fost duşi la Spitalul „Bagdasar-Arseni”, din Capitală, unde prof. dr Alexandru Vlad Ciurea, şeful Clinicii Neurochirurgie I, l-a operat de urgenţă.

Sângele nu se coagulează
„Intervenţia a durat patru ore şi nu au fost complicaţii. Bineînţeles, copilul putea muri în orice clipă din cauza anestezicului sau a operaţiei în sine, deoarece era foarte mic”, a povestit, pentru „ring”, prof. dr Ciurea. După operaţie, băieţelul a fost transferat la Spitalul „Budimex”, unde a fost diagnosticat cu hemofilie, o boală ereditară fără remediu din cauza căreia sângele nu se coagulează.

România nu oferă tratament suficient
Din păcate însă, spun părinţii lui Liam, în România, un bolnav de hemofilie nu poate fi tratat corespunzător. „Doctorii îi mai fac, din când în când, injecţii cu Refactor AF, ce ajută la coagularea sângelui. În alte state, aceste injecţii se fac de două sau trei ori pe săptămână. Fără tratament, oricând poate apărea o hemoragie internă”, ne povesteşte Dan Crainea, tatăl lui Liam.

1.000 de lei costă o fiolă de Refactor AF.

„Liam nu este cel mai tânăr pacient al meu. În urmă cu câţiva ani am operat un copil de doar două zile cu traumatism craniocerebral”, Prof. dr Alexandru Vlad Ciurea

Sursa: Ziarul Ring
Publicat in data de 19.11.2010
http://www.ziarulring.com/stiri/22178/bebelus-de-sase-zile-operat-pe-creier

Pacientii Multumesc: Anghel Mihaela

2011-03-16T17:38:00.000+02:00

A trecut aproape un an de la marea tragedie , care era sa ne faca viata un cosmar.De fapt nici nu stiu cum sa incep, cu mii de multumiri aduse unui om, care este un inger pazitor al multor persoane aflate in aceeasi situatie ca a sotului meu sau cu rugi catre Cel de sus ,pentru ai aduce acestui om mare, care este dr .prof.Ciurea Alexandru Vlad , multa, multa sanatate si tot ce este mai bun in aceasta lume.

Cum va spuneam in urma cu aproape un an, mai precis pe 1 mai 2010, sotul meu ( Anghel Stefan) a avut ghinionul de a suferi de un anevrism cerebral, si tot odata a avut sansa si norocul de a fi operat si tratat, de echipa domnului dr.prof.Ciurea Alexandru Vlad, care i-a fost alaturi in acele momente grele.

Timp de trei saptamani, cat am stat internati la spitalul Bagdasar Arseni, sotul meu ( ca toti ceilalti de acolo) a avut parte de multa afectiune si mult, mult interes, dat de toti acei oameni minunati care vegheaza la capetele celor suferinzi.

Sunt prea putine si prea mici cuvintele de multumire, aduse acestui om, care impreuna cu puterea lui Dumnezeu, a facut ca sotul meu , sa duca astazi aceeasi viata normala, alaturi de copilul nostru si de toata familia. Anghel Mihaela ,Topraisar,Constanta

Pacientii Multumesc: Stanca Narcisa

2011-03-16T17:36:00.000+02:00

Numele meu este Stanca Narcisa si din nefericire nu ma asteptam si fiu nevoit sa scriu aceste randuri.

Vreau sa multumesc din adancul inimii mele Spitalului Clinic Bagdasar-Arseni in mod special domnului Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea si intregii sale echipe pe care dansul o conduce.

In urma cu sapte luni de zile mama mea a fost internata la Spitalul Judetean de Urgent Rm Valcea la sectia de Neurologie cu diagnosticul crize jacksoniene. Au urmat investigatiile la Rm Valcea, unde ni s-a facut tomograful, iar rezultatul de la tomograf nefiind favorabil. Am aflat ca mama avea un meningiom parietal stang de 4 cm) apoi am fost trimise la Bucuresti de catre Domnul Doctor Marinoaica la Spitalul Clinic Bagdasar Arseni la Domnul Prof.Dr. Alexandru Vlad Ciurea.

Pe data de doi februarie ne internam la Spitalul Clinic Bagdasar Arseni. Ajunse la spital aici ni s-au facut toate analizele necesare pentru operatie, dupa care Domnul Doctor Talianu m-a chemat sa semnez un protocol de gravitate al bolii (mama semnase acel protocol cu o zi inaintea mea ), insa fara aceast operatie in scurt timp, mama ar fi paralizat si nu s-ar mai fi putut face nimic.

Aici domnul Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea mi-a explicat cat de grava este situatia mamei si am decis sa facem operatia care a fost una destul de complicata tinand sase ore. Pentru noi familia au fost sase ore de chin in care nu stiam daca mama va scapa sau nu..dupa cele sase ore petrecute in sala de operatie mama a iesit constienta stiindu-mi numele si strigandu-ma mereu. A fost foarte placut vazand-o iesind din operatei si cunoscandu-ma. A fost mutata pe sectia de Reanimare a spitalului in care a stat doar o singura zi.

Evolutia mamei mele a fost una favorabila reusind sa isi revina foarte repede dupa interventia chirurgicala, ca pe data de 15 februarie sa primim vestea ca va fi externata nu inainte de a primi unele recomandari si sfaturi din partea Domnulului Prof. Dr. A.V. Ciurea.si a Dr. Talianu.

Vom tine cont de recomandarile primite cat si de sfaturile Dr.Talianu si Domnulului Prof. Dr. A.V. Ciurea.

Multumesc in numele familie fiindca ati dat viata mamei mele si va suntem vesnici recunoscatori.

Cu respect,
Stanca Narcisa,
Rm .Valcea

Avrămia Costică

2011-03-07T12:10:00.000+02:00

Mă numesc Avrămia Costică, am 55 ani , sunt din localitatea Suceava şi am fost internat la spitalul de neurochirurgie Bagdazar- Arseni din Bucureşti, aici dotorită unor ameţeli persistente , am fost internat ,iar în urma analizelor efectuate de către echipa de medici condusă de catre doctor profesor Ciurea Vlad , unul dintre cei mai specialisti existenti la această dată mi s-a stabilit diagnosticul de anevrism de arteră silviană celebrală stânga .Acest lucru a avut loc la data de 6 . 02 . 2010 . Am intrat in panică dar lănga mine a fost tot timpul acest mare medic, de o omenie ieşită din comun care ma facut să inţeleg că dînsul şi echipa sa mă vor opera , şi vor face tot ce este posibil să mă salveze. Acest lucru m-a facut să am incredere deplină in acest mare om , şi să-mi pun viaţa in mîinile sale si ale echipei pe care o conduce respectiv doctor Iliescu şi doctor Rizea .

În dimineaţa zilei de 12 02 2010 orele 9 domnul profesor Ciurea Vlad a intrat in salonul in care mă aflam şi cu o calmitate deosebită mi-a spus ''Domnule Costică astăzi vă salvăm pe domneavoastră '' mi-au dat lacrimile la aceste cuvinte si fără nicio ezitare am mers in sala de operaţie .Operaţia a decurs in condiţii perfecte , am mai stat in spital pâna în 19 .02 .2010 , zilnic am fost vizitat in salon de domnul profesor Ciurea Vlad si echipa sa , după care am fost externat si am ieşit pe picioarele mele din spital fără să am probleme .

Pentru tot ce aţi facut pentru mine vă mulţumesc din suflet domnule profesor Ciurea Vlad atât dumneavoastră cât si echipei de medici pe care o conduceţi şi mă rog la Dzeu. să vă de-a multă ,multă sănătate ,putere de muncă să puteşţi salva vieţile oamenilor care vin la dumneavoastră .

VĂ MULŢUMESC 03.03.2011

O minune infaptuita in 10 ore

2011-03-04T12:00:00.002+02:00

Miracol. Prof. dr. A. V. Ciurea a salvat o fetita careia medicii nu ii dadeau multe o sanse de supravietuire.

Sabina Chihaia are patru ani şi jumătate şi, până acum o lună, avea şanse minime de a mai trăi. Salvarea ei a venit de la prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, care i-a extirpat o tumoare imensă de pe creier, în ciuda faptului că alţi doctori spuneau că o intervenţie chirurgicală este aproape imposibilă.

Micuţa Sabina s-a născut cu tumoare pe creier dar până acum o lună şi jumătate nici un medic nu a reuşit să o depisteze. Ea a fost găsită după un lung şir de teste şi după un diagnostic greşit. Aventura ei în spitale a început în luna mai, când părinţii au constatat că Sabina nu îşi mai poate mişca mâna stângă. S-au dus la medicii din Suceava, care au găsit imediat „răspunsul”: deficienţă de calciu. Dar după trei luni de tratament, starea ei se înrăutăţise. „Începuse să nu mai meargă bine, îi amorţise şi piciorul stâng”, ne-a povestit Cristi Chihaia, tatăl fetei.

Adevărul l-au descoperit la Iaşi
Atunci părinţii s-au decis să o ducă la Iaşi, unde testul RMN a dezvăluit adevăratul diagnostic: o tumoare pe creier de dimensiuni impresionante, 7,5/7,2/7,8 cm. „La Iaşi ne-au spus că are şanse mici să supravieţuiască şi că numai prof. dr. Ciurea o mai poate ajuta”, ne-a povestit Dana, mama Sabinei. Tot atunci, medicii le-au dat o veste la fel de cutremurătoare. „Doctorii mi-au spus că putea să moară în orice clipă. Puteam să ne culcăm noaptea cu ea vie şi când ne trezeam să nu mai trăiască”, îşi aminteşte ea. „Îmi era frică sa nu iasă cu picioarele înainte”

Ajunşi la cabinetul prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, şeful Clinicii Neurochirurgie I a Spitalului Bagdasar, din bucureşti, părinţii au aflat că singura speranţă a fetei era o intervenţie chirurgicală, care, având în vedere dimensiunile tumorii, părea aproape imposibil de realizat. „A intrat în blocul operator pe 14 septembrie la ora 10.00 şi a ieşit la 20.00. N-am fost om acele 10 ore pentru că era posibil orice. Îmi era frică să nu iasă din sală cu picioarele înainte”, şi-a amintit, cu lacrimi în ochi, Cristi. „Anestezistul a ieşit la ora 13.00 şi când l-am întrebat cât mai durează mi-a zis că abia au început. În acel moment am simţit că mi se taie picioarele”, ne-a povestit mama Sabinei, Dana.

O nouă intervenţie.
Acum Sabina se simte bine, merge singură şi, cu toate că a fost plimbată prin atâtea spitale, este tot timpul veselă şi zâmbeşte. „A fost foarte curajoasă. Chiar dacă am supus-o la atâtea teste nu a plâns niciodată”, ne-a spus cu mândrie mama ei. În urmă cu o săptămână Sabina a fost operată din nou deoarece în locul în care se afla tumoarea a apărut un lichid care, dacă nu era eliminat, îi putea cauza micuţei alte probleme pe viitor.

„În urma operaţiei fata mea s-a născut pentru a doua oară. Prof. dr. Ciurea i-a dat o nouă şansă la viaţă” - Cristi Chihaia, tatăl Sabinei

Sursa: Ziarul Ring, 7 Noiembrie 2010
O minune infaptuita in 10 ore

O tumoare imensa, tratata cu… calciu

2011-03-04T11:53:00.004+02:00

Sabina Chihaia are patru ani şi jumătate şi, până acum o lună, avea şanse minime de a mai trăi. Salvarea ei a venit de la prof. dr Alexandru Vlad Ciurea, şeful Clinicii Neurochirurgie I a Spitalului „Bagdasar-Arseni”, care i-a extirpat o tumoare imensă de pe creier.

Sabina s-a născut cu această malformaţie, dar nici un medic nu a reuşit să o depisteze. „I s-a făcut un lung şir de teste, iar când fetiţa nu mai mişca mâna şi piciorul stâng, medicii de la Suceava au tratat-o, vreme de trei luni, pentru…deficienţă de calciu”, ne-a declarat Cristi Chihaia, tatăl micuţei. Un RMN făcut la Iaşi avea să dea verdictul: tumoare pe creier. „Medicii de acolo ne-au spus că sunt şanse mici să scape, că poate muri în orice clipă şi că doar prof. dr Ciurea o mai poate ajuta”, explică Dana, mama Sabinei. Pe 14 septembrie, Sabina a ajuns sub bisturiu. „Nouă ore a durat operaţia, dar a reuşit. Marţi, 26 octombrie, a fost operată din nou, să i se scoată lichidul acumulat în creier în golul lăsat de imensa tumoare. Acum se simte bine, este veselă şi, sperăm, într-o săptămână, să plecăm acasă. Prof. dr Ciurea a realizat un miracol”, ne-a mărturisit Cristi Chihaia, tatăl Sabinei.

Sursa: Ziarul Ring, 29 octombrie 2010
O tumoare imensa, tratata cu… calciu

“Ubi bene, ibi patria”

2011-02-28T11:20:00.000+02:00

In intreaga Uniune Europeana, libera circulatie este perfect posibila, iar alegerea unui loc de munca prosper, stabil, nu mai reprezinta o problema. Data fiind situatia medicinii din tara noastra, cum nu exista o retributie si un suport financiar corespunzator, observam ca a inceput treptat un exod al tuturor cadrelor medicale (medici, asistente, infirmiere).

Toti acestia, mai ales cei din comunitatile transilvanene (cunoscatori de limba germana), au inceput treptat sa migreze catre vestul Europei. Ultimele masuri de austeritate au dus la impingerea intregului personal medical catre exterior, precum niste simpli mercenari.

Mentionam ca aceste persoane sunt in plina putere de munca si creatie, familisti si raspunzatori pentru viitorul copiilor lor. Nu este vorba de simpli “capsunari” , care lucreaza sezonier, ci este vorba de persoane care poseda o diploma de medic sau de asistent, si care vor profesa in tarile din vestul Europei, ramanand probabil stabiliti acolo.

Semnalele venite din exterior referitoare la pregatirea medicilor si asistentilor medicali romani sunt extreme de favorabile: - seriozitate, atasament fata de locul de munca, disciplina, pregatire intensiva; in aceste conditii, toate aceste cadre medicale vor avea toate conditiile de angajare si de promovare.

Credeti ca personalul medico-sanitar doreste realmente sa-si paraseasca tara si sa lucreze in strainatate sau este impins cu tot diandinsul in aceasta directie, datorita conditiilor dificile de lucru si de salarizare?

Toate datele oficiale arata dificultatile de pregatire ale personalului medico-sanitar, astfel, un medic parcurge 6 ani de facultate si apoi 5-6 ani de rezidentiat.Deci, practic, dupa 12 ani de pregatire, medicii descopera ca posibilitatile de lucru sunt limitate si platite necorespunzator, fiind indemanti practic sa paraseasca spatiul natal si sa-si caute un loc de munca in strainatate.

Mai mult, in majoritatea cazurilor, doctorii si asistentele medicale lucreaza in conditii complet necorespunzatoare, find expusi oricand oprobiului public.

-Toate bune si frumoase, dar... ce punem in loc?

Ne lipsesc din ce in ce mai mult specialistii, asistentii medicali cu pregatire superioara, iar dificulatile se accentuaza la nivelul proaspetilor absolventi ai Facultatilor de Medicina.

Pregatirea unui medic este extrem de costisitoare iar numarul universitatilor este limitat. Daca acest exod va continua, in curand vom ajunge in imposibilitatea de a mai asigura suportul medical pentru sanatate in tara noastra. Trebuie luat in considerare faptul ca starea de sanatate a populatiei (garantata, de altfel, prin Constitutie) influenteaza decisiv realitatea sociala a unei tari, iar medicina cuprinde aspect multiple: preventive si curative.

Din pacate, multe elemente de medicina preventiva si primara au disparut sau au fost reduse treptat la minim , astfel, au fost desfiintate cabinetele medicale scolare, cele de intreprindere, screeningurile populatiei prin MRF, controlul ginecologic periodic pentru depistarea neoplaziilor sferei genitale, etc.

Daca mai adaugam la aceasta lista si scaderea nivelului de pregatire medicala, vom avea in curand un dezastru total pe linie medico-sanitara.

In final, dupa semnalarea tuturor acestor aspecte, care pot fi argumentate statistic, conchidem ca ne aflam in pragul unei prabusiri totale a sistemului sanitar din tara noastra, fapt care va influenta in mod decisiv starea de sanatate a populatiei, element fara precedent in istoria moderna a Romaniei.

Toate cele de mai sus atrag atentia asupra faptului ca ne aflam practic in ceasul al 12-lea si nu se intrezaresc elemente de redresare, cu toate eforturile continue ale Ministerului Sanatatii.

Consider ca toti factorii decizionali pentru sanatatea din aceasta tara trebuie sa realizeze situatia exterm de grava in care se afla sistemul medico-sanitar, pe toate planurile de functionare: pregatire, finantare, dotare, posibilitati diagnostice, terapeutice si, in final, exodul mentionat.

Trebuie luate masuri urgente pentru redresarea sistemului de sanatate din Romania, la toate nivelurile.

Prof. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea
Dr. Claudiu Palade

* Sectia I Neurochirurgie, Spital Clinic dr Urgenta Bagdasar Arseni, Bucuresti

Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 46(1088), anul XXII, 19 noiembrie 2010

Pacientii Multumesc:Trusca Mariana

2011-02-21T13:58:00.000+02:00

Ma numesc Trusca Mariana si am 64 ani .
Acum 2 ani m-am internat la Spitalul Clinic de Urgenta “ Bagdasar Arseni “ cu diagnostic de nevralgie trigemeni
.
Urmare efectuarii unor investigatii riguroase si a RMN-ului ( la centrul cu aparatura ultraperformanta “ Promedical Proffesional Center “ ) rezultatul : tumora epidermoidala cu dimensiuni 42 mm AP , 68 mm in ax transversal si 42 mm in ax cranio – candal .
Daca pentru unii :
- timpul inseamna bani
- pentru medici inseamna vieti .

Ca urmare acestui rezultat Dl. Profesor Doctor A.V.Ciurea decide iminenta interventie chirurgicala .
Urmare : evolutie postoperatorie favorabila , vindecat chirurgical , ameliorat neurologic .

Pentru mine redarea si continuarea unei vieti normale si sanatoase o datorez excelentului Prof.Dr.neurochirurg cu maini de aur A.V.CIUREA , si a celor care il urmeaza cu talentul si daruirea de sine in actul medical , medic specialist Dacian Talianu si medic resident Claudiu Palade .

Eu si familia mea nu putem spune decat multumim , multumim , multumim pentru o viata intreaga .

Multumesc din suflet si celor fara de care actul medical nu ar fi intreg – intreaga echipa de medici , asistente si infirmiere – acei oameni cu suflet mare si maini de aur cu care e inconjurat super-eroul ( pentru mine) PROFESOR DOCTOR A.V.CIUREA .

Pacientii Multumesc: Ciornei Mariana

2011-02-03T11:21:00.000+02:00

Numele meu este Ciornei Bogdan si din nefericire nu ma asteptam si fiu nevoit sa scriu aceste randuri si sa multumesc inca o data din adancul inimii mele Spitalului Clinic Bagdasar-Arseni in mod special domnului Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea si intregii sale echipe pe care dansul o conduce.

In dimineata zilei de marti 11 ianuarie mama mea, Ciornei Mariana, dupa cam 5 zile in care se simteam ametita si neobisnuit de obosita am luat hotararea impreuna cu tatal meu da a chema ambulanta si de a cere o parere specialista. Sosirea primei ambulante a fost extrem de rapida si dupa ce a consultat-o medicul de pe ambulanta a luat hotararea ca ar fi cel mai bine de a merge la spitalul la care mama mea a fost operata. Deoarece prima ambulanta a fost doar de consultatie si nu si de transport a trebui sa asteptam ceea de doua ambulanta. Bineinteles aproape cu toate lucrurile in Romania merg pe dos a trebuit sa astept la aceea ambulanta de transport cam 6-7 in care ma gandeam cu groaza ce se putea intampla cu mama mea.

Ajunsi la spital am observat inca o data ca se ridica la anumite standarde din moment ce imediat ajunsi am fost bagati la urgenta si mamei mele i s-au facut toate analizele pentru a depista cauza problemei. Dupa finalizarea acestor analize medicul respectiv care era de garda ne-a anuntat despre ce este vorba si anume despre un hematom(cheag de sange) pe partea stanga a capului care facea o anume presiune craniana si ca va fi operata a doua zi de dimineata dupa alte analize suplimentare.

In data de 12 ianuarie mama mea a fost a doua oara operata pe creier de catre Dr. Felix Mircea Brehar la care a asistat si Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea. Operatie a durat aproximativ 4 ore si dupa cum speram si ne asteptam a fost o reusita. A fost mutata pe sectia de Reanimare a spitalului in care a stat doar o singura zi.

In data de 13 ianuarie mama mea a fost mutata pe sectia Neurochirurgie I in atenta observatie a Dr. Alexandru Vlad Ciurea si a echipei sale.

Evolutia mamei mele a fost una favorabila reusind sa isi revina foarte repede dupa interventia chirurgicala, ca pe data de 19 ianuarie sa primim vestea ca v-a fi externata nu inainte de a primi unele recomandari si sfaturi din partea Dr. Felix Mircea Brehar.

Vom tine cont de recomandari, sfaturile care le-am primit, regim alimentar si tratament si inca o data D-nul Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea si echipei sale care nu au cerut nimic in schimb pentru viata mami mele, nici acum nici prima oara si sper ca cineva acolo sus vegheaza si observa tot.

