Va multumesc ca "ati mai albit odata ", ca ati transpirat pentru salvarea vietii copilului meu.
luni, 10 ianuarie 2011
Pacientii Multumesc: Povestea Sabinei Chihaia
Ma numesc Cristi Chihaia si sunt din Suceava.Am sa va povestesc pe scurt cel mai mare calvar al vietii mele (si sper ultimul ), desi viata unora le da un bobirnac, iar altora, o directa de dreapta drept in fata .In luna mai a anului 2010 am remarcat un usor tremur al mainii drepte a fetitei mele Sabina in varsta de 4 ani.Parerile medicilor au fost diferite ,ba lipsa de calciu, ba una, ba alta astfel ca acest tremur nu se atenua ci crestea in amplitudine, am hotarit cu sotia sa plecam la Iasi la spitalul Sf. Maria unde am fost primiti de doamna prof.Dr Moraru.Dupa doua zile de investigatii la examenul RMN am primit "directa de dreapta drept in fata ":mare proces inlocuitor de spatiu emisfer cerebral stang, cu dimensiuni de 72/71/74 mm, net conturat, intens si omogen gadolinofil, cu discret edem de masa, deplasand linia mediana spre dreapta cu aproximativ 14 mm.Se dezvolta predominent temporo-frontal si in interiorul ventricolului lateral stang.Fiind singurul nostru copil nu pot descrie momentele groaznice prin care am trecut, iar doamna prof.Dr Moraru mi-a spus ca a luat legatura cu domnul profesor Ciurea la Bucuresti fara acordul nostru ,lucru pentru care voi fi vesnic recunoscator si ma voi ruga sa ii dea Dumnezeu sanatate si viata multa.Am ajuns la Bucuresti , si a doua zi de dimineata am fost la usa cabinetului Domnului Prof A.V. Ciurea unde am intrat impreuna cu fetita .Un gest extraordinar a fost sa ceara un pupic de la ea, si Sabina, ca vrajita a mers catre el si l-a pupat pe obraz ,ea care era reticenta la persoane necunoscute mai ales la cele de gen masculin.Dupa ce a studiat documentele cu care am venit de la Iasi si filmul de la RMN am auzit un WAU si apoi : "este gigantica, domnule, nu promit nimic datorita dimensiunilor" si in aceiasi zi a fost internata pentru mai multe investigatii (sange, tomografie, control radiologic plamani, control oftalmologic, etc). Dupa aceste investigatii mi-a spus ca singura sansa de supravetuire este o interventie chirurgicala, aceasta urmind sa fie facuta cit mai urgent intrucat existau mari sanse sa intre in coma .A venit si ziua operatiei .Marti ,14 septembrie, ziua Crucii o zi pe care nu o voi uita niciodata .Am condus fetita la blocul operator cu picioarele tremurind alaturi de sotie, constient ,mai mult sau mai putin ca poate fi ultima data cand o pot vedea in viata.Echipa operativa formata din medici de exceptie si consider eu din elita acestei tari au intrat in sala la ora 10:16 fiind formata din : dr Alexandru Vlad Ciurea ,dr Alexandru Tascu, dr Iulia Vapor .Si a inceput asteptarea ....dupa 9 ore si 30 minute a iesit si copilul viu, operat si in afara oricarui pericol, fara nici o complicatie post operatorie.In tot acest timp nu am fost om gindindu-ma ca poate iesi cu picioarele inainte din blocul operator, lucru pe care nu stiu daca puteam sa-l suport.Si uite asa, un "nu promit nimic" s-a materializat intr-o fiinta vie care este bine in acest moment traieste ,este vesela ,rade, vorbeste si imi umple casa de bucurie.Pentru acesti oameni nu am cuvinte sa imi exprim recunostinta dar cred ca am gasit o fraza care spune tot:"Domnilor doctori copilul meu s-a nascut de 2 ori :pe 27 martie 2006 si 14 septembrie 2010 parinti fiindui chiar dumneavoastra Domnule Doctor Ciurea ,Domnule Doctor Tascu si Domnisoara Doctor Vapor". Timp de 3 saptamani am mers la dansul si dimineata si dupa-masa sa imi spuna ce se petrece. In toata aceasta perioada mi s-a parut remarcabil ca, in ciuda faptului ca avea foarte multe responsabilitati (neurochirurg, profesor universitar, sef de sectie), eu, un simplu individ, am reusit sa il intalnesc de doua ori pe zi pentru a avea informatii despre copilul meu. Mi s-a parut remarcabil ca, in timpul celor trei saptamani (“de foc” pentru noi), am discutat cu dansul inclusiv in weekend. Mi s-a parut remarcabil ca toata echipa dansului: domnul doctor Tascu, domnisoara doctor Vapor s-au purtat cu noi intr-un mod foarte uman si cald, cu zimbetul pe buze, usor abordabili si in permanenta dispusi sa te asculte si sa iti raspunda la toate intrebarile.
Va multumesc ca "ati mai albit odata ", ca ati transpirat pentru salvarea vietii copilului meu.
Va multumesc ca "ati mai albit odata ", ca ati transpirat pentru salvarea vietii copilului meu.
luni, 29 noiembrie 2010
LAUDATIO - Profesorului Alexandru Vladimir Ciurea, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti
Pe 24.11.2010 Domnul Prof Dr Alexandru Vlad Ciurea a fost facut Doctor Honoris Causa al Universitatii "Petre Andrei" din Iasi. Mai jos se regaseste Laudatio si sunt publicate cateva poze de la eveniment.
Onoraţi membri ai Senatului Universităţii “Petre Andrei” din Iaşi,
Domnule Profesor Alexandru Vladimir Ciurea,
Doamnelor şi Domnilor,
„A fi neurochirurg înseamnă a reuşi să-l armonizezi pe Sisif cu Apollo", spunea, într-un interviu recent, unul dintre cei mai înzestraţi neurochirurgi pe care i-a avut medicina românească şi pe care, astăzi, avem privilegiul de a-l avea printre noi în această Aulă. Într-o perioadă în care tabloul sistemului sanitar românesc pare mai degrabă desprins din picturile lui Goya, bucuria de a ne întâlni cu o personalitate precum domnul Profesor Alexandru Vladimir Ciurea ne oferă răgazul speranţei că nu e chiar totul pierdut. Şi probabil că acesta este darul cel mai de preţ pe care medicul Ciurea îl face, în fiecare zi, celor de lângă el: Speranţa. Pentru unii speranţa că vor trăi, că se vor bucura de cei dragi, iar pentru ceilalţi speranța că vor putea salva vieţi, multe vieţi, şi în limba maternă.
Domnul Alexandru Vladimir Ciurea s-a născut în Vaslui. Pentru că vremurile erau tulburi, familia a ales să se mute într-o zonă ceva mai ferită de pericolele războiului, la Braşov. Aici tânărul Alexandru Vladimir Ciurea va absolvi liceul “Andrei Şaguna”. Cum medicina era deja o tradiţie de familie, bunicii, unchiul şi mătuşa practicând-o cu mult suflet, această meserie a devenit curând cel mai aprig vis al său, căruia îi va dedica întreaga viaţă. În 1964 devine absolvent al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, iar în 1974 obţine titlul de doctor în medicină cu teza “Aspecte terapeutice actuale în adenoamele hipofizare”. Trei ani mai tîrziu, în 1979, în urma unui examen naţional pe care îl promovează de pe prima poziţie, devine medic primar neurochirurg.
Din 1988, medicul Alexandru Vladimir Ciurea conduce Secţia I Neurochirurgie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni”, iar din 1997 este profesor de neurochirurgie şi îndrumător de teze de doctorat la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti. Începând cu anul 1999 devine preşedintele Societăţii Române de Neurochirurgie, iar din noiembrie 2007 este membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Doi ani mai târziu, în iunie 2009, devine membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România. Din 2008, Profesorul Ciurea prezideză Comisia Naţională de Neurochirurgie.
