Pacientii Multumesc: Gatu Georgica

Ma numesc Gatu Georgica, 53 ani si am numai cuvinte de lauda pentru domnul profesor doctor Ciurea Alexandru.

Un om cu o moralitate cum rar intalnesti, un om cu suflet mare si caracter desavarsit. Am avut norocul sa se implice in cazul meu, o boala destul de grava si rara la noi. Eu aveam multiple hernii de disc cervical, toracal si lombar, in plus boala de care vorbesc ca fiind rara la noi, si anume STENOZA DE CANAL CERVICAL. Stenoza, pe care alti specialisti de la mai multe spitale de stat dar si particulare, la care am mers timp de un an de zile cu multiple examene RMN, nu au observat-o.

Domnul profesor Ciurea a fost singurul specialist care a depistat-o. Dupa simptomele mele si examen RMN la SANADOR. Am fost operata la spitalul privat SANADOR de catre echipa domnului profesor Ciurea , oameni profesionisti si sufletisti, carora le multumesc din suflet pentru ca acum este totul bine.

La varsta mea, 53 de ani, riscurile erau destul de mari de a ramane paralizata de la gat in jos, insa domnul profesor Ciurea m-a impresionat si m-a incurajat inca din prima clipa in care l-am cunoscut. Privirea, vorba, modestia si strangerea de mana m-au facut sa fiu increzatoare in reusita.

Citisem multe despre reusitele dumnealui si cu tot curajul si toata increderea mi-am lasat viata in mainile lui.

In spital, sectia neurochirurgie este condusa de domnul profesor Ciurea, am fost tratata cu multa atentie si respect, totul a decurs normal dupa operatie, fara sa fie nevoie de niciun fel de recuperare neurologica.

Astazi, la trei luni dupa interventia chirurgicala pe maduva spinarii, sunt un om normal.

Nu am cunoscut pana acum un medic dedicat meseriei si oamenilor bolnavi precum domnia sa.

Pentru mine, si sunt sigura ca nu sunt singura, este unic. Ii doresc multa sanatate, viata lunga si cat mai multe reusite! Este un exemplu de doctor si om, cum rar intalnesti in spitalele din tara noastra.

Va multumesc din inima, domnule profesor si va doresc tot binele din lume, pe care dumneavoastra cu mainile de aur pe care le aveti, l-ati dat pe parcursul anilor miilor de oameni bolnavi!

Recomand celor care au probleme neuro-chirurgicale sa apeleze cu incredere la domnul doctor profesor universitar Cirea Vlad Alexandru.

Pacientii Multumesc: Luminita Galasiu

Stimate Domnule Profesor,


Ma numesc Luminita Galasiu, am venit la dumneavoastra deoarece am facut un RMN cerebral constantindu-se astfel existenta unui meningiom in zona interemisferica anterioara. Am avut o recomandare a fiind cel mai bun in domeniu.


Pe data de 3.02.2014, la Spitalul SANADOR, o echipa medicala coordonata de D-l.Profesor Dr.V.Ciurea si la care au participat Dr.Munteanu Valentin, Dr.Diaconu Nicoleta si Dr.anestezist Rosca Veronica, s-a intervenit chirurgical practicindu-se rezectia in totalitate a formatiunii tumorale cu evolutie post operatorie favorabvila.


Aceasta interventie chirurgicala foarte dificila a fost incununata de succes datorita competentei echipei de medici specialisti condusi in mod expeptional de catre D-l Prof.Dr.V.Ciurea.
Am fost externata la data de 11.02.2014 cu diagnosticul "Proces expansiv intracranian frontal paramedian sting interemisferic (meningiom) operat".


Ulterior externarii am fost monitorizata permanent de catre Dl.Prof.V.Ciurea care mi-a recomandat un tratament post operator. Pe linga profesionalism am fost primita de Dl.Profesor de cite ori a fost nevoie, lucru rar intilnit.


Este un medic extraordinar pe care il recomand cu incredere, un chirurg de exceptie si mai ales un OM deosebit.


Multumesc D-nei. Dr.Rosca Veronica anestezist, care a fost linga mine cit a durat operatia.
Datorita competentei si omeniei dumneavoastra, Domnule Profesor, acum ma simt bine, duc o viata normala fapt pentru care va multumesc din suflet.


Cu mult respect si recunostinta,
Luminita Galasiu

Amintiri de vacanta - Un altfel de spital

Compunere Teodora Dorus, Spital Sanador.

15-7-2013
Amintiri de vacanta (Un altfel de spital)

O intamplare mai putin placuta m-a determinat sa ajung la Bucuresti pentru a face un control medical.
Mi-a placut mult drumul facut cu masina, impreuna cu parintii mei. Privind pe geam am admirat casele, copacii care strajuiau soseaua, campul acoperit cu verdeata, dealurile acoperite cu paduri. Am privit totul cu placere simtind si o emotie in suflet. Eram fericita pentru ca eram doar eu cu parintii mei.
Bucurestiul e un oras mare, cu multe cladiri mari. E curat, are parcuri frumoase, dar e foarte aglomerat.
Am fost impresionata de spitalul la care am mers. De cum am intrat am observat cat este de diferit fata de spitalele la care mergeam eu de obicei. Am fost primiti cu calm si cu politete. Am primit o camera ca de hotel de lux. Era mare, curata si cu multe utilitati: pat rabatabil pentru pacient, canapea mare pentru insotitori, dus elegant cu uscator de par, halat de baie si papuci, prosoape albe si foarte curate. In camera era televizor si telefon pentru caz de urgenta.
Holul de la receptie nu mirosea a spital si avea canapele confortabile. Erau lifturi separate pentru bolnavi si vizitatori. Functionau cu cartela si asa nu se putea umbla lelea prin spital. Pardoseala lucea si mirosea frumos.
M-a impresionat comportarea infirmierelor: erau politicoase, educate si respectau bolnavii. Se adresau civilizat si nu faceau zgomot. Erau gata sa te ajute oricand.
Doctorii si asistentele erau amabili, ingrijiti si se comportau prietenosi cu bolnavii incat alungau frica si emotia. Delicatetea lor nu raspandea groaza cand veneau la vizita.
Eu cred ca oamenii nu doresc sa ajunga la spital, pentru ca spitalul presupune boala si suferinta. Cu toate acestea fiecare om ajunge si aici. Este de dorit ca fiecare bolnav sa aiba parte de un spital ca acesta in care am fost eu, pentru a suferi mai putin.


=====

Dle Profesor,

Conform discutiei va transmit atasat compunerea Teodorei din vara aceasta dupa vizita la SANADOR. Va rog sa fiti indulgent cu scrisul deoarece stiti ca toti copiii acestia au probleme de coordonare fina si de motricitate. In rest sunt toate ideile si exprimarile ei.
Va atasez si citeva fotografii din care reiese cit de relaxata si cit de bine / usor a trecut peste acest control.

Cu drag si stima,
Mihai
Dr. ing.  Mihail Dorus
30 octombrie 2013

Pacientii multumesc : Claudia Andreea Gomez

Ma numesc Violeta Oana Dinu si sunt mama fetitei Claudia Andreea Gomez care in aceasta luna, pe 27 Noiembrie 2012, implineste 13 ani.

 

Claudia a avut imesa sansa sa fie in grija Domnului Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea in Sectia I de Neurochirurgie a Spitalului Bagdasar-Arseni din Bucuresti, in perioada Octombrie – Noiembrie 2012. Fetita mea este un copil caruia Domnul Profesor Ciurea i-a redat sanatatea, linistea si speranta intr-o viata normala. Cuvintele mele pot exprima intr-o foarte mica masura simtamintele de adanca recunostinta pe care o port atat Domnului Profesor Ciurea cat si colaboratorilor dansului din acest spital. Durerea mea ca mama, care isi vede copilul suferind, a fost aici alinata de omenia si profesionalismul inalt al celor care au tratat-o pe Claudia. Acestor oameni deosebiti, le multumesc din suflet si ma rog cu smerenie la Dumnezeu sa ii aiba in grija pentru ca mi-au salvat copilul.

