Pentru o lungă perioadă de timp, istoria românilor a fost marcată de năvălirile Imperiului Otoman. Starea de disperare era bine cunoscută de locuitorii ţinuturilor prădate, trecute prin foc şi sabie, duse până la distrugerea totală: copiii erau luaţi şi transformaţi în ieniceri, bărbaţii şi bătrânii erau omorâţi, femeile batjocorite sau luate în haremurile orientale, grânele şi alte resurse erau jefuite.
In zilele noastre, odată cu deschiderea graniţelor, am constatat că în Turcia există o medicină de vârf, cu profesionisti de înaltă ţinută, unităţi cu dotari de ultimă oră şi un management impecabil. Aria privată s-a dezvoltat impresionant, cuprinzand mari unităţi spitaliceşti si servicii de ambulanţă, cu posibilităţi de deplasare terestră si aeriană. Învăţământul medical privat, dar şi cel de stat sunt conectate cu clinici şi instituţii de cercetare din Statele Unite astfel încât toate practicile sunt la parametrii cei mai actuali, achiziţiile în planul cunoaşterii şi practicii impresionând. Astfel, de la aparenţa unei naţiuni îmbrăcate în şalvari, cu fesuri, de la tipul de om habotnic şi războinic, poporul turc s-a reconceptualizat în multe arii sociale, medicina nefăcând excepţie - mai mult, devenind un motiv de mândrie şi transformare naţională. Dezvoltarea actuală a societăţii turce a fost favorizată de implicare scazuta în al Doilea Război Mondial, ceea ce a redus pierderile umane şi distrugerile materiale, dar şi de activitatea unor oameni politici precum Mustafa Kemal Atatürc (1881-1938, fondatorul şi primul preşedinte al Republicii Turcia), care au schimbat destinul naţiunii lor şi l-au orientat către orizonturi strălucitoare. Mai ales în ultimii 20 de ani salturile Turciei sunt vizibile, atât în planul vieţii intelectuale, cât şi economice.
Universitatea Marmaris, de pilda, este o instituţie privată din Istanbul, deţinând o poziţie cheie în serviciile medicale. Situată în Asia Mică, universitatea este conectată cu mari centre din lumea occidentala, permiţănd trimiterea la studii a medicilor turci în cele mai bine cotate universităţi. În Turcia există holdinguri de sănătate, precum Acibadem şi Anadolu, care oferă servicii de calitate ireproşabilă. Politica acestor ofertanţi este de a-şi extinde ariile de lucru. Astfel oferte lor atrag interesul pacienţilor din ţările învecinate, beneficiarii putând avea acces la variantele cele mai bune de tratament, urmărire clinică şi alternative operatorii. Unul din aceste holdinguri a deschis o reprezentanta si in Romania. La Anadolu Medical Center (AMC) se internează lunar aproximativ 150 de pacienţi din toată ţara, iar numărul lor creşte. Clinica are în dotare un aparat Cyberknife pentru tratarea oricărei leziuni primare sau secundare neoplazice din organism.
Metaforic, putem spune că este un nou „asalt turcesc”, însă de data aceasta nu ca să ne răpună, doar să ne trateze rănile, să se îngrijască de noi. Cei care au ales sau au avut ocazia să se trateze la centrele de sănătate turceşti au plecat foarte plăcut surprinşi de relaţionarea caldă, primitoare, de atenţia la detalii, de ambientul plăcut şi mai ales de eficacitatea serviciilor. O doamnă cu leucemie, internată la AMC, mi-a declarat textual: „nu mă simt ca într-un spital, parcă sunt într-o vacanţă permanentă, sunt tratată cu demnitate”.
Privim cu bucurie aceste iniţiative şi în acelaşi timp privim cu tristeţe procesul de degradare a sistemului naţional de sănătate. România a avut o şcoala de medicină mult superioară Turciei, numele unor savanţi români au făcut înconjurul lumii: Ioan Cantacuzino, George Emil Palade, Victor Babeş, Toma Ionescu, Constantin Levaditi, ş.a. Neglijarea sistemului naţional de sănătate nu ne poate lăsa indiferenţi. În ultimii ani am asistat la exodul medicilor în străinătate şi al unor pacienţi către clinici europene. Dintr-un punct de vedere se poate spune că „invazia” de servicii externe în România este un bun câştigat. Pe de altă parte, susţinem clar că este absolut necesar să sprijinim sistemul sanitar autohton, să dezvoltăm şcoala românească de medicină, iar ieşirile în afara ţării să fie prilejuite de pregătirea tinerilor rezidenţi, de comunicările la evenimente ştiinţifice, de schimburile de experienţă.