Contribuţiile sale într-una dintre cele mai dificile şi, în acelaşi timp, fascinante domenii ale medicinei, i-au adus Profesorului Ciurea, şi implicit neurochirurgiei româneşti, o largă recunoaştere internaţională. Astfel, din 2004 acesta ocupă funcţia de Vicepreşedinte al Societăţii Mondiale a Neurochirurgilor, iar din 2009 este “official visiting professor” în comisia educaţională a aceluiaşi for. În 2007 devine membru internaţional al Academiei Braziliene de Neurochirurgie, iar din aprilie 2008 este Vicepreşedinte al Academiei Multidisciplinaria Neurotraumatologica, după ce în 2004, în Pheonix - Arizona, se număra printre membrii fondatori ai acesteia. Începând cu luna mai a acestui an, Profesorul Alexandru Vlad Ciurea este şi Vicepreşedinte al Euroacademiei Multidisciplinaria Neurotraumatologica.
Colaborarea cu instituții prestigioase din străinătate nu se oprește însă aici, cercetătorul științific de gradul I Alexandru Vladimir Ciurea conducând sau fiind implicat în nu mai puțin de 18 proiecte de cercetare naționale și internaționale, în perioada 2000-2010. De asemenea, a inițiat colaborări cu universități de prestigiu din străinătate, printre care University of Virginia din Statele Unite ale Americii, Karolinska University din Suedia, Universitatea Marburg din Germania sau Universitatea Messina din Italia.
Numele său va rămâne în istoria neurochirurgiei românești nu numai prin miile de vieți care au renăscut din mâinile sale, ci și prin extraordinarele eforturi făcute pentru progresul acestei științe. Departamentului de Cercetare în Neuroștiințe al Spitalului Clinic Bagdasar-Arseni și primul Centru de Excelență în Neurochirurgie și Neurologie, dotat la cele mai înalte standarde internaționale, există acum în medicina românească, datorită Profesorului Ciurea. De asemenea, Profesorul deține și un brevet de invenție cu titlul ”Drena Unitub”, pentru un procedeu chirurgical folosit pentru tratamentul hidrocefaliei.
E o misiune aproape imposibilă să rezumi la câteva rânduri tot ce a semnat până acum Profesorul Ciurea în cartea de istorie a neurochirurgiei mondiale. Peste 80 de articole publicate în cele mai prestigioase reviste științifice ale lumii, dintre care 23 cotate ISI și alte peste 100 de articole apărute în publicații de specialitate românești. Ca și autor principal, Profesorul Alexandru Vlad Ciurea a semnat 27 de cărți, titluri importante pe care probabil nici un student care își dorește să urmeze această specializare, nu le-a ratat, dintre care amintim doar câteva: ”Patologia neurochirurgicală pediatrică” publicată la editura Academiei în 1980, volum distins cu premiul ”Gheorghe Marinescu” al Academiei Române; ”Craniofaringioamele”, carte distinsă în 2005 cu premiul pentru Tratate în Domeniul Medicinii, la Salonul Internațional de Carte; ”Traumatologia craniocerebrală”, care a primit în 2006 Diploma ”Carol Davila”; ”Managementul Sistemelor și Organizațiilor Sănătății”, o lucrare ieșită din tipar anul acesta și multe altele. Profesorul Ciurea este de asemenea coautor în 21 de tratate și monografii neurochirurgicale și neurologice, precum și autor în capitole de carte publicate în străinătate, dintre care menționăm: ”Postinfectious Hydrocephalus in Children”, publicat în ”Pediatric Hydrocephalus”; ”Cranial traumas in children”, în ”Practical Handbook of Neurosurgery from Leading Neurosurgeons”, volumul 2 sau ”Intracranial Hypertension”. Nu mai puțin de 10 publicații științifice internaționale prestigioase îl au în board-ul editorial pe, de-acum celebrul, neurochirurg român. Dintre acestea enumerăm doar câteva: ”Child's Nervous System” din Germania; ”Surgical Neurology” din SUA; ”Neurosurgical Review”; ”Asian Journal of Neurosurgery” din Japonia.
De-a lungul carierei sale, profesorul Alexandru Vladimir Ciurea a fost distins cu nenumărate premii și medalii, ca o recunoaștere a ceea ce a însemnat munca sa pentru medicina românească și internațională. În 1995 International Biographical Centre, Cambridge îi acorda distincția ”International Who's Who of Intelectuals”, iar în 2000 este distins cu Ordinul Național, Serviciul Credincios în grad de Comandor. Profesorul Ciurea este ”Doctor Honoris Causa” al Universității ”Dunărea de Jos” din 2001 și al Universității de Medicină și Farmacie din Chișinău ” Nicolae Testemiteanu” din 2008. În 2006 Universitatea Messina din Italia îi oferă medalia „STVDIORVM UNIVERSITAS MESSANAE”, în 2008 primește diploma de Excelență a Asociației Medicale Române, iar în 2009 i se înmânează premiul ”Vieții Medicale”. Românii și-au exprimat gratitudinea pentru medicul Ciurea oferindu-i diploma ”10 pentru România” în specialitățile chirurgicale.
Medicul Alexandru Vladimir Ciurea este, în același timp, mentorul și modelul a generații de studenți pe care i-a format. Printre meritele sale de dascăl, se numără continuarea școlii de neurochirurgie pediatrică inițiată de Prof. Constantin Arseni și Dr. L. Horvath, contribuind la dezvoltarea, modernizarea și implementarea acestei discipline. De numele Profesorului Ciurea se leagă, de asemenea, organizarea, de două ori pe an, în perioada 2001-2007, a cursurilor de educație medicală continuă în neurochirurgie, destinate atât rezidenților cât și medicilor primari și specialiști. Începând din anul 1999, este principalul organizator al Conferinței Naționale de Neurochirurgie cu participare internațională, a Cursului Francofon de Neurochirurgie și, odată la doi ani, a Cursului Româno-German de Neurochirurgie.
Universitatea ”Petre Andrei” din Iași a avut întotdeauna în profesorul Ciurea un prieten, iar comunitatea academică s-a bucurat anul acesta de privilegiul de a-l audia în remarcabila Conferință “Brain Disorder in Famous Personalities. Evergreen in Brain Activities”, care s-a desfășurat chiar în această Aulă.
Marele sociolog Petre Andrei, cel al cărui nume avem privilegiul de a-l avea pe frontispiciul instituției noastre, scria în cunoscuta sa lucrare ”Despre ideal. Despre fericire” că ”fericirea nu depinde numai de mărimea cantitativă a valorilor realizate, ci și de conștiința cu care ele au fost înfăptuite”. Dacă Petre Andrei avea dreptate, atunci Medicul și Profesorul Alexandru Vladimir Ciurea este cu siguranță un OM fericit.
În semn de recunoștință și mulțumire pentru tot ceea ce reprezintă neurochirurgul, profesorul, cercetătorul și omul Alexandru Vladimir Ciurea, propun Senatului Universității ”Petre Andrei” din Iași conferirea titlului de Doctor Honoris Causa.
Prof. univ. dr. Cristian Dinu POPESCU
###
Onoraţi membri ai Senatului Universităţii “Petre Andrei” din Iaşi,
Domnule Profesor Alexandru Vladimir Ciurea,
Doamnelor şi Domnilor,
„A fi neurochirurg înseamnă a reuşi să-l armonizezi pe Sisif cu Apollo", spunea, într-un interviu recent, unul dintre cei mai înzestraţi neurochirurgi pe care i-a avut medicina românească şi pe care, astăzi, avem privilegiul de a-l avea printre noi în această Aulă. Într-o perioadă în care tabloul sistemului sanitar românesc pare mai degrabă desprins din picturile lui Goya, bucuria de a ne întâlni cu o personalitate precum domnul Profesor Alexandru Vladimir Ciurea ne oferă răgazul speranţei că nu e chiar totul pierdut. Şi probabil că acesta este darul cel mai de preţ pe care medicul Ciurea îl face, în fiecare zi, celor de lângă el: Speranţa. Pentru unii speranţa că vor trăi, că se vor bucura de cei dragi, iar pentru ceilalţi speranța că vor putea salva vieţi, multe vieţi, şi în limba maternă.