Multumesc in numele familie fiindca inca o data ati dat viata mamei mele si va suntem vesnici recunoscatori.

VALENTIN PETRESCU – povestea lui – un adevar

2011-02-01T13:55:00.001+02:00

Buna ziua,

Numele meu este Petrescu Daniela, sunt din Ploiesti si indraznesc sa va scriu despre cazul sotului meu.

Incepand cu data de 10.11.2010, sotul meu a inceput sa aiba niste dureri ingrozitoare la piciorul drept, dureri ce porneau din sold si se resimteau pana la jumatatea pulpei inferioare, fapt pentru care nu putea sa se mai deplaseze normal. Simptome de acest gen a mai avut si in trecut dar, erau suportabile, fapt pentru care ne-am gandit ca, probabil sunt din cauza afectiunilor reumatice. Dupa cateva calmante si unguente, aceste simptome se ameliorau.

Deoarece durerile aparute erau insuportabile, in data de 25.11.2010, s-a dus la spitalul Judetean Ploiesti, la dl. doctor Soare, medic specialist neurochirurg pentru un consult de specialitate.

In urma consultului, acesta i-a spus ca, dupa parerea dumnealui este vorba despre o hernie de disc, fapt pentru care i-a dat un tratament corespunzator, spunandu-i sa revina peste 10 zile la un nou consult.

Dupa aceasta perioada si vazand ca durerile nu se amelioreaza absolut deloc, s-a prezentat din nou la dl. Doctor Soare care i-a spus ca, trebuie sa se interneze pentru a efectua analizele necesare, printre care si un RMN.

In data de 15.12.2010, sotul meu s-a internat la spitalul Agripa Ionescu Bucuresti, unde i s-au facut toate analizele prescrise.

La examenul RMN s-a descoperit ca avea hernie de disc L5/S1 dreapta.

La externare, i s-a dat tratamentul corespunzator pentru ameliorarea durerilor, precum si timpul necesar pentru a se gandi la ce spital se poate opera, deoarece trebuia operat neaparat.

Putin dupa aceea a observat ca durerile s-au ameliorat datorita medicamentatiei. Evident ca acest lucru nu ne-a dat inapoi de la hotararea de a se opera. Problema era aceea ca trebuia sa ajunga repede ca sa nu se agraveze boala.

Deoarece stiam ca Prof. Dr. Ciurea este unul dintre cei mai renumiti neurochirurgi cu rezultate foarte bune, recunoscut in Europa, ca activitatea o desfasoara mai mult in sala de operatii, ne-am hotarat sa luam legatura cu dumnealui pentru aceasta interventie.

Pe data de 6 ianuarie 2011, am plecat la spitalul Bagdasar Arseni unde dl. Prof. Ciurea l-a consultat pe sotul meu, a studiat toate analizele efectuate, dupa care ne-a spus ca poate sa-l opereze luni, 10.01.2011.

Ne-a spus ca doreste sa il ajute si ca o sa faca tot ce ii sta in putinta pentru el; ne-a chemat luni dimineata pentru internare si pentru mai multe investigatii (sange, control radiologic plamani, control oftalmologic, etc).

Astfel, luni ne-am prezentat la spital pentru internare si pregatiti psihic pentru interventia chirurgicala.

In aceeasi zi i-au fost facute sotului meu toate analizele necesare pentru operatie, dupa care domnul profesor Ciurea ne-a chemat pe mine si pe sotul meu sa semnam un protocol de gravitate al bolii.

Marti,11.01.2011, o echipa de medici condusa de profesor doctor Ciurea Vlad Alexandru si Talianu Dacian au efectuat operatia de inlaturare a discului afectat. Astfel, Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea a intervenit chirurgical, efectuand cura chirurgicala sub microscop a herniei discale, interventie care a durat 4 ore.

A fost o operatie deosebit de grea dar o mare reusita.

Dupa operatie, sotul si-a simtit picioarele si le-a miscat. A doua zi, sotul a inceput exercitiile de recuperare cu ajutorul kinetoterapeutului dupa care, a facut primii pasi. Evolutia a fost foarte buna, astfel ca pe data de 13. 01. 2011, la 48 ore dupa operatie a fost externat, deplasandu-se pe propriile picioare si fara a necesita conditii speciale de transport.

Fara aceasta operatie in scurt timp, ar fi paralizat si nu s-ar mai fi putut face nimic.

In toata aceasta perioada mi s-a parut remarcabil ca, in ciuda faptului ca domnul profesor Ciurea avea foarte multe responsabilitati (neurochirurg, profesor universitar), eu, o persoana simpla, am reusit sa il intalnesc chiar si de 4 ori pe zi pentru a avea informatii asupra evolutiei starii de sanatate a sotului meu; mi s-a parut remarcabil ca, toata echipa dansului: d-nii Dr. Talianu Dacian, Dr. anestezist Trifu, doamna asistenta Nusa si precum si intregul personal ( kinetoterapeut, asistente, infirmiere) de la sectia Neurochirurgie din cadrul Spitalului Bagdasar Arseni Bucuresti, s-au purtat cu noi intr-un mod foarte uman si cald.

Ne-au fost explicate problemele existente, ne-au fost date detalii despre operatie, am fost incurajati atat de dumnealui cat si de colaboratorii sai. Am fost refuzati de dumnealui in ceea ce priveste orice atentie.

Totodata, am vazut cum zilnic domnul profesor dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la orele 7 pana la orele 16-17 era in sectie, la patul bolnavului operat, in sala de operatii, unde opereaza zilnic sau, cand se aduc urgente, indiferent de ora. Toti bolnavii sunt tratati, in mod egal, cu mare interes si se face tot posibilul pentru vindecarea lor si fara a fi conditionati in vreun fel.

Starea postoperatorie in care a fost sotul meu si multi altii ca el, care pleaca dupa ce ajung la Sectia Neurocghirurgie I si trec prin mainile Domnului profesor Ciurea si a echipei sale de adevarati profesionisti, este foarte buna.

In ceea ce priveste disciplina, am observat si eu ca este un regim mai aspru, dar mi se pare cu totul firesc tinand cont de specificul sectiei in cauza. Am stat cu sotul intr-o rezerva impecabila din punct de vedere al curateniei.

Pentru acesti oameni cu suflet mare si maini de aur, ca si pentru tot restul echipei cu care lucreaza exemplar D-nul Profesor Ciurea mii de multumiri.

D-le Profesor Ciurea va multumesc pentru profesionalismul de care ati dat dovada si pentru sprijinul moral pe care ni l-ati acordat, atat inainte, pe durata operatiei, cat si dupa aceasta.

Cu foarte mare respect,

Daniela si Valentin Petrescu

Ploiesti

Umiliti si Obiditi

2011-01-27T17:34:00.000+02:00

In anul 1898, Feodor Dostoievski publica romanul “Umiliti si obiditi”, referindu-se la nedreptatile din cadrul societatii tariste ruse din acea perioada. Se pare ca exista o spirala perfecta in aceasta directie, in sensul in care situatia medicinei romanesti actuale este perfect superpozabila tabloului evocat in celebrul roman.

Aceasta profesie nobila, respectata de toate regimurile, inclusive de cel communist, a ajuns in zilele noastre sa fie, probabil, cea mai blamata dintre toate categoriile sociale. Nu exista zi in care presa si televiziunile sa nu transmita in modul cel mai agresiv fapte condamnabile “comise” de personalul medical de la toate nivelurile.

Intotdeauna, indiferent de situatie, de boala, de varsta, de patologia asociata leziunii, corpul medical este considerat responsabil pentru orice evolutie nefavorabila. A devenit practic o moda faptul de a arata cu degetul spre medici ca spre niste criminali.

Astfel, intreg corpul medical este umilit si nu gaseste o forma de aparare corecta, concreta si decenta. Va rog sa incercati sa dati in judecata orice cotidian sau saptamanal din Romania. Va fi absolut imposibil!

Singurele instante care mai incearca sa creeze o atmosfera de calm in cadrul corpului medical sunt Colegiile Medicilor. De multe ori, nici macar acestea nu sunt luate in considerare sau nu sunt lasate sa-si expuna punctele de vedere.

Umilirea continua, prin salarizari de mizerie, lipsa posibilitatilor de angajare (1 medic la 7 posturi vacante), posibilitati limitate sau aproape nule de deplasare in exterior la congrese si conferinte, toate acestea duc la rezultate dezastruoase in ceea ce priveste calitatea actului medical.

Aceasta nobila menire, care reprezinta un talent pretuit inca din antichitate, tinde sa se degradeze treptat in Romania. Astfel, la facultatile de Medicina selectia este minima, contrar datelor din tarile civilizate, unde admiterea este cenzurata de “numerus clausus”, fiind necesara o medie foarte mare pentru a fi acceptat. Pregatirea cunoaste un declin in cadrul facultatilor de medicina din Romania, calitatea pregatirii preclinice si clinice fiind sunt in scadere, iar interesul pentru aceasta profesie – ca si inexistent.

Urmatorul pas este reprezentat de plecarea din tara, lucru care ne este sugerat chiar de catre oficiali! Se ridica intrebarea:
-Mai sunt buni medicii la ceva?
-In mod cert, da! – vine imediat raspunsul.

Atunci cand ai nevoie noaptea de un sfat urgent, sau cand ai nevoie ca cineva sa stea peste program, sau atunci cand o ruda apropiata se afla in situatia de a fi operata in urgenta, atunci prezenta medicului devine indispensabila si este cautata cu rugaminti si lacrimi : “ Nu ma lasati domnule doctor!”, dupa care urmeaza comentarii, barfe si aluzii la aspecte pecuniare.

In rest, in afara acestor situatii disperate, intregul corp medical, blamat si apostrofat, se incadreaza perfect in atmosfera romanului dostoievskian.

Pe cei care au curajul sa citeasca aceste randuri, ii rog sa nu-si incalce Juramantul Hipocratic intr-o tara care a dat mari personalitati medicale, inclusiv un premiu Nobel pentru Medicina, acordat Profesorului Dr. George E. Palade in anul 1974.

Consider ca este momentul sa putem avea o tinuta mult mai demna si sa putem raspunde la toate acuzele care ni se aduc, si, macar pe taram profesional sa ne indeplinim menirea de doctori la un nivel cat mai inalt.

De asemenea, consider ca toate structurile implicate in activitatea medicala, de la medical curant, medical sef de sectie, manager de spital, structurile ministeriale, au datoria de a asculta si opinia celor implicati in asemena situatii limita, inainte de a da verdicte.

Noi suntem de vina pentru ca nu protestam , ca nu putem face o greva in mod real si nu ne cerem drepturile care ni se cuvin in mod normal.

Dumnezeu sa-i judece pe cei care ne umilesc si ne transorma intr-o masa amorfa, manipulabila si noncombatanta.

Prof.Dr. MSc. Alexandru Vlad Ciurea

Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 41, anul XXII, 15 octombrie 2010

Pacientii Multumesc: Cristi Chihaia

2011-01-27T17:33:00.000+02:00

Ma numesc Cristi Chihaia si sunt din Suceava.Am sa va povestesc pe scurt cel mai mare calvar al vietii mele (si sper ultimul ), desi viata unora le da un bobirnac, iar altora, o directa de dreapta drept in fata .In luna mai a anului 2010 am remarcat un usor tremur al mainii drepte a fetitei mele Sabina in varsta de 4 ani.Parerile medicilor au fost diferite ,ba lipsa de calciu, ba una, ba alta astfel ca acest tremur nu se atenua ci crestea in amplitudine, am hotarit cu sotia sa plecam la Iasi la spitalul Sf. Maria unde am fost primiti de doamna prof.Dr Moraru.Dupa doua zile de investigatii la examenul RMN am primit "directa de dreapta drept in fata ":mare proces inlocuitor de spatiu emisfer cerebral stang, cu dimensiuni de 72/71/74 mm, net conturat, intens si omogen gadolinofil, cu discret edem de masa, deplasand linia mediana spre dreapta cu aproximativ 14 mm.Se dezvolta predominent temporo-frontal si in interiorul ventricolului lateral stang.Fiind singurul nostru copil nu pot descrie momentele groaznice prin care am trecut, iar doamna prof.Dr Moraru mi-a spus ca a luat legatura cu domnul profesor Ciurea la Bucuresti fara acordul nostru ,lucru pentru care voi fi vesnic recunoscator si ma voi ruga sa ii dea Dumnezeu sanatate si viata multa.Am ajuns la Bucuresti , si a doua zi de dimineata am fost la usa cabinetului Domnului Prof A.V. Ciurea unde am intrat impreuna cu fetita .Un gest extraordinar a fost sa ceara un pupic de la ea, si Sabina, ca vrajita a mers catre el si l-a pupat pe obraz ,ea care era reticenta la persoane necunoscute mai ales la cele de gen masculin.Dupa ce a studiat documentele cu care am venit de la Iasi si filmul de la RMN am auzit un WAU si apoi : "este gigantica, domnule, nu promit nimic datorita dimensiunilor" si in aceiasi zi a fost internata pentru mai multe investigatii (sange, tomografie, control radiologic plamani, control oftalmologic, etc). Dupa aceste investigatii mi-a spus ca singura sansa de supravetuire este o interventie chirurgicala, aceasta urmind sa fie facuta cit mai urgent intrucat existau mari sanse sa intre in coma .A venit si ziua operatiei .Marti ,14 septembrie, ziua Crucii o zi pe care nu o voi uita niciodata .Am condus fetita la blocul operator cu picioarele tremurind alaturi de sotie, constient ,mai mult sau mai putin ca poate fi ultima data cand o pot vedea in viata.Echipa operativa formata din medici de exceptie si consider eu din elita acestei tari au intrat in sala la ora 10:16 fiind formata din : dr Alexandru Vlad Ciurea ,dr Alexandru Tascu, dr Iulia Vapor .Si a inceput asteptarea ....dupa 9 ore si 30 minute a iesit si copilul viu, operat si in afara oricarui pericol, fara nici o complicatie post operatorie.In tot acest timp nu am fost om gindindu-ma ca poate iesi cu picioarele inainte din blocul operator, lucru pe care nu stiu daca puteam sa-l suport.Si uite asa, un "nu promit nimic" s-a materializat intr-o fiinta vie care este bine in acest moment traieste ,este vesela ,rade, vorbeste si imi umple casa de bucurie.Pentru acesti oameni nu am cuvinte sa imi exprim recunostinta dar cred ca am gasit o fraza care spune tot:"Domnilor doctori copilul meu s-a nascut de 2 ori :pe 27 martie 2006 si 14 septembrie 2010 parinti fiindui chiar dumneavoastra Domnule Doctor Ciurea ,Domnule Doctor Tascu si Domnisoara Doctor Vapor". Timp de 3 saptamani am mers la dansul si dimineata si dupa-masa sa imi spuna ce se petrece. In toata aceasta perioada mi s-a parut remarcabil ca, in ciuda faptului ca avea foarte multe responsabilitati (neurochirurg, profesor universitar, sef de sectie), eu, un simplu individ, am reusit sa il intalnesc de doua ori pe zi pentru a avea informatii despre copilul meu. Mi s-a parut remarcabil ca, in timpul celor trei saptamani (“de foc” pentru noi), am discutat cu dansul inclusiv in weekend. Mi s-a parut remarcabil ca toata echipa dansului: domnul doctor Tascu, domnisoara doctor Vapor s-au purtat cu noi intr-un mod foarte uman si cald, cu zimbetul pe buze, usor abordabili si in permanenta dispusi sa te asculte si sa iti raspunda la toate intrebarile.

Va multumesc ca "ati mai albit odata ", ca ati transpirat pentru salvarea vietii copilului meu.

Pacientii Multumesc: Cioroiu Costinel Damian

2011-01-27T17:31:00.000+02:00

Buna ziua, ma numesc CIOROIU COSTINEL DAMIAN, am 35 de ani (desi la externare domnul profesor CIUREA mi-a spus ca am 30) si pe 8 ianuarie am fost operat la spitalul de urgenta Bagdasar Arseni pentru un chist arahnoidian - avand dimensiunea undeva intre 60 si 80 milimetrii in diametru.

Operatia a fost un adevarat succes, perioada de recuperare a fost OK, m-am intors si la munca, pot zice ca viata mea s-a intors la normal.

Acum vizitele mele la Bucuresti (adica venirea la controlul periodic) sunt chiar VIZITE, pentru ca totul este OK iar eu vin in vizita sa imi vad "prietenii" care m-au ajutat atunci cand am avut nevoie.

Va multumesc foarte mult domnule profesor pentru toate lucrurile bune care mi s-au intamplat, aveti o echipa de oamenii profesionisti care stiu sa isi faca treaba foarte bine. Este o adevarata placere sa stiu ca urmeaza sa impodobesc bradul de craciun alaturi de sotia mea si de cei 2 copii de 2 si 7 ani.

Va urez sarbatori fericite, multa sanatate si putere.
Cioroiu Costinel Daniam, 35 ani, Constanta.

Pacientii Multumesc: Geoglovan Marina

2011-01-27T17:28:00.001+02:00

Ma numesc Geoglovan Marina, am 44 de ani si pot spune ca domnul profesor Alexandru Vlad Ciurea m-a reintors la viata.

Vreau sa le multumesc pa aceasta cale oamenilor care in acele momente de zbatere intre viata si moarte, mi-au fost alaturi: domnul profesor Alexandru Vlad Ciurea impreuna cu echipa de doctori si asistente de la Sectia de Neurochirurgie I a spitalului Bagdasar Arseni.

Daca nu erau acesti oameni, eu nu aveam cum sa scriu aceste randuri si poate eram de mult in lumea celorlalti.

Anul acesta, pe 15 noiembrie 2010, viata mea a depins numai de un fir de ata. Daca nu as fi fost operat de urgenta de catre domnul profesor Alexandru Vlad Ciurea ( cea mai dificila operatie posibila), nu as mai fi trait. Am avut anevrism cerebral, artera silviana drepta rupta si hematom intraparenchimatos frontal- temporal drept si cei de la Spitalul Judetean Constanta mi-au dat putine sanse sa traiesc, dar au fost inspirati si m-au trimis la Spitalul Bagasar Arsenie pentru interventia chirurgicala.

Este uimitor uimitor ca datorita acestei extraordinare operatii traiesc si ma simt bine.

Nu cred ca in ca in acest moment pot sa-mi exprim sentimentele de multumire in cuvinte si nu stiu cum sa va multumesc domnule profesor Alexandru Vlad Ciurea, pentru tot ce ati facut pentru mine si familia mea.

Sa va dea Dumnezeu sanatate si putere de munca sa puteti sa oferiti sansa de a traii la cat mai multi oameni, pentru ca aveti maini de aur si un suflet bun.

Pacientii Multumesc: Povestea Sabinei Chihaia

2011-01-10T17:39:00.001+02:00

LAUDATIO - Profesorului Alexandru Vladimir Ciurea, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti

2010-11-29T14:40:00.006+02:00

Pe 24.11.2010 Domnul Prof Dr Alexandru Vlad Ciurea a fost facut Doctor Honoris Causa al Universitatii "Petre Andrei" din Iasi. Mai jos se regaseste Laudatio si sunt publicate cateva poze de la eveniment.

Onoraţi membri ai Senatului Universităţii “Petre Andrei” din Iaşi,
Domnule Profesor Alexandru Vladimir Ciurea,
Doamnelor şi Domnilor,

„A fi neurochirurg înseamnă a reuşi să-l armonizezi pe Sisif cu Apollo", spunea, într-un interviu recent, unul dintre cei mai înzestraţi neurochirurgi pe care i-a avut medicina românească şi pe care, astăzi, avem privilegiul de a-l avea printre noi în această Aulă. Într-o perioadă în care tabloul sistemului sanitar românesc pare mai degrabă desprins din picturile lui Goya, bucuria de a ne întâlni cu o personalitate precum domnul Profesor Alexandru Vladimir Ciurea ne oferă răgazul speranţei că nu e chiar totul pierdut. Şi probabil că acesta este darul cel mai de preţ pe care medicul Ciurea îl face, în fiecare zi, celor de lângă el: Speranţa. Pentru unii speranţa că vor trăi, că se vor bucura de cei dragi, iar pentru ceilalţi speranța că vor putea salva vieţi, multe vieţi, şi în limba maternă.

Domnul Alexandru Vladimir Ciurea s-a născut în Vaslui. Pentru că vremurile erau tulburi, familia a ales să se mute într-o zonă ceva mai ferită de pericolele războiului, la Braşov. Aici tânărul Alexandru Vladimir Ciurea va absolvi liceul “Andrei Şaguna”. Cum medicina era deja o tradiţie de familie, bunicii, unchiul şi mătuşa practicând-o cu mult suflet, această meserie a devenit curând cel mai aprig vis al său, căruia îi va dedica întreaga viaţă. În 1964 devine absolvent al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, iar în 1974 obţine titlul de doctor în medicină cu teza “Aspecte terapeutice actuale în adenoamele hipofizare”. Trei ani mai tîrziu, în 1979, în urma unui examen naţional pe care îl promovează de pe prima poziţie, devine medic primar neurochirurg.

Din 1988, medicul Alexandru Vladimir Ciurea conduce Secţia I Neurochirurgie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni”, iar din 1997 este profesor de neurochirurgie şi îndrumător de teze de doctorat la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti. Începând cu anul 1999 devine preşedintele Societăţii Române de Neurochirurgie, iar din noiembrie 2007 este membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Doi ani mai târziu, în iunie 2009, devine membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România. Din 2008, Profesorul Ciurea prezideză Comisia Naţională de Neurochirurgie.