În concluzie, domnilor decidenţi, domnilor guvernanţi, ce hotărâri aveţi pentru medicina română? În mâinile dumneavoastră se află supremul element al supravieţurii acestei naţiuni pe acest pământ atât de frumos: starea de sănătate.
Pulicat in:
Viata Medicala
Nr. 8, 25 februarie 2012
Autor:
Prof. Dr. Msc A.V. Ciurea
vineri, 23 martie 2012
luni, 19 martie 2012
„Wrong side surgery”
În întreaga lume medicală apar probleme de malpraxis. Una dintre cele mai dramatice se referă la operaţia pe partea opusă (genunchi, şold, etc). O astfel de eroare se înregistrează şi chiar în ţările cu medicină de cel mai înalt nivel, care dispun de toate facilităţile, aparatură, personal calificat, etc Cazurile „tratate” pe partea opusă sunt apoi despăgubite, întreg procesul având o derulare complicată prin casele de asigurări.
Astfel de erori costă departamentele zeci sau sute de mii de dolari. Un chirurg din Tampa, Florida, a amputat greşit (februarie 1995) piciorul unui pacient de 52 de ani. Unitatea a plătit 900,000 $ pacientului, iar chirurgul a adăugat 250,000 $. La spitalul Park Nicollet Methodist din Minnesota medicii au scos rinichiul sănătos unui pacient, însă detaliile „rezolvării situaţiei” au rămas protejate prin înţelegerea familiei cu unitatea. La Centrul Medical West Los Angeles VA s-a plătit suma de 200,000 $ unui pacient de 47 de ani căruia i-a fost operat testiculul drept în loc de cel stâng. Chirurgia pe parta opusă se pare că nu e raportată în 20% din cazurile afectate.
Şi în activităţile neurochirurgicale pot apărea probleme etice întrucât acest domeniu abordează patologii foarte complicate: malformaţii ale sistemului nervos, traumatisme craniocerebrale, tumori, patologia vasculară. Toate pot angaja complicaţii, morbiditate neurologică crescută, afectarea calităţii vieţii, alterarea vieţii private, profesionale şi de familie, etc.
Din păcate chiar şi în neurochirurgie există situaţia operaţiilor pe partea opusă (creier, coloană vertebrală). În Statele Unite există raportări oficiale ale acestor erori. New York Times Magazine a raportat într un singur an trei cazuri operate pe partea opusă la Rhode Island Hospital. Un caz avea 82 de ani, iar medicul a conştientizat eroarea înaninte de a scoate voletul osos, deci a închis incizia (incident produs la 23 noiembrie 2007).
Fig 1, a si b - imaginea CT preoperatorie pe care se observa un hematom subdural de emisfer cerebral stang (a) si imaginea CT postoperatorie pe care se observa un volet frontoparietal drept si hematomul subdural stang neinvestigat operator.
Un alt exemplu extrem de grav publicat pe site-ul Lawyers and Settlements. Com este acela al unui copil de 15 ani ce prezenta crize generalizate, la care s-a practicat rezectia lobului temporal opus celui cu leziunea epileptogena. In urma acestei operatii copilul a fost grav invalidat, nemaifiind capabil sa traiasca nesupravegheat. Dauna pe care spitalul a trebuit sa o plateasca de pe urma acestei erori medicale a fost de 20 milioane de dolari.
În SUA sunt raportate 1,300 operaţii neurochirurgicale pe partea opusă per an (2009) incluzând copii, pacienţi cu crize epileptice, la care s-au efectuat rezecţii greşite de lob temporal, cauzând daune ireparabile, mergând până la determinarea unei incapacităţi de autoîngrijire. Penalizările şi „despăgubirile” de ridică la milioane de dolari.
Factorii care contribuie la apariţia acestor erori sunt următorii: stabilirea incorectă a părţii în care se află procesul patologic la nivelul departamentului de imagistică, diviziunea excesivă a muncii între specialiştii care evaluează şi cei care fac intervenţie chirurgicală, insuficienta comunicare între membrii echipei operatorii asociată cu graba, neinformarea neurochirurgului privind cazul ce urmează a fi operat, la începerea operaţiei primele repere au fost aşezate greşit, nesesizarea de către membrii echipei operatorii (medicul rezident, asistentul) a erorii, lipsa protocolului de verificare repetată a datelor medicale, atât în clinică cât şi la blocul operator, caracterul uneori incomplet, dezordonat al documentaţiei medicale, neimplicarea pacientului în cunoaşterea aspectelor diagnostice şi neantrenarea lui în consimţământul informat, mai mult, în sala de operaţie pacientul nu este întrebat înainte de a fi adormit care este partea pe care urmează să fie operat. Aceste erori nu sunt întotdeauna făcute publice de către personalul medical din motive evidente.