Domnul Alexandru Vladimir Ciurea s-a născut în Vaslui. Pentru că vremurile erau tulburi, familia a ales să se mute într-o zonă ceva mai ferită de pericolele războiului, la Braşov. Aici tânărul Alexandru Vladimir Ciurea va absolvi liceul “Andrei Şaguna”. Cum medicina era deja o tradiţie de familie, bunicii, unchiul şi mătuşa practicând-o cu mult suflet, această meserie a devenit curând cel mai aprig vis al său, căruia îi va dedica întreaga viaţă. În 1964 devine absolvent al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, iar în 1974 obţine titlul de doctor în medicină cu teza “Aspecte terapeutice actuale în adenoamele hipofizare”. Trei ani mai tîrziu, în 1979, în urma unui examen naţional pe care îl promovează de pe prima poziţie, devine medic primar neurochirurg.
Din 1988, medicul Alexandru Vladimir Ciurea conduce Secţia I Neurochirurgie din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă “Bagdasar-Arseni”, iar din 1997 este profesor de neurochirurgie şi îndrumător de teze de doctorat la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti. Începând cu anul 1999 devine preşedintele Societăţii Române de Neurochirurgie, iar din noiembrie 2007 este membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Doi ani mai târziu, în iunie 2009, devine membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România. Din 2008, Profesorul Ciurea prezideză Comisia Naţională de Neurochirurgie.
Contribuţiile sale într-una dintre cele mai dificile şi, în acelaşi timp, fascinante domenii ale medicinei, i-au adus Profesorului Ciurea, şi implicit neurochirurgiei româneşti, o largă recunoaştere internaţională. Astfel, din 2004 acesta ocupă funcţia de Vicepreşedinte al Societăţii Mondiale a Neurochirurgilor, iar din 2009 este “official visiting professor” în comisia educaţională a aceluiaşi for. În 2007 devine membru internaţional al Academiei Braziliene de Neurochirurgie, iar din aprilie 2008 este Vicepreşedinte al Academiei Multidisciplinaria Neurotraumatologica, după ce în 2004, în Pheonix - Arizona, se număra printre membrii fondatori ai acesteia. Începând cu luna mai a acestui an, Profesorul Alexandru Vlad Ciurea este şi Vicepreşedinte al Euroacademiei Multidisciplinaria Neurotraumatologica.
Colaborarea cu instituții prestigioase din străinătate nu se oprește însă aici, cercetătorul științific de gradul I Alexandru Vladimir Ciurea conducând sau fiind implicat în nu mai puțin de 18 proiecte de cercetare naționale și internaționale, în perioada 2000-2010. De asemenea, a inițiat colaborări cu universități de prestigiu din străinătate, printre care University of Virginia din Statele Unite ale Americii, Karolinska University din Suedia, Universitatea Marburg din Germania sau Universitatea Messina din Italia.
Numele său va rămâne în istoria neurochirurgiei românești nu numai prin miile de vieți care au renăscut din mâinile sale, ci și prin extraordinarele eforturi făcute pentru progresul acestei științe. Departamentului de Cercetare în Neuroștiințe al Spitalului Clinic Bagdasar-Arseni și primul Centru de Excelență în Neurochirurgie și Neurologie, dotat la cele mai înalte standarde internaționale, există acum în medicina românească, datorită Profesorului Ciurea. De asemenea, Profesorul deține și un brevet de invenție cu titlul ”Drena Unitub”, pentru un procedeu chirurgical folosit pentru tratamentul hidrocefaliei.
E o misiune aproape imposibilă să rezumi la câteva rânduri tot ce a semnat până acum Profesorul Ciurea în cartea de istorie a neurochirurgiei mondiale. Peste 80 de articole publicate în cele mai prestigioase reviste științifice ale lumii, dintre care 23 cotate ISI și alte peste 100 de articole apărute în publicații de specialitate românești. Ca și autor principal, Profesorul Alexandru Vlad Ciurea a semnat 27 de cărți, titluri importante pe care probabil nici un student care își dorește să urmeze această specializare, nu le-a ratat, dintre care amintim doar câteva: ”Patologia neurochirurgicală pediatrică” publicată la editura Academiei în 1980, volum distins cu premiul ”Gheorghe Marinescu” al Academiei Române; ”Craniofaringioamele”, carte distinsă în 2005 cu premiul pentru Tratate în Domeniul Medicinii, la Salonul Internațional de Carte; ”Traumatologia craniocerebrală”, care a primit în 2006 Diploma ”Carol Davila”; ”Managementul Sistemelor și Organizațiilor Sănătății”, o lucrare ieșită din tipar anul acesta și multe altele. Profesorul Ciurea este de asemenea coautor în 21 de tratate și monografii neurochirurgicale și neurologice, precum și autor în capitole de carte publicate în străinătate, dintre care menționăm: ”Postinfectious Hydrocephalus in Children”, publicat în ”Pediatric Hydrocephalus”; ”Cranial traumas in children”, în ”Practical Handbook of Neurosurgery from Leading Neurosurgeons”, volumul 2 sau ”Intracranial Hypertension”. Nu mai puțin de 10 publicații științifice internaționale prestigioase îl au în board-ul editorial pe, de-acum celebrul, neurochirurg român. Dintre acestea enumerăm doar câteva: ”Child's Nervous System” din Germania; ”Surgical Neurology” din SUA; ”Neurosurgical Review”; ”Asian Journal of Neurosurgery” din Japonia.
De-a lungul carierei sale, profesorul Alexandru Vladimir Ciurea a fost distins cu nenumărate premii și medalii, ca o recunoaștere a ceea ce a însemnat munca sa pentru medicina românească și internațională. În 1995 International Biographical Centre, Cambridge îi acorda distincția ”International Who's Who of Intelectuals”, iar în 2000 este distins cu Ordinul Național, Serviciul Credincios în grad de Comandor. Profesorul Ciurea este ”Doctor Honoris Causa” al Universității ”Dunărea de Jos” din 2001 și al Universității de Medicină și Farmacie din Chișinău ” Nicolae Testemiteanu” din 2008. În 2006 Universitatea Messina din Italia îi oferă medalia „STVDIORVM UNIVERSITAS MESSANAE”, în 2008 primește diploma de Excelență a Asociației Medicale Române, iar în 2009 i se înmânează premiul ”Vieții Medicale”. Românii și-au exprimat gratitudinea pentru medicul Ciurea oferindu-i diploma ”10 pentru România” în specialitățile chirurgicale.
Medicul Alexandru Vladimir Ciurea este, în același timp, mentorul și modelul a generații de studenți pe care i-a format. Printre meritele sale de dascăl, se numără continuarea școlii de neurochirurgie pediatrică inițiată de Prof. Constantin Arseni și Dr. L. Horvath, contribuind la dezvoltarea, modernizarea și implementarea acestei discipline. De numele Profesorului Ciurea se leagă, de asemenea, organizarea, de două ori pe an, în perioada 2001-2007, a cursurilor de educație medicală continuă în neurochirurgie, destinate atât rezidenților cât și medicilor primari și specialiști. Începând din anul 1999, este principalul organizator al Conferinței Naționale de Neurochirurgie cu participare internațională, a Cursului Francofon de Neurochirurgie și, odată la doi ani, a Cursului Româno-German de Neurochirurgie.
Universitatea ”Petre Andrei” din Iași a avut întotdeauna în profesorul Ciurea un prieten, iar comunitatea academică s-a bucurat anul acesta de privilegiul de a-l audia în remarcabila Conferință “Brain Disorder in Famous Personalities. Evergreen in Brain Activities”, care s-a desfășurat chiar în această Aulă.
Marele sociolog Petre Andrei, cel al cărui nume avem privilegiul de a-l avea pe frontispiciul instituției noastre, scria în cunoscuta sa lucrare ”Despre ideal. Despre fericire” că ”fericirea nu depinde numai de mărimea cantitativă a valorilor realizate, ci și de conștiința cu care ele au fost înfăptuite”. Dacă Petre Andrei avea dreptate, atunci Medicul și Profesorul Alexandru Vladimir Ciurea este cu siguranță un OM fericit.
În semn de recunoștință și mulțumire pentru tot ceea ce reprezintă neurochirurgul, profesorul, cercetătorul și omul Alexandru Vladimir Ciurea, propun Senatului Universității ”Petre Andrei” din Iași conferirea titlului de Doctor Honoris Causa.
