Mă numesc Avrămia Costică, am 55 ani , sunt din localitatea Suceava şi am fost internat la spitalul de neurochirurgie Bagdazar- Arseni din Bucureşti, aici dotorită unor ameţeli persistente , am fost internat ,iar în urma analizelor efectuate de către echipa de medici condusă de catre doctor profesor Ciurea Vlad , unul dintre cei mai specialisti existenti la această dată mi s-a stabilit diagnosticul de anevrism de arteră silviană celebrală stânga .Acest lucru a avut loc la data de 6 . 02 . 2010 . Am intrat in panică dar lănga mine a fost tot timpul acest mare medic, de o omenie ieşită din comun care ma facut să inţeleg că dînsul şi echipa sa mă vor opera , şi vor face tot ce este posibil să mă salveze. Acest lucru m-a facut să am incredere deplină in acest mare om , şi să-mi pun viaţa in mîinile sale si ale echipei pe care o conduce respectiv doctor Iliescu şi doctor Rizea .
În dimineaţa zilei de 12 02 2010 orele 9 domnul profesor Ciurea Vlad a intrat in salonul in care mă aflam şi cu o calmitate deosebită mi-a spus ''Domnule Costică astăzi vă salvăm pe domneavoastră '' mi-au dat lacrimile la aceste cuvinte si fără nicio ezitare am mers in sala de operaţie .Operaţia a decurs in condiţii perfecte , am mai stat in spital pâna în 19 .02 .2010 , zilnic am fost vizitat in salon de domnul profesor Ciurea Vlad si echipa sa , după care am fost externat si am ieşit pe picioarele mele din spital fără să am probleme .
Pentru tot ce aţi facut pentru mine vă mulţumesc din suflet domnule profesor Ciurea Vlad atât dumneavoastră cât si echipei de medici pe care o conduceţi şi mă rog la Dzeu. să vă de-a multă ,multă sănătate ,putere de muncă să puteşţi salva vieţile oamenilor care vin la dumneavoastră .
VĂ MULŢUMESC 03.03.2011
luni, 7 martie 2011
vineri, 4 martie 2011
O minune infaptuita in 10 ore
Miracol. Prof. dr. A. V. Ciurea a salvat o fetita careia medicii nu ii dadeau multe o sanse de supravietuire.
Sabina Chihaia are patru ani şi jumătate şi, până acum o lună, avea şanse minime de a mai trăi. Salvarea ei a venit de la prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, care i-a extirpat o tumoare imensă de pe creier, în ciuda faptului că alţi doctori spuneau că o intervenţie chirurgicală este aproape imposibilă.
Micuţa Sabina s-a născut cu tumoare pe creier dar până acum o lună şi jumătate nici un medic nu a reuşit să o depisteze. Ea a fost găsită după un lung şir de teste şi după un diagnostic greşit. Aventura ei în spitale a început în luna mai, când părinţii au constatat că Sabina nu îşi mai poate mişca mâna stângă. S-au dus la medicii din Suceava, care au găsit imediat „răspunsul”: deficienţă de calciu. Dar după trei luni de tratament, starea ei se înrăutăţise. „Începuse să nu mai meargă bine, îi amorţise şi piciorul stâng”, ne-a povestit Cristi Chihaia, tatăl fetei.
Adevărul l-au descoperit la Iaşi
Atunci părinţii s-au decis să o ducă la Iaşi, unde testul RMN a dezvăluit adevăratul diagnostic: o tumoare pe creier de dimensiuni impresionante, 7,5/7,2/7,8 cm. „La Iaşi ne-au spus că are şanse mici să supravieţuiască şi că numai prof. dr. Ciurea o mai poate ajuta”, ne-a povestit Dana, mama Sabinei. Tot atunci, medicii le-au dat o veste la fel de cutremurătoare. „Doctorii mi-au spus că putea să moară în orice clipă. Puteam să ne culcăm noaptea cu ea vie şi când ne trezeam să nu mai trăiască”, îşi aminteşte ea. „Îmi era frică sa nu iasă cu picioarele înainte”
Ajunşi la cabinetul prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, şeful Clinicii Neurochirurgie I a Spitalului Bagdasar, din bucureşti, părinţii au aflat că singura speranţă a fetei era o intervenţie chirurgicală, care, având în vedere dimensiunile tumorii, părea aproape imposibil de realizat. „A intrat în blocul operator pe 14 septembrie la ora 10.00 şi a ieşit la 20.00. N-am fost om acele 10 ore pentru că era posibil orice. Îmi era frică să nu iasă din sală cu picioarele înainte”, şi-a amintit, cu lacrimi în ochi, Cristi. „Anestezistul a ieşit la ora 13.00 şi când l-am întrebat cât mai durează mi-a zis că abia au început. În acel moment am simţit că mi se taie picioarele”, ne-a povestit mama Sabinei, Dana.
O nouă intervenţie.