Greşeala este o parte inerentă a comportamentului uman şi va fi potenţial întotdeauna prezentă. Câţiva factori pot duce la creşterea frecvenţei erorilor umane în chirurgie. Unul dintre aceştia este oboseala, factor des întâlnit în rândul chirurgilor. Distragerea atenţiei şi prezenţa altor responsabilităţi urgente în tratarea unor pacienţi pot interveni simultan în producerea erorilor chirurgicale, de asemenea, alt factor important fiind lipsa unei comunicări adecvate în sala de operaţie.
Se pot folosi şi sisteme tehnologice avansate pentru a preveni operaţiile pe partea opusă. În neurochirurghie, dacă fiecare craniotomie s-ar realiza cu ajutorul unui sistem de navigare chirurgicală conectat la imaginea craniană curentă sau cu ajutorul unei unităţi de imagerie intraoperativă bazată pe rezonanţă magnetică, cranioctomia pe partea greşită ar scădea considerabil sau ar dispărea complet. Aceste sisteme chirurgicale auxiliare sunt prezente în majoritatea unităţilor moderne de neurochirurgie, dar deseori nu sunt disponibilie decât câteva ore, astfel acestea pot să nu fie de maximă eficienţă în prevenirea erorilor chirurgicale de acest tip.
S-au creat protocoale şi articole de lege pentru a combate operaţiile pe partea opusă. De exemplu, în Canada se propune un protocol ce se impune a fi respectat. Iată câteva elemente ale protocolului: pacientul este dus în sala de operaţie şi în stare trează se verifică numele, diagnosticul, rezultatele analizelor, neuroimageria, se verifică procedura care ar urma aplicată, se marchează în avans partea operaţiei, se ia un „timp liber” în care se verifică iar identitatea pacientului, analizele şi partea leziunii în echipa operatorie, iar pacientul semnează că a fost informat. După ce pacientul este adormit se verifică, iar datele medicale, după operaţie se reevaluează partea şi rezultatele, se face un protocol final cu precizări amănunţite.
Pentru a preveni erorile este indicat ca medicul să discute înainte de operaţie cu familia pacientului asupra problemelor acestuia de sănătate, este indicată revederea dosarului medical al pacientului şi însemnarea părţii corporale ce urmează a fi operată. Acestă însemnare trebuie să fie făcută în urma unei discuţii între cadrele medicale asupra părţii ce urmează a fi operată. Anestezistul şi asistenţii medicali pot fi cei ce iniţiază comunicarea cu medicul chirurg în sala de operaţie înainte ca pacientul să fie operat.
În multe aplicaţii neurochirurgicale, mai ales în raport cu procedurile funcţionale, se constituie comitetele multidisciplinare, care se adună regulat pentru a discuta candidatura pacienţilor pentru stimularea profundă a creierului (Deep Brain Stimulation - DBS). Dezbaterile cu privire la fiecare dintre pacienţi ţin cont de argumente ştiinţifice şi practice (valoarea deciziilor). Conflictele de opinie oferă oportunitatea unei abordări grijulii, etice, centrate pe rezultate.
Remediile pentru a evita apariţia unor probleme de malpraxis ce ţin de chirurgia pe partea opusă solicită responsabilitatea echipei medicale, respectarea tuturor timpilor acţiunilor diagnostice şi terapeutice, implicarea pacientului în consimţământul informat, redactarea completă, amănunţită a documentaţiei medicale, verificarea datelor diagnostice şi a rezultatelor operatorii, comunicarea intensă în raport cu cazul în întreaga echipă de intervenţie. Nu în ultimul rând trebuie reîmprospătată atitudinea personalului medical în acord cu principiile de bază ale jurământului hipocratic.