 

Claudia sufera de hidrocefalie si viata ei depinde de buna functionare a unui drenaj ventriculo-peritoneal pe care il are instalat de la varsta de doua luni.  La varsta de 6 luni, in Spitalul de Copii din Boston, Ma, SUA, acest sunt a fost revizuit si de atunci, vreme de 12 ani, al doilea drenaj a functionat fara probleme.  In ultima saptamana a lui Octombrie 2012, semnele disfunctiei de sunt au aparut: dureri de cap foarte puternice si vomitat. Claudia a ajuns la spitalul Bagdasar din Bucuresti in cursul noptii de 29 Octombrie 2012 si chiar a doua zi dimineata a fost operata de catre Domnul Profesor Ciurea si echipa dansului. Suntul a fost revizuit prin reatasarea valvei, care era desprinsa, de tubulatura care asigura drenarea fluidului cefalorahidian in cavitatea abdominala. Recuperarea a fost aproape imediata, fara nici un alt eveniment, dupa sapte zile ne-am externat.

 

Se cuvine sa adaug, atat in spiritul acestui blog cat si din experienta personala, ca scoala romaneasca de medicina generala si in special de neurochirurgie, este cu siguranta la standardele cele mai inalte in lume. Domnului Profesor Doctor Ciurea Alexandru Vlad ii port o adanca recunostinta si ma inclin cu deosebit respect in fata impresionantului sau profesionalism.

 

Violeta Oana Dinu

Pacientii multumesc: Neatu Gheorghe

Ma numesc Neatu Gheorghe si am 55 de ani, am fost pacient al dv. in luna aprilie 2012. La un control la Centrul de diagnostic MedLife, am fost diagnosticat cu hernie de disc vertebrele 4 si 5 si trimis catre spitalul Bagdasar Arseni.

Dupa internare am fost luat sub supraveghere de echipa condusa de prof. dr. Ciurea.

Dupa investigatiile facute s-a hotarat sa fiu operat. Cu voia lui Dumnezeu am avut norocul sa fiu operat chiar de Dl. Dr. Alexandru V. Ciurea si colegi dansului Dr. Iliescu si Dr. Vapor. La circa 12 ore dupa operatie am fost ridicat din pat si pus sa ma plimab pe hol si spre norocul meu nu mai aveam nici o durere.

La 3 luni dupa operatie am inceput serviciul fara nici un fel de probleme. Acum cand va scriu am facut 5 luni de la operatie ma simt foarte bine.

Ar fi multe de spus dar va multumesc si va doresc multa sanatate si fericire intregi echipe conduse de Dl. Prof. Dr. Ciurea Vlad Alexandru.  

Va multumesc Dl. Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea.

Cu respect.

Pacientii Multumesc: Cel mai bun an al vietii mele

Am stat zile in sir sa ma gandesc cum sa incep povestea asta si cum sa o termin. Am avut mii de variante: sa incep cu anul asta, cu anul 2008, cu oamenii noi, cu vara anului 2008 etc. Ideea este ca nu am gasit un inceput potrivit sau vreo formulare cu stil, asa ca am sa incep cu ce stiu eu mai bine: cu mine.

Mama mi-a pus numele Andreea. Trebuia sa fiu o fata cuminte, linistita, calma,intelegatoare, harnica si cu picioarele pe Pamant... ei bine,stiti cum se spune: socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ…niciodata. Sunt: incapatanata, zvapaiata,visatoare, optimista si ingrozitor de emotiva ( serios, imi este mila pana si de coala de hartie pe care o arunc la cos). Problema este ca toate aceste caracteristici pe care le constientizez acum, nu le observam inainte de…anul 2008, sau, cum imi mai place mie sa-l numesc: “cel mai bun an al vietii mele”.

Pe la sfarsitul lunii septembrie 2008, proaspat intrata in clasa a 10-a si in topul persoanelor “cam pana unde poti ajunge pentru o formatie rock” (dar asta este alta poveste…) am “prins” o mare raceala. Nimic neobisnuit (la prima vedere). Intr-o buna zi, lucrurile au luat-o complet razna iar simpla raceala a luat forma unor migrene teribile insotite de tulburari groaznice ale vederii + de o stare de lesin care ma termina atat fizic, dar mai ales psihic (imaginati-va un copil zvapaiat obligat de soarta sa stea lipit de pat…greu). Asa am ajuns, cu sau fara voia mea, la spitalul Bagdasar ( cladire care ma speria de moarte) pentru investigatii: tomografie, RMN si…cred ca dupa astea doua s-a prins lumea care era problema.

In octombrie (acelasi an), mai precis in perioada 17-30 am avut un loc frumos rezervat in spitalul cu pricina. Investigatiile aratasera ca posedam o tumora cerebrala occipitala dreapta – operabila. Atunci, Domnul Profesor Alexandru Vlad Ciurea impreuna cu Dr. Adrian Iliescu m-au “saltat” automat spre sala de operatie ( asta dupa cateva zile in care am avut si eu timp sa ma obisnuiesc cu spitalul si sa gasesc si iesirile in caz de incediu, pentru orice eventualitate). Adevarul e ca imi doream sa ma operez. Descoperisem ca aveam sa ma aflu in mainile celui mai bun Profesor de Neurochirurgie si celei mai bune echipe de medici + asistenti din tara ( sa nu mai pun la socoteala faptul ca Dr. Iliescu devenise doctorul visurilor mele, dar….shhhhh, la 15 ani viata era mai plina de floricele).

Revenind la lucruri serioase.

Am fost operata pe 22.10.2008, cu success (multumesc domnilor doctori). Mai mult decat atat, diagnosticul final a constat in: astrocitom pilocitic ( ceea ce am inteles eu ca era de bine) + cativa ani de tratament cu niste biete pastilute( ceea ce am inteles,numai eu, ca era de rau) + stat departe de excese ( in caz ca am omis sa trec in revista acest detaliu, sunt omul extremelor, asadar la partea cu excesele intotdeauna am stat prost. Asadar, cred ca e de inteles ca m-am chinuit tare mult pana am reusit sa gasesc un echilibru).

La sfarsitul “celui mai bun an al vietii mele”, am invatat sa nu mai caut iesirile in caz de incediu din spitale, adica am invatat sa nu mai fug de ceea ce nu inteleg si de ceea ce ma sperie. Mi-am dat seama ca nu am avut vreodata rabdarea sa le acord mai mult credit medicilor si sa ii apreciez pentru ceea ce sunt in realitate: Batman, Superman sau ce alt man mai exista. Iar, in opinia mea umila, dl.prof. A.V.Ciurea a semanat intotdeauna mai mult cu Batman – are multe “gadgeturi”, multa rabdare, multa intelepciune si multa iubire cu care salveaza vieti.

Cea mai importanta lectie? De atunci am devenit…eu. De atunci am invatat sa traiesc intr-o lume pe care mi-am construit-o mai frumos, mai elegant, mai simplu. Am invatat sa respir, sa iubesc, sa multumesc atator oameni care au fost atunci acolo si care astazi sunt tot aici, langa mine, langa sufletul meu.

Astazi? Astazi sunt mare, studenta si am parasit Bucurestiul pe timpul studiilor universitare. Continuui insa sa-mi fac investigatiile o data la 6 luni. Iar acum? Acum, la ultima vizita, Dl.Profesor mi-a mai strigat un singur lucru: “Nimic!”. Cicatricile de la operatie au disparut de pe ultimul RMN. Celelalte cicatrici insa, cele care nu se vad, cele din mintea si din sufletul oricarei fiinte care ajunge intr-o experienta asemanatoare? Nu. Acelea nu au disparut si credeti-ma, nu vreau sa dispara vreodata!