Prof. univ. dr. Cristian Dinu POPESCU
###
miercuri, 24 noiembrie 2010
Pacientii Multumesc: Adela Cananau
Am trait un adevarat miracol, pentru care nu stiu ce am facut ca sa-l merit. Am cunoscut oameni langa care nici nu am visat sa stau.
Acesti oameni minunati sunt : domnul profesor Alexandru Vlad Ciurea, doctorii, doctoritele si asistentele Sectiei de Neurochirurgie Spital Bagdasar-arseni.
Acum, eu traiesc si scriu aceste randuri numai datorita acestor adevarati eroi.
Anul trecut, in februarie viata mea a depins numai de un fir de ata.
Daca nu as fi fost operata in februarie 2009 (cea mai dificila operatie posibila) nu as mai fi trait. Am avut meningiom tranzitional la sfenoid, foarte mare (4x4x3,8 cm). Acest meningiom comprima artera. Din aceste cauze a fost atat de dificila si riscanta operatia. A fost extrasa complet tumora.
Este uimitor ca datorita acestei extraordinare operatii (ablatie totala) sunt complet vindecata, ma simt extraordinar de bine.
Nu pot sa-mi exprim sentimentele si cat de mult va multumesc, domnule profesor Alexandru Vlad Ciurea, multumesc la fel de mult si colectivului sectiei dumneavoastra.
August 2010
Acesti oameni minunati sunt : domnul profesor Alexandru Vlad Ciurea, doctorii, doctoritele si asistentele Sectiei de Neurochirurgie Spital Bagdasar-arseni.
Acum, eu traiesc si scriu aceste randuri numai datorita acestor adevarati eroi.
Anul trecut, in februarie viata mea a depins numai de un fir de ata.
Daca nu as fi fost operata in februarie 2009 (cea mai dificila operatie posibila) nu as mai fi trait. Am avut meningiom tranzitional la sfenoid, foarte mare (4x4x3,8 cm). Acest meningiom comprima artera. Din aceste cauze a fost atat de dificila si riscanta operatia. A fost extrasa complet tumora.
Este uimitor ca datorita acestei extraordinare operatii (ablatie totala) sunt complet vindecata, ma simt extraordinar de bine.
Nu pot sa-mi exprim sentimentele si cat de mult va multumesc, domnule profesor Alexandru Vlad Ciurea, multumesc la fel de mult si colectivului sectiei dumneavoastra.
August 2010
luni, 22 noiembrie 2010
Pacientii Multumesc: Povestea unei mame care inca mai poate zambi
Sunt Dumitru Mihaela in urma cu cinsprezece ani am dat nastere singurlui meu copil ce s-a innascut cu o malformatie congenitala si anume un meningoencefalocel (o punga plina de lichid cefalorahidian).Bucuria nasterii primului meu copil a fost umbrita de aceasta veste ,Doctorul de la maternitate spunandu-mi ca sunt tanara si mai pot avea copii fiindca acesta nu va avea sanse sa fie un copil normal riscand sa paralizeze daca acel meningo-encefalocel v-a fi extirpat la o varsta frageda iar daca v-a fi lasat intact ar putea creste extrem de mult
Cu toate ca acel doctor de la maternitate mi-a dat de inteles ca lupta impotriva vietii normale a propriului meu copil este in zadar.Am hotarat impreuna cu sotul meu sa cautam o alternativa rapida cat mai eficienta pentru a fi extirpata aceasta malformatie. deoarece nu puteam sta cu mainile in san si nu puteam condamna copilul tocmai nascut la o viata anormala .
Luptand si fiind convinsa ca acest copil poate fi salvat am fost descurajata in n randuri de foarte multi doctori ce mi-au inchis usa in fata .
Pana cand am mers si i-am prezentat cazul si Domnului .Prof.Al.Vlad.Ciurea ce mi-a spus ca este riscanta aceasta operatie dar cu toate acestea el s-a incumetat sa imi opereze pruncul in varsta de doar trei luni.
Plina de emotii am asteptat ca aceasta operatie sa i-a sfarsit.La iesirea din sala de operatii nu stiam ce sa cred si speram ca domnul profesor va realiza o operatie reusita
Nu stiu de ce m-am putut indoi de profesionalismul si de competenta domnului profesor fiindca dupa operatie am reusit sa imi strang copilul in brate si l-am putut vedea fara acea malformatie urata.Asadar domnul profesor s-a dovedit a fi un inger al copilului meu.
De ce il consider un inger fiindca acel copil de la acea interventie chirurgicala s-a bucurat de o viata absolut normala ba dimpotriva acea problema ce a avut-o nu i-a afectat intelectul sau locomotia.
Dupa 12 ani m-am intors la domnul profesor ,copilul avea o tumora urata si hidrocefalie.Exact ca si data trecuta domnul Profesor Ciurea s-a dovedit din nou a fii ingerul videcator al copilului meu ,impreuna cu echipa dumnealui salvandu-mi copilul si acum.
Operatia de tumora a fost o operatie foarte dificila ce a durat 7 ore.Copilul avea o vascularizare puternica si am fost avertizata ca in timpul operatiei el poate face hemoragie interna..
Asa cum se anticipase hemoragia a pornit in timpul operatiei dar domnul Profesor Ciurea impreuna cu domnul Doctor .Talianu Dacian cu profesionalism si credinta in Dumnezeu au reusit ,si-au oprit hemoragia ,salvandu-mi copilul.
Spun cu credinta in Dumnezeu deoarece pe langa faptul ca este un foarte bun profesionist domnul Prof.Ciurea .are si multa credinta in Dumnezeu..Cand a iesit din sala de operatie era obosit si plin de sudoare ,eu i-am multumit si i-am spus ca este un ,,Dumnezeu" pentru copilul meu si il voi cita pe Domnul profesor la raspunsul care mi l-a dat ,,Dumnezeu este unul singur,fac si eu tot ce pot dar nu sunt Dumnezeu" .
Dupa operatie copilul si-a revenit repede ,nu a stat la terapie intensiva decat pana a doua zi .
Datorita domnului Prof.Alexandru.Vl.Ciurea copilul mi-a fost salvat din nou..Avem tei ani de la operatie si copilul este bine .Situatia scolara fiind buna ,el se poate acum bucura de o viata normala.Toate meritele le datorez Domnului Prof.Ciurea si echipei sale.
Asemenea oameni ar trebui respectati iar acest mare geniu al neoruchirurgiei ar trebui clonat o asemenea capacitate se naste o data la 1000 de ani
Va multumesc din tot sufletul si ma rog pentru sanatatea dumneavoastra ca sa puteti salva pe toti copiii.
Cu toate ca acel doctor de la maternitate mi-a dat de inteles ca lupta impotriva vietii normale a propriului meu copil este in zadar.Am hotarat impreuna cu sotul meu sa cautam o alternativa rapida cat mai eficienta pentru a fi extirpata aceasta malformatie. deoarece nu puteam sta cu mainile in san si nu puteam condamna copilul tocmai nascut la o viata anormala .
Luptand si fiind convinsa ca acest copil poate fi salvat am fost descurajata in n randuri de foarte multi doctori ce mi-au inchis usa in fata .
Pana cand am mers si i-am prezentat cazul si Domnului .Prof.Al.Vlad.Ciurea ce mi-a spus ca este riscanta aceasta operatie dar cu toate acestea el s-a incumetat sa imi opereze pruncul in varsta de doar trei luni.
Plina de emotii am asteptat ca aceasta operatie sa i-a sfarsit.La iesirea din sala de operatii nu stiam ce sa cred si speram ca domnul profesor va realiza o operatie reusita
Nu stiu de ce m-am putut indoi de profesionalismul si de competenta domnului profesor fiindca dupa operatie am reusit sa imi strang copilul in brate si l-am putut vedea fara acea malformatie urata.Asadar domnul profesor s-a dovedit a fi un inger al copilului meu.
De ce il consider un inger fiindca acel copil de la acea interventie chirurgicala s-a bucurat de o viata absolut normala ba dimpotriva acea problema ce a avut-o nu i-a afectat intelectul sau locomotia.