Adiţional indicăm următoarele atitudini:
- informarea completă despre simptome – să intervii când ştii sigur despre ce este vorba. O cugetare medicală afirmă că “este imposibil să faci o persoană asimptomatică să se simtă bine”. Corolarul valabil implicit afirmă că este „dacă intervii, sigur vei face persoana să se simtă mai rău”. Cu alte cuvinte, „dacă nu ai clar ce ar trebui operat, nu interveni” (ps: cate hernii de disc minim simptomatice sunt operate, fara indicatie corecta?)
- examinarea clinică amănunţită: „ai încredere în corpul pacientului, când nu poţi avea încredere în ambiguităţile intestigaţiilor”,
- implicarea responsabilă empatică: „în ziua în care începem să tratăm pacientul diferit de cum ne-am trata pe noi, creăm o barieră între ei şi noi şi, ne place sau nu, devenim vulnerabili în a comite erori”. Aldous Huxley (1894-1963) considera că ar fi indicat să să considerăm că pacientul suntem chiar noi înşine, că uneori e indicat să ne punem în rolul celui care suferă.
- promovarea culturii profesionalismului în rândul tinerilor, dar şi seniorilor: Sir William Osler (1849-1919) sublinia trei calităţi ale unui “maestru”: Cunoaştere, Entuziasm, şi Modestie. De aici decurge idea că “un chirurg, într-un fel sau altul, este, trebuie să fie întotdeauna un professor pentru alţii”.
Considerăm că cel mai bun exemplu de practică pentru a înţelege profund diagnosticul şi tratamentul unui pacient poate fi metaforizat cu celebra operă a lui Brâncuşi, „Masa Tăcerii”.
Figura 1. Masa Tăcerii – abordare în lumea medicală.
Această construcţie este edificatoare pentru maniera în care trebuie organizată activitatea: pacientul este amplasat în mijlocul grupului de medici adunaţi în echipa multidisciplinară, având o aşezare echidistantă. Medicii se implică profesionist, converg către un singur obiectiv, care este sănătatea pacientului. Ei nu se implică în dispute personale („tăcerea”), nu lansează orgolii, ei concep pacientul ca o responsabiltate împărtăşită (pacientul este al tuturor şi nu numai al unui medic, el este un om aflat în impas, un membru al unei familii care îl aşteaptă acasă). Această practică ar diminua, chiar anula, factorii care conduc la erori medicale, conducând la dispariţia conceptului de „chirurgie pe partea opusă”.
Prof. Dr. Msc. A. V. Ciurea
Psiholog Eugen Avram
Dr. Andrei Giovani
Clinica 1 Neurochirurgie
Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni
Astfel de erori costă departamentele zeci sau sute de mii de dolari. Un chirurg din Tampa, Florida, a amputat greşit (februarie 1995) piciorul unui pacient de 52 de ani. Unitatea a plătit 900,000 $ pacientului, iar chirurgul a adăugat 250,000 $. La spitalul Park Nicollet Methodist din Minnesota medicii au scos rinichiul sănătos unui pacient, însă detaliile „rezolvării situaţiei” au rămas protejate prin înţelegerea familiei cu unitatea. La Centrul Medical West Los Angeles VA s-a plătit suma de 200,000 $ unui pacient de 47 de ani căruia i-a fost operat testiculul drept în loc de cel stâng. Chirurgia pe parta opusă se pare că nu e raportată în 20% din cazurile afectate.
Şi în activităţile neurochirurgicale pot apărea probleme etice întrucât acest domeniu abordează patologii foarte complicate: malformaţii ale sistemului nervos, traumatisme craniocerebrale, tumori, patologia vasculară. Toate pot angaja complicaţii, morbiditate neurologică crescută, afectarea calităţii vieţii, alterarea vieţii private, profesionale şi de familie, etc.
Din păcate chiar şi în neurochirurgie există situaţia operaţiilor pe partea opusă (creier, coloană vertebrală). În Statele Unite există raportări oficiale ale acestor erori. New York Times Magazine a raportat într un singur an trei cazuri operate pe partea opusă la Rhode Island Hospital. Un caz avea 82 de ani, iar medicul a conştientizat eroarea înaninte de a scoate voletul osos, deci a închis incizia (incident produs la 23 noiembrie 2007).
Fig 1, a si b - imaginea CT preoperatorie pe care se observa un hematom subdural de emisfer cerebral stang (a) si imaginea CT postoperatorie pe care se observa un volet frontoparietal drept si hematomul subdural stang neinvestigat operator.