Pacientii multumesc - Curteanu Claudia

Stimate domnule profesor, Ma numesc CURTEANU CLAUDIA si sunt din orasul Oradea.Pe data de 16 ianuarie 2012 am ajus la dumneavoastra la spital la Bagdasar Arseni mai mult moarta decat vie.Cum am ajuns acolo?Partea aceasta o stie cu deamanuntul sotul meu. Prin luna noembrie a anului 2011 am inceput sa ma simt destul de rau.Au inceput dureri de cap cand mai usoare cand mai mari.Nu stiam ce e cu mine si nu banuiam afi ceva grav.Eram obisnuita cu greutatile dat fiind faptul ca aveam trei copilasi de unu,trei si cinci anisori si in decembrie eu eram insarcinata in luna a sasea cu al patrulea copil.

Treptat inspre sfarsitul lunii decembrie i-mi pierdeam coerenta in vorbire si durerile de cap erau tot mai fregvente si mai intense.Datorita faptului ca eram insarcinata am pus situatia pe seama sarcinii si am discutat si doctorul meu ginecolog care m-a si internat si m-a tratat in spital la maternitatea Oradea. Am fost externata dar starea mea nu era mai buna.

Apoi tot discutand cu familia si rudele am ajuns la un doctor psihiatru care mi-a prescris un tratament de relaxare si ceva vitamine injectabile.Toate acestea nu m-au ajutat cu nimic si situatia devenea deja critica.NU ma mai puteam exprima coerent si deja incepeam sa depind de o alta persoana.Pana la urma un alt doctor psihiatru care m-a consultat m-a indreptat spre un consult neurologic.Am facut acest consult si doctorul neurolog si-a dat seama imedeat ca starea mea era grava.Am fost internata de urgenta la spitalul judetean din Oradea.Am fost apoi consultata in spital si la consultul oftalmologic doctorul a indicat RMN.

In seara zilei de 12 ianuarie 2012 am facut RMN cerebral.Ce rezultat a fost? UN MENINGIOM CU DIAMETRUL DE PESTE 6 CM cu deviere.In urma rezultatului trebuia de urgenta luat masuri,Eram deja insarcinata in luna a saptea.Sotul meu a hotarat sa fiu transferata la maternitatea din Oradea unde pe data de 13 ianuarie 2012 am avut operatia de cezariana in urma careia am avut un baietel.

Timpul se scurgea si starea mea devenea critica datorita faptului ca incepuse sa se instaleze o hemipareza pe partea dreapta a corpului meu.Din cauza operatiei recente de cezariana nu puteam fi transportata nicaeri,

Aveam posibilitatea sa merg la operatie in Debreten in Ungaria unde ne era foarte aproape doar 40 km si unde auzeam ca sansele sunt mai mari decat in Romania pentru ca au aparatura mai moderna si spitalul e mai dotat si conditiile de spitalizare in salon sunt moderne.

Cu toate acestea am ales sa ajungem la Bucuresti care este la 600 km de noi .Am facut aceasta alegere pentru ca prin o verisoarea de-a mea am aflat de Domnul Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea,si cu toata sinceritatea nu ne pare rau.In dimineata zilei de 16 ianuarie 2012 am fost transferata de la maternitatea Oradea la spitalul Bagdasar Arseni din Bucuresti.Aici domnul profesor a cerut sa mi se faca din nou toate analizele cat si un CT pentru a vedea situatia concret si cat mai actual.

Datorita faptului ca in data de 13 ianuarie avusem o anestezie generala si hemoglobina era scazuta si alte motive stiute de domnul profesor a trebuit sa astepte pana in data de 18 ianuarie 2012 cand a facut operatia.In tot acest timp creerul meu era in repaus.NU stiam ca sunt la Bucuresti sau cum am ajuns acolo si nu mai ma puteam exprima decat cu da sau nu foarte greu.Aveam hemipareza accentuata deja pe partea deapta.Nu mai puteam manca sau mesteca eram doar sub perfuzii.

In ziua de 18 ianuarie 2012 domnul Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea impreuna cu domnul Doctor Radu Eugen Rizea si domnul Doctor Nuteanu Liviu si doamna Doctor anestezist Barbulescu Virginia au efectuat dificila opetatie pentru a indeparta GIGANTUL Meningiom care se dezvoltase in capul meu si apasa creerul.Operatia a durat cam cinci ore in timpul carea am piedut foarte mult sange.La iesirea din blocul operator dupa finalizarea cu succes a operatiei l-am recunoscut pe sotul meu cu care am si comversat cateva cuvinte clare.Era ceva uluitor, eu nu vorbisem deja coerent de saptamani intregi si la cateva minute dupa operatie totul revenea la normal.Am ramas peste noapte la terapie intensiva si a doua zi am revenit in salon.Dupa cateva ore m-am ridicat si inceput sa merg cu putin ajutor.Era greu pentru ca avusem in 5 zile 2 anestezii generale si 2 operatii foarte grele.Asistentelor de pe sectie nu le venea sa creada ce vedeau.Cu o zi in urma veneau la mine si dadeau din cap cu mila de starea in care eu eram.Stiau si ele ca aveam un bebelus care ramasese in Oradea la maternitate iar eu am venit in Bucuresti pentru a-mi salva viata.

Acum cand va scriu aceste randuri suntem la sfarsitul lunii septembrie 2012.Au trecut 8 luni de la operatie si eu ma simt bine.Sunt impreuna cu familia mea si sunt fericita.

Ar fi multe sa va mai spun dar vreau sa spun doar atat :Din toata inima mii de multumiri Domnulue Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea pentru tot ce a-ti facut pentru mine.Raman toata viata recunoscatoare si va felicit pentru profesionalismul de care dati dovada si la aceasa frumoasa varsta.Sa va dea Dumnezeu sanatate,fericire si tot ceea ce va doriti dumneavoastra.

Mii de multumiri din partea Familiei Curteanu.

Va multumeste Alina Grigorita

Stimate domnule profesor,

Au trecut un an si doua luni de la operatie... Nu stiu daca va mai aduceti aminte de mine, sunt acea fata care avea parul lung si blond, careia ii spuneati "pusu mic"... Care am venit la dvs cu o trimitere de la Constanta, de la dl Dr Schiopu...

Meduloblastom desmoplazic...

Cu oricine am discutat si are cat de cat habar de diagnosticul meu, mi-a spus ca am avut parte de o minune. In primul rand operatia... ablatie totala sub microscop! Pozitia in care era tumora de 4 cm, langa trunchiul cerebral, extrem de dificil de abordat si de scos! Am fost constienta chiar si cand ieseam din operatie, pe targa...

Nu am avut nici cea mai mica problema neuronala, am putut sa merg chiar de a doua zi... sa ma misc, sa vorbesc... Incredibil, minunea s-a petrecut aici, in tara asta atat de mult blamata, in sistemul nostru sanitar de stat, atat de hulit!

Nu am cuvinte sa va multumesc pentru opera de arta desavarsita pe care ati realizat-o...

Va marturisesc ca lupta mea cu boala nu s-a terminat atunci... poate va aduceti aminte ca tumora s-a refacut in circa o luna si jumatate ajunsese la 3 cm... Ki 20... am alergat intr-un suflet la dvs cu pozele de la RMN... erati la Mamaia, in vacanta... A urmat radioterapie tintita la Gral Medical... apoi RMN si PET-CT coloana... ZERO TUMORI...apoi dieta...

Ma simt bine si ma bucur ca datorita dvs vad lumina zilei, traiesc aproape ca un om normal...

As vrea sa mai trec pe la dvs sa va vad... dar nu stiu cum sa fac... caci un minut din timpul dvs irosit cu mine poate insemna o viata mai putin salvata...

Mai am doar un singur "of", nu stiu cum sa fac sa scap de drenajul unishunt care inca il mai am... care ma impiedica sa fiu 100 la 100 recuperata.

Dar asta este un lucru secundar. Important pentru mine e ca pot sa va multumesc in numele meu ca sunt in viata si viata nu e un calvar nici pentru mine, nici pentru altii de langa mine.