Acum Sabina se simte bine, merge singură şi, cu toate că a fost plimbată prin atâtea spitale, este tot timpul veselă şi zâmbeşte. „A fost foarte curajoasă. Chiar dacă am supus-o la atâtea teste nu a plâns niciodată”, ne-a spus cu mândrie mama ei. În urmă cu o săptămână Sabina a fost operată din nou deoarece în locul în care se afla tumoarea a apărut un lichid care, dacă nu era eliminat, îi putea cauza micuţei alte probleme pe viitor.
„În urma operaţiei fata mea s-a născut pentru a doua oară. Prof. dr. Ciurea i-a dat o nouă şansă la viaţă” - Cristi Chihaia, tatăl Sabinei
Sursa: Ziarul Ring, 7 Noiembrie 2010
O minune infaptuita in 10 ore
Sabina Chihaia are patru ani şi jumătate şi, până acum o lună, avea şanse minime de a mai trăi. Salvarea ei a venit de la prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, care i-a extirpat o tumoare imensă de pe creier, în ciuda faptului că alţi doctori spuneau că o intervenţie chirurgicală este aproape imposibilă.
Micuţa Sabina s-a născut cu tumoare pe creier dar până acum o lună şi jumătate nici un medic nu a reuşit să o depisteze. Ea a fost găsită după un lung şir de teste şi după un diagnostic greşit. Aventura ei în spitale a început în luna mai, când părinţii au constatat că Sabina nu îşi mai poate mişca mâna stângă. S-au dus la medicii din Suceava, care au găsit imediat „răspunsul”: deficienţă de calciu. Dar după trei luni de tratament, starea ei se înrăutăţise. „Începuse să nu mai meargă bine, îi amorţise şi piciorul stâng”, ne-a povestit Cristi Chihaia, tatăl fetei.
Adevărul l-au descoperit la Iaşi
Atunci părinţii s-au decis să o ducă la Iaşi, unde testul RMN a dezvăluit adevăratul diagnostic: o tumoare pe creier de dimensiuni impresionante, 7,5/7,2/7,8 cm. „La Iaşi ne-au spus că are şanse mici să supravieţuiască şi că numai prof. dr. Ciurea o mai poate ajuta”, ne-a povestit Dana, mama Sabinei. Tot atunci, medicii le-au dat o veste la fel de cutremurătoare. „Doctorii mi-au spus că putea să moară în orice clipă. Puteam să ne culcăm noaptea cu ea vie şi când ne trezeam să nu mai trăiască”, îşi aminteşte ea. „Îmi era frică sa nu iasă cu picioarele înainte”
Ajunşi la cabinetul prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, şeful Clinicii Neurochirurgie I a Spitalului Bagdasar, din bucureşti, părinţii au aflat că singura speranţă a fetei era o intervenţie chirurgicală, care, având în vedere dimensiunile tumorii, părea aproape imposibil de realizat. „A intrat în blocul operator pe 14 septembrie la ora 10.00 şi a ieşit la 20.00. N-am fost om acele 10 ore pentru că era posibil orice. Îmi era frică să nu iasă din sală cu picioarele înainte”, şi-a amintit, cu lacrimi în ochi, Cristi. „Anestezistul a ieşit la ora 13.00 şi când l-am întrebat cât mai durează mi-a zis că abia au început. În acel moment am simţit că mi se taie picioarele”, ne-a povestit mama Sabinei, Dana.
O nouă intervenţie.
Acum Sabina se simte bine, merge singură şi, cu toate că a fost plimbată prin atâtea spitale, este tot timpul veselă şi zâmbeşte. „A fost foarte curajoasă. Chiar dacă am supus-o la atâtea teste nu a plâns niciodată”, ne-a spus cu mândrie mama ei. În urmă cu o săptămână Sabina a fost operată din nou deoarece în locul în care se afla tumoarea a apărut un lichid care, dacă nu era eliminat, îi putea cauza micuţei alte probleme pe viitor.
„În urma operaţiei fata mea s-a născut pentru a doua oară. Prof. dr. Ciurea i-a dat o nouă şansă la viaţă” - Cristi Chihaia, tatăl Sabinei
Sursa: Ziarul Ring, 7 Noiembrie 2010
O minune infaptuita in 10 ore
O tumoare imensa, tratata cu… calciu
Sabina Chihaia are patru ani şi jumătate şi, până acum o lună, avea şanse minime de a mai trăi. Salvarea ei a venit de la prof. dr Alexandru Vlad Ciurea, şeful Clinicii Neurochirurgie I a Spitalului „Bagdasar-Arseni”, care i-a extirpat o tumoare imensă de pe creier.
Sabina s-a născut cu această malformaţie, dar nici un medic nu a reuşit să o depisteze. „I s-a făcut un lung şir de teste, iar când fetiţa nu mai mişca mâna şi piciorul stâng, medicii de la Suceava au tratat-o, vreme de trei luni, pentru…deficienţă de calciu”, ne-a declarat Cristi Chihaia, tatăl micuţei. Un RMN făcut la Iaşi avea să dea verdictul: tumoare pe creier. „Medicii de acolo ne-au spus că sunt şanse mici să scape, că poate muri în orice clipă şi că doar prof. dr Ciurea o mai poate ajuta”, explică Dana, mama Sabinei. Pe 14 septembrie, Sabina a ajuns sub bisturiu. „Nouă ore a durat operaţia, dar a reuşit. Marţi, 26 octombrie, a fost operată din nou, să i se scoată lichidul acumulat în creier în golul lăsat de imensa tumoare. Acum se simte bine, este veselă şi, sperăm, într-o săptămână, să plecăm acasă. Prof. dr Ciurea a realizat un miracol”, ne-a mărturisit Cristi Chihaia, tatăl Sabinei.