Un alt exemplu extrem de grav publicat pe site-ul Lawyers and Settlements. Com este acela al unui copil de 15 ani ce prezenta crize generalizate, la care s-a practicat rezectia lobului temporal opus celui cu leziunea epileptogena. In urma acestei operatii copilul a fost grav invalidat, nemaifiind capabil sa traiasca nesupravegheat. Dauna pe care spitalul a trebuit sa o plateasca de pe urma acestei erori medicale a fost de 20 milioane de dolari.
În SUA sunt raportate 1,300 operaţii neurochirurgicale pe partea opusă per an (2009) incluzând copii, pacienţi cu crize epileptice, la care s-au efectuat rezecţii greşite de lob temporal, cauzând daune ireparabile, mergând până la determinarea unei incapacităţi de autoîngrijire. Penalizările şi „despăgubirile” de ridică la milioane de dolari.
Factorii care contribuie la apariţia acestor erori sunt următorii: stabilirea incorectă a părţii în care se află procesul patologic la nivelul departamentului de imagistică, diviziunea excesivă a muncii între specialiştii care evaluează şi cei care fac intervenţie chirurgicală, insuficienta comunicare între membrii echipei operatorii asociată cu graba, neinformarea neurochirurgului privind cazul ce urmează a fi operat, la începerea operaţiei primele repere au fost aşezate greşit, nesesizarea de către membrii echipei operatorii (medicul rezident, asistentul) a erorii, lipsa protocolului de verificare repetată a datelor medicale, atât în clinică cât şi la blocul operator, caracterul uneori incomplet, dezordonat al documentaţiei medicale, neimplicarea pacientului în cunoaşterea aspectelor diagnostice şi neantrenarea lui în consimţământul informat, mai mult, în sala de operaţie pacientul nu este întrebat înainte de a fi adormit care este partea pe care urmează să fie operat. Aceste erori nu sunt întotdeauna făcute publice de către personalul medical din motive evidente.
Greşeala este o parte inerentă a comportamentului uman şi va fi potenţial întotdeauna prezentă. Câţiva factori pot duce la creşterea frecvenţei erorilor umane în chirurgie. Unul dintre aceştia este oboseala, factor des întâlnit în rândul chirurgilor. Distragerea atenţiei şi prezenţa altor responsabilităţi urgente în tratarea unor pacienţi pot interveni simultan în producerea erorilor chirurgicale, de asemenea, alt factor important fiind lipsa unei comunicări adecvate în sala de operaţie.
Se pot folosi şi sisteme tehnologice avansate pentru a preveni operaţiile pe partea opusă. În neurochirurghie, dacă fiecare craniotomie s-ar realiza cu ajutorul unui sistem de navigare chirurgicală conectat la imaginea craniană curentă sau cu ajutorul unei unităţi de imagerie intraoperativă bazată pe rezonanţă magnetică, cranioctomia pe partea greşită ar scădea considerabil sau ar dispărea complet. Aceste sisteme chirurgicale auxiliare sunt prezente în majoritatea unităţilor moderne de neurochirurgie, dar deseori nu sunt disponibilie decât câteva ore, astfel acestea pot să nu fie de maximă eficienţă în prevenirea erorilor chirurgicale de acest tip.
S-au creat protocoale şi articole de lege pentru a combate operaţiile pe partea opusă. De exemplu, în Canada se propune un protocol ce se impune a fi respectat. Iată câteva elemente ale protocolului: pacientul este dus în sala de operaţie şi în stare trează se verifică numele, diagnosticul, rezultatele analizelor, neuroimageria, se verifică procedura care ar urma aplicată, se marchează în avans partea operaţiei, se ia un „timp liber” în care se verifică iar identitatea pacientului, analizele şi partea leziunii în echipa operatorie, iar pacientul semnează că a fost informat. După ce pacientul este adormit se verifică, iar datele medicale, după operaţie se reevaluează partea şi rezultatele, se face un protocol final cu precizări amănunţite.
Pentru a preveni erorile este indicat ca medicul să discute înainte de operaţie cu familia pacientului asupra problemelor acestuia de sănătate, este indicată revederea dosarului medical al pacientului şi însemnarea părţii corporale ce urmează a fi operată. Acestă însemnare trebuie să fie făcută în urma unei discuţii între cadrele medicale asupra părţii ce urmează a fi operată. Anestezistul şi asistenţii medicali pot fi cei ce iniţiază comunicarea cu medicul chirurg în sala de operaţie înainte ca pacientul să fie operat.