Contribuţiile sale într-una dintre cele mai dificile şi, în acelaşi timp, fascinante domenii ale medicinei, i-au adus Profesorului Ciurea, şi implicit neurochirurgiei româneşti, o largă recunoaştere internaţională. Astfel, din 2004 acesta ocupă funcţia de Vicepreşedinte al Societăţii Mondiale a Neurochirurgilor, iar din 2009 este “official visiting professor” în comisia educaţională a aceluiaşi for. În 2007 devine membru internaţional al Academiei Braziliene de Neurochirurgie, iar din aprilie 2008 este Vicepreşedinte al Academiei Multidisciplinaria Neurotraumatologica, după ce în 2004, în Pheonix - Arizona, se număra printre membrii fondatori ai acesteia. Începând cu luna mai a acestui an, Profesorul Alexandru Vlad Ciurea este şi Vicepreşedinte al Euroacademiei Multidisciplinaria Neurotraumatologica.

Colaborarea cu instituții prestigioase din străinătate nu se oprește însă aici, cercetătorul științific de gradul I Alexandru Vladimir Ciurea conducând sau fiind implicat în nu mai puțin de 18 proiecte de cercetare naționale și internaționale, în perioada 2000-2010. De asemenea, a inițiat colaborări cu universități de prestigiu din străinătate, printre care University of Virginia din Statele Unite ale Americii, Karolinska University din Suedia, Universitatea Marburg din Germania sau Universitatea Messina din Italia.

Numele său va rămâne în istoria neurochirurgiei românești nu numai prin miile de vieți care au renăscut din mâinile sale, ci și prin extraordinarele eforturi făcute pentru progresul acestei științe. Departamentului de Cercetare în Neuroștiințe al Spitalului Clinic Bagdasar-Arseni și primul Centru de Excelență în Neurochirurgie și Neurologie, dotat la cele mai înalte standarde internaționale, există acum în medicina românească, datorită Profesorului Ciurea. De asemenea, Profesorul deține și un brevet de invenție cu titlul ”Drena Unitub”, pentru un procedeu chirurgical folosit pentru tratamentul hidrocefaliei.

E o misiune aproape imposibilă să rezumi la câteva rânduri tot ce a semnat până acum Profesorul Ciurea în cartea de istorie a neurochirurgiei mondiale. Peste 80 de articole publicate în cele mai prestigioase reviste științifice ale lumii, dintre care 23 cotate ISI și alte peste 100 de articole apărute în publicații de specialitate românești. Ca și autor principal, Profesorul Alexandru Vlad Ciurea a semnat 27 de cărți, titluri importante pe care probabil nici un student care își dorește să urmeze această specializare, nu le-a ratat, dintre care amintim doar câteva: ”Patologia neurochirurgicală pediatrică” publicată la editura Academiei în 1980, volum distins cu premiul ”Gheorghe Marinescu” al Academiei Române; ”Craniofaringioamele”, carte distinsă în 2005 cu premiul pentru Tratate în Domeniul Medicinii, la Salonul Internațional de Carte; ”Traumatologia craniocerebrală”, care a primit în 2006 Diploma ”Carol Davila”; ”Managementul Sistemelor și Organizațiilor Sănătății”, o lucrare ieșită din tipar anul acesta și multe altele. Profesorul Ciurea este de asemenea coautor în 21 de tratate și monografii neurochirurgicale și neurologice, precum și autor în capitole de carte publicate în străinătate, dintre care menționăm: ”Postinfectious Hydrocephalus in Children”, publicat în ”Pediatric Hydrocephalus”; ”Cranial traumas in children”, în ”Practical Handbook of Neurosurgery from Leading Neurosurgeons”, volumul 2 sau ”Intracranial Hypertension”. Nu mai puțin de 10 publicații științifice internaționale prestigioase îl au în board-ul editorial pe, de-acum celebrul, neurochirurg român. Dintre acestea enumerăm doar câteva: ”Child's Nervous System” din Germania; ”Surgical Neurology” din SUA; ”Neurosurgical Review”; ”Asian Journal of Neurosurgery” din Japonia.

De-a lungul carierei sale, profesorul Alexandru Vladimir Ciurea a fost distins cu nenumărate premii și medalii, ca o recunoaștere a ceea ce a însemnat munca sa pentru medicina românească și internațională. În 1995 International Biographical Centre, Cambridge îi acorda distincția ”International Who's Who of Intelectuals”, iar în 2000 este distins cu Ordinul Național, Serviciul Credincios în grad de Comandor. Profesorul Ciurea este ”Doctor Honoris Causa” al Universității ”Dunărea de Jos” din 2001 și al Universității de Medicină și Farmacie din Chișinău ” Nicolae Testemiteanu” din 2008. În 2006 Universitatea Messina din Italia îi oferă medalia „STVDIORVM UNIVERSITAS MESSANAE”, în 2008 primește diploma de Excelență a Asociației Medicale Române, iar în 2009 i se înmânează premiul ”Vieții Medicale”. Românii și-au exprimat gratitudinea pentru medicul Ciurea oferindu-i diploma ”10 pentru România” în specialitățile chirurgicale.

Medicul Alexandru Vladimir Ciurea este, în același timp, mentorul și modelul a generații de studenți pe care i-a format. Printre meritele sale de dascăl, se numără continuarea școlii de neurochirurgie pediatrică inițiată de Prof. Constantin Arseni și Dr. L. Horvath, contribuind la dezvoltarea, modernizarea și implementarea acestei discipline. De numele Profesorului Ciurea se leagă, de asemenea, organizarea, de două ori pe an, în perioada 2001-2007, a cursurilor de educație medicală continuă în neurochirurgie, destinate atât rezidenților cât și medicilor primari și specialiști. Începând din anul 1999, este principalul organizator al Conferinței Naționale de Neurochirurgie cu participare internațională, a Cursului Francofon de Neurochirurgie și, odată la doi ani, a Cursului Româno-German de Neurochirurgie.

Universitatea ”Petre Andrei” din Iași a avut întotdeauna în profesorul Ciurea un prieten, iar comunitatea academică s-a bucurat anul acesta de privilegiul de a-l audia în remarcabila Conferință “Brain Disorder in Famous Personalities. Evergreen in Brain Activities”, care s-a desfășurat chiar în această Aulă.

Marele sociolog Petre Andrei, cel al cărui nume avem privilegiul de a-l avea pe frontispiciul instituției noastre, scria în cunoscuta sa lucrare ”Despre ideal. Despre fericire” că ”fericirea nu depinde numai de mărimea cantitativă a valorilor realizate, ci și de conștiința cu care ele au fost înfăptuite”. Dacă Petre Andrei avea dreptate, atunci Medicul și Profesorul Alexandru Vladimir Ciurea este cu siguranță un OM fericit.

În semn de recunoștință și mulțumire pentru tot ceea ce reprezintă neurochirurgul, profesorul, cercetătorul și omul Alexandru Vladimir Ciurea, propun Senatului Universității ”Petre Andrei” din Iași conferirea titlului de Doctor Honoris Causa.

Prof. univ. dr. Cristian Dinu POPESCU

###

Pacientii Multumesc: Adela Cananau

2010-11-24T11:20:00.002+02:00

Am trait un adevarat miracol, pentru care nu stiu ce am facut ca sa-l merit. Am cunoscut oameni langa care nici nu am visat sa stau.

Acesti oameni minunati sunt : domnul profesor Alexandru Vlad Ciurea, doctorii, doctoritele si asistentele Sectiei de Neurochirurgie Spital Bagdasar-arseni.
Acum, eu traiesc si scriu aceste randuri numai datorita acestor adevarati eroi.
Anul trecut, in februarie viata mea a depins numai de un fir de ata.

Daca nu as fi fost operata in februarie 2009 (cea mai dificila operatie posibila) nu as mai fi trait. Am avut meningiom tranzitional la sfenoid, foarte mare (4x4x3,8 cm). Acest meningiom comprima artera. Din aceste cauze a fost atat de dificila si riscanta operatia. A fost extrasa complet tumora.

Este uimitor ca datorita acestei extraordinare operatii (ablatie totala) sunt complet vindecata, ma simt extraordinar de bine.

Nu pot sa-mi exprim sentimentele si cat de mult va multumesc, domnule profesor Alexandru Vlad Ciurea, multumesc la fel de mult si colectivului sectiei dumneavoastra.

August 2010

Pacientii Multumesc: Povestea unei mame care inca mai poate zambi

2010-11-22T11:43:00.001+02:00

Sunt Dumitru Mihaela in urma cu cinsprezece ani am dat nastere singurlui meu copil ce s-a innascut cu o malformatie congenitala si anume un meningoencefalocel (o punga plina de lichid cefalorahidian).Bucuria nasterii primului meu copil a fost umbrita de aceasta veste ,Doctorul de la maternitate spunandu-mi ca sunt tanara si mai pot avea copii fiindca acesta nu va avea sanse sa fie un copil normal riscand sa paralizeze daca acel meningo-encefalocel v-a fi extirpat la o varsta frageda iar daca v-a fi lasat intact ar putea creste extrem de mult

Cu toate ca acel doctor de la maternitate mi-a dat de inteles ca lupta impotriva vietii normale a propriului meu copil este in zadar.Am hotarat impreuna cu sotul meu sa cautam o alternativa rapida cat mai eficienta pentru a fi extirpata aceasta malformatie. deoarece nu puteam sta cu mainile in san si nu puteam condamna copilul tocmai nascut la o viata anormala .

Luptand si fiind convinsa ca acest copil poate fi salvat am fost descurajata in n randuri de foarte multi doctori ce mi-au inchis usa in fata .

Pana cand am mers si i-am prezentat cazul si Domnului .Prof.Al.Vlad.Ciurea ce mi-a spus ca este riscanta aceasta operatie dar cu toate acestea el s-a incumetat sa imi opereze pruncul in varsta de doar trei luni.

Plina de emotii am asteptat ca aceasta operatie sa i-a sfarsit.La iesirea din sala de operatii nu stiam ce sa cred si speram ca domnul profesor va realiza o operatie reusita

Nu stiu de ce m-am putut indoi de profesionalismul si de competenta domnului profesor fiindca dupa operatie am reusit sa imi strang copilul in brate si l-am putut vedea fara acea malformatie urata.Asadar domnul profesor s-a dovedit a fi un inger al copilului meu.

De ce il consider un inger fiindca acel copil de la acea interventie chirurgicala s-a bucurat de o viata absolut normala ba dimpotriva acea problema ce a avut-o nu i-a afectat intelectul sau locomotia.

Dupa 12 ani m-am intors la domnul profesor ,copilul avea o tumora urata si hidrocefalie.Exact ca si data trecuta domnul Profesor Ciurea s-a dovedit din nou a fii ingerul videcator al copilului meu ,impreuna cu echipa dumnealui salvandu-mi copilul si acum.

Operatia de tumora a fost o operatie foarte dificila ce a durat 7 ore.Copilul avea o vascularizare puternica si am fost avertizata ca in timpul operatiei el poate face hemoragie interna..

Asa cum se anticipase hemoragia a pornit in timpul operatiei dar domnul Profesor Ciurea impreuna cu domnul Doctor .Talianu Dacian cu profesionalism si credinta in Dumnezeu au reusit ,si-au oprit hemoragia ,salvandu-mi copilul.

Spun cu credinta in Dumnezeu deoarece pe langa faptul ca este un foarte bun profesionist domnul Prof.Ciurea .are si multa credinta in Dumnezeu..Cand a iesit din sala de operatie era obosit si plin de sudoare ,eu i-am multumit si i-am spus ca este un ,,Dumnezeu" pentru copilul meu si il voi cita pe Domnul profesor la raspunsul care mi l-a dat ,,Dumnezeu este unul singur,fac si eu tot ce pot dar nu sunt Dumnezeu" .

Dupa operatie copilul si-a revenit repede ,nu a stat la terapie intensiva decat pana a doua zi .

Datorita domnului Prof.Alexandru.Vl.Ciurea copilul mi-a fost salvat din nou..Avem tei ani de la operatie si copilul este bine .Situatia scolara fiind buna ,el se poate acum bucura de o viata normala.Toate meritele le datorez Domnului Prof.Ciurea si echipei sale.

Asemenea oameni ar trebui respectati iar acest mare geniu al neoruchirurgiei ar trebui clonat o asemenea capacitate se naste o data la 1000 de ani

Va multumesc din tot sufletul si ma rog pentru sanatatea dumneavoastra ca sa puteti salva pe toti copiii.

D-LUI PROF. DR. CIUREA VLAD ALEXANDRU

2010-11-15T14:24:00.001+02:00

Domnule Profesor,

Cred ca stiti cine va transmite aceste "randuri" virtuale. Sunt fosta dvs. pacienta de acum...34 de ani, ing. Daniela Cucu, din Ploiesti, SANATOASA TUN, CU O STARE DE SANATATE EXCEPTIONALA. Va anuntam, in ultimul e-mail, ca am devenit somera, din pacate. Data fiind aceasta situatie, deloc placuta pentru mine, am apelat la "varianta de rezerva", ca sa spun asa si, profitand si de faptul ca, acum doi ani, am absolvit si o scoala postliceala de asistent de farmacie, saptamana trecuta, am participat la un examen, pentru ocuparea unui post de asistent de farmacie, in spitalul de boli infectioase din PLoiesti, concurs pe care l-am luat si in urma caruia, mi-am inceput lucrul, la noul loc de munca. Sunt incantata de noul loc de munca, de contactul pe care il am , prin natura profesiei, cu OAMENII CU HALATE ALBE. In cateva zile de lucru (lucrez de circa 5 zile), am reusit sa decopar caracterul desavarsit al oamenilor in halate albe, oameni care au invatat enorm, pentru a deveni medici. Sunt niste oameni deosebiti. M-au primit in randul lor, cu o caldura nespusa, m-au incurajat si mi-au urat succes.

Cand ii vad, parca il vad pe "nenea doctor care mi-a vindecat buba la cap", singurul medic pe care il cunosc foarte bine si cu care pastrez o legatura de suflet, ca legatura intre o mama si pruncul sau, care i-a supt la san, cand a fost mic.

Se pare ca si cariera mea, se datoreaza tot dvs., la fel ca viata. E si normal, pentru ca daca nu eram sanatoasa (daca existau probleme de sanatate), nu puteam ajunge unde sunt acum.

Sincer, nu stiu daca pot exprima in cuvinte, ceea ce simt fata de dvs. si nu cred ca voi putea vreodata si asta deoarece, cand ma aflu in preajma dvs., tremur de emotie, dar iata ca si atunci cand comunic cu dvs. pe Internet, emotiile sunt foarte puternice. Pentru mine, sunteti ca si PARINTELE MEU, deoarece datorita dvs., am crescut si m-am dezvoltat absolut normal si am ajuns un om in toata puterea cuvantului, din toate punctele de vedere. Pe masura ce timpul trece, constat ca distanta dintre noi (cea virtuala, datorata respectului enorm pe care vi-l port, precum si timpului scurs de la clipa cand ne-am cunoscut) , se micsoreaza tot mai mult, iar ceea ce simt fata de parintii mei, simt si fata de dvs.: UN RESPECT DEOSEBIT, O RECUNOASTERE PROFUNDA A EFORTULUI DEOSEBIT DEPUS, PENTRU CA EU SA AJUNG UNDE SUNT ACUM. NU pot sa descriu in cuvinte, aceste sentimente pe care le nutresc fata de dvs. Cred ca singurul cuvant pe care il mai pot rosti acum, este un sincer MULTUMESC, PENTRU CA TRAIESC!

Ce repede mai trece timpul asta! Va imaginati vreodata ca, peste ani, copila de 1 an si 8 luni, din anul 1976, va va trimite e-mailuri, la varsta de 36 de ani, ca sa va multumeasca pentru ca este perfect sanatoasa? Eu nu cred ca va imaginati asa ceva. Figura fermecatoare si impunatoare a tanarului domn prof. dr. Ciurea, in varsta de 40 de ani (ma refer la varsta pe care o aveati cand veneam la primele controale, la dvs.) m-a fascinat de mica si am ramas cu ea in memorie, iar acum, cand comunic cu dvs., parca il am in fata mea, pe tanarul prof. dr. Ciurea! Am ramas indragostita de acea figura, de mica, iar pe masura ce timpul a trecut, mi-am dat seama ca, fara voia mea, am fost fascinata de TANARUL DOMN. PROF. DR. CIUREA (atunci), acum, INTELEPTUL PROF. DR. CIUREA, cu parul inspicat de intelepciunea varstei.

MULTA SANATATE, VA DORESC SI SUCCES DEPLIN IN CARIERA DVS. !

Cu stima si consideratie,
Daniela Cucu - Ploiesti
36 de ani
(la 34 de ani, de la "eveniment")

Pacientii Multumesc: Alexandru Besliu

2010-10-24T12:43:00.001+03:00

Mulţumesc Domnului Prof. Dr. Msc Alexandru Vlad Ciurea pentru că mă simt bine şi mi-am reluat activitatea

În dimineaţa zilei de 26.IV.2010, când mă pregăteam să plec la serviciu, mi-am pierdut cunoştinţa pentru câteva minute şi am prezentat o cădere în baie. Mi-am revenit destul de repede după această cădere şi am reuşit să chem soţia să mă ajute. Am prezentat în continuare dureri puternice de cap şi imposibilitatea de a sta în picioare. Soţia a apelat de urgenţă 112 şi am ajuns la Spitalul de Urgenţă din Dr. Tr- Severin unde am fost consultat de doctorul neurolog şi mi s-a efectuat imediat examen CT, examen care a evidenţiat un anevrism rupt la nivelul arterei comunicante anterioare. În aceeaşi zi am fost trimis de urgenţă la Bucureşti la Spitalul Obregia unde am fost internat timp de 3 zile şi am primit tratament perfuzabil. În toată această perioadă starea mea s-a agravat, am devenit agitat, nervos şi prezentând accentuarea durerilor de cap. Aici am auzit vorbindu-se de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea pe care îl lăudau mulţi pacienţi. La cereare mea şi a soţiei m-am transferat la Spitatul Bagdasar Arsenie unde am fost preluat, supravegheat şi tratat de urgenţă de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea şi echipa domniei sale. Am fost operat în data de 30.IV.2010, intervenţia chirurgicală a durat aproape 9 ore, sfârşindu-se cu succes pentru mine, dar şi pentru Domnul Profesor. Am rămas apoi internat în această clinică timp de 18 zile, perioadă în care am fost permanent monitorizat cu adevărat profesionalism.

M-am externat cu stare generală bună, fără dureri, dar a umat o perioadă cu stări de confuzie şi uneori agitaţie. Am mers şi merg în continuare la toate controalele periodice la care am fost chemat de Domnul Profesor. Acum pot să spun că după o perioadă destul de mică de timp mă simt puternic şi apt să imi exercit munca mea de zi cu zi.

Pentru mine, soţia şi fiica mea, Domnul Prof. Dr. A.V. Ciurea reprezintă un adevărat Dumnezeu! Ii mulţumesc din suflet pentru că mi-a redat viaţa.

Cu respect şi recunoştinţă,
Alexandru Beşliu 47 ani
Dr. Tr-Severin

George Gershwin - geniu muzical sau patologie tumorala?

2010-10-24T12:32:00.003+03:00

Intreaga America dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost zguduita de disparitia prematura a unuia dintre cei mai cunoscuti compozitori americani.

Evolutia sa de pe scena mondiala au reprezentat o „cometa” pe constelatia mondiala a muzicologiei de la inceputul secolului XX. A fost unul dintre cei mai apreciati compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Stilul sau componistic a devenit repede popular pe Broadway. Acesta reuneste elementele de jazz simfonic cu muzica uşoară, astfel muzica lui George Gershwin a fost bine primita atât in teatrele muzicale de pe Broadway, Hollywood cât şi pentru sălile de concert clasic. Melodiile sale au fost interpretate de cei mai cunoscuţi instrumentişti şi cântăreţi americani de-a lungul timpului de exemplu: Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock şi mulţi alţii. Afectiunea pe care a avut-o, de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii cand pareza brahiala stanga i-a afectat capacitatea de a canta la pian nu se face simtita cu nimic in compozitiile sale din ultimii ani ai vietii, ba mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.

Jacob Gershowitz, adevaratul nume al lui George Gershwin s-a născut la 26 septembrie 1898 într-o familie de evrei ruşi imigraţi în Statele Unite. În 1910, părinţii cumpără un pian pentru fratele său mai mare, Israel (Ira). Brusc, Jacob pune stăpânire pe pian, cântând "după ureche" şi debordand de un talent muzical deosebit. Începe să ia lecţii de la diverşi muzicieni, până când a fost prezentat cunoscutului pedagog in muzicologie, Charles Hambitzer, care îl învaţă tehnica de execuţie convenţională. Acesta îi face cunoscuţi marii maeştrii muzicii europene şi-l încurajazează să frecventeze concertele de muzică clasică. În acelaşi timp, ia lecţii de compoziţie cu compozitorul Rubin Goldmark. În 1916, prima compoziţie a lui George Gerscchwin, "Rialto Ripples", înregistrează un oarecare succes comercial.Doi ani mai târziu, cunoaşte primul succes răsunător cu cântecul "Swanee", scris pentru musical-ul The Capitol Revue şi interpretat de Al Jolson.

In urma acestui succes, compozitorul primeşte un contract din partea editorilor muzicali "Harms Publishers", specializaţi în musicaluri, pentru 35 USD pe săptămână. Adoptă pseudonimul George Gershwin, la fel ca şi fratele său Israel, care devine Ira Gershwin.