Dupa 12 ani m-am intors la domnul profesor ,copilul avea o tumora urata si hidrocefalie.Exact ca si data trecuta domnul Profesor Ciurea s-a dovedit din nou a fii ingerul videcator al copilului meu ,impreuna cu echipa dumnealui salvandu-mi copilul si acum.
Operatia de tumora a fost o operatie foarte dificila ce a durat 7 ore.Copilul avea o vascularizare puternica si am fost avertizata ca in timpul operatiei el poate face hemoragie interna..
Asa cum se anticipase hemoragia a pornit in timpul operatiei dar domnul Profesor Ciurea impreuna cu domnul Doctor .Talianu Dacian cu profesionalism si credinta in Dumnezeu au reusit ,si-au oprit hemoragia ,salvandu-mi copilul.
Spun cu credinta in Dumnezeu deoarece pe langa faptul ca este un foarte bun profesionist domnul Prof.Ciurea .are si multa credinta in Dumnezeu..Cand a iesit din sala de operatie era obosit si plin de sudoare ,eu i-am multumit si i-am spus ca este un ,,Dumnezeu" pentru copilul meu si il voi cita pe Domnul profesor la raspunsul care mi l-a dat ,,Dumnezeu este unul singur,fac si eu tot ce pot dar nu sunt Dumnezeu" .
Dupa operatie copilul si-a revenit repede ,nu a stat la terapie intensiva decat pana a doua zi .
Datorita domnului Prof.Alexandru.Vl.Ciurea copilul mi-a fost salvat din nou..Avem tei ani de la operatie si copilul este bine .Situatia scolara fiind buna ,el se poate acum bucura de o viata normala.Toate meritele le datorez Domnului Prof.Ciurea si echipei sale.
Asemenea oameni ar trebui respectati iar acest mare geniu al neoruchirurgiei ar trebui clonat o asemenea capacitate se naste o data la 1000 de ani
Va multumesc din tot sufletul si ma rog pentru sanatatea dumneavoastra ca sa puteti salva pe toti copiii.
luni, 15 noiembrie 2010
D-LUI PROF. DR. CIUREA VLAD ALEXANDRU
Domnule Profesor,
Cred ca stiti cine va transmite aceste "randuri" virtuale. Sunt fosta dvs. pacienta de acum...34 de ani, ing. Daniela Cucu, din Ploiesti, SANATOASA TUN, CU O STARE DE SANATATE EXCEPTIONALA. Va anuntam, in ultimul e-mail, ca am devenit somera, din pacate. Data fiind aceasta situatie, deloc placuta pentru mine, am apelat la "varianta de rezerva", ca sa spun asa si, profitand si de faptul ca, acum doi ani, am absolvit si o scoala postliceala de asistent de farmacie, saptamana trecuta, am participat la un examen, pentru ocuparea unui post de asistent de farmacie, in spitalul de boli infectioase din PLoiesti, concurs pe care l-am luat si in urma caruia, mi-am inceput lucrul, la noul loc de munca. Sunt incantata de noul loc de munca, de contactul pe care il am , prin natura profesiei, cu OAMENII CU HALATE ALBE. In cateva zile de lucru (lucrez de circa 5 zile), am reusit sa decopar caracterul desavarsit al oamenilor in halate albe, oameni care au invatat enorm, pentru a deveni medici. Sunt niste oameni deosebiti. M-au primit in randul lor, cu o caldura nespusa, m-au incurajat si mi-au urat succes.
Cand ii vad, parca il vad pe "nenea doctor care mi-a vindecat buba la cap", singurul medic pe care il cunosc foarte bine si cu care pastrez o legatura de suflet, ca legatura intre o mama si pruncul sau, care i-a supt la san, cand a fost mic.
Se pare ca si cariera mea, se datoreaza tot dvs., la fel ca viata. E si normal, pentru ca daca nu eram sanatoasa (daca existau probleme de sanatate), nu puteam ajunge unde sunt acum.
Sincer, nu stiu daca pot exprima in cuvinte, ceea ce simt fata de dvs. si nu cred ca voi putea vreodata si asta deoarece, cand ma aflu in preajma dvs., tremur de emotie, dar iata ca si atunci cand comunic cu dvs. pe Internet, emotiile sunt foarte puternice. Pentru mine, sunteti ca si PARINTELE MEU, deoarece datorita dvs., am crescut si m-am dezvoltat absolut normal si am ajuns un om in toata puterea cuvantului, din toate punctele de vedere. Pe masura ce timpul trece, constat ca distanta dintre noi (cea virtuala, datorata respectului enorm pe care vi-l port, precum si timpului scurs de la clipa cand ne-am cunoscut) , se micsoreaza tot mai mult, iar ceea ce simt fata de parintii mei, simt si fata de dvs.: UN RESPECT DEOSEBIT, O RECUNOASTERE PROFUNDA A EFORTULUI DEOSEBIT DEPUS, PENTRU CA EU SA AJUNG UNDE SUNT ACUM. NU pot sa descriu in cuvinte, aceste sentimente pe care le nutresc fata de dvs. Cred ca singurul cuvant pe care il mai pot rosti acum, este un sincer MULTUMESC, PENTRU CA TRAIESC!
Ce repede mai trece timpul asta! Va imaginati vreodata ca, peste ani, copila de 1 an si 8 luni, din anul 1976, va va trimite e-mailuri, la varsta de 36 de ani, ca sa va multumeasca pentru ca este perfect sanatoasa? Eu nu cred ca va imaginati asa ceva. Figura fermecatoare si impunatoare a tanarului domn prof. dr. Ciurea, in varsta de 40 de ani (ma refer la varsta pe care o aveati cand veneam la primele controale, la dvs.) m-a fascinat de mica si am ramas cu ea in memorie, iar acum, cand comunic cu dvs., parca il am in fata mea, pe tanarul prof. dr. Ciurea! Am ramas indragostita de acea figura, de mica, iar pe masura ce timpul a trecut, mi-am dat seama ca, fara voia mea, am fost fascinata de TANARUL DOMN. PROF. DR. CIUREA (atunci), acum, INTELEPTUL PROF. DR. CIUREA, cu parul inspicat de intelepciunea varstei.
MULTA SANATATE, VA DORESC SI SUCCES DEPLIN IN CARIERA DVS. !
Cu stima si consideratie,
Daniela Cucu - Ploiesti
36 de ani
(la 34 de ani, de la "eveniment")
Cred ca stiti cine va transmite aceste "randuri" virtuale. Sunt fosta dvs. pacienta de acum...34 de ani, ing. Daniela Cucu, din Ploiesti, SANATOASA TUN, CU O STARE DE SANATATE EXCEPTIONALA. Va anuntam, in ultimul e-mail, ca am devenit somera, din pacate. Data fiind aceasta situatie, deloc placuta pentru mine, am apelat la "varianta de rezerva", ca sa spun asa si, profitand si de faptul ca, acum doi ani, am absolvit si o scoala postliceala de asistent de farmacie, saptamana trecuta, am participat la un examen, pentru ocuparea unui post de asistent de farmacie, in spitalul de boli infectioase din PLoiesti, concurs pe care l-am luat si in urma caruia, mi-am inceput lucrul, la noul loc de munca. Sunt incantata de noul loc de munca, de contactul pe care il am , prin natura profesiei, cu OAMENII CU HALATE ALBE. In cateva zile de lucru (lucrez de circa 5 zile), am reusit sa decopar caracterul desavarsit al oamenilor in halate albe, oameni care au invatat enorm, pentru a deveni medici. Sunt niste oameni deosebiti. M-au primit in randul lor, cu o caldura nespusa, m-au incurajat si mi-au urat succes.
Cand ii vad, parca il vad pe "nenea doctor care mi-a vindecat buba la cap", singurul medic pe care il cunosc foarte bine si cu care pastrez o legatura de suflet, ca legatura intre o mama si pruncul sau, care i-a supt la san, cand a fost mic.
Se pare ca si cariera mea, se datoreaza tot dvs., la fel ca viata. E si normal, pentru ca daca nu eram sanatoasa (daca existau probleme de sanatate), nu puteam ajunge unde sunt acum.