În multe aplicaţii neurochirurgicale, mai ales în raport cu procedurile funcţionale, se constituie comitetele multidisciplinare, care se adună regulat pentru a discuta candidatura pacienţilor pentru stimularea profundă a creierului (Deep Brain Stimulation - DBS). Dezbaterile cu privire la fiecare dintre pacienţi ţin cont de argumente ştiinţifice şi practice (valoarea deciziilor). Conflictele de opinie oferă oportunitatea unei abordări grijulii, etice, centrate pe rezultate.
Remediile pentru a evita apariţia unor probleme de malpraxis ce ţin de chirurgia pe partea opusă solicită responsabilitatea echipei medicale, respectarea tuturor timpilor acţiunilor diagnostice şi terapeutice, implicarea pacientului în consimţământul informat, redactarea completă, amănunţită a documentaţiei medicale, verificarea datelor diagnostice şi a rezultatelor operatorii, comunicarea intensă în raport cu cazul în întreaga echipă de intervenţie. Nu în ultimul rând trebuie reîmprospătată atitudinea personalului medical în acord cu principiile de bază ale jurământului hipocratic.
Adiţional indicăm următoarele atitudini:
- informarea completă despre simptome – să intervii când ştii sigur despre ce este vorba. O cugetare medicală afirmă că “este imposibil să faci o persoană asimptomatică să se simtă bine”. Corolarul valabil implicit afirmă că este „dacă intervii, sigur vei face persoana să se simtă mai rău”. Cu alte cuvinte, „dacă nu ai clar ce ar trebui operat, nu interveni” (ps: cate hernii de disc minim simptomatice sunt operate, fara indicatie corecta?)
- examinarea clinică amănunţită: „ai încredere în corpul pacientului, când nu poţi avea încredere în ambiguităţile intestigaţiilor”,
- implicarea responsabilă empatică: „în ziua în care începem să tratăm pacientul diferit de cum ne-am trata pe noi, creăm o barieră între ei şi noi şi, ne place sau nu, devenim vulnerabili în a comite erori”. Aldous Huxley (1894-1963) considera că ar fi indicat să să considerăm că pacientul suntem chiar noi înşine, că uneori e indicat să ne punem în rolul celui care suferă.
- promovarea culturii profesionalismului în rândul tinerilor, dar şi seniorilor: Sir William Osler (1849-1919) sublinia trei calităţi ale unui “maestru”: Cunoaştere, Entuziasm, şi Modestie. De aici decurge idea că “un chirurg, într-un fel sau altul, este, trebuie să fie întotdeauna un professor pentru alţii”.
Considerăm că cel mai bun exemplu de practică pentru a înţelege profund diagnosticul şi tratamentul unui pacient poate fi metaforizat cu celebra operă a lui Brâncuşi, „Masa Tăcerii”.
Figura 1. Masa Tăcerii – abordare în lumea medicală.
Această construcţie este edificatoare pentru maniera în care trebuie organizată activitatea: pacientul este amplasat în mijlocul grupului de medici adunaţi în echipa multidisciplinară, având o aşezare echidistantă. Medicii se implică profesionist, converg către un singur obiectiv, care este sănătatea pacientului. Ei nu se implică în dispute personale („tăcerea”), nu lansează orgolii, ei concep pacientul ca o responsabiltate împărtăşită (pacientul este al tuturor şi nu numai al unui medic, el este un om aflat în impas, un membru al unei familii care îl aşteaptă acasă). Această practică ar diminua, chiar anula, factorii care conduc la erori medicale, conducând la dispariţia conceptului de „chirurgie pe partea opusă”.
Prof. Dr. Msc. A. V. Ciurea
Psiholog Eugen Avram
Dr. Andrei Giovani
Clinica 1 Neurochirurgie
Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni
Pacientii multumesc: Familia Ionescu
Omul care mi-a facut cel mai frumos cadou din viata mea
Povestea noastra:
Luna trecuta tatal meu a avut o perioada de aproximativ doua saptamani in care a suferit de dureri groaznice de cap, dar cateva zile le-a ignorat pana la momentul cand au devenit insuportabile si atunci la presiunile noastre, ale familiei si ale unui bun prieten a acceptat sa mergem la Spitalul Judetean Drobeta Turnu Severin sa descoperim care ar fi cauza acestor dureri. I s-au facut analizele de sange unde cu exceptia colesterolului si trigliceridelor crescute restul analizelor erau in regula, apoi a urmat un exemen ORL unde a fost diagnosticat cu otita si sinuzita pentru care i s-a recomandat medicatie dar a fost indrumat si catre sectia neurologie pentru efectuarea unui consult.