În 1920, directorul de orchestră Paul Whiteman le comandă lui si fratelui sau o bucată instrumentală pentru formaţia sa. Rezultatul a fost celebra "Rhapsody in blue", o compoziţie pentru pian şi orchestră, care este executată în primă audiţie la 12 februarie 1924 în Aeolian Hall din New York cu un succes enorm. Acesta reprezinta un moment de exceptie in lumea muzicala, si face ca talentul deosebit al lui George Gershwin sa fie unanim recunoscut pe plan international.

Între timp, compozitorul începe o colaborare excelenta cu fratele său Ira, care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comună este comedia muzicală "Lady Be Good" (1924). Partitura cuprindea, printre altele, două cântece, care devin rapid cunoscute şi interpretate în lumea întreagă: "Fascinanting Rhythm" şi ""The Man I Love".Urmează spectacolele muzicale "Oh,Kay", "Treasure Girl", "Funny Face" şi "Strike Up The Band" (cu celebra melodie "I've Got A Crush On You").În 1928, George si Ira Gershwin fac o călătorie la Paris, care constituie pentru George sursa de inspiraţie pentru fantezia orchestrală "An American in Paris". Anul urmator 1929 a fost anul marii recesiuni economic care s-a resimtit şi în lumea spectacolelor, afectandu-i inclusiv pe fratii Gerschwin.

Cu toate acestea eicontinuă să lucreze, montând pe Broadway spectacolele de musicals, "Girl Crazy" (1930) ce conţine faimoasele melodii "I Got Rhythm" şi "Embraceable You", şi "Of Thee I Sing", Aceasta este prima sa comedie muzicală pentru care în 1931 primeste "Premiul Pulitzer".În anul 1933, George şi Ira încep să lucreze la un proiect îndrăzneţ: punerea în scenă sub forma unei opere muzicale populare (opera folk) a povestirei "Porgy and Bess" de Dubose Heyward, ce surprinde aspecte din viaţa populaţiei afro-americane. Pentru partitură compun arii devenite mai târziu melodii de mare popularitate: "Summertime", "I Got Plenty of Nothing", "It Ain't Necessarily So".

Opera lui George si a lui Ira Gershwin este reprezentată în premieră la 30 septembrie 1935 în Boston, fiind salutată de public la sfârşit cu 15 minute de aplauze.

Începând cu anul 1936, George Gershwin se dedică în special muzicii de filme şi se mută la Hollywood. Obţine un contract pentru compunerea coloanei sonore la filmul "The Magnificent Adventure" cu Ginger Rogers şi Fred Astaire.

In timp ce lucra la partitura pentru filmul "The Goldwyn Follies", George Gershwin, care suferea de câtva timp de dureri de cap, face o criză de pierderea cunoştinţei, cu durata de 20 de secunde in timp ce interpreta la Los Angeles concertul in la major pentru pian, acesta insa nu a fost observat de public. George Gershwin i-a relatat psihiatrului sau ca acest episod a fost precedat de crize uncinate clasice manifestate prin mirosul neplacut de cauciuc ars. Crizele s-au repetat de cateva ori in lunile urmatoare, iar la inceputul lui 1937 a inceput sa acuze o cefalee extrem de puternica . Crizele uncinate au continuat sa apara, fie in timp ce canta la pian sau in timpul efortului. La inceputul lui 1937 cefaleea s-a agravat fiind insotita de greata, varsaturi, ameteli si haluciantii olfactive insotite de un deficit motor brahial stang si tulburari de coordonare, pentru care a fost internat in Clinica Universitara Los Angeles, de unde s-a externat cu diagnosticul de „isterie”. Simptomatologia insa s-a agravat progresiv cu hipoosmie , agitatie, migrena persistenta si crize partiale complexe. Consecutiv acestor crize George Gerschwin observa ca nu mai poate canta la pian datorita parezei brahiale stangi. Pe 9 iulie a fost gasit inconstient acasa si internat din nou. si se diagnosticheaza o tumora cerebrala de emisfer cerebral drept, ce produce apraxie. A fost examinat de doctorul Carl Rand care a notat ca nu raspundea la stimuli algici, avea anizocorie, si lipsa miscarilor voluntare. Pe 10 iulie 1937 starea lui s-a deteriorat si mai mult si a fost contactat Prof. dr. Harvey Cushing care a indicat efectuarea unei ventriculografii, la care s-a demonstrat angajarea transtentoriala determinata de o tumora giganta de emisfer cerebral drept. Datorita agravarii bruste a starii generale s-a intervenit chirurgical de urgenta pe 11 iulie 1937 si s-a evacuat o tumora chistica, s-a coagulat peretele chistului, dupa care s-a inchis dura mater, interventia realizata de dr. Naftzinger fiind de 5 ore. Starea clinica a pacientului s-a agravat postoperator si pacientul a murit la 5 ore postoperator. Leziunea a fost descrisa de patologi ca spongioblastom multiform, echivalentul glioblastomului multiform, de astazi. Ulterior prin reanalizarea materialului histopatologic, s-a propus diagnosticul de astrocitom pilocitic. Crizele uncinate si crizele de absenta, cefaleea si deteriorarea neurologica erau semne clinice sugestive pentru o hernie uncala transtentoriala.

Pe parcursul evolutiei bolii productivitatea sa muzicala a fost foarte mare. In perioada cand au aparut migrenele inregistrandu-se chiar un varf al creativitatii. In acelasi timp insa devenise apatic, indiferent iar simtomatologia sa afectiva a fost interpretata gresit ca un protest la lumea care il inconjoara. Activitatea muzicala i-a fost afectata doar cu 4 zile inainte de deces, nemaiputandu-si coordona miscarile pentru a canta la pian.

Doar faptul ca tumora a fost localizata in emisferul nondominant explica performanta sa muzicologica deteriorarea neurologica datorata tumorii cerebrale temporale drepte instalandu-se brusc in ultimele zile ale vietii .

Afectiunea pe care a avut-o , de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii, cand pareza i-a afectat capacitatea de a canta la pian, nu se face simtita cu nimic in compozitiile din ultimii ani ai vietii sale, ba chiar mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.

Autori:
Prof Dr MSc Alexandru Vlad Ciurea
Dr Andrei Giovani

Sectia I Neurochirurgie,
Spital Clinic de Urgenta „Bagdasar Arseni”, Bucuresti

Publicat in:
Viata Medicala
Nr 34 – 35, 27 august 2010

Pacientii Multumesc: Sergiu Aldea

2010-09-09T14:13:00.000+03:00

Buna ziua

Ma numesc Sergiu Aldea, am 28 de ani si traiesc datorita Domnului Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea.

In august 1997, dupa o perioada de cateva zile de cefalee pronuntata insotita de varsaturi si in urma unor investigatii medicale (Electro-encefalograma, radiografii, analize sange etc) am primit o trimitere catre Spitalul Gheorghe Marinescu la Dl Doctor Popescu – Tismana. La analizarea CT cranian, acesta a observat un chist in partea posterioara a creierului si l-a contactat telefonic pe Dl Profesor Doctor A.V. Ciurea cu care a discutat cazul ajungand la concluzia transferului meu catre sectia de Neurochirurgie I din spitalul Bagdasar - Arseni. Dupa consultarea de catre Dl Profesor, diagnosticul a fost: Proces expansiv intracranian de fosa craniana posterioara (Tumora chistica de vermis si ventricul IV (astrocitom pilocitic)). Hidrocefalie interna secundara.

Am trecut prin doua operatii – 28.08.1997 – drenaj ventriculo-peritoneal unishunt, respectiv 1.09.1997 – ablatie totala sub microscop a astrocitomului.

Stare la externare: in curs de vindecare chirurgicala.

De atunci am dus o viata absolut normala. Sunt licentiat in economie (ASE Finante-Banci, 2004), angajat inca de la terminarea facultatii si incerc sa patrez un echilibru stabil intre viata sedentara de birou, activitatile sportive si odihna.

Am revenit in clinica de Neurochirurgie I in septembrie 2010 pentru suprimarea drenajului ventriculo-peritoneal unishunt (3.09.2010) si acum am avut ocazia sa ii multumesc personal Domnului Profesor Doctor A. V. Ciurea pentru ca mi-a salvat viata.

In urma cu 13 ani poate eram prea tanar pentru a intelege gravitatea situatiei si seriozitatea interventiilor chirurgicale prin care am trecut. In cursul anilor, am realizat ca fara interventia acestui mare OM si DOCTOR nu as fi avut o noua sansa la viata. Va multumesc!

Cu respect

Sergiu Aldea

Bucuresti

Astăzi e ziua ta: Alexandru Ciurea

2010-08-30T16:55:00.002+03:00

Neurochirurgia este o treabă atât de fină, încât numai cei cu har de la Dumnezeu pot face aşa ceva. E nevoie de aparatură modernă, dar şi de un adevărat geniu pentru astfel de intervenţii chirurgicale. Prof. dr Alexandru Vladimir Ciurea, şeful Clinicii de la Spitalul de Urgenţă şi Neurochirurgie Bagdasar - Arseni din Capitală, şi-a serbat ieri ziua de naştere, iar astăzi este omagiat cu ocazia Sf. Alexandru.

"Să învăţăm ce înseamnă respectul"
"Sistemul de sănătate din România este deficitar încă din perioada ceauşistă, cu multiple probleme de susţinere financiară şi de motivare a întregului personal medico-sanitar. Carenţele multiple legate de locaţie, infrastructură, comunicare, aparate de înaltă tehnologie nefolosite sau fără service, acordare de prim ajutor multidisciplinar, lipsa unei consultanţe interdisciplinare la nivel de medic primar, pregătire la parametrii UE etc. Nu în ultima guvernare s-a degradat sistemul de sănătate. Acesta este în prăbuşire treptată de peste 30 de ani (amintiţi-vă de infecţiile cu HIV la copii nevinovaţi în perioada ceauşistă).

Cel mai fericit moment pe care l-am trăit în ultimul an este apariţia Tratatului de Neurochirurgie, Vol. I, la Editura Medicală, iunie 2010, redactat personal.

Am primit foarte multe mulţu-miri şi cuvinte frumoase din partea multor pacienţi. Îmi permit să vă dau această adresă de blog pentru a citi câteva scrisori ale acestor oameni minunaţi: http://about-brain.blogspot.com.

Cele mai dure cuvinte pe care mi le-am spus au fost atunci când nu am reuşit să fac mai multe pentru anumiţi pacienţi pe care i-am avut sub tratament, cu toate că în acele cazuri am fost depăşit de gravitatea şi complexitatea lor. În fiecare zi încep activitatea la ora 7:00 şi lucrez în spital cel puţin 10 ore pe zi: activitate clinică, operatorie şi ştiinţifică.
Pentru viitor există multiple posibilităţi de lucru la stat şi mai ales în mediu privat.

Cred că ar trebui să învăţăm ce înseamnă respectul faţă de semenii noştri şi de autorităţi, un comportament cât mai civilizat şi, de asemenea, o confidenţialitate cât mai mare a vieţii private a fiecăruia dintre noi, desigur şi o asumare totală a responsabilităţilor.

Cele mai frumoase momente pe care le-am trăit în spital au fost când am primit titlul de Doctor în Ştiinţe Medicale în 1974, titlul de Medic Primar în Neurochirurgie în 1980 şi titlul de Profesor Universitar în Neurochirurgie în 1999. De asemenea, îmi permit să vă spun că vineri, 27.08.2010, am realizat o operaţie cu totul deosebită, abordul unei tumori de arie pineală (adică în mijlocul creierului), cu exereză totală. Operaţia a ieşit perfect şi pacienta este în condiţii foarte bune.

Pe plan extern, un moment memorabil a fost acela în care am avut onoarea să fiu ales ca vicepreşedinte al World Federation of Neurosurgical Societies (Federaţia Mondială a Societăţilor de Neurochirurgie) în 2004, dar şi întâlnirea cu Excelenţa sa Regele Abdulah al II-lea al Regatului Hasemit al Iordaniei în anul 2008."

Astăzi e ziua ta: Alexandru Ciurea
Articol publicat in Jurnalul.ro

Povestea Mea: Constantin Andreea Mădălina

2010-08-25T12:35:00.000+03:00

Mă numesc Constantin Andreea Mădălina.

Eram un copil mic de doar 3 ani, în creştere. Din câte am auzit de la părinţi, în această perioadă am căzut la joacă şi m-am lovit la cap. Am plâns cum plâng toţi copiii, după care mi-a trecut. Nimeni nu avea de unde să ştie ce probleme aveau să apară mai târziu. Am început să nu mai am poftă de mâncare, să slăbesc mult, mi s-a schimbat mersul, aveam dureri de cap mai ales noaptea. Deci, în timp ce eu trebuia să cresc şi să mă dezvolt precum toţi copiii normali, eu zăceam şi nu progresam. Părinţii m-au dus pe unde au ştiut, prin spitale, am făcut tot felul de analize medicale şi toate arătau că sunt bine ca şi cum eram perfect sănătoasă.

Dumnezeu mi-a ajutat şi am ajuns pe mâna unor medici foarte buni care, îndrumaţi de domnul profesor A.V.Ciurea de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti, mi-au depistat o tumoră pe creierul mic. Bineînţeles că de acolo nu am mai plecat acasă bolnavă. Perioada aceasta de boală, până am ajuns la spitalul din Bucureşti a durat aproximativ 3 ani. Am fost internată împreună cu mama mea timp de o lună de zile. În această perioadă mi s-au făcut analize şi am fost pregatită psihic şi fizic, deoarece corpul meu era foarte slăbit ca să suporte cele două intervenţii chirurgicale care au urmat. Nici nu vreau să mă gândesc cum a fost. Nu mai spun de perioada de recuperare care a urmat până la externare, Din zi în zi însă, îmi reveneam, mă simţeam tot mai bine, şi eram conştientă că o să mă vindec. Bineînţeles că eu nici nu îmi dădeam seama prin ce am trecut.

Tratamentul personalului din spital a fost deosebit, mai ales că ziua în care am împlinit 6 ani am sărbătorit-o acolo. Am fost iubită şi felicitată de toată lumea pentru că am fost tare şi am trecut cu bine peste greul care mă apăsa.

Periodic mă prezint la control la domnul profesor doctor A.V.Ciurea şi la medicii care m-au operat şi m-au vindecat de boala care am avut-o. Mulţumită lor şi bunului Dumnezeu, până acum şi mai mult ca sigur şi pe viitor, totul este bine.

Acum mă apropii de vârsta de 12 ani, sunt elevă în clasa a V-a, învăţ şi mă simt foarte bine datorită acestor adevăraţi oameni pe care îi iubesc. Le mulţumesc din suflet şi le rămân recunoscătoare pe veci, căci dumnealor mi-au redat viaţa şi fericirea de a fii copil.

Povestea merge mai departe.....

Constantin Andreea Mădălina

Pacientii mutumesc: Stefanica Simona

2010-08-16T18:21:00.001+03:00

In ziua de 19 aprilie 2009 in urma unui accident de circulatie foarte grav am fost dusa cu salvarea la spitalul de neurochirurgie Iasi,unde mi-a fost pus diagnosticul,Traumatism Cranio-Cerebral.Eu din momentul accidentului am ajuns in stare de coma.Cu ajutorul lui Dumnezeu am fost transferata in seara urmatoare la spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni Bucuresti,insotita de parintii eu fiind in stare de coma. La Bucuresti am fost transportata cu salvarea Smurd. La acest spital s-a ocupat de mine dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea. Datorita profesionalismului domnului profesor si al intregului colectiv pe care il conduce,din primul moment mi s-au facut analize:RMN,EEG,Tomografia computerizata
a capului,Radiografie,EKG,analize ale sangelui.

In urma acestor analize Domnul Profesor mi-a recomandat tratamentul in urma caruia in
a 5-a zi am inceput sa imi revin dim coma. Dupa 7 zile de internare la terapie intensiva unde am fost supravegheata indeaproape de Dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea am fost transferata pe sectie.Aici am fost monitorizata in continuare de Dl.Profesor inca 7 zile.

In urma tratamentului prescris de Dl.Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea mi-am revenit complet din coma si am inceput sa invat sa vorbesc,sa merg,intocmai ca un copil mic. La recomandarea Dl.Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea am fost transferata la Centrul Medical Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru copii Dct.Nicolae Robanescu.

Acum dupa un an de zile ma simt mult mai bine datorita Dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea caruia impreuna cu parintii ii multumim ca ne-a redat zambetul pe fata,bucuria de a trai si ne-a invatat ce inseamna iubirea si devotamentul pentru oameni.

Ii dorim o viata lunga,sanatate si puterea de a ajuta cat mai multi oameni care au sau vor avea nevoie in momentele de cumpana ale vietii.

Pentru mine Dl. Prof. Doctor Alexandru Vald Ciurea a fost si este un inger trimis de Dumnezeu.

Pacientii Multumesc: edem cerebral si pulmonar-Adrian Sandu

2010-07-23T15:49:00.000+03:00

Numele pacientului este Adrian Sandu, din Focsani,cu diagnostic final: abces cerebral, si pneomonie. A inceput cu convulsii pe partea dreapta a mainii si piciorului drept, precum si a muschilor toracici din partea dreapta; a fost preluat de ambulanta din Focsani, acestea au incetat dupa ce a fost perfuzat. Aceste convulsii au revenit, dar de intensitate mai redusa, dupa 2 zile, cand i s-a facut si o radiografie la plamani, deoarece acuza o durere in spate, pe partea dreapta, in urma careia ni s-a spus ca este vorba de o punga de lichid la plamani. Piciorul si mana dreapta le coordona destul de greu, iar in urma unui examen neurologic, ni s-a spus ca este totul in regula. In perioada de o saptamana de internare in spital la Focsani, timp in care i-a fost administrat antibiotic prin perfuzie, din 6 in 6 ore, nu a suferit nici o modificare medicala. Dupa aceasta saptamna, a fost transferat in Bucuresti, la sectia de neurologie a spitalului Bagdasar-Arseni. In urma mai multor analize: tomografie, RMN, PET, analize de sange, i s-a pus diagnsticul de abces cerebral, si s-a facut o biopsie pe partea stanga a creierului. In ziua urmatoare a biopsiei, a fost transferat la spitalul Victor Babes, sectia de infectioase, unde a fost tratat cu antibiotice, timp de o luna. Pacientul arata vizibil mai bine, in sensul ca isi misca mana dreapta si piciorul cu mai multa flexibilitate, si mai natural, incepand cu a 3-a zi de tratament in Victor Babes. In perioada de o luna, cat a fost spitalizat la infectioase, au mai aparut: zgomot in ureche, limba incarcata, miros mai puternic al urinei, acestea fiind din cauza antibioticelor administrate.In urma tratamentului cu antibiotic, plamanul drept se vedea din ce in ce mai mult la radiografie, iar abcesul cerebral se calcifia, pierzand din dimensiune-s-a vazut la RMN.

Inainte de aceasta perioada, pacientul tusea, fuma cam un pachet de tigari pe zi, manca odata in zi, seara, cat pentru toata ziua. In afara de tuse cu expectoratie, mai simtea o durere in partea dreapta spate, si avea senzatie de frig.

Multumiri: Dl. Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea
Dl. Adrian Iliescu Neurochirurg
Dl. Felix Mircea Brehar Neurochirurg
Dr. Simion Valentina Cipriana

Pacientii Multumesc: Cristina Maria

2010-07-23T15:48:00.000+03:00

Mii de multumiri domnului Profesor Doctor A.V.CIUREA.

Ma numesc Stuparu Cristina Maria, am 26 de ani si sunt din Rm.Valcea.

In urma cu patru luni m-am prezentat la medicul oftalmolog, acuzand tulburari de vedere la ochiul drept.

Medicul oftalmolog mi-a prescris vitamine spunandu-mi ca ochiul este obosit, dar, dupa o luna am acuzat dureri de cap, ameteli si varsaturi.

M-am prezentat la medicul neurolog care mi-a recomandat C.T. si am fost diagnosticata cu chist temporo-parietal stang.

Medicul neurochirurg de la Rm.Valcea mi-a dat bilet de trimitere catre Domnul Profesor Doctor A.V.CIUREA de la Spitalul Clinic ,,Bagdasar-Arseni".

Domnul Profesor Doctor A.V.CIUREA mi-a recomandat un alt C.T.CEREBRAL.

Rezultatul C.T-ului a fost: LEZIUNE CHISTICA ADIACENTA VL STG,CU CONTINUT FLUID,DE DIMENSIUNI 6,5/5,5/5 CM CE DEPLASEAZA CU 1 CM LINIA MEDIANA.

In data de 17.06.2010 s-a intervenit chirurgical si s-a practicat evacuarea continutului lichidian al chistului si rezectia cvazitotala a formatiunii solide sub magnificatie cu mo.

Starea la externare: vindecat chirurgical.

Ciornei Mariana

2010-07-16T11:57:00.003+03:00

Numele meu este Ciornei Bogdan si va transmit aceasta scrisoare in semn de recunostinta pentru colectivul condus de Domnul Doctor A.V. Ciurea. Doresc pe aceasta cale sa multumesc intregii echipe conduse de D-nul Doctor, pentru amabilitatea si profesionalismul de care au dat dovada in modul cum a fost tratata mama mea in data de 31 mai 2010 cand am ajuns la Spitalul Clinic de Urgenta „Bagdasar-Arseni’’.

In dupa masa zilei de 29 mai 2010 mama mea Ciornei Mariana s-a simtit foarte rau avand dureri de cap si de ceafa ingrozitoare. Am apelat de serviciul de urgenta 112 si am primit o ambulanta. Medicul de pe ambulanta i-a gasit o tensiune ridicata si i-a administrat niste pastile dandu-ne ca sfat ca ar fi bine pentru ea la acel moment putina odihna. Dupa 2-3 ore de somn am observat ca starea ei era din ce in ce mai grava incepand sa delireze, sa nu mai poate sa isi controleze actiunile si nereusind sa vorbeasca clar si rational.