Cu deosebit respect,

Alina Grigorita, 27 ani si 10 luni. Constanta

Buna ziua,

Numele meu este Pop Constantin. Cum a inceput ? Foarte nefiresc, in 1 zi de concediu la mare, in Mamaia, cand totul trebuia sa devina frumos si linistitor, seara in momentul in care am urcat spre camera hotelului unde eram cazat,avand carutul in brate al baietelului meu de 9 luni , am alunecat, m-am dezechilibrat, nu-mi pot aduce aminte nimic , am cazut pe spate si m-am lovit la cap.

Nu mi-am putut reveni , a fost chemata de urgenta o salvare si am fost dus la SPITALULUI CLINIC JUDETEAN CONSTANTA pe data de 13 iunie 2012 sectia de NEUROCHIRURGIE unde am stat in coma pana a 2 zi dupa amiaza, dupa care mi-am revenit 20%. Nu imi mai recunosteam sotia , prietenii, nu imi mai aduceam aminte nimic , nu mai vorbeam fluent, aveam dificultăţi privind modul de exprimare si de vorbire.

Am stat internat la acel spital 5zile unde mi s-au dat numai medicamente si perfuzii , nu mancam nimic , am dormit 24/24 toata perioada in care am fost internat acolo si am fost diagnosticat cu hemoragie subdurala traumatica ,hematom subdural.

Pe data de 18.06.2012 am fost transferat la Bucuresti , Spitalul Bagdazar - Arseni,sectia Neurochirurgie1 la Domnul Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea.Am stat internat 2 zile si am rugat sa pot fi externat si sa urmez un tratament medicamentos acasa.. Am plecat din spital dupa efectuarea unui examen tomografic in urma caruia am aflat ca hematomul meu fronto-temporal stanga are grosimea de 0,5cm. Acasa aveam dureri de cap chiar si in timpul tratamentului. Dupa o saptamana jumatate de tratament durerile persistau doar dimineata si seara cand ma puneam in pat.In ultimile 6 zile de tratament pana la control am iesit din casa,am mers la plimbare in parc cu bebelusul , am mers putin pe bicicleta , capul ma durea foarte putin , dupa parerea mea neexperimentata incepeam sa-mi revin ...

Am revenit la control in data de 11.07.2012 si am avut un soc dupa rezultatele examenului tomografic in care hematomul subdural se marise de la 0,4 cm la 1,6 cm. Domnul Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea m-a internat pentru a fi operat de Urgenta explicandu-mi cat de grava este situatia mea. Au urmat 2 zile in care mi s-au facut mai multe seturi de analize: analizele de sange , radiografia la plamani , EKG , ORL si oftalmologie unde am fost gasit si cu un edem papilar datorita creşterii presiunii intracraniene.

In data de 13.07.2012 ora 10.30 se intervine operator la inlaturarea hematomului subdural cronic de catre Domnul Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea ajutat de domul Doctor.Radu Eugen Rizea, doamna doctor anestezist Barbulescu Virginia si echipa de asistente din sala de operatii.Operatia a durat pana la ora 13.00 dupa care am fost luat de catre brancardieri si adus in salon in stare foarte buna si constient. Imediat dupa operatie , mi-au fost puse 2 perfuzii si am dormit pana la ora17.00. M-am trezit fara dureri de cap si foarte bine dupa operatie. Am reusit in seara respectiva sa mananc fara probleme.La cateva ore dupa interventie, sotiei i-a fost spus de catre Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea ca hematomul meu subdural ajunsese la 3 cm si daca mai stateam 2-3 saptamani acasa aveam sanse de 90% sa mor.

A doua zi dupa operatie la ora 10.00 mi-a fost scoasa drena din operatie,am fost pansat la loc dupa care am iesit la plimbare pe culoar si pana-n in fata spitalului.Am mai stat pana pe data de19.07.2012 internat pentru supraveghere, fara probleme ,fara dureri de cap si pot spune ca m-am simtit la fel ca inainte de accidentul suferit prin cadere.

Acum dupa 1 luna de la operatie nu mai am nici o problema ,edemul papilar a disparut , durerile de cap au diparut si ele imediat dupa operatie si nu au mai revenit deloc. Urmez tratamentul medicamentos dupa operatie 2 luni ,fac plimbari ca inainte , sport fara efort foarte mare ,mersul cu bicicleta.Totul este foarte ok pentru mine dupa chinurile suferite la Mamaia si la spital in Constanta.

Eu mi-am pus toata ıncrederea ın Domnul Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea si pe aceasta cale vreau sa-i multumesc din suflet pentru toata munca depusa inaınte,in tımp sı dupa operatıe.Mİİ DE MULTUMIRI din parte mea si familiei mele.Este un om deosebit ,de un inalt profesionalism.Are o rabdare si o dexteritate fantastica si de asemenea iti explica cu mare rabdare pasii pe care o sa-i urmezi. Este un medic extraordinar pe care il recomand cu incredere , un chirurg de exceptie si mai ales un OM deosebit. Am primit o noua sansa la viata datorita Domnului PROFESOR DOCTOR ALEXANDRU VLAD CIUREA si echipei dansului.

O saptamana placuta.

Cu stima,

Pop Constantin

Pacientii Multumesc: Dl Lianu Florea

Ma numesc Lianu Florea, in varsta de 87 de ani.

Doresc sa fac cunoscuta starea mea grava de sanatate, in care m-am gasit in anul 2011, pentru a transmite adanci multumiri Domnului Profesor Alexandru Vlad Ciurea, dar si pentru a informa pe cei care sunt sau pot ajunge in situatia mea, la limita dintre viata si moarte.

In general, m-am bucurat de o viata sanatoasa, pe fondul unui mod cumpatat de trai, fara excese de orice natura. Am avut mici probleme de sanatate pe care le-am depasit cu ajutorul medicilor si a propiei vointe. Insa, la inceputul anului 2010 a aparut un prim factor extrem de deranjant - slabirea vederii la ochiul drept, ajungand la 90% din normal, adica aproape ca nu mai vedeam. Au urmat altele: disparitia apetitului pentru munca si viata, ameteli puternice la schimbarea pozitiei corpului, iar somnul era deranjat de cosmaruri agresive, caderea in gol, explozii care ma trezeau, unele urmarindu-ma cateva ore din starea de veghe. Eu care eram apreciat la serviciu si in toate imprejurarile ca un model de comportament rational, devenisem foarte irascibil. La inceputul anului 2011 a aparut o pareza pe partea dreapta, mana si piciorul de foloseam cu multa greutate, iar vorbirea era compromisa. La unele intrebari cautam sa raspund si nu reuseam, facand semn cu mana ca nu pot sa conversez. Starea mea provoca o mare ingrijorare in familie. Faceam eforturi deosebite pentru mentinerea obiceiului de a merge pe jos, cel putin o jumatate de ora pe zi, tarand piciorul drept. Initial medicii au crezut ca este un mic accident cerebral dar starea mea de sanatate se degrada vizibil si mi-a fost recomandata o examinare tomografica. S-a evidentiat o neregularitate pe creier care a fost interpretata drept tumora si mi s-a recomandat o examinare la Spitalul Bagdasar-Arseni. Pentru ca deja nu mai puteam sa ma deplasez singur, iar starea mentala era confuza - la intrebarea ce varsta am, mentionam mereu alte date - am fost adus de urgenta la Domnul Dr. Profesor Ciurea. La sosirea la spital am fost supus unei examinari RMN, diagnosticat cu hematom subdural si operat de urgenta, la ora 23.00. Prin grija Domnului Profesor si a echipei care m-a operat am scapat cu viata.

Dupa operatie, toate necazurile pricinuite de boala au inceput sa cedeze. Miscarea mainii si piciorului drept s-a rezolvat foarte rapid. Vorbirea coerenta s-a realizat dupa cateva zile. Cand discutam cu cei care ma vizitau in spital mai stalceam unele cuvinte sau nu regaseam expresia cea mai potrivita. Vederea la ochiul drept a revenit dupa circa o luna, fapt constatat de medicul oftalmolog. Dupa trei luni de la operatie, am revenit la o stare de normalitate. La ora actuala, ma consider pe deplin vindecat, cu un apetit pentru munca si viata crescut, reluand multe lucrari abandonate in timp.