Aici doctorul neurolog a sesizat simptome precum o hemipareza pe partea stanga, pierderi de echilibru si s-a gandit initial ca ar putea fi vorba de spondiloza cervicala care ar fi putut produce simptome precum, durerile de cap, slabiciunea musculara etc. insa a recomandat si un exemen tomograf la cap pentru o imagine mai clara asupra cazului.
Ceea ce s-a descoperit in urma exemenului tomograf urma sa ne ingrozeasca si sa ne faca sa ne gandim la ce e mai rau pentru ca tomograful a evidentiat : “doua formatiuni inlocuitoare de spatiu de 2,5 cm, respectiv 4 cm diametru, cu edem, efect de masa pe ventriculul lateral drept si priza de contrast periferica”, iar interpretarea medicului de la care am mers sa ridicam acest rezultat a sugerat ca ar putea fi forma de metastaze cerebrale si am fost indrumati sa mergem la Bucuresti pentru investigatii mai amanuntite.
Ne-am documentat pe internet in privinta optiunilor pentru cei mai buni neurochirurgi si asa am aflat de domnul Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea de la Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar – Arseni.
Aici am descoperit intai OMUL, Profesionistul Vlad Ciurea, care a cautat sa ne linisteasca intai si incet, incet am ajuns si la problema pentru care ne prezentasem la dumnealui. Apoi cu calm ne-a explicat si opinia de doctor si anume ca trebuia neaparat sa aiba loc o interventie chirurgicala insa nu a pomenit nimic de un posibil cancer desi, ulterior operatiei urma sa aflam ca initial si dumnealui s-a gandit la aceasta infricosatoare posibilitate.
Ajunsi aici marti 28 februarie, am efectuat si un examen RMN si s-a hotarat ca interventia chirurgicala sa aiba loc in cel mai scurt timp astfel ca joi, 1 Martie, tatal meu Gheorghe Ionescu, urma sa intre in sala de operatie.
Atunci l-am rugat pe Domnul Profesor sa imi faca cel mai frumos cadou din viata mea pentru ca data in care se stabilise operatia era si ziua mea de nastere, iar dumnealui mi-a promis ca va face tot ce ii sta in putinta sa fie asa .
Astfel ca am ajuns si in ziua in care emotiile noastre erau la cote maxime si in dimineata zilei de Martisor tatal meu se indrepta catre sala de operatie locul de unde urma sa renasca odata cu mine . Operatia a durat sase ore dar primele trei ore in care asteptam un semn de la medicii intrati in operatie au fost cele mai tensionate.
La un moment dat usa de la intrarea in blocul operator s-a deschis si am fost anuntati de catre doamna doctor anestezist ca suntem cei mai norocosi pentru ca tatal meu nu are o tumora sau un cancer ci un abces cerebral care va fi inlaturat, iar sansele de recuperare in totalitate pentru tatal meu sunt foarte mari. Fusesem martorii unei minuni. Cred ca nu exista vreo veste in lumea asta care sa te bucure mai mult decat aceea ca persoana iubita a scapat de un risc foarte mare si ca in curand va fi din nou alaturi de noi. Ulterior, domnul Profesor a iesit din sala de operatie si ne-a confirmat ceea ce aflasem de la doamna doctor anestezist si s-a bucurat alaturi de mine, de mama si de sora mea Anca pentru faptul ca a reusit sa ne ofere Cel mai frumos Martisor din viata noasta.
Vreau sa va multumesc din tot sufletul Domnule Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea si echipei de doctori din cadrul sectiei Neurochirurgie I a Spitalului de Urgenta Bagdasar - Arseni pentru faptul ca ati aparut in viata noastra intr-un moment foarte greu si ati reusit sa aduceti raza de lumina in familia si in viata noastra.
Cred ca Dumnezeu trimite in timpul vietii noastre un inger pazitor care sa ne ajute in momentele grele si de data aceasta intruparea acelui inger pazitor ati fost Dumneavoastra, Domnule Doctor.
Tatal meu acum este bine, urmeaza un tratament cu antibiotice si se recupereaza foarte bine progresele fiind vizibile de la o zi la alta.
Ma rog la Cel Atotputernic sa va dea sanatate, viata lunga si putere de munca pentru ca sunteti un OM MINUNAT si UN PROFESIONIST DE EXCEPTIE de care noi, oamenii de rand avem mare nevoie.