In acel moment am apelat o a doua salvare. Echipa de pe ambulanta foarte pregatiti si-au dat seama de starea foarte grava in care se afla mama mea, au transportat-o de urgenta la Spitalul de Urgenta Floreasca in care dupa cateva teste si analize a fost diagnosticata cu anevrism cerebral fiind de asemenea informati ca este o urgenta care trebuie operata.

Dupa 2 zile petrecute de mama mea in Spitalul Floreasca la Terapie Intensiva am primit o recomandare de la Medicul Primar Horia Moraru de a o transfera in Spitalul de Urgenta „Bagdasar-Arseni”cu acceptul D-nului Doctor A.V. Ciurea.

In dupa masa zilei de 31 mai 2010 mama mea a fost transferata in Spitalul „Bagdasar-Arseni” in care am fost informati ca operatie este o prioritate dar fiindca mama se afla la menstruatie nu se poate interveni chirugical si ca pana la interventie sa fie tinuta sub supraveghere si pe anumite pastile.

Pe data de 4 iunie 2010 a intrat in sala de operatie fiind inainte pusi la curent de toate riscurile si de sansele de reusita a operatiei. Operatie a fost un real succes, mama mea a fost scapata de orice pericol tinuta in continuare sub supraveghere la Terapie Intensiva.Cuvintele spuse de D-nul Doctor A.V. Ciurea „este un miracol ca inca mai respira”, nu voi uita niciodata aceste cuvinte.

Pe data de 13 iunie 2010 a iesit de la Terapie Intensiva ca pe data de 18 iunie sa o externeze doarece starea ei de sanatate se inbunatatise considerabil si putea continua recuperarea acasa urmand un anumit regim si tratament.

In ziua de astazi 06 iulie 2010 scriind aceste randuri pot spune in numele familie ca suntem foarte fericiti de cum a evoluat mama mea de la operatie si se vede ca e pe drumul cel bun, sper o recuperare completa si pe aceasta calea vreau sa ii multumesc inca o data D-ul Doctor A.V. Ciurea si echipei sale de neurochirurgi pentru efortul depus.

Dr. Valentin Vasile Murariu - Viata Mea

2010-07-16T11:56:00.001+03:00

Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, este fara nici o exagerare un brand, o marca pentru medicina romaneasca, o stea pentru Spitalul Clinic de Urgenta ”Dr. Bagdasar-Arseni ” , Medic Sef al celebrei sectii Neurochirurgie I, care este o „ noua maternitate ” pentru o serie de bolnavi care renasc aici, in urma unor afectiuni capatate in timpul vietii, dar si urma accidentelor de circulatie ori de munca.

Profesorul Ciurea si echipa sa au reusit sa treaca dincolo de limite cand extirpa tumori de pe creier, fiind in neurochirurgia romaneasca permanent campioni. Prin mainile sale au trecut sute de oameni care si-au recapatat dreptul la viata. Printre acestia, ma numar si eu, care am descoperit in plina sanatate aparenta, instalarea in timp a unui proces expansiv intracranian temporo-parietal stang cu dimensiunile 64/60/42 mm .

Am realizat faptul ca trebuie sa fiu operat cat mai curand posibil. Stiam ca Prof. Dr. Ciurea este renumitul chirurg care opereaza pe creier cu rezultate bune si foarte bune, in functie de gravitatea afectiunilor, ca activitatea o desfasoara mai mult in sala de operatii. M-am adresat acestuia. Ca urmare, Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea a intervenit chirurgical pe data de 02. 02. 2010, facand in 9 ore craniotomie pterionala stanga si ablatia microchirurgicala in totalitate a PEIC temporo-parietal stang. Rezultatul anatomo-patologic a fost de Meningiom meningotelial. Evolutia a fost foarte buna, astfel ca pe data de 01. 04. 2010 mi-am reluat activitatea de medic la spitalul la care lucrez si acum.

Multi bolnavi cu bani considera ca in Romania nu sunt medici buni si pleaca peste granita sa fie operati sau tratati cu multe zeci de mii de euro, printre care si Presedintele Romaniei, dl. Traian Basescu, care a afirmat ca medicii romani nu sunt bine pregatiti. ERONAT ! Medicii romani sunt bine si foarte bine pregatiti, dar nu sunt ajutati sa aiba ce le trebuie. Obtin rezultate remarcabile prin talentul lor de chirurgi si ajutati de medicatia cumparata de bolnavi, intrucat la dispozitie in spitale nu au ajutorul necesar pe care alte tari il au cu prisosinta: medicamentele.

In perioada internarii mele, am vazut cum zilnic Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la orele 7 pana la orele 16-17 este in sectie, la patul bolnavului operat, in sala de operatii, unde zilnic opereaza sau, cand se aduc urgente, indiferent de ora. Starea postoperatorie in care sunt eu si multi altii ca mine, care pleaca dupa ce „ viziteaza ” Sectia Neurocghirurgie I si trec prin mainile celebrului neurochirurg si a echipei sale de adevarati profesionisti, este foarte buna.

Imi exprim multumirile si toata consideratia pentru Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, care m-a redat vietii. Va doresc multa sanatate pentru a da fericire si viata multor oameni care va vor solicita la momentele de cumpana din viata lor.

Cu deosebit respect si stima,
Dr. Valentin Vasile Murariu, Medic Primar Şef Sectie O.R.L
Spitalul Militar de Urgenţă "Dr. Alexandru Popescu" Focşani.

Pacientii multumesc: Anghel Stefan

2010-06-14T17:50:00.001+03:00

1 Mai 2010 o zi ca oricare alta, pana seara la ora 22,cand sotului meu i s-a facut rau. Am chemat ambulanta,iar la ora 11 eram la urgenta spitalului jud. Constanta.Dupa cateva investigatii medicii, de comun acord,l-au transferat pe 2 mai la Bucuresti,la spitalul Bagdasar-Arseni, la sectia de neurochirurgie ,condusa de prof dr Alexandru Vlad Ciurea, unde i s-a oferit a doua sansa la viata. Dupa alte multe investigatii,prof Ciurea diagnosticandu-l cu anevrism cerebral, impreuna cu echipa sa ,l-au operat pe 3 mai. Operatia a durat 4-5 ore, care pentru noi ,familia, au parut o eternitate.

Datorita maiestriei si profesionalismului domnului profesor si al echipei dumnealui,dar si bunului Dumnezeu care ne-a vegheat tot timpul, operatia a fost un succes. Bucuria a fost imensa, iar cuvintele de multumire mult prea putine pentru asa implinire.

Pe 5 mai , insa am avut de trecut un alt prag. Sotului meu i s-a facut rau . Presiunea sangelui din cap fiind de 9 ori mai mare decat normal, sotul meu a fost dus iar in sala de operatii, unde domnul profesor Ciurea impreuna cu echipa sa, l-au drenat si clipat.

Dupa 1 saptamana de la aceste interventii, sotul meu a inceput, incet, incet sa-si revina. Pe 18 mai 2010 a sosit si ziua mult asteptata, ziua la care visam decand am ajuns la Bucuresti, ca eu si sotul meu sa plecam impreuna, sanatosi spre casa , unde ne astepta baietelul nostru.

Datorita harului si devotamentului domnului prof dr Alexandru Vlad Ciurea fata de profesie si pacienti, sotul meu va putea duce o viata normala ca si pana in acea zi NEAGRA.

Pacientii multumesc: Daniela Cucu

2010-06-02T17:58:00.002+03:00

NENE DOCTORE CARE „MI-AI” VINDECAT BUBA LA CAP!

Azi este 1 iunie, ziua tuturor copiilor. Vă mărturisesc cu sinceritate că, date fiind condiţiile de austeritate din ţară, care ne afectează pe toţi, inclusiv pe noi, funcţionarii publici, nu m-am gândit dinainte să vă scriu acest mesaj, dar iată că, în ziua de 1 iunie, gândindu-mă la copilăria mea, trăită la intensitate maximă, alături de cei doi părinţi care mi-au dat viaţă, inevitabil, gândul „mi-a zburat” către dvs., OMUL CARE A FĂCUT POSIBIL CA, MIE, UN COPILAŞ DE DOI ANIŞORI, SĂ NU-MI MAI FIE FRICĂ DE „NENEA DOCTOR CARE MI-A VINDECAT BUBA LA CAP”, cu aproape 34 de ani în urmă. Şi, aflându-mă la servici, am căutat, la repezeală, pe Google semnificaţia zilei de 1 iunie, ziua copilului. Şi iată ce mi-a apărut:

http://www.copilul.ro/1-iunie/: „Ziua copilului este un prilej de a sarbatori copilaria, de a oferi sprijin copiilor, de a inspira comunitatea si familia noastra, de a aprecia si iubi copiii si de ce nu, de a-i pregati pentru un viitor sanatos, fericit si plin de succese”, ceea ce aţi realizat dvs: aţi reuşit ca fiecare zi a copilăriei mele, să fie ca o zi de 1 iunie. Continui redarea citatului: „Ca activitati care sa stimuleze creativitatea copilului, puteti sa faceti obiecte precum semnele de carte (deoarece copilul tau citeste), motivul soarelui (sarbatorim prima zi de vara) ori o libelula colorata de tot pe care sa o punem in geam, pe post de imitatie de vitraliu”.

Toate aceste activităţi specifice copilăriei, le-am desfăşurat şi eu, pe vremea copilăriei mele.

Mai adaug la aceste activităţi, alte activităţi pe care le-am realizat în copilărie: am cusut mileuri din etamină, cu diverse modele, am scris liniuţe şi bastonaşe, am învăţat o mulţime de poezii şi cântecele, la grădiniţă, am desenat cu acuarele, peisaje, am croit hăinuţe pentru păpuşi, am colorat cu pensula scoicile pe care le adunam când mergeam la mare, vara, cu părinţii, m-am dat cu săniuţa pe derdeluş, m-am dat în leagăn şi chiar şi pe topogam şi în balansoar. În concluzie, am avut o copilărie lipsită de griji şi trăită la maxim, FĂRĂ ABSOLUT NICIO PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE.

Dar cine oare a făcut ca toate acestea să fie posibile, iar eu să am o copilarie lipsită de grija zilei de mâine, în privinţa sănătăţii?

Cred că dvs. stiţi cel mai bine să-mi răspundeţi la această întrebare!

Eu nu mai pot spune decât atât:

"MULŢUMESC NENE DOCTORE CARE « MI-AI » VINDECAT BUBA LA CAP ŞI CARE « M-AI » AJUTAT SĂ AM O COPILĂRIE FERICITĂ ŞI TRĂITĂ LA MAXIM, FĂRĂ ABSOLUT NICIO PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE ! "

Cu deosebit respect,
Ing. Daniela Cucu – Ploieşti
36 de ani, in iulie 2010
(la 34 de ani, de la "eveniment")

Pacientii Multumesc: Vasile Onigas

2010-06-01T19:08:00.000+03:00

21 mai 2010

Stimate Domnule Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea,

Deşi împrejurările în care v-am cunoscut nu au fost deloc faste pentru mine, datorită faptelor Dvs. profesionale simţim datoria să vă scriem aceste rânduri, pe care dorim să le primiţi cu sinceritatea lor cu tot.

Fiica noastră, A.O., de doar 26 de ani, după încheierea studiilor şi a unui masterat, a fost angajată la o firmă din Bucureşti. Cauzele care au dus la declanşarea unui accident vascular pe creier încă ne sunt necunoscute; pot fi multe, poate fi doar una. În urmă cu mai bine de o lună de zile, A. reclama dureri de cap şi ameţeli. Aceste disconforturi fizice le-a pus pe seama activităţii ei zilnice, dar cu siguranţă au fost judecate astfel doar ca impresie. În momentul în care, consultând un medic, a aflat că de fapt are o tumoare pe creier, totul în jurul ei s-a schimbat. Faptul că au fost apelaţi pentru acest caz şi medici din Germania iar aceştia au declarat că Dvs., de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”, sunteţi cel mai competent pentru intervenţie în astfel de afecţiuni - grave afecţiune în cazul fiicei noastre - iar apoi intervenţia Dvs. chirurgicală dovedindu-se uimitoare şi salvatoare, desigur, ne determină să scriem aceste rânduri.

De aceea, Domnule profesor dr. A.V.Ciurea, vă rugăm să primiţi gratitudinea noastră şi să transmiteţi echipei Dvs. de medici specialişti caldele noastre mulţumiri: dr. primar Alexandru Taşcu, dr. Iulia Vapor, anestezistei D-na dr. Radoslav, asitentei şefe Paula, şi doamnei Nuşa, care ne-a ajutat cu multe sfaturi utile, de fapt întregului personal medical din jurul Dvs.

Acum fiica noastră se simte bine.

Va mulţumim din inimi.

Vasile Onigaş
Bistriţa

Pacientii Multumesc: Bratu Nicoleta

2010-06-01T19:06:00.002+03:00

Buna seara!
Ma numesc Bratu Nicoleta,am 20 de ani si sunt din Bucuresti.

La nastere am primit nota 8.Desi m-am dezvoltat normal am mers in picioare destul de tarziu cam pe la 4 ani si am inceput sa vorbesc pe la 5 ani. Am mers la multi specialisti dar abia in anul 1995 in urma unui examen tomograf s-a aflat ca am Hidrocefalie.Atunci medicul meu neuropsihiatric ne-a recomandat spitalul Bagdasar Arseni,chiar d-na doctor a mers impreuna cu noi la spital si i-a expus cazul meu d-nului profesor A.V.Ciurea.

D-nu profesor ne-a confirmat inca o data ca am Hidrocefalie de presiune medic.
In data de 7 noiembrie 1995 d-nu profesor impreuna cu echipa s-a m-au operat si mi-au pus o valva Holter de presiune medic si o tubulatura ventriculo peritoneama.
Am efectuat controale periodice din 3 in 3 luni apoi din 6 in 6 luni si in 1999 mi s-a efectuat o reviziuire de dren.

Acum vin in fiecare an la control si sa stiti ca ma simt foarte bine si foarte multa lume se mira cum da arat asa de bine.Desi aceasta Hidrocefalie,mi-a afectat psihicul,eu am mers la o scoala speciala,iar acum nu-mi gasesc nicaieri de lucru.Eu si familia mea suntem multumiti ca nu arat ca un monstru.

Pe aceasta cale vreau sa-i multumesc d-uli profesor A.V.Ciurea.

Va multumesc!

Pacientii multumesc: Elena si Daniel Carnaru

2010-06-01T19:03:00.001+03:00

Suntem Elena si Daniel Carnaru , parintii lui Darius din Targoviste. Pina in prezent , sau mai bine spus pina pe data de 11.05.2010 , am fost o familie normala care se bucura de ceea ce avea , si anume doi copii frumosi si destepti . In nefasta seara de 11.05.2010 , baiatul nostru , Darius , incercind , probabil , sa porneasca televizorul din camera copiilor , s-a urcat pe etajera acestuia , inalta de aproximativ 1,5 m , provocind astfel , caderea etajerei si a televizorului peste el .

Prin bunavointa Serviciului de Ambulanta a Jud. Dambovita si profesionalismul echipajului de pe ambulanta , care in aproximativ 50 de minute a acoperit distanta dintre Targoviste si Bucuresti , am reusit sa ajungem in viata la Spitaul Bagdasar- Arseni , unde am intilnit un adevarat om , dl. dr. Palade . Acesta ,dupa ce a vizualizat rezultatele R.M.N. si radiografia de la cap , a dispus internarea baiatului la sectia Reanimare ( A.T.I. ) , in paralel incercind sa ne linisteasca si sa ne ofere putina speranta , atit cit putea si d-lui sa ofere in acele momente in pofida diagnosticului destul de grav : politraumatism ,T.C.C. grav , hemoragie intraventriculara , fractura de stinca temporala dreapta , otoragie dreapta , contuzie coloana vertebrala cervicala , contuzie toraco-abdominala . Din acea noapte a inceput calvarul orelor de asteptare in fata sectiei A.T.I. si a vizitelor foarte scurte la Darius , in speranta aparitiei unor cit de mici aspecte pozitive in evolutia baiatului.

A doua zi am reusit sa vorbim cu dl. prof. Ciurea , care , desi la inceput a fost foarte rezervat , a stiut sa sadeasca in sufletele noastre speranta , spunindu-ne , ca nu se impune nicio interventie chirurgicala si ca trebuie sa avem rabdare . Profesionalismul si daruirea acestui OM ne-a determinat sa speram din ce in ce mai mult in revenirea la starea de constienta a lui Darius , lucru care s-a si intimplat la aproximativ 5 zile de la internare .

La data la care va scriem acest mesaj , la 11 zile de la nefericitul accident , Darius vorbeste , chiar daca un pic mai greu , ne recunoaste pe toti cei din familie , isi aduce aminte si intreaba in permanenta de sora lui , paseste , chiar daca este sustinut de noi si sub indrumarea kinetoterapeutului si deja este nerabdator sa ajunga acasa .

Aceste progrese nu ar fi fost posibile fara acesti profesionisti ai medicinei romanesti care , desi puteau sa profeseze in afara granitelor , suntem siguri ca au avut aceasta oportunitate , au preferat sa ramina in tara pentru a alina suferintele romanilor .

Dorim sa multumim pe aceasta cale tuturor cadrelor medicale din acest spital , care , in ciuda conditiilor de provizorat in ceea ce priveste spitalizarea pacientilor precum si a numarului mare a acestora , si-au facut datoria si au ramas OAMENI , indiferent de conditiile de munca din spital si de problemele privind subfinantarea sistemului nostrum sanitar .

Va multumim din suflet.

Pacientii Multumesc: Coman Maria

2010-06-01T19:01:00.000+03:00

Sunt Coman Maria din Galati, in varsta de 66 ani. Cu profound respect ii multumesc D-lui Profesor Dr. neurochirurg A.V. Ciurea care, pe 10 mai 2010, in urma unei interventii chirurgicale de tumora subdurala extramedulara T5-T6, mi-a ’readus la viata’ sistemul locomotor, picioarele pe care nu le mai simteam de aproape 6 luni .

A fost o operatie deosebit de grea dar o mare reusita .

Aceleasi multumiri le adresez si d-lor Dr. Talianu Dacian, Dr. anestezist Gheorghita si nu in ultimul rand Dr. rezident Andrei Giovani, doamnei asistenta sef Paula precum si intregului personal ( kinetoterapeut , asistete , infirmiere) de la sectia Neurochirurgie I Spitalul Bagdasar Arseni Bucuresti.

Pe toata durata spitalizarii am fost informati atat eu cat si familia mea de catre D-l Profesor Dr. Ciurea si Dr. Talianu asupra diagnosticului si a evolutiei starii mele de sanatate.

Pentru acesti oamnei cu suflet mare si maini de aur, ca si pentru tot restul echipei cu care lucreaza exemplar D-ul Profesor Ciurea mii de multumiri. Toti bolnavii sunt tratati cu mare interes si se face tot posibilul pentru vindecarea lor fara nici un fel de deosebire si fara a fi conditionati in vreun fel.

Dupa opertie mi-am miscat picioarele si le-am simtit.Am inceput a doua zi exercitii la pat cu ajutorul kinetoterapeutului dupa care, a treia zi am facut primii pasi.Acum sunt acasa si ma simt foarte bine.

Fara aceasta operatie in cateva saptamani(2-3) as fi paralizat complet si nu s-ar mai fi putut face nimic.

D-le Profesor Ciurea va multumec pentru profesionalismul de care ati dat dovada si pentru sprijinul moral pe care mi l-ati acordat atat ininte, pe durata operatiei si dupa aceata.

Cei care vor ajunge pe mainile D-lui Profesor Dr. Ciurea sau a celorlalti medici din echipa sa sa se considere niste oamnei norocosi care vor avea sansa la vindecare.

Cu foarte mare respect,

Coman Maria

Pacientii Multumesc: Cioroiu Costinel

2010-05-23T12:50:00.003+03:00

Poveste cu happy end.

Asa este frumos, ca toate povestile sa se termine cu un final fericit.

Doar ca eu nu voi povesti ci voi relata pe scurt prin ce momente am trecut iar rezultatul este unul cu happy-end.

Ma numesc Cioroiu Costinel si sunt din Constanta, am o sotie si 2 copii, baieti-bineinteles.

Sfarsitul anului 2009 m-a lasat cu o durere de cap care nu vroia sa treaca cu nici un medicament. Au trecut 2, 3 saptamani si am inceput sa imi pun intrebari, oare ce se intampla cu mine. Momentul era oricum plin de agitatie deoarece se apropiau sarbatorile de iarna, pregatiri, cadouri, ...

In urma consultatiilor primesc trimiterea catre RMN.

Si iata vine momentul adevarului, 04.01.2010, dupaamiaza, chiar daca m-a durut capul toata ziua si am fost si la munca: rezultat RMN un chist arahnoidian de toata frumusetea de 6 cm diamentrul plus un hematom.

Nu cred ca vreti sa stiti ce trairi sunt la primirea acestui diagnostic.

In urma reuniunii de familie s-a luat hotararea sa ajung a 2-a zi la Bucuresti.

Cand ai o problema dificila tot ce iti doresti este sa ajungi sa fii ajutat de cel mai bun astfel incat sa ai rezultatul cel mai bun posibil, asa am ajuns la usa cabinetului domnului profesor A.V. Ciurea, la spitalul Bagdasar-Arseni din Bucuresti - cel mai bun profesor de neurochirurgie din Romania (asa a fost caracterizat de persoanele care m-au indrumat) si asa a si fost.