Cu greu gasesc cuvintele care sa exprime cu adevarat sentimentul de multumire si gratitudine pentru medicii care mi-au salvat viata si au adus-o la normalitate.

Cu adanca pretuire, Colonel in rezerva Lianu Florea Breaza, Prahova

Pacientii multumesc: Familia Ionescu

Omul care mi-a facut cel mai frumos cadou din viata mea

Povestea noastra:
Luna trecuta tatal meu a avut o perioada de aproximativ doua saptamani in care a suferit de dureri groaznice de cap, dar cateva zile le-a ignorat pana la momentul cand au devenit insuportabile si atunci la presiunile noastre, ale familiei si ale unui bun prieten a acceptat sa mergem la Spitalul Judetean Drobeta Turnu Severin sa descoperim care ar fi cauza acestor dureri. I s-au facut analizele de sange unde cu exceptia colesterolului si trigliceridelor crescute restul analizelor erau in regula, apoi a urmat un exemen ORL unde a fost diagnosticat cu otita si sinuzita pentru care i s-a recomandat medicatie dar a fost indrumat si catre sectia neurologie pentru efectuarea unui consult.
Aici doctorul neurolog a sesizat simptome precum o hemipareza pe partea stanga, pierderi de echilibru si s-a gandit initial ca ar putea fi vorba de spondiloza cervicala care ar fi putut produce simptome precum, durerile de cap, slabiciunea musculara etc. insa a recomandat si un exemen tomograf la cap pentru o imagine mai clara asupra cazului.

Ceea ce s-a descoperit in urma exemenului tomograf urma sa ne ingrozeasca si sa ne faca sa ne gandim la ce e mai rau pentru ca tomograful a evidentiat : “doua formatiuni inlocuitoare de spatiu de 2,5 cm, respectiv 4 cm diametru, cu edem, efect de masa pe ventriculul lateral drept si priza de contrast periferica”, iar interpretarea medicului de la care am mers sa ridicam acest rezultat a sugerat ca ar putea fi forma de metastaze cerebrale si am fost indrumati sa mergem la Bucuresti pentru investigatii mai amanuntite.
Ne-am documentat pe internet in privinta optiunilor pentru cei mai buni neurochirurgi si asa am aflat de domnul Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea de la Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar – Arseni.
Aici am descoperit intai OMUL, Profesionistul Vlad Ciurea, care a cautat sa ne linisteasca intai si incet, incet am ajuns si la problema pentru care ne prezentasem la dumnealui. Apoi cu calm ne-a explicat si opinia de doctor si anume ca trebuia neaparat sa aiba loc o interventie chirurgicala insa nu a pomenit nimic de un posibil cancer desi, ulterior operatiei urma sa aflam ca initial si dumnealui s-a gandit la aceasta infricosatoare posibilitate.

Ajunsi aici marti 28 februarie, am efectuat si un examen RMN si s-a hotarat ca interventia chirurgicala sa aiba loc in cel mai scurt timp astfel ca joi, 1 Martie, tatal meu Gheorghe Ionescu, urma sa intre in sala de operatie.

Atunci l-am rugat pe Domnul Profesor sa imi faca cel mai frumos cadou din viata mea pentru ca data in care se stabilise operatia era si ziua mea de nastere, iar dumnealui mi-a promis ca va face tot ce ii sta in putinta sa fie asa .

Astfel ca am ajuns si in ziua in care emotiile noastre erau la cote maxime si in dimineata zilei de Martisor tatal meu se indrepta catre sala de operatie locul de unde urma sa renasca odata cu mine . Operatia a durat sase ore dar primele trei ore in care asteptam un semn de la medicii intrati in operatie au fost cele mai tensionate.
La un moment dat usa de la intrarea in blocul operator s-a deschis si am fost anuntati de catre doamna doctor anestezist ca suntem cei mai norocosi pentru ca tatal meu nu are o tumora sau un cancer ci un abces cerebral care va fi inlaturat, iar sansele de recuperare in totalitate pentru tatal meu sunt foarte mari. Fusesem martorii unei minuni. Cred ca nu exista vreo veste in lumea asta care sa te bucure mai mult decat aceea ca persoana iubita a scapat de un risc foarte mare si ca in curand va fi din nou alaturi de noi. Ulterior, domnul Profesor a iesit din sala de operatie si ne-a confirmat ceea ce aflasem de la doamna doctor anestezist si s-a bucurat alaturi de mine, de mama si de sora mea Anca pentru faptul ca a reusit sa ne ofere Cel mai frumos Martisor din viata noasta.

Vreau sa va multumesc din tot sufletul Domnule Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea si echipei de doctori din cadrul sectiei Neurochirurgie I a Spitalului de Urgenta Bagdasar - Arseni pentru faptul ca ati aparut in viata noastra intr-un moment foarte greu si ati reusit sa aduceti raza de lumina in familia si in viata noastra.
Cred ca Dumnezeu trimite in timpul vietii noastre un inger pazitor care sa ne ajute in momentele grele si de data aceasta intruparea acelui inger pazitor ati fost Dumneavoastra, Domnule Doctor.
Tatal meu acum este bine, urmeaza un tratament cu antibiotice si se recupereaza foarte bine progresele fiind vizibile de la o zi la alta.
Ma rog la Cel Atotputernic sa va dea sanatate, viata lunga si putere de munca pentru ca sunteti un OM MINUNAT si UN PROFESIONIST DE EXCEPTIE de care noi, oamenii de rand avem mare nevoie.

Cu deosebita consideratie si pretuire,
Familia Ionescu :
Gheorghe
Cristina
Anca si Denisa din Drobeta Turnu Severin.

Va multumim !

Pacientii Multumesc: Dutu Stefania

Portret de inger,

Poveştile spun că un înger este o făptură divină cu aripi şi aură, care te veghează de aproape.Eu una vreau să vă spun că am trăit o experientă unică legată de un înger cu chip de om pe care Dumnezeu l-a trimis să-mi redea şansa la viaţă.

Nu vreau să sune pompos sau câtuşi de puţin fals, dar Domnul Profesor Doctor Vlad Alexandru Ciurea este un om cu un har special pe care îl împărtăşeşte cu drag tuturor celor care îi trec pragul. Un profesionist desăvârşit dânsul îţi întinde o punte nevăzută şi te invită să-ţi abandonezi temerile şi îndoielile pentru noul drum pe care vei porni. Căldura pe care o emană acest om te învăluie şi te laşi pur şi simplu sedus de ea. Temătoare la început , deoarece diagnosticul meu părea unul dur - meningiom de teacă a nervului optic – am păşit în cabinet unde am fost informată în amănunt despre toţi paşii aceastei intervenţii.

Jovial şi plin de bucurie Domnul Profesor mi-a explicat că eşecul nu există în vocabularul dânsului, aşa că după câteva zile, în urma unei operaţii delicate, destinul meu s-a schimbat total. Alături de dânsul, a fost şi echipa excepţională de medici formată din: dr.Nuţeanu Liviu, dr.Rizea şi d-na dr. anestezist Bărbulescu care pe toată durata recuperării, m-a înconjurat cu cea mai mare grijă şi afecţiune.In pofida unui program prelungit care începea dimineaţa la ora 7 şi se încheia seara la aceeaşi oră, Profesor Doctor V. A. Ciurea, a ştiut mereu să ne aline suferinţa fie ea fizică sau sufletească.Mulţumirile mele nu ar fi niciodată de ajuns, aşa că îl voi pomeni în toate rugăciunile mele şi voi povesti tuturor că un “înger “m-a vegheat în orele mele de grea cumpănă.