Sursa: Ziarul Ring, 29 octombrie 2010
O tumoare imensa, tratata cu… calciu
luni, 28 februarie 2011
“Ubi bene, ibi patria”
In intreaga Uniune Europeana, libera circulatie este perfect posibila, iar alegerea unui loc de munca prosper, stabil, nu mai reprezinta o problema. Data fiind situatia medicinii din tara noastra, cum nu exista o retributie si un suport financiar corespunzator, observam ca a inceput treptat un exod al tuturor cadrelor medicale (medici, asistente, infirmiere).
Toti acestia, mai ales cei din comunitatile transilvanene (cunoscatori de limba germana), au inceput treptat sa migreze catre vestul Europei. Ultimele masuri de austeritate au dus la impingerea intregului personal medical catre exterior, precum niste simpli mercenari.
Mentionam ca aceste persoane sunt in plina putere de munca si creatie, familisti si raspunzatori pentru viitorul copiilor lor. Nu este vorba de simpli “capsunari” , care lucreaza sezonier, ci este vorba de persoane care poseda o diploma de medic sau de asistent, si care vor profesa in tarile din vestul Europei, ramanand probabil stabiliti acolo.
Semnalele venite din exterior referitoare la pregatirea medicilor si asistentilor medicali romani sunt extreme de favorabile: - seriozitate, atasament fata de locul de munca, disciplina, pregatire intensiva; in aceste conditii, toate aceste cadre medicale vor avea toate conditiile de angajare si de promovare.
Credeti ca personalul medico-sanitar doreste realmente sa-si paraseasca tara si sa lucreze in strainatate sau este impins cu tot diandinsul in aceasta directie, datorita conditiilor dificile de lucru si de salarizare?
Toate datele oficiale arata dificultatile de pregatire ale personalului medico-sanitar, astfel, un medic parcurge 6 ani de facultate si apoi 5-6 ani de rezidentiat.Deci, practic, dupa 12 ani de pregatire, medicii descopera ca posibilitatile de lucru sunt limitate si platite necorespunzator, fiind indemanti practic sa paraseasca spatiul natal si sa-si caute un loc de munca in strainatate.
Mai mult, in majoritatea cazurilor, doctorii si asistentele medicale lucreaza in conditii complet necorespunzatoare, find expusi oricand oprobiului public.
-Toate bune si frumoase, dar... ce punem in loc?
Ne lipsesc din ce in ce mai mult specialistii, asistentii medicali cu pregatire superioara, iar dificulatile se accentuaza la nivelul proaspetilor absolventi ai Facultatilor de Medicina.
Pregatirea unui medic este extrem de costisitoare iar numarul universitatilor este limitat. Daca acest exod va continua, in curand vom ajunge in imposibilitatea de a mai asigura suportul medical pentru sanatate in tara noastra. Trebuie luat in considerare faptul ca starea de sanatate a populatiei (garantata, de altfel, prin Constitutie) influenteaza decisiv realitatea sociala a unei tari, iar medicina cuprinde aspect multiple: preventive si curative.
Din pacate, multe elemente de medicina preventiva si primara au disparut sau au fost reduse treptat la minim , astfel, au fost desfiintate cabinetele medicale scolare, cele de intreprindere, screeningurile populatiei prin MRF, controlul ginecologic periodic pentru depistarea neoplaziilor sferei genitale, etc.
Daca mai adaugam la aceasta lista si scaderea nivelului de pregatire medicala, vom avea in curand un dezastru total pe linie medico-sanitara.
In final, dupa semnalarea tuturor acestor aspecte, care pot fi argumentate statistic, conchidem ca ne aflam in pragul unei prabusiri totale a sistemului sanitar din tara noastra, fapt care va influenta in mod decisiv starea de sanatate a populatiei, element fara precedent in istoria moderna a Romaniei.
Toate cele de mai sus atrag atentia asupra faptului ca ne aflam practic in ceasul al 12-lea si nu se intrezaresc elemente de redresare, cu toate eforturile continue ale Ministerului Sanatatii.
Consider ca toti factorii decizionali pentru sanatatea din aceasta tara trebuie sa realizeze situatia exterm de grava in care se afla sistemul medico-sanitar, pe toate planurile de functionare: pregatire, finantare, dotare, posibilitati diagnostice, terapeutice si, in final, exodul mentionat.
Trebuie luate masuri urgente pentru redresarea sistemului de sanatate din Romania, la toate nivelurile.
Prof. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea
Dr. Claudiu Palade
* Sectia I Neurochirurgie, Spital Clinic dr Urgenta Bagdasar Arseni, Bucuresti
Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 46(1088), anul XXII, 19 noiembrie 2010
Toti acestia, mai ales cei din comunitatile transilvanene (cunoscatori de limba germana), au inceput treptat sa migreze catre vestul Europei. Ultimele masuri de austeritate au dus la impingerea intregului personal medical catre exterior, precum niste simpli mercenari.