Intrebarea mare pentru mine a fost oare cum sa ajung sa fiu consultat de o asemenea persoana "fara sa am intrare" - SIMPLU - trebuie sa ai trimitere de la un medic specialist si sa te asezi la coada la usa cabinetului si sigur vei avea ocazia sa fii consultat de domnul profesor.

Pana aici toate cele bune, in urma consultatiei la dl. profesor m-am internat in spital pe 05.01.2010 iar pe 08.01.2010 am fost operat de dl. profesor si inca 2 doctori.

Surprinzator sa afli acest lucru, dar si mai surprinzator este sa afli cum o mana de oameni reusesc sa aiba foarte multe rezultate bune dupa operatii, iar majoritatea dintre ei sunt in jur de 40 de ani.

Apropo, acesti oameni fac operatii doar pe creier si pe coloana vertebrala.

Singurul lucru care conteaza pentru acesti oameni este viata oamenilor care ajung acolo iar operatiile care la fac sunt in functie de urgente.

Eu am trait aceste clipe in spital si am inteles acest lucru.

Acum sunt acasa alaturi de sotie si de cei doi baieti, chiar am primit unde verde de la dl. profesor ca pot incepe munca treptat. Incet, incet intru in normal. Suna foarte bine. Recuperarea mea merge bine.
Important este sa fim optimisti si sa luptam pentru ceea ce vrem de la viata.

Eu asa am facut alaturi de familia mea si cu sprijinul tuturor prietenilor mei.

Va multumesc domnule profesor!!!

Pacientii multumesc: Carmen Badoi

2010-05-21T12:14:00.004+03:00

Pacientii Multumesc: Valentin Vasile Murariu

2010-05-21T12:12:00.003+03:00

Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, este fara nici o exagerare un brand, o marca pentru medicina romaneasca, o stea pentru Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni, Medic Sef al celebrei sectii Neurochirurgie I, care este o noua maternitate pentru o serie de bolnavi care renasc aici, in urma unor afectiuni capatate in timpul vietii, dar si urma accidentelor de circulatie ori de munca.

Profesorul Ciurea si echipa sa au reusit sa treaca dincolo de limite cand extirpa tumori de pe creier, fiind in neurochirurgia romaneasca permanent campioni. Prin mainile sale au trecut sute de oameni care si-au recapatat dreptul la viata. Printre acestia, ma numar si eu, care am descoperit in plina sanatate aparenta, instalarea in timp a unui proces expansiv intracranian temporo-parietal stang cu dimensiunile 64/60/42 mm .

Am realizat faptul ca trebuie sa fiu operat cat mai curand posibil. Stiam ca Prof. Dr. Ciurea este renumitul chirurg care opereaza pe creier cu rezultate bune si foarte bune, in functie de gravitatea afectiunilor, ca activitatea o desfasoara mai mult in sala de operatii. M-am adresat acestuia. Ca urmare, Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea a intervenit chirurgical pe data de 02. 02. 2010, facand in 9 ore craniotomie pterionala stanga si ablatia microchirurgicala in totalitate a PEIC temporo-parietal stang. Rezultatul anatomo-patologic a fost de Meningiom meningotelial. Evolutia a fost foarte buna, astfel ca pe data de 01. 04. 2010 mi-am reluat activitatea de medic la spitalul la care lucrez si acum.

Multi bolnavi cu bani considera ca in Romania nu sunt medici buni si pleaca peste granita sa fie operati sau tratati cu multe zeci de mii de euro, printre care si Presedintele Romaniei, dl. Traian Basescu, care a afirmat ca medicii romani nu sunt bine pregatiti. ERONAT ! Medicii romani sunt bine si foarte bine pregatiti, dar nu sunt ajutati sa aiba ce le trebuie. Obtin rezultate remarcabile prin talentul lor de chirurgi si ajutati de medicatia cumparata de bolnavi, intrucat la dispozitie in spitale nu au ajutorul necesar pe care alte tari il au cu prisosinta: medicamentele.

In perioada internarii mele, am vazut cum zilnic Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la orele 7 pana la orele 16-17 este in sectie, la patul bolnavului operat, in sala de operatii, unde zilnic opereaza sau, cand se aduc urgente, indiferent de ora. Starea postoperatorie in care sunt eu si multi altii ca mine, care pleaca dupa ce viziteaza Sectia Neurocghirurgie I si trec prin mainile celebrului neurochirurg si a echipei sale de adevarati profesionisti, este foarte buna.

Imi exprim multumirile si toata consideratia pentru Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, care m-a redat vietii. Va doresc multa sanatate pentru a da fericire si viata multor oameni care va vor solicita la momentele de cumpana din viata lor.

Cu deosebit respect si stima,
Dr. Valentin Vasile Murariu, Medic Primar Sectie O.R.L
Spitalul Militar de Urgena "Dr. Alexandru Popescu" Focsani.

Pacientii multumesc: Mirea Cornel - Intre Pamant si Cer

2010-05-12T22:34:00.002+03:00

Era o zi frumoasa de vara, 31 august 2008, in care ne bucuram de venirea pe lume al celui de-al doilea fiu al nostru, zi ce s-a intunecat in urma unui accident rutier, cand sotul meu a suferit un traumatism cranian cerebral foarte grav, intrand intr-o coma profunda ce a durat, cu aproximatie , 2 luni.

In urma acestui accident, a fost internat in clinica de neurochirurgie a Spitalului Clinic Judetean nr.1 Craiova la domnul dr.Vasilovici.

In aceasta sectie am stat 9 zile, suferind doua interventii chirurgicale pe creier in urma carora a fost scos si o parte din osul frontal al capului.

In aceasta perioada, starea lui s-a inrautatit din ce in ce mai mult, contactand o serie de infectii nasocomiale si reusind sa faca inclusiv o escara foarte extinsa si profunda ce s-a si suprainfectat.

In urma unor demersuri supraomenesti si numai cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit transferul sotului meu in sectia I Neurochirurgie a Spitalului Bagdasar-Arseni din Bucuresti, condusa de Prof.univ.dr.Vlad Ciurea , transfer ce s-a facut, fiind un caz foarte grav, cu un elicopter S.M.U.R.D.

Perioada de spitalizare in aceasta sectie a durat 1 an de zile (10 septembrie 2008-1septembrie 2009) fara a avea nici macar o zi de externare din acest spital pe care as putea sa-l numesc “Spitalul Plangerii”, dar si “Spitalul Minunilor”.

O astfel de minune a fost si sotul meu, care numai cu ajutorul lui Dumnezeu, al medicilor din aceasta sectie si al personalului medical condusa de Prof.univ.dr.Ciurea Vlad, pe care pot sa-i numesc “trimisii lui Dumnezeu pe pamant” in acest spital avand ca menire salvarea de vieti omenesti si carora nu o sa reusesc sa le multumesc pentru tot binele supraomenesc pe care l-au facut pentru sotul meu, pentru familia mea , dand posibilitatea copiilor mei de a avea tatal langa ei si de care aveau atata nevoie.

Pot spune ca acesta s-a nascut a doua oara, iar parinti ii sunt medicii care i-au dat viata, salvandu-l de la moarte si nu exagerez cu nimic, avand in vedere diagnosticele pe care le-a avut, printre cele mai grave fiind starea septica in care s-a aflat, in mod repetat.

De asemenea, pentru mine personalul medical sub conducerea Prof.univ.dr.Ciurea este a doua mea familie, avand in vedere un intreg an de spitalizare pe aceasta sectie, an in care mi-au acordat tot sprijinul posibil, mi-au pus la dispozitie tot ce am solicitat si mi-au dat posibilitatea de a sta permanent cu sotul meu.

Personalul medical auxiliar ne-a acordat tot sprijinul profesional, fiind solicitat la intervale de o ora, pentru ca sotul meu sa poata fi mobilizat, intrucat, acesta fiind foarte grav, necesita mobilizare permanenta si asistata..

Nu a contat pentru dumnealor ca era zi sau noapte, nu a contat cat de solicitate erau, avand in vedere gravitatea si numarul tuturor pacientilor de pe sectie.

Tin sa precizez in mod expres interesul deosebit al celor 2 medici-Prof.Ciurea si dr.Iliescu Adrian de a-l readuce la viata pe sotul meu care au facut tot ce a fost omeneste posibil si nu numai.

Domnul Prof. Ciurea, caruia ii port o stima deosebita pe care nu o pot exprima in cuvinte, un intreg dictionar nu m-ar putea ajuta sa-i multumesc , a solicitat inclusiv sprijinul cadrelor medicale de la Spitalul Victor Babes, sub coordonarea Prof.Ceausu cu care a luat legatura personal pentru a putea depasi starea septica in care se afla sotul meu, dat fiind faptul ca dumnealor sunt specializati in cazurile asociate cu stari septice foarte grave.

Incepand cu data de 22 octombrie, aflat in terapie intensiva, a inceput sa reactioneze, deschizand pentru prima data, dupa 2 luni, ochii.

Pe data de 24 octombrie, domul profesor a hotarat prima interventie chirurgicala.

Dupa aceasta interventie s-a petrecut marea schimbare in bine, desi am trecut prin etape foarte grele, cand a fost la un pas sa ne paraseasca, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am depasit acele momente.

Nu pot descrie in cuvinte momentele in care, fiind in sectia ATI, in stare de coma, asteptam la usa orele de vizita infernale in care erau scoase 2,3 sau 4 persoane decedate si ma intrebam cutremurata « Oare este si el ? », simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare. Nu faceam altceva decat sa ma rog la Dumnezeu, clipa de clipa, ma vedeam atat de neputincioasa, dar puternica, putere pe care mi-o dadeau cei 2 copii care ne asteptau acasa.

In acelasi timp,in perioada de spitalizare a suferit mai multe interventii chirurgicale datorita complicatiilor pe care le-a facut.A fost operat la picior, eliminandu-i o mare cantitate de puroi , cand a dat a doua oara mana cu moartea, dar datorita profesionalismului cadrelor medicale a depasit momentul.

Am pierdut sirul numarului de anestezii si interventii pe care le-a avut la cap, dar rezultatul a fost « pacientul Mirea Cornel traieste ».

Ultima interventie chirurgicala a avut loc in luna iulie cand i s-a montat o placuta in locul osului frontal, scos si « facut pierdut » la Craiova.

Pentru procurarea acesteia s-au depus eforturi foarte mari, avand in vedere ca s-a adus din Elvetia, dar tot datorita celor doi profesionisti, am reusit achizitionarea ei.

Pe data de 1 septembrie 2009 s-a facut transferul in sectia de recuperare a Spitalului Filantropia.

Nu imi venea sa cred ca plecam amandoi, ca este ultima internare intr-un spital dupa atata timp, ca in sfarsit vom pleca acasa unde ne asteptau cei 2 copii, in varsta de 7 ani , respectiv de 1 an si 9 luni.

In toata aceasta perioada am invatat sa scriem, sa citim, i s-au adus fotografii cu familia, prietenii pentru a vedea ce a mai ramas din memoria lui. Incet, incet am constatat ca , in proportie de 80%, era bine.

Vreau sa precizez ca, din prima clipa, m-a recunoscut ca sotie, ceea ce a contat cel mai mult, a fost un miracol.

Dupa 3 saptamani de stat la recuperare, pe data de 17 septembrie, am ajuns acasa.Aici s-a schimbat foarte mult, a revazut copiii, familia, prietenii, recuperarea neurologica fiind uimitoare.

A urmat in sfarsit si o altfel de recuperare…cea sufleteasca…credeam ca nu mai vine aceasta perioada.

Au urmat zile lungi si grele de recuperare fizica, cu accent pe mers.

Insusi medicul si kinetoterapeutul de la Craiova care s-au ocupat de recuperarea sa, au confirmat ca a fost pacientul cel mai grav pe care l-au avut, de la a-l mobiliza la o ora ,o ora si jumatate cu aleza, zi si noapte cand am ajuns acasa, pana in prezent (1 mai 2010) cand ne plimbam de mana prin curte.

A fost o recuperare uimitoare in mai putin de 1 an, desi medicul de recuperare a spus ca trebuie sa am rabdare, ca va fi de durata.

SI A MAI FOST CEVA

Exact cand imi pierdusem orice urma de speranta si cand nu mai credeam in nimeni si nimic, s-a mai ivit o minune.

Nu am crezut initial ca ceva sau cineva ar mai putea sa ma ajute in vreun fel. M-a contactat o doamna pe care o pot numi « mentorul meu spiritual », cea care m-a ajutat foarte mult, de data aceasta pe mine, doar pe mine, m-a invatat cum sa gandesc, cum sa ma rog.

De asemenea, mi-a cerut datele sotului meu, dupa care a revenit cu un telefon, vrand sa ne cunoastem.Am ramas putin indiferenta la tot ceea ce mi-a spus, dar dandu-mi cu precizie niste date :22 oct.-cand apar primele semne, 24 oct.2008- se va produce marea schimbare si ca Actul se va finaliza cu bine, dar va trece foarte mult, avand mai multe obstacole.

Mi-a zis sa am incredere in medici, sa am incredere ca totul va fi bine.

Poate vi se par niste aberatii, dar totul s-a petrecut asa cum mi s-a spus.

Cum am mentionat mai devreme, in data de 22 oct.2008, sotul meu a deschis ochii, a inceput sa reactioneze, confirmandu-se cele spuse, dar totusi am zis : ,,o pura coincidenta ‘’ .

Nu pot sa spun ca nu am asteptat acea perioada si iata s-a intamplat in acea zi de 22, dupa care, pe data de 23 oct.2008, am fost chemata de domnul profesor, spunandu-mi ca , a doua zi, o sa intervina chirurgical.

Cand mi-am dat seama ca totul coincidea cu cele spuse de doamna respectiva, nu-mi venea sa cred si iata ca,pe data de 24 oct.2008, a fost operat, data de la care s-a produs marea schimbare in bine a sotului meu.

Am tinut legatura in permanenta cu ea, spunandu-mi tot timpul sa am incredere in Dumnezeu, ca numai el face minuni si sa ma rog tot timpul. Pot spune ca, inclusiv zilele in care a fost operat, stiam care erau favorabile si care nu, iar cand interventiile chirurgicale erau in zile nefavorabile treceam cu greu peste ele.

Tot timpul se confirmau cele spuse de dansa.Nu am facut altceva decat sa cred in minuni, in Dumnezeu, medici si in toate persoanele din jurul meu si … nu mai putin in mine.

Pot spune, intr-un cuvant, ca am simtit puterea lui Dumnezeu, ca atunci cand deciziile erau foarte grele, simteam cum cineva imi soptea la ureche ce sa fac.

In speranta ca voi fi inteleasa in adevaratul sens al clipelor traite si povestite mai sus in cateva randuri, imi doresc ca toti cei ce se afla in situatia mea sa aiba parte de minuni, sa creada in Dumnezeu si in trimisii lui.

2010. MIHAELA MIREA
CRAIOVA

Pacientii multumesc: Serban Sandru si Parintii

2010-04-22T16:04:00.001+03:00

Încerc să vă redau mai jos povestea care m-a făcut, de atunci înainte, pentru totdeauna, să nu mai am nevoie de răspunsuri la întrebările fundamentale. Ştiu că acelaşi lucru îl resimte şi soţia mea, Adina, ştiu că de atunci înainte, pentru totdeauna, noi şi fiul nostru, Şerban, noi, care am văzut cu ochii minţii diferenţa dintre viaţă şi moarte, nu vom putea fi îndeajuns de recunoscători Profesorului Alexandru Vlad Ciurea şi echipei de tineri medici extraordinari pe care o coordonează la Clinica I Neurochirurgie a Spitalului „Bagdasar-Arseni” din Bucureşti.

Tragismul pur, real, palpabil aproape al acestei poveşti s-a declanşat brusc, pe 6 februarie 2009, atunci când un diagnostic ce a urmat unui RMN făcut la Iaşi ne-a lovit precum fulgerul. Acel diagnostic ne spunea că, dacă băieţelul nostru de 8 ani şi jumătate nu va fi operat în cel mai scurt timp, ne va părăsi pentru totdeauna.

Am avut posibilitatea extraordinară de a face ca fiul nostru să fie văzut, pe 8 februarie, şi de Profesorul Alexandru Vald Ciurea, moment din care, realmente, am reînceput să sperăm. Imaginaţi-vă o cameră perfect întunecată, fără uşi, fără ferestre, în care intră, preţ de-o clipă în infinitul parcă veşnic al disperării, o rază de lumină. O rază care, apoi, se măreşte în permanenţă. Nu pot, nu putem să redăm altfel renaşterea speranţei. Este ceea ce am simţit atunci când, cu un tact pe care numai înţelepciunea experienţei îl poate aduce, Profesorul Ciurea ne-a spus că Şerban se va face bine.

Nu-mi pot da seama nici acum, la mai bine un an de atunci, ce minune se produce atunci când Profesorul Ciurea intră în operaţie, dar ştiu cu siguranţă că minunea există. Nu pot realiza nici acum ce chimie electivă stârneşte Profesorul în echipa sa, aceea formată din minunaţii oameni şi medici Dacian Talianu, Iulia Vapor, Cătălina Lipan sau doctorul Palade. Dar am convingerea că e vorba de ceea ce aş numi Şcoala de Neurochirurgie a Profesorului Ciurea. Că Profesorul şi colegii săi sunt, cum le-am spus în altă parte, „campionii neurochirurgiei româneşti” stau mărturie alte sute, poate mii de operaţii de maximă complexitate.

Le includ între acestea pe cele două suportate de fiul meu. Tumoarea sa, „astrocitom pilocitic juvenil”, localizată în regiunea vermiană a creierului, de aproape 4 centimetri în diametru, i-a cauzat o hidrocefalie. Prin urmare, Profesorul Ciurea a practicat, mai întâi, cura neurochirurgicală a hodrocefaliei, printr-un drenaj ventriculo-peritoneal. Realizată pe data de 13 februarie 2009, operaţia a fost un succes. A urmat apoi, din ce am putut înţelege, ca neofit în domeniul medical, atunci, din ce pot înţelege şi acum, operaţia cea mai complicată, aceea de extirpare a tumorii, care a durat 6 ore şi a fost efectuată pe 23 februarie 2009.

Nu vom uita niciodată momentul în care, în Cabinetul Domniei Sale, Profesorul Alexandru Vlad Ciurea ne-a spus că „operaţia a decurs foarte bine, copilul a sângerat foarte puţin, ablaţia tumorii a fost totală, recuperarea va fi rapidă”. Atunci am învăţat că salvarea unei vieţi, mai cu seamă pe un asemenea caz, este suma miracolului din Omul care o face şi a profesionalismului său exemplar. Pe 3 martie 2009 am părăsit Clinica I de Neurochirurgie, Profesorul recomandându-ne pentru copil „multă mişcare şi aer liber”. Incredibil, şi acum, pentru noi, nici un medicament.

A trecut, de atunci, un an şi mai bine. Când, în fiecare dimineaţă, ne uităm în ochii fiului nostru, Şerban, vedem mereu aceeaşi permanentă renaştere a speranţei. Şi ştim, toţi trei, că aceasta nu ar fi fost niciodată posibilă dacă nu ar fi existat întâlnirea admirabilă şi salvatoare cu Profesorul Alexandru Vlad Ciurea.

Vă mulţumim, Domnule Profesor, având certitudinea că aceste cuvinte scrise mai sus nu vor putea exprima vreodată, pe deplin, profunda noastră recunoştinţă!

Cu deosebit respect,
Şerban, Adina şi Daniel Şandru
Iaşi

Pacientii multumesc: Subtirica Marioara - anevrism

2010-04-15T10:36:00.003+03:00

Ma numesc SUBTIRICA MARIOARA in varsta de 46 de ani, locuiesc in CONSTANTA si in cele ce urmeaza am sa va prezint cazul meu :

In data de 31.12.2009 in jurul orei 16.00 am suferit o ruptura a unui anevrism cerebral de care ,evident nu aveam cunostinta. In data de 02.01.2010 am ajuns la spitalul BAGDASAR ARSENI din Bucuresti, unde am fost internata pentru investigatii. Astfel in data de 04.01.2010 in urma investigatiilor dispuse de DL. PROFESOR DOCTOR ALEXANDRU VLAD CIUREA s-au consatat urmatoarele :

Hemoragie subarahnoidiana predominent la nivelul vaii sylviene stangi. Anevrism sacularcu diametrul maxim de 5,5 mm si colet de 2,5 mm inserat pe versantul inferior al segmentului C6 dreapta.Anevrism sacular rupt inserat la nivelul unghiului silvian stang cu diametrul maxim de 6,5 mm si colet de 3 mm. Anevrism sacular cu diametrul maxim de 3 mm si colet de 2,4 mm inserat pe versantul superior al segmentului C6 stang.

In data de 06.01.2010 s-a intervenit chirurgical si s-a practicat cliparea anevrismului de artera cerebrala medie stanga. Evolutia postoperatorie a fost favorabila si angiografia cerebrala de control prezinta aspect normal postoperator iar starea de sanatate este foarte buna. Ca si deficienta neurologica de dupa interventie , o usoara afazie in remisie.

Ma aflu in situatia fericita de ai multumi DOMNULUI PROFESOR DOCTOR ALEXANDRU VLAD CIUREA si echipei medicale de la sectia NEUROCHIRURGIE 1 de la Spitalul BAGDASAR ARSENI , care au dat dovada intai de toate de omenie , profesionalism si devotament pentru cei ce sunt in suferinta. Intraga familie SUBTIRICA va multumeste din suflet pentru binele pe care ni l-ati facut si va uram SANATATE SI MULTA PUTERE DE MUNCA.