Cu respect etern,

Dutu Stefania – o invingătoare

Pacientii multumesc: Dana & Marian HUHULEA

Exista in Romania doua categorii de medici: cei la care pacientul merge cu teama pentru ca nu va fi bagat in seama, stanjenit, cu capul plecat si umil si medicii pe care ii privim nu numai ca pe niste persoane care ne fac bine, ci si ca pe niste oameni care ne dau sfaturi, ne ajuta, ne explica, ne indruma si ale caror usi sunt mereu deschise. Aceasta a doua categorie de medici este destul de restransa, poate din cauza conditiilor din sistemul sanitar, poate chiar din cauza noastra, a pacientilor. Insa este cea care CONTEAZA, este cea care salveaza vieti.

Unul dintre acesti "salvatori de vieti" este dl Profesor Dr. Msc Alexandru Vlad CIUREA. Un om remarcabil, deosebit, care prin atitudine, maiestrie, devotament si disciplina stie sa faca diferenta.

Cum? Iata un caz concret. In 2010, un nepotel al nostru, in varsta de 9 ani, din Constanta, a venit la Bucuresti cu un diagnostic nemilos, i se mai dadeau cateva luni de viata de catre doctorii din spitalele de la malul marii. Copilul nu mai vedea bine, avea dureri ingrozitoare si o presiune cranio cerebrala de 9 ori mai mare decat cea normala. Parintii, oameni obisnuiti, fara resurse materiale deosebite, fara relatii, au ajuns la spitalul Bagdasar Arseni, la dl. Profesor Ciurea. Dupa multe investigatii, analize, copilul a fost operat de catre dl. Profesor. Copilul s-a simtit bine imediat dupa interventia chirurgicala pentru ca toata presiunea s-a dizolvat.Rezultatul este ca acest copil nu numai ca a supravietuit cand toti medicii de la Constanta nu i-au dat nicio sansa, ci faptul ca este absolut normal, are vederea perfecta, se joaca, se dezvolta si creste ca toti copii. Toti am fost uluiti,chiar daca durerea din suflet era fara margini, si nu puteam realiza cum dl Profesor a reusit o minune: sa transforme imposibilul in ceva cert si palpabil. Sa faca DIFERENTA intre VIATA si......


Nu putem descrie in cuvinte sentimentele pe care le-am trait si de asemenea nu putem prin cuvinte sa multumim dlui Profesor Ciurea nu numai pentru ca ne-a primit, s-a ocupat de baietel, l-a operat si i-a salvat viata ci si pentru faptul ca a fost alaturi de noi, ne-a dat sfaturi si ne-a dat o noua sansa sa zambim.

Intr-o lume moderna, nebuna, agitata pana la paroxism, in care persoanele care dispun de niste resurse financiare se urca imediat in avion cu directia Viena deoarece "i-a spus lui cineva ca acolo sunt niste doctori.....", parca ti se pare usor nefiresc sa intalnesti oameni & profesionisti precum Dl Prof Ciurea, care fac imposibilul sa devina posibil si care se incapataneaza sa dovedeasca ca in tara asta inca exista mult bun simt, demnitate si PROFESIONALISM IN STARE PURA!

Va multumim dle Profesor pentru tot ce ati facut! Va uram sa aveti parte de tot ce e mai bun si de oameni de acelasi calibru ca dvs: oameni deosebiti, cu suflet mare, profesionisti si care fac ca aceasta lume sa fie ALTFEL.

Pacientii Multumesc: Stanescu Grigore

Buna ziua,

Tatal meu, Stanescu Grigore, a fost operat la sfarsitul lui Decembrie de meningiom de catre Dl. Profesor Ciurea, impreuna cu echipa formata din doctorii Nuteanu si Rizea.

Problemele pe care le avea erau o hemipareza a piciorului drept si ameteli.
Vreau sa-i multumesc Domnului Profesor, un suflet mare si un profesionist, pentru faptul ca tatal meu (il citez) “s-a nascut a doua oara”.

Pe langa profesionalismul sau, m-au impresionat si alte lucruri. Oricine, cu orice problema, este primit imediat de Dl. Profesor, lucru rar intalnit. Acest mare om munceste de la 7 de dimineata pana la 6 seara, inclusiv sambata, inclusiv de sarbatori (tatal meu a fost operat chiar in preajma Craciunului).
Tatal meu se simte bine acum, merge normal si conduce.

Mii de multumiri Domnului Profesor si echipei de medici, au fost fabulosi.

Pacientii Multumesc - Costea Constantin

Dureri de cap,de ceafa, amorteala si scaderea fortei musculare in miini si picioare-asa incepe povestea mea.

Mergeam greu si imi simteam miinile si picioarele reci.Dupa mai multe investigatii la Craiova, am ajuns la Spitalul Bagdasar-Arseni cu diagnostic tumoare la vertebrele cervicale C1-C2.

Am solicitat internare la domnul Profesor Dr ALEXANDRU VLAD CIUREA .Desi era dupa-amiaza tarziu si dl profesor a fost deranjat in timpul sau liber,desi nu ma cunostea a acceptat cazul meu.Din acel moment am capatat incredere ca problema mea se va rezolva, (interventia neurochirurgicala fiind singura cale spre vindecare).

Adoua zi,am cunoscut un om deosebit,un profesionist desavarsit,un om de o modestie rar intilnita in persoana domnului Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea.

MULTUMESC , domnule Prof Dr ALEXANDRU VLAD CIUREA .

Multumesc echipei cu care a operat domnul Prof Dr Alexandru Vlad Ciurea:
domnul dr Felix Mircea Brehar si dr.rezident Andrei Spatariu

Multumesc dlui dr Pascu si d-nei asistente Margareta (scuze,nu stiu numele de familie)-cei care au fost de garda in ziua de 26.08.2011.

Datorita interventiei prompte a acestor profesionisti adevarati, viata mea isi urmeaza cursul.

Dupa o luna si jumatate de la operatia de extirpare a tumorii pot spune ca starea mea este buna, recuperarea decurge bine si in curand sper sa-mi reiau activitatea.

Tot respectul pentru acesti OAMENI si pentru profesia pe care si-au ales-o.

COSTEA CONSTANTIN

Pacientii Multumesc: Rida Gheorghe

Buna ziua ma numesc Rida Gheorghe locuiesc in Constanta si as dori sa va inpartasesc cosmarului trait de mine in ultimele trei saptamani datorita sistemului medical si incompetentei medicilor din tara noastra

In ziua de Vineri 10 iunie, fiul meu in varsta de 12 ani se plimba cu skate-ul pe strada fara casca de protectie si a cazut lovindu-se cu capul de asfalt pierzandu-si cunostinta Am chemat salvarea si a fost transportat de urgenta la Spitalul Mare din Constanta.Cei de la spital l-au luat,i-au facut analizele respective cele de sange si C.T.cranian,diagnosticul fiind acela de traumatism cranio-cerebral acut inchis(fractura craniana fara deplasare parietala stanga,dreapta cu hematom extradural) si l-au internat la terapie intensiva.Am vorbit cu Doctorul chirurg Ovidiu Carp acesta explicandu-mi ca aceste doua zile sunt critice pentru sanatatea/viata lui . In ziua urmatoare I s-a refacut C.T.-ul cranian si ni s-a comunicat ca hematomul a scazut si l-au mutat intr-un salon, in care a mai stat inca 10 zile .In tot acest timp nu i-au mai administrat absolut nimic medicamentos . Si ca trebuie sa asteptam cele 10 zile pentru ca apoi sa-i refaca C.T.-ul si abia dupa aceea va vedea ce e de facut: operatie sau tratament medicamentos.La o saptamana si trei zile de la accident respectiv Marti dimineata i-au refacut C.T.-ul iar in jurul orei 19 Domnul Chirurg a venit in salon pentru a ne comunica ca hematomul s-a marit si ca II DAM O GAURA IN CAP MAINE?”, aceasta exprimare fiind facuta de fata cu fiul meu care s-a speriat si a inceput sa planga, la fel si sotia………In acel moment ne-am hotarat ca nu are nici un rost sa mai stam acolo si chiar mai mult, ca orice intarziere poate fi fatala pentru fiul nostru . L-am externat la cerere, sub semnatura, lucru care l-a suparat foarte tare pe doctor si a inceput sa tipe la noi ca oriunde am merge inclusiv in strainatate “ tot o gaura in cap o sa ii faca” .Dupa ce l-am externat am avut norcul ca printr-o prietena de familie sa ajungem la Domnul Profesor Doctor Ciurea la Spitalul Bagdasar-Arseni. Miercuri dimineata am ajuns la dansul care a ramas uimit de cele intamplate si joi dimineata l-au operat de urgenta pe fiul meu.Operatia a durat cca doua ore si a fost un success total iar fiul meu se simte excelent la o saptamana dupa operatie, fara nici un fel de sechele. Vrem sa ii multumim si pe aceasta cale, atat eu cat si intreaga mea familie, acestui minunat om care ne-a redat fericirea de al avea langa noi pe fiul nostru, perfect sanatos si normal.