Mentionam ca aceste persoane sunt in plina putere de munca si creatie, familisti si raspunzatori pentru viitorul copiilor lor. Nu este vorba de simpli “capsunari” , care lucreaza sezonier, ci este vorba de persoane care poseda o diploma de medic sau de asistent, si care vor profesa in tarile din vestul Europei, ramanand probabil stabiliti acolo.
Semnalele venite din exterior referitoare la pregatirea medicilor si asistentilor medicali romani sunt extreme de favorabile: - seriozitate, atasament fata de locul de munca, disciplina, pregatire intensiva; in aceste conditii, toate aceste cadre medicale vor avea toate conditiile de angajare si de promovare.
Credeti ca personalul medico-sanitar doreste realmente sa-si paraseasca tara si sa lucreze in strainatate sau este impins cu tot diandinsul in aceasta directie, datorita conditiilor dificile de lucru si de salarizare?
Toate datele oficiale arata dificultatile de pregatire ale personalului medico-sanitar, astfel, un medic parcurge 6 ani de facultate si apoi 5-6 ani de rezidentiat.Deci, practic, dupa 12 ani de pregatire, medicii descopera ca posibilitatile de lucru sunt limitate si platite necorespunzator, fiind indemanti practic sa paraseasca spatiul natal si sa-si caute un loc de munca in strainatate.
Mai mult, in majoritatea cazurilor, doctorii si asistentele medicale lucreaza in conditii complet necorespunzatoare, find expusi oricand oprobiului public.
-Toate bune si frumoase, dar... ce punem in loc?
Ne lipsesc din ce in ce mai mult specialistii, asistentii medicali cu pregatire superioara, iar dificulatile se accentuaza la nivelul proaspetilor absolventi ai Facultatilor de Medicina.
Pregatirea unui medic este extrem de costisitoare iar numarul universitatilor este limitat. Daca acest exod va continua, in curand vom ajunge in imposibilitatea de a mai asigura suportul medical pentru sanatate in tara noastra. Trebuie luat in considerare faptul ca starea de sanatate a populatiei (garantata, de altfel, prin Constitutie) influenteaza decisiv realitatea sociala a unei tari, iar medicina cuprinde aspect multiple: preventive si curative.
Din pacate, multe elemente de medicina preventiva si primara au disparut sau au fost reduse treptat la minim , astfel, au fost desfiintate cabinetele medicale scolare, cele de intreprindere, screeningurile populatiei prin MRF, controlul ginecologic periodic pentru depistarea neoplaziilor sferei genitale, etc.
Daca mai adaugam la aceasta lista si scaderea nivelului de pregatire medicala, vom avea in curand un dezastru total pe linie medico-sanitara.
In final, dupa semnalarea tuturor acestor aspecte, care pot fi argumentate statistic, conchidem ca ne aflam in pragul unei prabusiri totale a sistemului sanitar din tara noastra, fapt care va influenta in mod decisiv starea de sanatate a populatiei, element fara precedent in istoria moderna a Romaniei.
Toate cele de mai sus atrag atentia asupra faptului ca ne aflam practic in ceasul al 12-lea si nu se intrezaresc elemente de redresare, cu toate eforturile continue ale Ministerului Sanatatii.
Consider ca toti factorii decizionali pentru sanatatea din aceasta tara trebuie sa realizeze situatia exterm de grava in care se afla sistemul medico-sanitar, pe toate planurile de functionare: pregatire, finantare, dotare, posibilitati diagnostice, terapeutice si, in final, exodul mentionat.
Trebuie luate masuri urgente pentru redresarea sistemului de sanatate din Romania, la toate nivelurile.
Prof. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea
Dr. Claudiu Palade
* Sectia I Neurochirurgie, Spital Clinic dr Urgenta Bagdasar Arseni, Bucuresti
Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 46(1088), anul XXII, 19 noiembrie 2010
luni, 21 februarie 2011
Pacientii Multumesc:Trusca Mariana
Ma numesc Trusca Mariana si am 64 ani .
Acum 2 ani m-am internat la Spitalul Clinic de Urgenta “ Bagdasar Arseni “ cu diagnostic de nevralgie trigemeni
.
Urmare efectuarii unor investigatii riguroase si a RMN-ului ( la centrul cu aparatura ultraperformanta “ Promedical Proffesional Center “ ) rezultatul : tumora epidermoidala cu dimensiuni 42 mm AP , 68 mm in ax transversal si 42 mm in ax cranio – candal .
Daca pentru unii :
- timpul inseamna bani
- pentru medici inseamna vieti .
Ca urmare acestui rezultat Dl. Profesor Doctor A.V.Ciurea decide iminenta interventie chirurgicala .
Urmare : evolutie postoperatorie favorabila , vindecat chirurgical , ameliorat neurologic .
Pentru mine redarea si continuarea unei vieti normale si sanatoase o datorez excelentului Prof.Dr.neurochirurg cu maini de aur A.V.CIUREA , si a celor care il urmeaza cu talentul si daruirea de sine in actul medical , medic specialist Dacian Talianu si medic resident Claudiu Palade .