SA NE TRAITI DOMNULE PROFESOR DOCTOR ALEXANDRU VLAD CIUREA !!!!

E-urile - mica enciclopedie pe intelesul tuturor

2010-01-09T18:59:00.002+02:00

E-urile - mica enciclopedie pe intelesul tuturor
Autori:
Prof.Dr. A.V.Ciurea
Ing. Filip Vladimir Edu
Psiholog Rodica Edu

Mancam si traim sanatos? Suntem otraviti, sau nu? Cum pentru omul sanatos este important sa aiba o nutritie sanatoasa, dar si apetisanta, cu un grad crescut de palatabilitate si acceptabilitate, este logica utilizarea diferitelor substante pentru conservare, pentru gust si pentru siguranta. Dar de la celebrul "salicilat" pe care bunica il punea deasupra dulceturilor sau compoturilor, si pana la invazia "E-urilor" actuale, drumul a fost foarte lung.

www.e-urile.foton.ro

Intracranial Hypertension

2010-01-09T18:44:00.004+02:00

Intracranial Hypertension
Authors:
Stefan Mircea Iencean
Alexandru Vladimir Ciurea

Intercranial hypertension is the most common cause of clinical deterioration and death for neurological and neurosurgical patients. There are a lot of causes of raised intracranial pressure (ICP) and increased ICP can produce intracranial hypertension syndromes.

Happy New Year!

2010-01-08T15:22:00.002+02:00

Dear Friends!

I wish you all an amazing 2010 and good health! I wish you to stay calm and don't get angry, to be relaxed and to exercise your brain as much as possible!

All the best!
Prof Dr A V Ciurea.

Happy Hour cu Catalin Maruta

2009-12-09T15:54:00.002+02:00

In aceasta seara, Dl Prof Ciurea este invitat la emisiunea Happy Hour cu Catalin Maruta. Difuzata la ora 18:00, pe PRO TV, Catalin o va avea ca invitata si pe doamna Elena Carstea. Recent artista a fost nevoita sa se opereze de anevrism cerebral. Totul a decurs perfect asa ca artista se simte foarte bine.

Pentru a viziona emisiunea Live, direct de pe Internet faceti click aici!.

AJSN - Difficulties in Therapeutical Approach of Craniopagus Conjoint Twins

2009-11-16T11:53:00.001+02:00

Article: Difficulties in Therapeutical Approach of Craniopagus Conjoint Twins
Published in: Asian Journal of Neurosurgery - AJNS; Volume 3, Number 1, August 2009, Japan

Download article here!

Decalogul invatarii

2009-10-28T17:22:00.003+02:00

Din antichitate s-au adunat tot felul de expresii si citate celebre referitoare la invatatura: Docendo discitur (lat.”Inveti, invatand pe altii”) sau Hominies dum docent discunt (lat. „Oamenii invata, invatand pe altii”) spunea filosoful latin Seneca (4 i.Hr.–65 d.Hr.) care se referea la capacitatea de a invata continuu, ceea ce duce la perfectionarea cunostintelor intr-un anumit domeniu.

Este de remarcat ca inteleptul Seneca mentioneaza Non scholae, sed vitae discimus (lat. „Nu pentru scoala, ci pentru viata invatam”) prin care atrage atentia ca invatatura este o „arma pentru viata”!

Plecand de la aceste idei, ne orientam catre tineretul medical actual, care trebuie sa invete continuu, sa se perfectionze si sa ajunga pe culmile unei medicini in care sa se simta mandrii de titlul de „doctor” format in prestigioasele universitati din Romania („Carol Davila”, „Iuliu Hategan”, „G. Popa”, etc.).

Actualmente, intreaga generatie tanara este debusolata si doreste „Mult si Rapid”, doreste sa ajunga la nivelul de varf al medicinei fara sa astepte. Se vrea totul imediat. De multe ori se sare peste etape esentiale formarii. Fiecare medic dupa varsta de 35 de ani pare ca incearca sa devina sef de sectie sau profesor universitar. Este corect? Raspunsul pe care il dam: un chirurg poate fi sef de sectie numai dupa ce a albit. Acest raspuns metaforic sugereaza ca implinirea in pozitia de varf a carierei medicale trebuie sa aiba loc dupa ce pretendentul a trecut prin toate complicatiile posibile sau imposibile si stie ce are de facut in orice situatie dificila, fiind primul exemplu in fata colaboratorilor, pacientilor, familiilor acestora, etc.

Si daca nu toti ajung acolo, atunci cum poate ajunge fiecare doctor in culmea carierei sau a profesionalismului? Calea pe care o propunem este aceea de a urma 10 indemnuri sau „porunci” de a invata. Cei care urmeaza aceste indemnuri ajung sa aiba virtutile adevaratilor profesionisti deplin realizati pentru medicina, aflati in varful implinirii profesionale. Cele 10 porunci sunt:

1. Invatati sa cititi! Cititi lucrurile clasice, bine fundamentate stiintific, fara texte cu divagatii, jocuri de cuvinte sau metafore. Coordonatele fundamentale trebuie sa ramana in minte intr-o structura bine consolidata. Aprofundand literatura de specialitate clasica si noua (revistele recunoscute) veti reusi intotdeauna in fata pacientului, familiei lui si colegilor. Internetul va ofera nenumarate informatii, insa cartea tiparita, conspectata (s-a uitat astazi acest verb), citita repetat si profund ramane cheia pregatirii medicale.

2. Invatati sa ascultati! In general nu avem timp. Familiile si pacientii ne prezinta date de multe ori disparate, date care pot domina gandirea dvs. Criza de timp ne pune in imposibilitatea de a asculta complet. Pentru a surprinde esentialul adresati intrebari clare, repetati intrebarile. Cu atat mai mult in cadrul DRG-urilor, anamneza exhaustiva va va da suficiente date diagnostice.

3. Invatati sa vorbiti! Vorbiti direct, clar, concret la caz, fara cuvinte sofisticate, parabole, analogii complicate. Prezentati cazul complet: diagnostic si solutii terapeutice prin fraze scurte. Repetati daca este nevoie, nu folositi argourile, atat de mediatizate. Abtineti-va de la orice glume, comparatii! Nu uitati ca Demostene, desi avea tulburare de elocutiune, a reusit magistral sa vorbeasca si recite in fata publicului din amfiteatrele Greciei. Deci, modul in care vorbiti si seriozitatea dvs. va impune total ca tinuta si Doctor.

4. Invatati sa zambiti! Profesor Dr. C-tin Gorgos in lucrarile sale mentiona ca in fata pacientului nu trebuie sa fii incruntat, suparat, nervos, agitat. Un alt autor mentiona: „vindeca unde poti, alina in multe cazuri, dar mangaie intotdeauna”. Zambetul dvs. este esential, va da incredere pacientului, familiei sale si dvs. prin feed-back, veti degaja energie pozitiva, iar cuvintele pe care le veti rosti vor fi respectate intru-totul.

5. Invatati sa nu promiteti! Este foarte greu sa nu promiti, pentru ca meseria noastra ne indeamna sa fim optimisti. Niciodata nu exista garantia vindecarii sau a ameliorarii totale. A avea prea mult entuziasm si a promite este o gresala! Cuvintele de promisiune si neimplinirile vor fii cu mult mai mult reprosate de pacient decat oricare alt aspect al prestatiei medicale.

6. Invatati sa examinati! Este esential acest lucru!... In general s-a uitat examenul clinic. Medicii se centreaza doar pe imagistica, doar pe zona de specialitate (in neurochirurgie doar pe zona cranio-cerebrala) si nu se aprofundeaza contextul patologic – lezional multiplu. Nu uitati ca pacientul trebuie examinat complet (dezbracat). Un examen complet, realizat dupa o grila solida va aduce toate informatiile si chiar surprize. Maestrii medicinei romanesti prin aceasta au devenit celebrii. Examenul clinic al regretatilor profesori Constantin Arseni, Vlad Voiculescu, etc. era exemplu de probitate si tinuta medicala.

7. Invatati sa repetati! Chiar si cei mai mari profesori consulta tratatele, atat pentru reactualizarea cunostintelor, pentru pregatirea prelegerilor, cat si atunci cand se confrunta cu cazuri rare! Repetati continuu datele clasice din literatura stiintifica de specialitate, tratatele de tip „biblie” si observatiile facute de maestrii dvs. Actorii isi invata perfect rolurile prin repetare continuua. Repetati datele anamnestice in fata pacientului! Reevaluati investigatiile si veti obtine un cumul de date care vor sustine o decizie corecta, in cunostinta de cauza, bazata pe dovezi!

8. Invatati sa nu barfiti! Educatia ia timp. Nu este usor sa formezi un om. Relatiile colegiale sunt extrem de importante, imaginea medicinii la fel. Si astazi ne confruntam cu un fenomen contrar naturii umane si tuturor perceptelor morale: toata lumea barfeste pe toata lumea. Medicii nu au voie sa coboare stacheta eticii colegiale, sa caute greseli altora, sa-i urmareasca sau reclame. Cine face acestea obtine doar oprobiul public, iar faptele se intorc nu numai imporiva sa, ci si a unei intregi caste profesionale. Nu va bucurati de decaderea sau caderea totala colegilor, de nereusitele lor! Demnitatea si nobletea profesiei noastre ne solicita sa ajutam colegii, chiar si pe cei catalogati ca „dusmani” (in medicina nu exista dusmanie, ci concurenta.... in beneficiul pacientului). A ajuta este un dar care nu va fi uitat. Medicii sunt chemati sa intareasca spiritul de casta si sa nu dea curs atitudinilor negative fata de apropiatii lor.

9. Invatati sa scrieti! Medicii trebuie sa scrie atat pentru stiinta medicala, cat si pentru cultura ei. Putem scrie in cotidiene, saptamanale de informare generala (pentru a promova imaginea si virtutile medicinii, cultura profesionistilor ei). Putem publica in reviste de specialitate (pentru a promova in tara si in lume noile realizari profesionale romanesti), in tratate si monografii (pentru a forma sau orienta tinerii medici in profesie). Domnilor doctori scrieti!... „publish and perish”, cum spune o zicala si astazi valabila. Scrieti pentru pacientii dvs., pentru colaboratori si pentru tinerii medici. Lasati in urma idei, concepte, sinteze! Prin acestea veti obtine recunoastrea valorii activitatii dvs. Nimeni nu mai stie cate operatii au facut Cushing, Bagdasar sau Arseni, cum au rezolvat anumite cazuri, insa oricine isi va aminti de tratatele clasice a acestor maestrii sacrii ai neurochirurgiei. Scrisul este foarte greu, la inceput veti intampina dificultati, poticneli, frazele se vor incurca, insa totul se invata! Lumea, civilizatia merge inainte prin scris. Ideile dvs. scrise vor impinge societatea catre progres. Nu dezarmati si nu transformati scrisul in activitate „suburbana” (reclamatii, anonime, etc.). Scrieti corect si complet in foile de observatii – singurul dvs. prieten – si scrieti continuu in literatura de specialitate medicala...!

10. Invatati sa finalizati! Toate cele 10 sfaturi sau invataminte converg catre o virtute suprema: a finaliza un lucru inceput. Este necesar ca in fata unui pacient, a unei afectiuni grave sa aveti un concept final. Intr-o singura fraza trebuie sa aveti concluzia care surprinde foarte clar totalitatea datelor diagnostice, patologia asociata si „sanctiunea” terapeutica. Este varianta care aduce eficienta. Finalizarea este un principiu vital pentru viata pacientului, a familiei lui si pentru profesia dvs. Finalizati observatiile! Cati medici completeaza diagnosticul la 72 ore obligatoriu in foaia de observatie? Orice observatie relevanta pentru caz trebuie notata. Acest lucru are implicatii deosebite pentru pacient si clinica. Finalizati intregul demers medical! A finaliza inseamna a urmari pacientul pe parcursul internarii, dar si dupa externare (pentru ca tratamentul nu se termina dupa externare – evaluare periodica sau „control”), a colabora cu familia si cu alte clinici pentru desavarsirea abordarii unui caz. Finalizati impreuna cu colegii! Un profesionist nu se hazardeaza sa incerce o procedura noua fara a avea toate elementele de succes. Atunci cand nu au conditiile de experienta sau de practica pentru a interveni chirurgical, multi medici, dupa stabilirea diagnosticului, trimit pacientul in alta clinica si, astfel, ei contribuie alaturi de colegii lor la finalizarea in conditii propice a demersului medical destinat cazului.

Cele 10 „porunci” se adreseaza intregului corp medical, indiferent de varsta. In aceasta perioada avem nevoie de astfel de percepte, mai ales cand suntem considerati aprioric „infractori” si reclamati pentru ca purtam halatul alb. In orice perioada avem nevoie de aceste percepte, pentru ca medicina a fost, este si va fi o disciplina vitala in toate societatile, o stiinta de varf, iar doctorii reprezinta oriunde in lume o elita sociala.

Prof. Dr. A.V. Ciurea
Sef Clinica 1 Neurochirurgie,
Sp. Cl. de Urgenta Bagdasar- Arseni,
Bucuresti.

Lector Univ. Dr. Eugen Avram
Catredra de Psihologie a Universitatii din Bucuresti

Viata Medicala
Nr. 32(1022), anul XXI, 7 august 2009

“Nene Doctore” care “mi-ai vindecat” buba la cap…acum…33 de ani

2009-08-30T08:14:00.002+03:00

Pe 29 august este ziua de nastere a Dl Prof Ciurea iar pe 30 august este Sf Alexandru! Cu acest prilej eu ii urez un calduros LA MULTI ANI!, multa sanatate si sa faceti bine cat mai multa lume! :-)

La rugamintea Dl Profesor, public urmatorul mesaj din partea unei foste paciente de numai 2 anisori, care intre timp a devenit femeie, adresat dansului cu aceasta ocazie festiva. Dl Profesor este foarte incantat ca acel copilas de numai doi anisori a crescut mare, si ii multumeste pentru caldele urari, dorindu-i numai sanatate!

Domnule Profesor Doctor,
(“Nene Doctore” care “mi-ai vindecat” buba la cap…acum…33 de ani)

Acest mesaj, l-am inceput pe data de 29 iulie 2009 (fix cu o luna in urma, fata de data aniversarii zilei dvs. de nastere) , si asta deoarece am dorit sa va ajunga la suflet, un suflet mare, imens, dar…rece, pentru cine nu a reusit sa-l descopere. Mi-au trebuit 35 de ani de viata, sa-l descopar si ma bucur nespus de mult ca am descoperit ce se ascunde in sufletul unui OM CARE SALVEAZA OAMENI, care, chiar daca pare foarte rece la prima vedere (ca orice medic), ESTE UN OM DEOSEBIT, CU UN SUFLET IMENS. Mi-au trebuit 35 de ani ca sa descopar ca, undeva, in tara, exista UN PRIETEN ADEVARAT, de care ma despart 60 km. OMUL ACELA, SUNTETI DVS., DOMNULE PROFESOR, OMUL DATORITA CARUIA TRAIESC SI POT SPUNE CA SUNT UN OM NORMAL, DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE. Cuvintele sunt prea putine, pentru a putea reda ceea ce simt pentru dvs. Nu se pot descrie in cuvinte, aceste sentimente: sunt mult prea puternice, pentru a putea fi descrise. Toata viata mea, toate realizarile de pana acum, vi se datoreaza, chiar daca nu ati contribuit direct la formarea mea profesionala, dar ati contribuit la dezvoltarea mea intelectuala, care a stat la baza formarii mele profesionale. Caci daca nu erati dvs., poate ca nici eu… nu mai eram azi pe aici…sa va multumesc, sa va spun cat va apreciez, cat va respect si….cat va iubesc…, o iubire profunda, adanca, din suflet, o iubire parinteasca, o iubire de bun simt, care iti da fiori, cand te gandesti la cel care ti-a salvat viata, si PE CARE NU POTI SA NU-L IUBESTI. Orice ati spune, oricum m-ati considera (poate lipsita de bun simt), EU VA IUBESC, CA SI PE PARINTII MEI, pe care i-am iubit si ii voi iubi, cat voi trai. Si, poate ca nu sunt singura care va iubeste parinteste. In afara de copiii dvs., poate ca sunt sute, chiar mii de PERSOANE CARE VA IUBESC asa ca mine, si ma refer aici, la persoanele carora le-ati salvat viata, de-a lungul anilor, de la copiii de cateva zile, la oamenii aflati spre amurgul vietii. Dar unii dintre noi, poate au uitat prin ce au trecut si nu-si mai amintesc ca, la un moment dat, v-au cunoscut. Nu-i condamnati. Timpul trece si se asterne peste noi, uitarea.
Insa, cine vrea sa uite, uita, cine nu, in drumul vietii, mai intoarce din cand in cand, capul in urma, pentru a vedea de unde a plecat si… unde a ajuns si care au fost oamenii care l-au ajutat sa mearga mai departe, fie ca sunt medici care i-au salvat viata (ca in cazul meu), fie ca sunt profesori care i-au indreptat pasii catre cariere de succes, sau alti oameni, care, in momente de cumpana, i-au ajutat sa mearga mai departe si sa nu abandoneze drumul catre succes (succes in viata, succes in cariera, succes in casnicie etc). In cazul meu, dumneavoastra ati stat la baza succesului meu in viata, prin faptul ca, datorita dumneavoastra, SUNT UN OM NORMAL, DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE. Stiu ca va plac foarte mult florile, de aceea va ofer un buchet de flori, virtual:

In finalul acestei felicitari, va adresez urmatoarea urare:
Fiecare secunda pe care o petreceti, fiecare actiune pe care o faceti, fiecare persoana pe care o intalniti, fiecare zambet pe care-l dati, fiecare lacrima pe care o varsati, sa fie din inima si sa va ajute in dobandirea celui mai de pret bun in cautarea caruia suntem, constient sau inconstient, fiecare – FERICIREA, si in pastrarea celuilalt bun de pret - SANATATEA, careia,unii dintre noi, ii apreciaza adevarata ei valoare, atunci cand nu o mai au, si , din pacate, uneori, prea tarziu.
LA MULTI ANI!
MULTA SANATATE!

Cu deosebit respect,
Ing. Daniela Cucu – Ploiesti
(35 de ani, pe 7 iulie 2009)

Paste Fericit!

2009-04-18T19:51:00.000+03:00

Fie ca sarbatorile de Paste sa va aduca lumina in suflet si multa fericire, iar mireasma Sarbatorilor Pascale sa fie un moment unic de intoarcere spre pietate, armonie, speranta.

SARBATORI FERICITE!

Cu deosebita stima,
Prof Dr A V Ciurea

May the Easter Holiday bring light and happiness in your heart, and the aroma of this Holy celebration make you embrace piety, harmony and hope.

HAPPY EASTER!

Sincerely,
Prof Dr A V Ciurea

Qué la Semana Santa le traiga luz y felicidad en su corazón, y qué el aroma de esta Santa celebración le haga abrazar la piedad, la armonía y la esperanza!

FELICES PASCUAS!

Con sinceridad,
Prof Dr A V Ciurea

COLECŢII LICHIDIENE INTRACRANIENE GIGANTE – SOLUŢII TERAPEUTICE

2009-03-26T13:32:00.001+02:00

Abstract

Datorită dezvoltării mijloacelor de diagnostic imagistic CT-scan, MRI şi răspândirii acestora în tot mai multe centre medicale, avem surpriza de a constata leziuni intracraniene extrem de complicate. Pentru acestea suntem solicitaţi atât de medicii curanţi din toată ţara cât mai ales de familii, în găsirea unor soluţii chirurgicale corecte.

Confruntându-ne cu multiple astfel de cazuri, uneori cu avansat retard psihomotor, ajungem la constatarea unor chisturi arahnoidiene gigante fie a unei agenezii a structurilor cerebrale, fie hidrocefalie, fie chiar absenţa emisferelor cerebrale – pacientul (de obicei copil) având dezvoltat doar trunchiul cerebral (hidranencefalie).

Soluţiile terapeutice în astfel de cazuri cu colecţii lichidiene intracraniene gigante (CLIG) sunt încă probleme în dezbatere, neexistând un protocol dinainte stabilit, monitorizarea lor neuroimagistică (CT-scan, MRI), şi clinică fiind elemente esenţiale în decizia terapeutică. Tratamentul chirurgical este deasemenea controversat, oscilând între chirurgie – "open microsurgery", chirurgie asistată endoscopic sau plasarea unui shunt chisto-peritoneal.

Autorii prezintă experienţa personală în asemenea colecţii lichidiene intracraniene în ultimii 5 ani.

Cuvinte cheie: colecţii lichidiene intracracraniene gigante (CLIG), chist arahnoidian, porencefalie, hidranencefalie, CT, MRI, copil.

Introducere

Chisturile lichidiene intracraniene gigante se cunosc de foarte mult timp fiind descoperite intraoperator sau cu prilejul unor autopsii. Adeseori CLIG sunt o descoperire întâmplatoare, atunci când se efectuează un CT scan pentru un traumatism craniocerebral iar datele clinice sunt nespecifice la cazurile simptomatice.

Dintotdeauna s-a încercat o rezolvare a acestor CLIG prin diferite procedee:

Deschidere largă a chistului cu fenestrare spre spaţiile subarahnoidiene în vederea refacerii unui circuit al lichidului cefalorahidian.
Drenajul chisto-peritoneal cu sau fără valvă.
Fenestrare cu membranectomie prin microchirurgie.
Arahnoliză prin endoscopie.

Indiferent de procedeul încercat asemenea chisturi s-au refăcut în majoritatea cazurilor.