Va multumim din suflet Domnule Profesor ca existati si multumim lui Dumnezeu ca inca mai sunt oameni ca Dumneavoastra in acest Sistem Medical Romanesc care incet, incet tinde sa dispara.

Pacientii Multumesc - Necula Ileana

Ma numesc Necula Ileana. Timp de foarte multi ani am avut dureri de cap insuportabile. Totul a culminat in luna iulie 2011, cand am avut un atac cerebral. In acele momente nu mai eram sigura de ce se va intampla cu viata mea. Durerile erau din ce in ce mai mari. Nu stiam unde sa apuc. Din informatiile pe care le-am avut de la prieteni, am considerat ca este un om care ma poate ajuta si care a ajutat foarte multi oameni. Asa am ajuns in cabinetul profesorului A.V. Ciurea. Am fost convinsa ca imi va putea rezolva aceste probleme destul de dificile. Dupa ce am facut toate investigatiile, mi s-a descoperit anevrism artera comunicanta anterioara. Atunci mi-am dat seama ca nu aveam decat doua alternative: sa raman in starea in care ma aflam si sa-mi asum riscurile (sa se repete acest incident cerebral) sau sa fiu operata si sa devin din nou un om normal, care sa poata duce o viata normala. Asa ca m-am decis sa ma operez. La spitalul Bagdasar-Arseni am fost operata de catre Profesorul Alexandru Vlad Ciurea, Dr. Felix Breha si restul echipei de medici si asistente. Am o luna si jumatate de cand am fost operata si deja am inceput sa am o viata noua. Starea mea de dupa operatie este foarte buna si nu am ramas cu nici un fel de sechele post-operator. Deja acum am sperante si ganduri la o viata noua. Recuperarea decurge foarte bine si sunt convinsa ca aceasta echipa de medici a facut o minune pentru mine. Multumesc lui Dumnezeu pentru ca m-a indrumat catre acesti oameni care fara nici o conditie mi-au redat sanatatea. Cuvintele sunt prea putine ca sa-mi pot exprima bucuria pe care o traiesc, alaturi de familia mea. Doresc sa multumesc pe aceasta cale intregului colectiv de la Spitalul Bagdasar-Arseni, care a facut posibila insanatosirea mea. Multumesc in mod special Prof. A.V. Ciurea si Dr. Felix Breha, care au condus investigatiile dar si interventia chirurgicala. Multumesc din suflet!

In incheiere, sunt convinsa ca in lumea aceasta sunt putini oameni ca ei, cand conditiile sunt atat de dificile pentru toti, ei au ales sa mearga pe un drum drept si sa ajute oameni de rand ca si mine. Inca o data mii de multumiri!

Necula Ileana

...acolo unde se fac minuni!

Am ajuns acolo unde trebuia....acolo unde se fac minuni!

Dupa un blocaj general....dupa o panica de nedescris...dupa mai bine de 24 de ore de asteptare intr-un spital judetean unde am avut norocul sa fim ingrijiti cu mare atentie (mai putin de un medic neurolog, neexistent in acel spital sa ne descifreze CT-ul) dar bine monitorizati de ceilalti...dupa aproape 24 de ore in coma.... am ajuns exact acolo unde trebuia: in grija domnului Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la Spitalul Clinic de Urgenta "Bagdasar-Arseni".

Pacient in varsta de 37 ani, atletic, stare generala foarte buna (in fiecare an face analize amanuntite prin natura meseriei) cu diagnostic clar: accident vascular cerebral ischemic talamic bilateral. Al doilea. Primul AVC (cerebelos stang) s-a produs in urma cu ceva timp, dar nu au fost semne foarte clare care sa ne determine sa mergem la medic. Poate... daca stiam de el...dar asta este doar presupunere.

Certitudine este faptul ca la acest Spital (Bagdasar-Arseni) am descoperit ca exista OAMENI in tara noastra, in spitatele noastre, carora chiar le pasa de viata altor oameni pe care nu i-au vazut niciodata. Si fac tot ce depinde de ei sa salveze viata unor alti oameni...Profesionistii sănătăţii!

In momentul cand am hotarat plecarea de la spitalul judetean, dupa ce sotul meu si-a revenit din coma si a putut fi transportat, inima mea s-a rupt in doua: o parte a plecat spre capitala, cu incredere oarba ca o sa reusesc sa ma intorc la cealalta jumatate, la copii mei iubiti, nu cu mana goala ci cu tatal lor viu, intreg si refacut in totalitate.

Am avut marele noroc sa fim indeaproape supravegheati de domnul Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea. Spun "sa fim", pentru ca in cele 3 saptamani petrecute in acest Spital nu doar sotul meu a beneficiat de profesionalismul domnului profesor si a cadrelor medicale ci si noi, rudele, am fost informati, sustinuti si incurajati in permanenta de personalul care s-a ocupat de starea sotului meu si chiar de domnul profesor personal.

Nu exista pe lume atatea multumiri cate sa aducem tuturor celor care ne-au fost alaturi: familie, prieteni, colegi si nu in ultimul rand personalului medical din cadrul spitalului (nu i-as putea numi pe toti....) dar sper ca toate cate le transmitem vor fi primite cu drag, asa cum am fost ajutati sa trecem peste aceste momente.

In fata lui Dumnezeu toti oamenii sunt egali si niciodata nu crezi ca acel CEVA ti se poate intampla tie...

Datorita unor profesionisti care stiu ce înseamna sa raspunda pentru viata altuia, astazi pot scrie aici ca se intampla si minuni in ziua de azi, minuni care ne dau o noua viata, minuni infaptuite cu ajutorul bunului Dumnezeu.

Minunea intamplata sotului meu: acum este din nou un om normal intr-un timp relativ scurt si minunea intamplata mie e ca am reusit sa-mi tin promisiunea facuta copiilor mei si anume: sa ma intorc la ei nu singura, ci cu un tata la fel de iubitor si plin de viata ...asa cum il stiu ei!

Va iubesc pe toti si va multumesc din inima...
Angela Rapiteanu

Pacientii Multumesc: Marioara Cotet

"Sansa la o noua viata!"

Totul a inceput intr-o zi de duminica, cand mama intr-un moment linistit si relaxat a simtit ca pamantul ii fuge de sub picioare, ca o durere insuportabila de cap si cu pierderi de vedere avea sa transforme in cosmar perioada imediat urmatoare. Cu eforturi mari, a sunat la salvare si dupa un control rapid i s-a pus un diagnostic ce nu avea nicio legatura cu starea ei.

A trecut o saptamana si speram sa nu fi fost decat o alarma falsa si totul
avea sa revina la normal. Nu a fost asa iar starea ei era din ce in ce mai
grava, fara sa mai poate sa-si controleze actiunile si sa mai vorbeasca clar si coerent am decis ca trebuie dusa de urgenta la Bucuresti. Primavara ne-a gasit la un spital renumit din capitala, unde a fost supusa unor investigatii si mediciii au hotarat ca este cazul de internare. Inca nu stiam nimic ce se intampla, dar asteptam cu sufletul la gura rezultatul computerului tomograf si a angiografiei.