Sincer, nu stiu daca pot exprima in cuvinte, ceea ce simt fata de dvs. si nu cred ca voi putea vreodata si asta deoarece, cand ma aflu in preajma dvs., tremur de emotie, dar iata ca si atunci cand comunic cu dvs. pe Internet, emotiile sunt foarte puternice. Pentru mine, sunteti ca si PARINTELE MEU, deoarece datorita dvs., am crescut si m-am dezvoltat absolut normal si am ajuns un om in toata puterea cuvantului, din toate punctele de vedere. Pe masura ce timpul trece, constat ca distanta dintre noi (cea virtuala, datorata respectului enorm pe care vi-l port, precum si timpului scurs de la clipa cand ne-am cunoscut) , se micsoreaza tot mai mult, iar ceea ce simt fata de parintii mei, simt si fata de dvs.: UN RESPECT DEOSEBIT, O RECUNOASTERE PROFUNDA A EFORTULUI DEOSEBIT DEPUS, PENTRU CA EU SA AJUNG UNDE SUNT ACUM. NU pot sa descriu in cuvinte, aceste sentimente pe care le nutresc fata de dvs. Cred ca singurul cuvant pe care il mai pot rosti acum, este un sincer MULTUMESC, PENTRU CA TRAIESC!
Ce repede mai trece timpul asta! Va imaginati vreodata ca, peste ani, copila de 1 an si 8 luni, din anul 1976, va va trimite e-mailuri, la varsta de 36 de ani, ca sa va multumeasca pentru ca este perfect sanatoasa? Eu nu cred ca va imaginati asa ceva. Figura fermecatoare si impunatoare a tanarului domn prof. dr. Ciurea, in varsta de 40 de ani (ma refer la varsta pe care o aveati cand veneam la primele controale, la dvs.) m-a fascinat de mica si am ramas cu ea in memorie, iar acum, cand comunic cu dvs., parca il am in fata mea, pe tanarul prof. dr. Ciurea! Am ramas indragostita de acea figura, de mica, iar pe masura ce timpul a trecut, mi-am dat seama ca, fara voia mea, am fost fascinata de TANARUL DOMN. PROF. DR. CIUREA (atunci), acum, INTELEPTUL PROF. DR. CIUREA, cu parul inspicat de intelepciunea varstei.
MULTA SANATATE, VA DORESC SI SUCCES DEPLIN IN CARIERA DVS. !
Cu stima si consideratie,
Daniela Cucu - Ploiesti
36 de ani
(la 34 de ani, de la "eveniment")
duminică, 24 octombrie 2010
Pacientii Multumesc: Alexandru Besliu
Mulţumesc Domnului Prof. Dr. Msc Alexandru Vlad Ciurea pentru că mă simt bine şi mi-am reluat activitatea
În dimineaţa zilei de 26.IV.2010, când mă pregăteam să plec la serviciu, mi-am pierdut cunoştinţa pentru câteva minute şi am prezentat o cădere în baie. Mi-am revenit destul de repede după această cădere şi am reuşit să chem soţia să mă ajute. Am prezentat în continuare dureri puternice de cap şi imposibilitatea de a sta în picioare. Soţia a apelat de urgenţă 112 şi am ajuns la Spitalul de Urgenţă din Dr. Tr- Severin unde am fost consultat de doctorul neurolog şi mi s-a efectuat imediat examen CT, examen care a evidenţiat un anevrism rupt la nivelul arterei comunicante anterioare. În aceeaşi zi am fost trimis de urgenţă la Bucureşti la Spitalul Obregia unde am fost internat timp de 3 zile şi am primit tratament perfuzabil. În toată această perioadă starea mea s-a agravat, am devenit agitat, nervos şi prezentând accentuarea durerilor de cap. Aici am auzit vorbindu-se de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea pe care îl lăudau mulţi pacienţi. La cereare mea şi a soţiei m-am transferat la Spitatul Bagdasar Arsenie unde am fost preluat, supravegheat şi tratat de urgenţă de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea şi echipa domniei sale. Am fost operat în data de 30.IV.2010, intervenţia chirurgicală a durat aproape 9 ore, sfârşindu-se cu succes pentru mine, dar şi pentru Domnul Profesor. Am rămas apoi internat în această clinică timp de 18 zile, perioadă în care am fost permanent monitorizat cu adevărat profesionalism.
M-am externat cu stare generală bună, fără dureri, dar a umat o perioadă cu stări de confuzie şi uneori agitaţie. Am mers şi merg în continuare la toate controalele periodice la care am fost chemat de Domnul Profesor. Acum pot să spun că după o perioadă destul de mică de timp mă simt puternic şi apt să imi exercit munca mea de zi cu zi.
Pentru mine, soţia şi fiica mea, Domnul Prof. Dr. A.V. Ciurea reprezintă un adevărat Dumnezeu! Ii mulţumesc din suflet pentru că mi-a redat viaţa.
Cu respect şi recunoştinţă,
Alexandru Beşliu 47 ani
Dr. Tr-Severin
În dimineaţa zilei de 26.IV.2010, când mă pregăteam să plec la serviciu, mi-am pierdut cunoştinţa pentru câteva minute şi am prezentat o cădere în baie. Mi-am revenit destul de repede după această cădere şi am reuşit să chem soţia să mă ajute. Am prezentat în continuare dureri puternice de cap şi imposibilitatea de a sta în picioare. Soţia a apelat de urgenţă 112 şi am ajuns la Spitalul de Urgenţă din Dr. Tr- Severin unde am fost consultat de doctorul neurolog şi mi s-a efectuat imediat examen CT, examen care a evidenţiat un anevrism rupt la nivelul arterei comunicante anterioare. În aceeaşi zi am fost trimis de urgenţă la Bucureşti la Spitalul Obregia unde am fost internat timp de 3 zile şi am primit tratament perfuzabil. În toată această perioadă starea mea s-a agravat, am devenit agitat, nervos şi prezentând accentuarea durerilor de cap. Aici am auzit vorbindu-se de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea pe care îl lăudau mulţi pacienţi. La cereare mea şi a soţiei m-am transferat la Spitatul Bagdasar Arsenie unde am fost preluat, supravegheat şi tratat de urgenţă de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea şi echipa domniei sale. Am fost operat în data de 30.IV.2010, intervenţia chirurgicală a durat aproape 9 ore, sfârşindu-se cu succes pentru mine, dar şi pentru Domnul Profesor. Am rămas apoi internat în această clinică timp de 18 zile, perioadă în care am fost permanent monitorizat cu adevărat profesionalism.
M-am externat cu stare generală bună, fără dureri, dar a umat o perioadă cu stări de confuzie şi uneori agitaţie. Am mers şi merg în continuare la toate controalele periodice la care am fost chemat de Domnul Profesor. Acum pot să spun că după o perioadă destul de mică de timp mă simt puternic şi apt să imi exercit munca mea de zi cu zi.
Pentru mine, soţia şi fiica mea, Domnul Prof. Dr. A.V. Ciurea reprezintă un adevărat Dumnezeu! Ii mulţumesc din suflet pentru că mi-a redat viaţa.
Cu respect şi recunoştinţă,
Alexandru Beşliu 47 ani
Dr. Tr-Severin
George Gershwin - geniu muzical sau patologie tumorala?
Intreaga America dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost zguduita de disparitia prematura a unuia dintre cei mai cunoscuti compozitori americani.
Evolutia sa de pe scena mondiala au reprezentat o „cometa” pe constelatia mondiala a muzicologiei de la inceputul secolului XX. A fost unul dintre cei mai apreciati compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Stilul sau componistic a devenit repede popular pe Broadway. Acesta reuneste elementele de jazz simfonic cu muzica uşoară, astfel muzica lui George Gershwin a fost bine primita atât in teatrele muzicale de pe Broadway, Hollywood cât şi pentru sălile de concert clasic. Melodiile sale au fost interpretate de cei mai cunoscuţi instrumentişti şi cântăreţi americani de-a lungul timpului de exemplu: Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock şi mulţi alţii. Afectiunea pe care a avut-o, de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii cand pareza brahiala stanga i-a afectat capacitatea de a canta la pian nu se face simtita cu nimic in compozitiile sale din ultimii ani ai vietii, ba mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.