Etiologia

Apariţia chisturilor porencefalice este deobicei datorată unei leziuni ischemice apărută în timpul gestaţiei. La cele mai multe cazuri sau descoperit anumiţi factori favorizanţi: sarcina toxica, gemelaritatea, traumatismele materne, infectii ale mamei în timpul gestaţiei sau mama diabetică, consumul de alcool sau droguri în timpul sarcinii, trombocitopenia alloimună, asfixia perinatală. S-au descoperit şi cazuri de recurenţă a afecţiunii în cadrul aceleiaşi familie ceea ce implică şi un determinism genetic în apariţia cavităţilor porencefalice.

Clasificare

Tipuri de colecţii lichidiene intracraniene anormale apărute în dezvoltarea fetusului:

Porencefalia, chisturi ce apar in special la nivelul văii sylviene, este o malformaţie a sistemului nervos central, extrem de rară, reprezentată de aparitia de chisturi sau colectii intracerebrale ce conţin lichid cefalorahidian ce nu comunică cu spaţiile lichidiene cerebrale normale.
Schizencefalia formă a porencefaliei in care apar chisturi sau cavităţi la nivelul emisferelor cerebrale,
Chisturi arahnoidiene supra sau infratentoriale,
Hidranencefalia absenţa aproape în întregime a emisferelor cerebrale.

O altă clasificare a colecţiilor lichidiene intracraniene este în funcţie de efectul de masă asupra structurilor cerebrale:

Chisturi cerebrale necompresive şi care în general sunt nesimptomatice,
Chisturi intracraniene compressive, în general sunt chisturi care cresc în dimensiuni la examinări imagistice successive, şi care determină simptomatologie neurologică ce poate fi de tip iritativ sau compresiv – deplasează structurile cerebrale.

Aceste colecţii lichidiene pot fi asociate cu mai multe malformaţii:

Heterotopia materiei cenuşii – colecţii de materie cenuşie în arii cerebrale anormale,
Polimicrogiria,
Microcefalia,
Macrocefalia,
Ventriculomegalie, cu hidrocefalie şi macrocranie,
Agenezia corpului calos sau agenezia septum pellucidum

Diagnosticul

Colecţiile intracraniene lichidiene pot fi o descoperire întâmăplătoare, sau se pot descoperii de către neuropsihiatru infantil ce solicită efectuarea unui examen imagistic CT sau RMN cerebral unor copii ce prezintă convulsii tonico-clonice, retard psihomotor, sau alte tulburări neurologice. Diagnosticul se pune deobicei înainte de vârsta de 1 an. Chisturile intracraniene se pot descoperii si antepartum, de obicei în al treilea trimestru de sarcină, cu ajutorul ultrasonografiei ce ridică suspiciunea unei malformaţii cerebrale. Efectuarea unui examen MRI de sarcină confirmă diagnosticul şi poate ajuta familia în luarea unei decizii (continuarea sau întrerupera sarcinii), în funcţie de dimensiunile chistului, si de integritatea structurilor
cerebrale vitale.

Fig.1. Ecografie sarcină lunaV, (după Fabrice Cuillier – www.obgyn.net)

Fig. 2.
RMN sarcină 35 săptămâni– cavitate porencefalică (1), hidranencefalie (2), chist arahnoidian occipital (3) după www.bidmc.harvard.edu

Diagnosticul se bazează pe investigarea imagistică CT scan, sau MRI, dar odată internat un copil cu o colecţie lichidiană intracraniană trebuie investigat suplimentar. EEG – poate arăta focare electrice iritative în ariile corticale din jurul chisturilor. SPECT hipoperfuzia ariilor cerebrale din jurul diferitelor chisturi. PET arată hipometabolismul ariilo din jurul chistului. Studiul fluxului LCR la examinarea RMN – poate arăta comunicarea sau nu a lichidului din chist cu cisternele bazale. Trebuie realizat un examen oftalmologic pentru evidenţierea modificărilor ocular date de creşterea presiunii intracraniene – edemul papilar.

Simptomatologie:

Multe cazuri cu colecţii lichidiene sunt descoperite incidental, cu ocazia efectuării unui CT cerebral pentru un traumatism cranian la copil.

Simptomatologia chisturilor lichidiene variază în funcţie de localizarea acestora, de mărimea lor şi de gradul de agenezie cerebral.

Întârzierea în creştere, retardul psihomotor, hemiplegia spastică, hipotonia, crizele convulsive tonicoclonice, crizele epileptic sunt simptomele cele mai frecvente ce-i determină pe părinţi să se prezinte la medic.

Un alt efect al colecţiilor lichidiene intracerebrale este reprezentat de modificările de formă şi mărime ale cutiei craniene – macrocranie sau microcranie, asimetrie a cutiei craniene. Dacă se efectuează un examen CT-scan cerebral la aceşti copii se constată chiste arahnoidiene gigante, chiste porencefalice, sau chiar agenezie de emisfere cerebrale.

Prognosticul acestor copii este catastrofic majoritatea copiilor decedând înainte de vârsta de 1 an. Supravieţuirea depinde de mărimea chisturilor, de localizarea acestora, de deficitele neurologice precum şi de multiple alte afecţiuni şi malformaţii asociate.

Tratament

Atitudinea neurochirurgului în faţa unui copil cu o colecţie lichidiană intracraniană gigantă este controversată.

Solutiile terapeutice:

tratamentul conservator, anticritic, simptomatic.
tratament chirurgical de marsupializare a chisturilor,
microchirurgical asistat endoscopic, se realizează marsupializarea diferitelor chisturi sau realizarea unei comunicări între lichidul conţinut în chisturi şi spaţiile pericerebrale normale,
drenaj chisto-peritoneal cu valvă automată sau cu presiune reglabilă,
drenaj chisto-peritoneal unishunt,
fenestrarea microchirurgicală sau endoscopică a chisturilor cu membranectomia acestora.

Precum ştim, clasic, de la Ramon Y Cajal încă din 1922 leziunile substanţei nervoase sunt definitive – nimic nu se reconstruieşte, fapt ce trebuie cunoscut de părinţi, aparţinători şi medicii curanţi.

Evacuarea LCR în exces printr-un procedeu de drenaj sau crearea unor căi intracraniene de circulaţie a lichidului prin endoscopie NU vor duce la reexpansionarea substanţei cerebrale.

Este obligatorie realizarea unei bune colaborări între pediatrie, neuroimagerie, psihiatrie şi neurologie şi o informare corectă a familiei.

PREZENTĂRI DE CAZURI

CAZ 1

Pacient in varstă de 8 luni cu un chist arahnoidian temporal stâng, ce a prezentat crize convulsive şi uşor deficit motor al membrelor de partea dreapta. Se intervine chirurgical endoscopic printr-o incizie minimă de cca 2 cm şi se realizează fenestraţia chistului cu drenarea conţinutului său în căile LCR normale.

Fig. 3. (A) MRI scan, preoperator arată chistul arahnoidian temporal stânga ce comprimă uşor ventriculul lateral stâng. (B) MRI postoperator arată reducerea compresiunii pe VL stâng şi reducerea dimensiunilor chistului. (C) fotografie intraoperatorie endoscopică ce arată peretele chistului şi (D)fenestrarea peretelui chistului.

CAZ 2

Copil în vârstă de 3 ani cu un chist arahnoidian de emisfer cerebral drept, la care se practică drenaj chisto-peritoneal unishunt. Se observă că această cavitate lichidiana nu dispare după efectuarea drenajului, si nu apare expansionarea substanţei cerebrale.

Fig. 4. – Chist arahnoidian de emisfer cerebral drept cu drenaj chisto-peritoneal

CAZ 3

Copil în vârstă de 8 ani cu retard psihomotor, prezintă la examenul CT scan un chist arahnoidian gigant de emisfer cerebral stânga.

Fig. 5. Chist arahnoidian de emisfer cerebral stg netratat chirurgical.

Urmărirea pacientului se face cu examene CT scan seriate la interval de 6 luni si care nu arată creşterea în dimensiuni a chistului şi nici nu prezintă efect de masă pe structurile cerebrale, decizia fiind de supraveghere clinică si imagistică periodică a pacientului iar intervenţia chirurgicala devine o necesitate în cazul apariţiei simptomatologiei clinice sau semnalarea de diferenţe în ceea ce priveşte mărimea chistului între două imagini CT successive.

Decizia echipei noastre a fost de expectativă în acest caz.

CAZ 4

Sugar în vârstă de 6 luni adus în clinică pentru convulsii tonico-clonice, retard psihomotor. Se efectuează CT cerebral ce relevă hidranencefalie.

Fig.6 Hidranencefalie

Acest caz depăşeşte resursele terapeutice neurochirurgicale, fiind necesară o bună consiliere a familiei asupra prognosticului vital şi funcţional al copilului.

Discuţii

O bună urmărire ecografică a sarcinii ar trebui să depisteze cazurile cu malformaţii ale substanţei cerebrale şi ulterior, după efectuarea unui examen MRI scan de sarcină, în funcţie de gravitatea defectelor intreruperea sarcinii.

Orice copil cu retard psihomotor, cu crize de epilepsie, cu un perimetru cranian anormal, cu tonus muscular scăzut, trebuie investigat cel puţin cu un examen CT cerebral urmat de MRI şi stabilirea unei atitudini terapeutice.

Dacă cavitatea porencefalică este simptomatică se poate încerca una din variantele terapeutice.

În literatură tratamentul este deobicei simptomatic – tratament anticritic, fizio şi kinetoterapie. Pacienţii trebuie atent urmăriţi clinic şi imagistic, dacă se înmulţesc crizele epileptic, sau cavităţile porencefalice se măresc la două sau mai multe examinări succesive atunci se poate încerca tratament chirurgical reprezentat de drenaj al cavitatilor lichidiene, sau realizarea unei comunicări a acestor cavitati cu spaţiile lichidiene pericerebrale normale.

Concluzii

Deşi avansul metodelor de investigare a sarcinii a dus la o mai bună depistare a malformatiilor intrauterine a copilului, naşterea unor copii cu malformaţii cerebrale de tipul chisturilor arahnoidiene este încă frecventă.

Toate eforturile depuse de neurochirurg in tratamentul acestor copii nu pot duce la dispariţia leziunilor ci la prevenirea apariţiei complicaţiilor compressive sau de altă natură a acestora.

Bibliografie:

Anderson FM, Segall HD, Caton WL. Use of computerized tomography scanning in supratentorial arachnoid cysts. J Neurosurg 1979;50:333-38.
Arai H, Sato K, Wachi A, Okuda O, Takeda N (1996) – Arachnoid cysts of the middle cranial fossa: experience with 77 patients who were treated with cystoperitoneal shunting. Neurosurgery 39 (6): 1108-1113
Beldsinska MM, Ostrowska ED (2002) Presentantion of intracranial arachnoidian cysts in children: correlation between localization and clinical symptom. Med Sci Monit 462-465
Brackett CE, Rengachary SS: Arachnoid cysts; in Youmans JR (ed) Neurological surgery, 2nd edn. Saunders, Philadelphia, 1982, pp 1436–1446.
Caemaert J, Abdullah J, Calliauw L, Carton D, Dhooge, Coster R. Endoscopic treatment of suprasellar arachnoid cysts. Acta Neurochir (Wien) 1992;119:68–73.
Catala M, Poirier J. Arachnoid cysts: histologic, embryologic and physiopathologic review. Rev Neurol (Paris) 1998;154:489–501.
Choi JU, Kim DS, Huh R (1999) Endoscopic approach to arachnoidian cyst, Child Nerv Syst 285-291
Ciricillo SF, Cogen PH, Edwards MS (1991) Intracranial arachnoidian cysts in children. A comparison of the effects of fenestration and shunting. J Neurosurg 230-235
Dei-Anang K, Voth D. Cerebral arachnoid cysts: a lesion of the child's brain. Neurosurg Rev 1989;12:59-62.
Di Rocco C (1996) Arachnoid cysts. In: Youmans JR Neurological surgery. Saunders, Philadelphia, pp 967-994
Galassi E, Piazza G, Giast G, Frank F. Arachnoid cysts of the middle fossa: a clinical and radiological study of 25 cases treated surgically. Surg Neurol 1980;14:211-19.
Gianpiero Tamburrini, Mateus Del Fabbro, Concezio di Rocco (2008) – Sylvian fissure arachnoid cysts: a survey on their diagnostic workout and practical management, Childs Nerv Syst 593-604
Harsh IV GR, Edwards MSB, Wilson CB. Intracranial arachnoid cysts in children. J Neurosurg 1986;64:835-42.
Kabil MS, Shahinian HK: Application of the Supraorbital Endoscopic Approach to Tumors of the Anterior Cranial Base. Submitted to J Craniofac Surg. 2005,16(4).
Lawton MT, Golfinos JG, Harrington T, Sonntag VKH, Spetzler RF. Surgical management of intracranial arachnoid cysts. BNI Quarterly 1995;11:14-8.
Menezes AH, Bell WE, Perret GE. Arachnoid cysts in children. Arch Neurol 1980;37:168-72.
Mohamed S. Kabil, M.D. and Hrayr K. Shahinian, M.D. - Fully Endoscopic Supraorbital Resection of Congenital Middle Cranial Fossa Arachnoid Cysts: A Report of 2 Cases
Paladino J, Rotim K, Heinrich Z (1998) neuroendoscopic fenestration of arachnoid cysts. Minim Invasive Neurosurg 137-140
Pradilla G, Jallo G (2007) Arachnoid cysts: case series and review of the literature Neurosurg Focus
Robinson RG. The temporal lobe agenesis syndrome. Brain 1964;88:87-106.
Santamarta D, Aguas J, Ferrer E The natural history of arachnoid cysts: endoscopic and cine-mode MRI evidence of a slit-valve mechanism. Minim Invasive Neurosurg. 1995;38(4):133-7. Review.
Sato K, Shimoji T, Yagushi K, Sumie H, Kuru Y, Ishii S. Middle fossa arachnoidy cyst: clinical, neuroradiological, and surgical features. Child's Brain 1983;10:310-16.
Schroeder HW, Gaab MR Endoscopic observation of a slit-valve mechanism in suprasellar prepontine arachnoid cyst: case report. Neurosurgery 1997;40:198–200.
Starkman SP, Brown TC, Linell SA. Cerebral arachnoid cysts. J Neuropathol Exp Neurol 1958;17:484-500.
Wester K. Peculiarities of intracranial arachnoid cysts: location, sidedness, and sex distribution in 126 consecutive patients. Neurosurgery 1999;45:775-779.

Autori:

Prof. Dr. A.V. Ciurea*, Dr. Niki Călina*

*Spitalul Clinic de Urgenţă "Bagdasar-Arseni"

Adresa pentru corepondenta:

Spitalul Clinic de Urgenţă "Bagdasar-Arseni", Soseaua Berceni nr. 10-12; Bucuresti, sect. 4

Email: niki_calina@yahoo.com

Miracolul vietii de la 'Bagdasar-Arseni'

2009-03-04T12:07:00.001+02:00

Acest text este unul profund subiectiv. Pentru simplul motiv ca asa trebuie sa fie. Iar motivul nu e dat decat in mod indirect de drama prin care am trecut, depasind-o. In maniera directa, motivul scrierii acestui comentariu este acela ca, de aproape trei saptamani (numarabile in clipe de prabusire si revenire permanenta a sperantei), sunt martorul miracolului vietii de la Spitalul Clinic de Urgenta de la "Bagdasar-Arseni" din Bucuresti. Pentru cine s-ar putea mira ca exista asa ceva in Romania, mai cu seama atunci cand din toate partile, mediatic, sistemul medical romanesc e calcat in picioare, o scriu in clar — Clinica I de Neurochirurgie a spitalului amintit este, fara rest, un loc in care viata renaste, din nou si din nou. Se intalnesc acolo, imi spun, vointa divina si profesionalismul matematic al unui personal pentru care expresia "o viata de om" are, dincolo de adanca semnificatie ontologica, un sens perfect palpabil. E spiritul pe care, de aproape 40 de ani, de cand realizeaza operatii pe creier, il poarta cu sine (de la blocul operator, pe culoare, inspre saloanele pacientilor ori spre propriu-i cabinet), Profesorul Alexandru Vlad Ciurea. Eu cred ca fiecare pacient tratat de doctorul Ciurea are sansa de a simti atingerea acestui spirit. Cei cu care Profesorul intra in contact, fara a-i fi pacienti, pot si ei sa vada acest spirit, daca stiu sa-si tina ochii larg deschisi. El e in fiecare gest al Profesorului, in fiecare cuvant rostit, e in parul sau alb, e in eleganta prezentei sale si in acel tip de privire educata despre care numai metafizica lui Heidegger a putut sa rosteasca. Nu intamplator, cred ca Profesorul Ciurea a transformat clinica pe care o conduce intr-o uzina a vietii tocmai pentru ca reuseste sa confere neurochirurgiei sensul unei metafizici pentru care "a fi" nu e un simplu verb, bun de conectat cu cine stie ce cuvinte pretentioase, ci o permanenta trecere peste limite. Si ce imi pare a fi mai important este ca spiritul Profesorului lasa urme vizibile la nivelul tuturor celor pe care ii coordoneaza: in exactitatea lipsita de orice speculatie a doctorului Talianu, in reflexele relaxante din ochii doctoritei Vapor, in agilitatea pe care ti-o transmite doctorul Palade, in zambetul cald al doctoritei rezidente Catalina, in bunatatea privirii doamnei Nusa, in manifestarea grijulie a doamnei Cristina, asistenta-sefa. Acolo, sus, la etajul al cincilea al Spitalului "Bagdasar-Arseni", toti cei amintiti si inca multi altii dau sens vietii, la propriu.

Extirpand tumori, aducand viata la suprafata in cazuri despre care se credea ca sunt pierdute, salvand destine si oferind bucuria viitorului, pentru prunci si adulti deopotriva.

Si-mi place sa cred ca, atunci cand opereaza pentru a-si face pacientii sa renasca, Profesorul Ciurea si echipa sa simt pe maini o mangaiere dumnezeiasca, pe care o pot transmite mai departe.

Autor: Daniel ŞANDRU

Publicat in: Iasi Plus

25.02.2009

Campionii neurochirurgiei româneşti

2009-03-04T11:53:00.001+02:00

Ştiu că, scriind acest comentariu, mă situez "în contra curentului" mediatic, acela care, atunci când ia în vizor sistemul medical românesc – cum se întâmplă de la o vreme încoace - îl face praf fără drept de apel. Admit, în context, că în acest sistem există cazuri care devin tragice din cauza incompetenţei medicale. Îmi dau seama însă că problema nu poate fi luată în discuţie atunci când tonul folosit e situat la extreme, devenind chiar isteric. Şi cred că e nevoie de moderaţie şi de bună-cuviinţă. Iar asta înseamnă, primo, să identifici la detaliu particularitatea unui caz şi, secundo, să nu generalizezi. Nu e vorba de deontologie (în fond, regulile sunt rezultatul subiectivităţii umane, inclusiv în presă), ci de bun-simţ.

Scriu aceste rânduri pe holul de la etajul al cincilea al Spitalului Clinic de Urgenţă "Bagdasar-Arseni" din Bucureşti. Este etajul la care e situată Clinica I de Neurochirurgie, condusă de Profesorul Alexandru Vlad Ciurea. Şi chiar acum, când scriu, aici se întâmplă miracole ale vieţii. Căci Profesorul Ciurea şi echipa sa sunt, în neurochirurgia românească, în permanenţă campioni. Spun "românească" tocmai pentru a sublinia că orice analiză a sistemului nostru medical – inclusiv una de tipul acestui comentariu – trebuie să comporte nuanţe. Aici, la etajul al cincilea al Spitalului "Bagdasar-Arseni", viaţa primeşte nuanţe în fiecare oră, zi de zi, chiar şi atunci când speranţa pare pierdută. Şi asta pentru că Profesorul Ciurea şi echipa sa reuşesc, din ceea ce am putut vedea şi înţelege, să treacă dincolo de limite. Nu ştiu câtă dumnezeire există în ochii şi în coordonarea mâinilor Profesorului Ciurea atunci când extirpă tumori pe creier, dar ştiu că dedicaţia sa tămăduitoare este, profesional şi uman, dincolo de cuvinte. Nu ştiu cum aş putea descrie statornicia de stâncă pe care ţi-o transmite doctorul Dacian Talianu, deodată cu puterea credinţei că vei învinge, dar ştiu că asta se întâmplă de fiecare dată când îţi vorbeşte. Nu ştiu câtă linişte sufletească poate să ofere, prin simpla sa prezenţă, doctoriţa Iulia Vapor, dar am convingerea că un asemenea om e menit să facă asta. Nu pot cunoaşte sursa preciziei cu care lucrează medicul anestezist Gheorghiţă, dar ştiu că încrederea în el devine manifestă de-ndată ce-l cunoşti. Nu am habar de unde îşi extrage resursele de a-ţi reda speranţa-n viitor doctorul Palade, dar ştiu că e de-ajuns să îl priveşti ca să o simţi. Şi nici prin cap nu-mi trece de unde vine atâta bunătate când îţi zâmbeşte doctoriţa rezidentă Cătălina Lipan, dar dau în scris că această bunătate există. Nu ştiu nimic cu privire la originea tuturor acestora, dar ştiu sigur că aici, la Clinica I Neurochirurgie a Profesorului Alexandru Vlad Ciurea, am văzut copii şi părinţi care au renăscut învingători, chiar şi atunci când păreau a fi învinşi.

Autor: Daniel ŞANDRU

Publicat in: Buna Ziua Iasi

3.03.2009