Si a sosit, iar diagnosticul a fost anevrism de artera comunicanta anterioara. Era nevoie de interventie chirurgicala. Doctorii mi-au dat sa semnez o hartie cu riscurile operatiei, dar nu mi-au spus nimic mai mult de ceea ce implica aceasta operatie, care sunt sansele, nu au raspuns la nicio intrebare de a mea astepand sa luam noi, familia, decizia de a fi operata.

Atunci am stiu ca mai am nevoie de o parere de la un specialist pentru ca nu eram eu in masura sa decid soarta mamei mele. Singura recomandare, ca fiind cel mai bun specialist in domeniu, a fost Dl. Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la Spitalul Clinic de Urgenta "Bagdasar-Arseni".

In data de 3 martie am ajuns imediat la cabinetul dansului, unde mi-a explicat cat de grava era situatia mamei si ca trebuia operata imediat.

In data de 8 Martie 2011 a avut loc interventia chirurgicala care a durat aproximativ 2 ore, mama fiind mutata apoi pe sectia de Reanimare a spitalului iar
a doua zi transferata pe sectia de Neurochirurgie 1 sub atenta supraveghere
a Dl. Profesor Alexandru Vlad Ciurea si a Dl. Dr. Felix Brehar.

Minunea s-a produs, Starea de sanatate a mamei a evoluat in sens pozitiv, reusind sa isi revina foarte repede, iar dupa 2 saptamani sa fie externata si sa plece acasa pe picioarele ei.

A urmat perioada de recuperare acasa si in acest moment starea mamei este foarte buna din toate punctele de vedere.

In fiecare zi, nu uita sa spuna ca a fost o minune, ca a avut a doua sansa
la viata si sa-i multumeasca Dl. Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea pentru
ca a i-a redat viata!

Domnule Profesor, Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea puterea de munca sa puteti sa oferiti o noua sansa la viata tuturor pacientilor dvs.

Cu respect deosebit
Fam. Marioarei Cotet

Ruj Rosu

Numele meu nu conteaza. Am 33 ani.

Sunt momente in viata, cand ni se pare ca am pierdut totul. Sunt de momente in care, coplesiti de o durere in egala masura viscerala si sufleteasca, simtim ca soarele nu mai rasare pentru noi. Suferinta noastra sufleteasca este atat de mare, incat incet-incet ne macina si trupul.

In septembrie 2009 am aflat cu stupoare intr-o zi frumoasa cu soare ca am o tumoare pe creier. Sunt femeie. Prin definitie cea mai predispusa fiinta din univers de a se imbolnavi de depresie. La mine nu s-a intamplat asa. Nu sunt slaba de inger si dependenta de optimismul altora, ci sunt numai soare, zambet si gropite de obicei. Mi-am pus intrebarea : De ce tocmai mie??? Mi-am zis : asta e. Am luat-o ca atare. Nu am plans, nu m-am deprimat si nici nu ii suportam pe cei din jurul meu sa imi arate compatimire.

Conform “Buletinului de examen histopatologic” emis de Spitatul Bagdazar am fost diagnosticata cu “ astrocitom difuz infiltrativ de tip fibrilar – localizare T cerebral fronto-parietala stg.” Cu alte cuvinte tumoare pe creier. Neoperabila fara mari riscuri.

Intre 28.10.2009 si 09.12.2009 la Institutul Oncologic Bucuresti am efectuat radioterapie 30 de sedinte. Cu o toleranta foarte buna la toate tratamentele, pastilele si tot ce am mai bagat in mine. Atata doar ca, de la 57 kg am ajuns in 4 luni la 127 kg. Acum dupa aproape 1 an si jumatate am reusit sa slabesc fara dieta, doar prin putin sport 63 kg.

Ma uitam la televizor zilele trecute la un film, total chick-flick. Cu cutia de servetele langa mine, bineinteles! Ruj rosu pentru zile negre. Pe Diva. Trebuie sa il vezi! Iar cutia de servetele era pentru ca eram racita, nu pentru altceva.

In doua vorbe: eroina filmului, o femeie frumoasa, tenace, cu o cariera de succes descopera ca are cancer de san. La 28 de ani. Lumea ei este intoarsa cu fundul in sus, tot ceea ce parea important cu o zi inainte a devenit irelevant si singura intrebare care ii amortea mintea era: O sa supravietuiesc?

Eroina mea isi descopera in dus doi noduli la sanul drept. Gilly trece prin situatii limita, dar cel mai important lucru pentru ea este ca in situatii importante sa poarte ruj rosu care ii da curaj. Il poarta in sala de operatie unde i se face mastectomie, cand isi tatueaza pe san o inima si doua aripi de ingeri, in fata camerelor de fotografiat cand accepta sa pozeze cu sanii goi pentru a atrage atentia asupra pericolului cancerului de san, la prima sesiunea de chimioterapie, in sala de nasteri, 2 ani mai tarziu.

La fel ca si mine. Cand am descoperit tumoarea eram data cu ruj rosu. Cat am stat in spital ( pe care l-am denumit “Strada sperantei” ) in operatie, dupa operatie, radioterapie etc... am fost data cu ruj rosu. Prima intrebare pe care am pus-o cind m-am trezit din anestezie a fost : "Mai am ruj ?". Nu m-a interesat daca sunt bine, pot sa ma mai misc sau nu, cum a decurs. NU. Pe mine ma preocupa daca mai am ruj rosu . La Spitalul Bagdazar Profesorul Alexandru Vlad Ciurea, Dr. Felix Brehar, restul echipei de medici si asistente ( carora le multumesc din inima ) nu ma cunosc dupa nume. Toti ma stiu de " Fata cu ruj rosu ". Doar Madalina, domnisoara blonda si frumoasa cu ochi albastri, asistenta Profesorului Ciurea stie. Ca de … suntem prietene pe Facebook.

Mi-am facut biopsia joi. Ar fi trebuit sa stau in spital cel putin o saptamana. M-am rugat de Dl. Profesor si de Dr. Brehar sa ma lase sa plec acasa in weekend cu promisiunea ca voi sta cumintica. Si la cea mai mica ameteala sau durere de cap, ma voi intoarce.

Aiurea. Urma un weekend minunat programat dinainte, iar weekend-ului o saptamana excelenta. Nu puteam sa ratez distractia cu prietenii. Sambata noapte eram in club. Am stat pana la 6 dimineata. Asa operata, pansata, cheala si cu ruj rosu. Si m-am distrat de minune.

Luni, m-am intors la “Strada sperantei” la control. Dl. Profesor si Dl. Doctor Brehar m-au intrebat cum m-am simtit in weekend. Cand le-am spus ca am fost in club sambata noapte, mi-au zis ca nu sunt sanatoasa. Era clar. Exista o explicatie. Am o problema la cap. Oricum sunt un pacient atipic.

Acum dupa 1 an si jumatate , cu minus 63 kg si rujul rosu pe buze m-am reintors la serviciu. Multumesc si colegilor si prietenilor mei pentru tot suportul pe care mi l-au acordat. Si sunt convinsa ca asa va fi si de acum inainte.

Te rog din suflet sa te gandesti bine la tine si la binele tau cand te intalnesti in metrou, in autobuz, in trafic, la birou, acasa cu cate o frumusete de depresie. Daca e temporara, consider-o ca pe un rau necesar. Vei vedea fericirea in lucruri mai marunte decat ti le imaginezi tu. Daca este prelungita, evit-o cum stii tu mai bine! E un rau care face mult rau. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta!

Morala povestii mele e simpla: fii atenta la corpul tau, fii in permanent contact cu tine insati. Si, nu uita, ai mereu langa tine pe cineva care te iubeste! Eu sunt foarte norocoasa, am chiar mai multi!

Noteaza-ti toate gandurile negative si modifica-le in ganduri pozitive, constructive.