Jacob Gershowitz, adevaratul nume al lui George Gershwin s-a născut la 26 septembrie 1898 într-o familie de evrei ruşi imigraţi în Statele Unite. În 1910, părinţii cumpără un pian pentru fratele său mai mare, Israel (Ira). Brusc, Jacob pune stăpânire pe pian, cântând "după ureche" şi debordand de un talent muzical deosebit. Începe să ia lecţii de la diverşi muzicieni, până când a fost prezentat cunoscutului pedagog in muzicologie, Charles Hambitzer, care îl învaţă tehnica de execuţie convenţională. Acesta îi face cunoscuţi marii maeştrii muzicii europene şi-l încurajazează să frecventeze concertele de muzică clasică. În acelaşi timp, ia lecţii de compoziţie cu compozitorul Rubin Goldmark. În 1916, prima compoziţie a lui George Gerscchwin, "Rialto Ripples", înregistrează un oarecare succes comercial.Doi ani mai târziu, cunoaşte primul succes răsunător cu cântecul "Swanee", scris pentru musical-ul The Capitol Revue şi interpretat de Al Jolson.
In urma acestui succes, compozitorul primeşte un contract din partea editorilor muzicali "Harms Publishers", specializaţi în musicaluri, pentru 35 USD pe săptămână. Adoptă pseudonimul George Gershwin, la fel ca şi fratele său Israel, care devine Ira Gershwin.
În 1920, directorul de orchestră Paul Whiteman le comandă lui si fratelui sau o bucată instrumentală pentru formaţia sa. Rezultatul a fost celebra "Rhapsody in blue", o compoziţie pentru pian şi orchestră, care este executată în primă audiţie la 12 februarie 1924 în Aeolian Hall din New York cu un succes enorm. Acesta reprezinta un moment de exceptie in lumea muzicala, si face ca talentul deosebit al lui George Gershwin sa fie unanim recunoscut pe plan international.
Între timp, compozitorul începe o colaborare excelenta cu fratele său Ira, care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comună este comedia muzicală "Lady Be Good" (1924). Partitura cuprindea, printre altele, două cântece, care devin rapid cunoscute şi interpretate în lumea întreagă: "Fascinanting Rhythm" şi ""The Man I Love".Urmează spectacolele muzicale "Oh,Kay", "Treasure Girl", "Funny Face" şi "Strike Up The Band" (cu celebra melodie "I've Got A Crush On You").În 1928, George si Ira Gershwin fac o călătorie la Paris, care constituie pentru George sursa de inspiraţie pentru fantezia orchestrală "An American in Paris". Anul urmator 1929 a fost anul marii recesiuni economic care s-a resimtit şi în lumea spectacolelor, afectandu-i inclusiv pe fratii Gerschwin.
Cu toate acestea eicontinuă să lucreze, montând pe Broadway spectacolele de musicals, "Girl Crazy" (1930) ce conţine faimoasele melodii "I Got Rhythm" şi "Embraceable You", şi "Of Thee I Sing", Aceasta este prima sa comedie muzicală pentru care în 1931 primeste "Premiul Pulitzer".În anul 1933, George şi Ira încep să lucreze la un proiect îndrăzneţ: punerea în scenă sub forma unei opere muzicale populare (opera folk) a povestirei "Porgy and Bess" de Dubose Heyward, ce surprinde aspecte din viaţa populaţiei afro-americane. Pentru partitură compun arii devenite mai târziu melodii de mare popularitate: "Summertime", "I Got Plenty of Nothing", "It Ain't Necessarily So".
Opera lui George si a lui Ira Gershwin este reprezentată în premieră la 30 septembrie 1935 în Boston, fiind salutată de public la sfârşit cu 15 minute de aplauze.
Începând cu anul 1936, George Gershwin se dedică în special muzicii de filme şi se mută la Hollywood. Obţine un contract pentru compunerea coloanei sonore la filmul "The Magnificent Adventure" cu Ginger Rogers şi Fred Astaire.
In timp ce lucra la partitura pentru filmul "The Goldwyn Follies", George Gershwin, care suferea de câtva timp de dureri de cap, face o criză de pierderea cunoştinţei, cu durata de 20 de secunde in timp ce interpreta la Los Angeles concertul in la major pentru pian, acesta insa nu a fost observat de public. George Gershwin i-a relatat psihiatrului sau ca acest episod a fost precedat de crize uncinate clasice manifestate prin mirosul neplacut de cauciuc ars. Crizele s-au repetat de cateva ori in lunile urmatoare, iar la inceputul lui 1937 a inceput sa acuze o cefalee extrem de puternica . Crizele uncinate au continuat sa apara, fie in timp ce canta la pian sau in timpul efortului. La inceputul lui 1937 cefaleea s-a agravat fiind insotita de greata, varsaturi, ameteli si haluciantii olfactive insotite de un deficit motor brahial stang si tulburari de coordonare, pentru care a fost internat in Clinica Universitara Los Angeles, de unde s-a externat cu diagnosticul de „isterie”. Simptomatologia insa s-a agravat progresiv cu hipoosmie , agitatie, migrena persistenta si crize partiale complexe. Consecutiv acestor crize George Gerschwin observa ca nu mai poate canta la pian datorita parezei brahiale stangi. Pe 9 iulie a fost gasit inconstient acasa si internat din nou. si se diagnosticheaza o tumora cerebrala de emisfer cerebral drept, ce produce apraxie. A fost examinat de doctorul Carl Rand care a notat ca nu raspundea la stimuli algici, avea anizocorie, si lipsa miscarilor voluntare. Pe 10 iulie 1937 starea lui s-a deteriorat si mai mult si a fost contactat Prof. dr. Harvey Cushing care a indicat efectuarea unei ventriculografii, la care s-a demonstrat angajarea transtentoriala determinata de o tumora giganta de emisfer cerebral drept. Datorita agravarii bruste a starii generale s-a intervenit chirurgical de urgenta pe 11 iulie 1937 si s-a evacuat o tumora chistica, s-a coagulat peretele chistului, dupa care s-a inchis dura mater, interventia realizata de dr. Naftzinger fiind de 5 ore. Starea clinica a pacientului s-a agravat postoperator si pacientul a murit la 5 ore postoperator. Leziunea a fost descrisa de patologi ca spongioblastom multiform, echivalentul glioblastomului multiform, de astazi. Ulterior prin reanalizarea materialului histopatologic, s-a propus diagnosticul de astrocitom pilocitic. Crizele uncinate si crizele de absenta, cefaleea si deteriorarea neurologica erau semne clinice sugestive pentru o hernie uncala transtentoriala.
Pe parcursul evolutiei bolii productivitatea sa muzicala a fost foarte mare. In perioada cand au aparut migrenele inregistrandu-se chiar un varf al creativitatii. In acelasi timp insa devenise apatic, indiferent iar simtomatologia sa afectiva a fost interpretata gresit ca un protest la lumea care il inconjoara. Activitatea muzicala i-a fost afectata doar cu 4 zile inainte de deces, nemaiputandu-si coordona miscarile pentru a canta la pian.
Doar faptul ca tumora a fost localizata in emisferul nondominant explica performanta sa muzicologica deteriorarea neurologica datorata tumorii cerebrale temporale drepte instalandu-se brusc in ultimele zile ale vietii .
Afectiunea pe care a avut-o , de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii, cand pareza i-a afectat capacitatea de a canta la pian, nu se face simtita cu nimic in compozitiile din ultimii ani ai vietii sale, ba chiar mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.
Autori:
Prof Dr MSc Alexandru Vlad Ciurea
Dr Andrei Giovani
Sectia I Neurochirurgie,
Spital Clinic de Urgenta „Bagdasar Arseni”, Bucuresti
Publicat in:
Viata Medicala
Nr 34 – 35, 27 august 2010
Evolutia sa de pe scena mondiala au reprezentat o „cometa” pe constelatia mondiala a muzicologiei de la inceputul secolului XX. A fost unul dintre cei mai apreciati compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Stilul sau componistic a devenit repede popular pe Broadway. Acesta reuneste elementele de jazz simfonic cu muzica uşoară, astfel muzica lui George Gershwin a fost bine primita atât in teatrele muzicale de pe Broadway, Hollywood cât şi pentru sălile de concert clasic. Melodiile sale au fost interpretate de cei mai cunoscuţi instrumentişti şi cântăreţi americani de-a lungul timpului de exemplu: Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock şi mulţi alţii. Afectiunea pe care a avut-o, de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii cand pareza brahiala stanga i-a afectat capacitatea de a canta la pian nu se face simtita cu nimic in compozitiile sale din ultimii ani ai vietii, ba mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.