Eu si familia mea nu putem spune decat multumim , multumim , multumim pentru o viata intreaga .
Multumesc din suflet si celor fara de care actul medical nu ar fi intreg – intreaga echipa de medici , asistente si infirmiere – acei oameni cu suflet mare si maini de aur cu care e inconjurat super-eroul ( pentru mine) PROFESOR DOCTOR A.V.CIUREA .
Acum 2 ani m-am internat la Spitalul Clinic de Urgenta “ Bagdasar Arseni “ cu diagnostic de nevralgie trigemeni
.
Urmare efectuarii unor investigatii riguroase si a RMN-ului ( la centrul cu aparatura ultraperformanta “ Promedical Proffesional Center “ ) rezultatul : tumora epidermoidala cu dimensiuni 42 mm AP , 68 mm in ax transversal si 42 mm in ax cranio – candal .
Daca pentru unii :
- timpul inseamna bani
- pentru medici inseamna vieti .
Ca urmare acestui rezultat Dl. Profesor Doctor A.V.Ciurea decide iminenta interventie chirurgicala .
Urmare : evolutie postoperatorie favorabila , vindecat chirurgical , ameliorat neurologic .
Pentru mine redarea si continuarea unei vieti normale si sanatoase o datorez excelentului Prof.Dr.neurochirurg cu maini de aur A.V.CIUREA , si a celor care il urmeaza cu talentul si daruirea de sine in actul medical , medic specialist Dacian Talianu si medic resident Claudiu Palade .
Eu si familia mea nu putem spune decat multumim , multumim , multumim pentru o viata intreaga .
Multumesc din suflet si celor fara de care actul medical nu ar fi intreg – intreaga echipa de medici , asistente si infirmiere – acei oameni cu suflet mare si maini de aur cu care e inconjurat super-eroul ( pentru mine) PROFESOR DOCTOR A.V.CIUREA .
joi, 3 februarie 2011
Pacientii Multumesc: Ciornei Mariana
Numele meu este Ciornei Bogdan si din nefericire nu ma asteptam si fiu nevoit sa scriu aceste randuri si sa multumesc inca o data din adancul inimii mele Spitalului Clinic Bagdasar-Arseni in mod special domnului Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea si intregii sale echipe pe care dansul o conduce.
In dimineata zilei de marti 11 ianuarie mama mea, Ciornei Mariana, dupa cam 5 zile in care se simteam ametita si neobisnuit de obosita am luat hotararea impreuna cu tatal meu da a chema ambulanta si de a cere o parere specialista. Sosirea primei ambulante a fost extrem de rapida si dupa ce a consultat-o medicul de pe ambulanta a luat hotararea ca ar fi cel mai bine de a merge la spitalul la care mama mea a fost operata. Deoarece prima ambulanta a fost doar de consultatie si nu si de transport a trebui sa asteptam ceea de doua ambulanta. Bineinteles aproape cu toate lucrurile in Romania merg pe dos a trebuit sa astept la aceea ambulanta de transport cam 6-7 in care ma gandeam cu groaza ce se putea intampla cu mama mea.
Ajunsi la spital am observat inca o data ca se ridica la anumite standarde din moment ce imediat ajunsi am fost bagati la urgenta si mamei mele i s-au facut toate analizele pentru a depista cauza problemei. Dupa finalizarea acestor analize medicul respectiv care era de garda ne-a anuntat despre ce este vorba si anume despre un hematom(cheag de sange) pe partea stanga a capului care facea o anume presiune craniana si ca va fi operata a doua zi de dimineata dupa alte analize suplimentare.
In data de 12 ianuarie mama mea a fost a doua oara operata pe creier de catre Dr. Felix Mircea Brehar la care a asistat si Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea. Operatie a durat aproximativ 4 ore si dupa cum speram si ne asteptam a fost o reusita. A fost mutata pe sectia de Reanimare a spitalului in care a stat doar o singura zi.
In data de 13 ianuarie mama mea a fost mutata pe sectia Neurochirurgie I in atenta observatie a Dr. Alexandru Vlad Ciurea si a echipei sale.
Evolutia mamei mele a fost una favorabila reusind sa isi revina foarte repede dupa interventia chirurgicala, ca pe data de 19 ianuarie sa primim vestea ca v-a fi externata nu inainte de a primi unele recomandari si sfaturi din partea Dr. Felix Mircea Brehar.
Vom tine cont de recomandari, sfaturile care le-am primit, regim alimentar si tratament si inca o data D-nul Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea si echipei sale care nu au cerut nimic in schimb pentru viata mami mele, nici acum nici prima oara si sper ca cineva acolo sus vegheaza si observa tot.
Multumesc in numele familie fiindca inca o data ati dat viata mamei mele si va suntem vesnici recunoscatori.
In dimineata zilei de marti 11 ianuarie mama mea, Ciornei Mariana, dupa cam 5 zile in care se simteam ametita si neobisnuit de obosita am luat hotararea impreuna cu tatal meu da a chema ambulanta si de a cere o parere specialista. Sosirea primei ambulante a fost extrem de rapida si dupa ce a consultat-o medicul de pe ambulanta a luat hotararea ca ar fi cel mai bine de a merge la spitalul la care mama mea a fost operata. Deoarece prima ambulanta a fost doar de consultatie si nu si de transport a trebui sa asteptam ceea de doua ambulanta. Bineinteles aproape cu toate lucrurile in Romania merg pe dos a trebuit sa astept la aceea ambulanta de transport cam 6-7 in care ma gandeam cu groaza ce se putea intampla cu mama mea.
Ajunsi la spital am observat inca o data ca se ridica la anumite standarde din moment ce imediat ajunsi am fost bagati la urgenta si mamei mele i s-au facut toate analizele pentru a depista cauza problemei. Dupa finalizarea acestor analize medicul respectiv care era de garda ne-a anuntat despre ce este vorba si anume despre un hematom(cheag de sange) pe partea stanga a capului care facea o anume presiune craniana si ca va fi operata a doua zi de dimineata dupa alte analize suplimentare.
In data de 12 ianuarie mama mea a fost a doua oara operata pe creier de catre Dr. Felix Mircea Brehar la care a asistat si Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea. Operatie a durat aproximativ 4 ore si dupa cum speram si ne asteptam a fost o reusita. A fost mutata pe sectia de Reanimare a spitalului in care a stat doar o singura zi.
In data de 13 ianuarie mama mea a fost mutata pe sectia Neurochirurgie I in atenta observatie a Dr. Alexandru Vlad Ciurea si a echipei sale.
Evolutia mamei mele a fost una favorabila reusind sa isi revina foarte repede dupa interventia chirurgicala, ca pe data de 19 ianuarie sa primim vestea ca v-a fi externata nu inainte de a primi unele recomandari si sfaturi din partea Dr. Felix Mircea Brehar.
Vom tine cont de recomandari, sfaturile care le-am primit, regim alimentar si tratament si inca o data D-nul Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea si echipei sale care nu au cerut nimic in schimb pentru viata mami mele, nici acum nici prima oara si sper ca cineva acolo sus vegheaza si observa tot.
Multumesc in numele familie fiindca inca o data ati dat viata mamei mele si va suntem vesnici recunoscatori.
marți, 1 februarie 2011
VALENTIN PETRESCU – povestea lui – un adevar
Buna ziua,
Numele meu este Petrescu Daniela, sunt din Ploiesti si indraznesc sa va scriu despre cazul sotului meu.
Incepand cu data de 10.11.2010, sotul meu a inceput sa aiba niste dureri ingrozitoare la piciorul drept, dureri ce porneau din sold si se resimteau pana la jumatatea pulpei inferioare, fapt pentru care nu putea sa se mai deplaseze normal. Simptome de acest gen a mai avut si in trecut dar, erau suportabile, fapt pentru care ne-am gandit ca, probabil sunt din cauza afectiunilor reumatice. Dupa cateva calmante si unguente, aceste simptome se ameliorau.
Deoarece durerile aparute erau insuportabile, in data de 25.11.2010, s-a dus la spitalul Judetean Ploiesti, la dl. doctor Soare, medic specialist neurochirurg pentru un consult de specialitate.
In urma consultului, acesta i-a spus ca, dupa parerea dumnealui este vorba despre o hernie de disc, fapt pentru care i-a dat un tratament corespunzator, spunandu-i sa revina peste 10 zile la un nou consult.
Dupa aceasta perioada si vazand ca durerile nu se amelioreaza absolut deloc, s-a prezentat din nou la dl. Doctor Soare care i-a spus ca, trebuie sa se interneze pentru a efectua analizele necesare, printre care si un RMN.
In data de 15.12.2010, sotul meu s-a internat la spitalul Agripa Ionescu Bucuresti, unde i s-au facut toate analizele prescrise.
La examenul RMN s-a descoperit ca avea hernie de disc L5/S1 dreapta.
La externare, i s-a dat tratamentul corespunzator pentru ameliorarea durerilor, precum si timpul necesar pentru a se gandi la ce spital se poate opera, deoarece trebuia operat neaparat.
Putin dupa aceea a observat ca durerile s-au ameliorat datorita medicamentatiei. Evident ca acest lucru nu ne-a dat inapoi de la hotararea de a se opera. Problema era aceea ca trebuia sa ajunga repede ca sa nu se agraveze boala.
Deoarece stiam ca Prof. Dr. Ciurea este unul dintre cei mai renumiti neurochirurgi cu rezultate foarte bune, recunoscut in Europa, ca activitatea o desfasoara mai mult in sala de operatii, ne-am hotarat sa luam legatura cu dumnealui pentru aceasta interventie.
Pe data de 6 ianuarie 2011, am plecat la spitalul Bagdasar Arseni unde dl. Prof. Ciurea l-a consultat pe sotul meu, a studiat toate analizele efectuate, dupa care ne-a spus ca poate sa-l opereze luni, 10.01.2011.
Ne-a spus ca doreste sa il ajute si ca o sa faca tot ce ii sta in putinta pentru el; ne-a chemat luni dimineata pentru internare si pentru mai multe investigatii (sange, control radiologic plamani, control oftalmologic, etc).