Jacob Gershowitz, adevaratul nume al lui George Gershwin s-a născut la 26 septembrie 1898 într-o familie de evrei ruşi imigraţi în Statele Unite. În 1910, părinţii cumpără un pian pentru fratele său mai mare, Israel (Ira). Brusc, Jacob pune stăpânire pe pian, cântând "după ureche" şi debordand de un talent muzical deosebit. Începe să ia lecţii de la diverşi muzicieni, până când a fost prezentat cunoscutului pedagog in muzicologie, Charles Hambitzer, care îl învaţă tehnica de execuţie convenţională. Acesta îi face cunoscuţi marii maeştrii muzicii europene şi-l încurajazează să frecventeze concertele de muzică clasică. În acelaşi timp, ia lecţii de compoziţie cu compozitorul Rubin Goldmark. În 1916, prima compoziţie a lui George Gerscchwin, "Rialto Ripples", înregistrează un oarecare succes comercial.Doi ani mai târziu, cunoaşte primul succes răsunător cu cântecul "Swanee", scris pentru musical-ul The Capitol Revue şi interpretat de Al Jolson.
In urma acestui succes, compozitorul primeşte un contract din partea editorilor muzicali "Harms Publishers", specializaţi în musicaluri, pentru 35 USD pe săptămână. Adoptă pseudonimul George Gershwin, la fel ca şi fratele său Israel, care devine Ira Gershwin.
În 1920, directorul de orchestră Paul Whiteman le comandă lui si fratelui sau o bucată instrumentală pentru formaţia sa. Rezultatul a fost celebra "Rhapsody in blue", o compoziţie pentru pian şi orchestră, care este executată în primă audiţie la 12 februarie 1924 în Aeolian Hall din New York cu un succes enorm. Acesta reprezinta un moment de exceptie in lumea muzicala, si face ca talentul deosebit al lui George Gershwin sa fie unanim recunoscut pe plan international.
Între timp, compozitorul începe o colaborare excelenta cu fratele său Ira, care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comună este comedia muzicală "Lady Be Good" (1924). Partitura cuprindea, printre altele, două cântece, care devin rapid cunoscute şi interpretate în lumea întreagă: "Fascinanting Rhythm" şi ""The Man I Love".Urmează spectacolele muzicale "Oh,Kay", "Treasure Girl", "Funny Face" şi "Strike Up The Band" (cu celebra melodie "I've Got A Crush On You").În 1928, George si Ira Gershwin fac o călătorie la Paris, care constituie pentru George sursa de inspiraţie pentru fantezia orchestrală "An American in Paris". Anul urmator 1929 a fost anul marii recesiuni economic care s-a resimtit şi în lumea spectacolelor, afectandu-i inclusiv pe fratii Gerschwin.
Cu toate acestea eicontinuă să lucreze, montând pe Broadway spectacolele de musicals, "Girl Crazy" (1930) ce conţine faimoasele melodii "I Got Rhythm" şi "Embraceable You", şi "Of Thee I Sing", Aceasta este prima sa comedie muzicală pentru care în 1931 primeste "Premiul Pulitzer".În anul 1933, George şi Ira încep să lucreze la un proiect îndrăzneţ: punerea în scenă sub forma unei opere muzicale populare (opera folk) a povestirei "Porgy and Bess" de Dubose Heyward, ce surprinde aspecte din viaţa populaţiei afro-americane. Pentru partitură compun arii devenite mai târziu melodii de mare popularitate: "Summertime", "I Got Plenty of Nothing", "It Ain't Necessarily So".
Opera lui George si a lui Ira Gershwin este reprezentată în premieră la 30 septembrie 1935 în Boston, fiind salutată de public la sfârşit cu 15 minute de aplauze.
Începând cu anul 1936, George Gershwin se dedică în special muzicii de filme şi se mută la Hollywood. Obţine un contract pentru compunerea coloanei sonore la filmul "The Magnificent Adventure" cu Ginger Rogers şi Fred Astaire.
In timp ce lucra la partitura pentru filmul "The Goldwyn Follies", George Gershwin, care suferea de câtva timp de dureri de cap, face o criză de pierderea cunoştinţei, cu durata de 20 de secunde in timp ce interpreta la Los Angeles concertul in la major pentru pian, acesta insa nu a fost observat de public. George Gershwin i-a relatat psihiatrului sau ca acest episod a fost precedat de crize uncinate clasice manifestate prin mirosul neplacut de cauciuc ars. Crizele s-au repetat de cateva ori in lunile urmatoare, iar la inceputul lui 1937 a inceput sa acuze o cefalee extrem de puternica . Crizele uncinate au continuat sa apara, fie in timp ce canta la pian sau in timpul efortului. La inceputul lui 1937 cefaleea s-a agravat fiind insotita de greata, varsaturi, ameteli si haluciantii olfactive insotite de un deficit motor brahial stang si tulburari de coordonare, pentru care a fost internat in Clinica Universitara Los Angeles, de unde s-a externat cu diagnosticul de „isterie”. Simptomatologia insa s-a agravat progresiv cu hipoosmie , agitatie, migrena persistenta si crize partiale complexe. Consecutiv acestor crize George Gerschwin observa ca nu mai poate canta la pian datorita parezei brahiale stangi. Pe 9 iulie a fost gasit inconstient acasa si internat din nou. si se diagnosticheaza o tumora cerebrala de emisfer cerebral drept, ce produce apraxie. A fost examinat de doctorul Carl Rand care a notat ca nu raspundea la stimuli algici, avea anizocorie, si lipsa miscarilor voluntare. Pe 10 iulie 1937 starea lui s-a deteriorat si mai mult si a fost contactat Prof. dr. Harvey Cushing care a indicat efectuarea unei ventriculografii, la care s-a demonstrat angajarea transtentoriala determinata de o tumora giganta de emisfer cerebral drept. Datorita agravarii bruste a starii generale s-a intervenit chirurgical de urgenta pe 11 iulie 1937 si s-a evacuat o tumora chistica, s-a coagulat peretele chistului, dupa care s-a inchis dura mater, interventia realizata de dr. Naftzinger fiind de 5 ore. Starea clinica a pacientului s-a agravat postoperator si pacientul a murit la 5 ore postoperator. Leziunea a fost descrisa de patologi ca spongioblastom multiform, echivalentul glioblastomului multiform, de astazi. Ulterior prin reanalizarea materialului histopatologic, s-a propus diagnosticul de astrocitom pilocitic. Crizele uncinate si crizele de absenta, cefaleea si deteriorarea neurologica erau semne clinice sugestive pentru o hernie uncala transtentoriala.
Pe parcursul evolutiei bolii productivitatea sa muzicala a fost foarte mare. In perioada cand au aparut migrenele inregistrandu-se chiar un varf al creativitatii. In acelasi timp insa devenise apatic, indiferent iar simtomatologia sa afectiva a fost interpretata gresit ca un protest la lumea care il inconjoara. Activitatea muzicala i-a fost afectata doar cu 4 zile inainte de deces, nemaiputandu-si coordona miscarile pentru a canta la pian.
Doar faptul ca tumora a fost localizata in emisferul nondominant explica performanta sa muzicologica deteriorarea neurologica datorata tumorii cerebrale temporale drepte instalandu-se brusc in ultimele zile ale vietii .
Afectiunea pe care a avut-o , de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii, cand pareza i-a afectat capacitatea de a canta la pian, nu se face simtita cu nimic in compozitiile din ultimii ani ai vietii sale, ba chiar mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.
Autori:
Prof Dr MSc Alexandru Vlad Ciurea
Dr Andrei Giovani
Sectia I Neurochirurgie,
Spital Clinic de Urgenta „Bagdasar Arseni”, Bucuresti
Publicat in:
Viata Medicala
Nr 34 – 35, 27 august 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)