Astfel, luni ne-am prezentat la spital pentru internare si pregatiti psihic pentru interventia chirurgicala.
In aceeasi zi i-au fost facute sotului meu toate analizele necesare pentru operatie, dupa care domnul profesor Ciurea ne-a chemat pe mine si pe sotul meu sa semnam un protocol de gravitate al bolii.
Marti,11.01.2011, o echipa de medici condusa de profesor doctor Ciurea Vlad Alexandru si Talianu Dacian au efectuat operatia de inlaturare a discului afectat. Astfel, Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea a intervenit chirurgical, efectuand cura chirurgicala sub microscop a herniei discale, interventie care a durat 4 ore.
A fost o operatie deosebit de grea dar o mare reusita.
Dupa operatie, sotul si-a simtit picioarele si le-a miscat. A doua zi, sotul a inceput exercitiile de recuperare cu ajutorul kinetoterapeutului dupa care, a facut primii pasi. Evolutia a fost foarte buna, astfel ca pe data de 13. 01. 2011, la 48 ore dupa operatie a fost externat, deplasandu-se pe propriile picioare si fara a necesita conditii speciale de transport.
Fara aceasta operatie in scurt timp, ar fi paralizat si nu s-ar mai fi putut face nimic.
In toata aceasta perioada mi s-a parut remarcabil ca, in ciuda faptului ca domnul profesor Ciurea avea foarte multe responsabilitati (neurochirurg, profesor universitar), eu, o persoana simpla, am reusit sa il intalnesc chiar si de 4 ori pe zi pentru a avea informatii asupra evolutiei starii de sanatate a sotului meu; mi s-a parut remarcabil ca, toata echipa dansului: d-nii Dr. Talianu Dacian, Dr. anestezist Trifu, doamna asistenta Nusa si precum si intregul personal ( kinetoterapeut, asistente, infirmiere) de la sectia Neurochirurgie din cadrul Spitalului Bagdasar Arseni Bucuresti, s-au purtat cu noi intr-un mod foarte uman si cald.
Ne-au fost explicate problemele existente, ne-au fost date detalii despre operatie, am fost incurajati atat de dumnealui cat si de colaboratorii sai. Am fost refuzati de dumnealui in ceea ce priveste orice atentie.
Totodata, am vazut cum zilnic domnul profesor dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la orele 7 pana la orele 16-17 era in sectie, la patul bolnavului operat, in sala de operatii, unde opereaza zilnic sau, cand se aduc urgente, indiferent de ora. Toti bolnavii sunt tratati, in mod egal, cu mare interes si se face tot posibilul pentru vindecarea lor si fara a fi conditionati in vreun fel.
Starea postoperatorie in care a fost sotul meu si multi altii ca el, care pleaca dupa ce ajung la Sectia Neurocghirurgie I si trec prin mainile Domnului profesor Ciurea si a echipei sale de adevarati profesionisti, este foarte buna.
In ceea ce priveste disciplina, am observat si eu ca este un regim mai aspru, dar mi se pare cu totul firesc tinand cont de specificul sectiei in cauza. Am stat cu sotul intr-o rezerva impecabila din punct de vedere al curateniei.
Pentru acesti oameni cu suflet mare si maini de aur, ca si pentru tot restul echipei cu care lucreaza exemplar D-nul Profesor Ciurea mii de multumiri.
D-le Profesor Ciurea va multumesc pentru profesionalismul de care ati dat dovada si pentru sprijinul moral pe care ni l-ati acordat, atat inainte, pe durata operatiei, cat si dupa aceasta.
Cu foarte mare respect,
Daniela si Valentin Petrescu
Ploiesti
Numele meu este Petrescu Daniela, sunt din Ploiesti si indraznesc sa va scriu despre cazul sotului meu.
Incepand cu data de 10.11.2010, sotul meu a inceput sa aiba niste dureri ingrozitoare la piciorul drept, dureri ce porneau din sold si se resimteau pana la jumatatea pulpei inferioare, fapt pentru care nu putea sa se mai deplaseze normal. Simptome de acest gen a mai avut si in trecut dar, erau suportabile, fapt pentru care ne-am gandit ca, probabil sunt din cauza afectiunilor reumatice. Dupa cateva calmante si unguente, aceste simptome se ameliorau.
Deoarece durerile aparute erau insuportabile, in data de 25.11.2010, s-a dus la spitalul Judetean Ploiesti, la dl. doctor Soare, medic specialist neurochirurg pentru un consult de specialitate.
In urma consultului, acesta i-a spus ca, dupa parerea dumnealui este vorba despre o hernie de disc, fapt pentru care i-a dat un tratament corespunzator, spunandu-i sa revina peste 10 zile la un nou consult.
Dupa aceasta perioada si vazand ca durerile nu se amelioreaza absolut deloc, s-a prezentat din nou la dl. Doctor Soare care i-a spus ca, trebuie sa se interneze pentru a efectua analizele necesare, printre care si un RMN.
In data de 15.12.2010, sotul meu s-a internat la spitalul Agripa Ionescu Bucuresti, unde i s-au facut toate analizele prescrise.
La examenul RMN s-a descoperit ca avea hernie de disc L5/S1 dreapta.
La externare, i s-a dat tratamentul corespunzator pentru ameliorarea durerilor, precum si timpul necesar pentru a se gandi la ce spital se poate opera, deoarece trebuia operat neaparat.
Putin dupa aceea a observat ca durerile s-au ameliorat datorita medicamentatiei. Evident ca acest lucru nu ne-a dat inapoi de la hotararea de a se opera. Problema era aceea ca trebuia sa ajunga repede ca sa nu se agraveze boala.
Deoarece stiam ca Prof. Dr. Ciurea este unul dintre cei mai renumiti neurochirurgi cu rezultate foarte bune, recunoscut in Europa, ca activitatea o desfasoara mai mult in sala de operatii, ne-am hotarat sa luam legatura cu dumnealui pentru aceasta interventie.
Pe data de 6 ianuarie 2011, am plecat la spitalul Bagdasar Arseni unde dl. Prof. Ciurea l-a consultat pe sotul meu, a studiat toate analizele efectuate, dupa care ne-a spus ca poate sa-l opereze luni, 10.01.2011.
Ne-a spus ca doreste sa il ajute si ca o sa faca tot ce ii sta in putinta pentru el; ne-a chemat luni dimineata pentru internare si pentru mai multe investigatii (sange, control radiologic plamani, control oftalmologic, etc).
Astfel, luni ne-am prezentat la spital pentru internare si pregatiti psihic pentru interventia chirurgicala.
In aceeasi zi i-au fost facute sotului meu toate analizele necesare pentru operatie, dupa care domnul profesor Ciurea ne-a chemat pe mine si pe sotul meu sa semnam un protocol de gravitate al bolii.
Marti,11.01.2011, o echipa de medici condusa de profesor doctor Ciurea Vlad Alexandru si Talianu Dacian au efectuat operatia de inlaturare a discului afectat. Astfel, Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea a intervenit chirurgical, efectuand cura chirurgicala sub microscop a herniei discale, interventie care a durat 4 ore.
A fost o operatie deosebit de grea dar o mare reusita.
Dupa operatie, sotul si-a simtit picioarele si le-a miscat. A doua zi, sotul a inceput exercitiile de recuperare cu ajutorul kinetoterapeutului dupa care, a facut primii pasi. Evolutia a fost foarte buna, astfel ca pe data de 13. 01. 2011, la 48 ore dupa operatie a fost externat, deplasandu-se pe propriile picioare si fara a necesita conditii speciale de transport.
Fara aceasta operatie in scurt timp, ar fi paralizat si nu s-ar mai fi putut face nimic.
In toata aceasta perioada mi s-a parut remarcabil ca, in ciuda faptului ca domnul profesor Ciurea avea foarte multe responsabilitati (neurochirurg, profesor universitar), eu, o persoana simpla, am reusit sa il intalnesc chiar si de 4 ori pe zi pentru a avea informatii asupra evolutiei starii de sanatate a sotului meu; mi s-a parut remarcabil ca, toata echipa dansului: d-nii Dr. Talianu Dacian, Dr. anestezist Trifu, doamna asistenta Nusa si precum si intregul personal ( kinetoterapeut, asistente, infirmiere) de la sectia Neurochirurgie din cadrul Spitalului Bagdasar Arseni Bucuresti, s-au purtat cu noi intr-un mod foarte uman si cald.
Ne-au fost explicate problemele existente, ne-au fost date detalii despre operatie, am fost incurajati atat de dumnealui cat si de colaboratorii sai. Am fost refuzati de dumnealui in ceea ce priveste orice atentie.
Totodata, am vazut cum zilnic domnul profesor dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la orele 7 pana la orele 16-17 era in sectie, la patul bolnavului operat, in sala de operatii, unde opereaza zilnic sau, cand se aduc urgente, indiferent de ora. Toti bolnavii sunt tratati, in mod egal, cu mare interes si se face tot posibilul pentru vindecarea lor si fara a fi conditionati in vreun fel.
Starea postoperatorie in care a fost sotul meu si multi altii ca el, care pleaca dupa ce ajung la Sectia Neurocghirurgie I si trec prin mainile Domnului profesor Ciurea si a echipei sale de adevarati profesionisti, este foarte buna.
In ceea ce priveste disciplina, am observat si eu ca este un regim mai aspru, dar mi se pare cu totul firesc tinand cont de specificul sectiei in cauza. Am stat cu sotul intr-o rezerva impecabila din punct de vedere al curateniei.
Pentru acesti oameni cu suflet mare si maini de aur, ca si pentru tot restul echipei cu care lucreaza exemplar D-nul Profesor Ciurea mii de multumiri.
D-le Profesor Ciurea va multumesc pentru profesionalismul de care ati dat dovada si pentru sprijinul moral pe care ni l-ati acordat, atat inainte, pe durata operatiei, cat si dupa aceasta.
Cu foarte mare respect,
Daniela si Valentin Petrescu
Ploiesti
Abonați-vă la:
Postări (Atom)