Cu deosebita consideratie si pretuire,
Familia Ionescu :
Gheorghe
Cristina
Anca si Denisa din Drobeta Turnu Severin.
Va multumim !
Povestea noastra:
Luna trecuta tatal meu a avut o perioada de aproximativ doua saptamani in care a suferit de dureri groaznice de cap, dar cateva zile le-a ignorat pana la momentul cand au devenit insuportabile si atunci la presiunile noastre, ale familiei si ale unui bun prieten a acceptat sa mergem la Spitalul Judetean Drobeta Turnu Severin sa descoperim care ar fi cauza acestor dureri. I s-au facut analizele de sange unde cu exceptia colesterolului si trigliceridelor crescute restul analizelor erau in regula, apoi a urmat un exemen ORL unde a fost diagnosticat cu otita si sinuzita pentru care i s-a recomandat medicatie dar a fost indrumat si catre sectia neurologie pentru efectuarea unui consult.
Aici doctorul neurolog a sesizat simptome precum o hemipareza pe partea stanga, pierderi de echilibru si s-a gandit initial ca ar putea fi vorba de spondiloza cervicala care ar fi putut produce simptome precum, durerile de cap, slabiciunea musculara etc. insa a recomandat si un exemen tomograf la cap pentru o imagine mai clara asupra cazului.
Ceea ce s-a descoperit in urma exemenului tomograf urma sa ne ingrozeasca si sa ne faca sa ne gandim la ce e mai rau pentru ca tomograful a evidentiat : “doua formatiuni inlocuitoare de spatiu de 2,5 cm, respectiv 4 cm diametru, cu edem, efect de masa pe ventriculul lateral drept si priza de contrast periferica”, iar interpretarea medicului de la care am mers sa ridicam acest rezultat a sugerat ca ar putea fi forma de metastaze cerebrale si am fost indrumati sa mergem la Bucuresti pentru investigatii mai amanuntite.
Ne-am documentat pe internet in privinta optiunilor pentru cei mai buni neurochirurgi si asa am aflat de domnul Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea de la Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar – Arseni.
Aici am descoperit intai OMUL, Profesionistul Vlad Ciurea, care a cautat sa ne linisteasca intai si incet, incet am ajuns si la problema pentru care ne prezentasem la dumnealui. Apoi cu calm ne-a explicat si opinia de doctor si anume ca trebuia neaparat sa aiba loc o interventie chirurgicala insa nu a pomenit nimic de un posibil cancer desi, ulterior operatiei urma sa aflam ca initial si dumnealui s-a gandit la aceasta infricosatoare posibilitate.
Ajunsi aici marti 28 februarie, am efectuat si un examen RMN si s-a hotarat ca interventia chirurgicala sa aiba loc in cel mai scurt timp astfel ca joi, 1 Martie, tatal meu Gheorghe Ionescu, urma sa intre in sala de operatie.
Atunci l-am rugat pe Domnul Profesor sa imi faca cel mai frumos cadou din viata mea pentru ca data in care se stabilise operatia era si ziua mea de nastere, iar dumnealui mi-a promis ca va face tot ce ii sta in putinta sa fie asa .
Astfel ca am ajuns si in ziua in care emotiile noastre erau la cote maxime si in dimineata zilei de Martisor tatal meu se indrepta catre sala de operatie locul de unde urma sa renasca odata cu mine . Operatia a durat sase ore dar primele trei ore in care asteptam un semn de la medicii intrati in operatie au fost cele mai tensionate.
La un moment dat usa de la intrarea in blocul operator s-a deschis si am fost anuntati de catre doamna doctor anestezist ca suntem cei mai norocosi pentru ca tatal meu nu are o tumora sau un cancer ci un abces cerebral care va fi inlaturat, iar sansele de recuperare in totalitate pentru tatal meu sunt foarte mari. Fusesem martorii unei minuni. Cred ca nu exista vreo veste in lumea asta care sa te bucure mai mult decat aceea ca persoana iubita a scapat de un risc foarte mare si ca in curand va fi din nou alaturi de noi. Ulterior, domnul Profesor a iesit din sala de operatie si ne-a confirmat ceea ce aflasem de la doamna doctor anestezist si s-a bucurat alaturi de mine, de mama si de sora mea Anca pentru faptul ca a reusit sa ne ofere Cel mai frumos Martisor din viata noasta.
Vreau sa va multumesc din tot sufletul Domnule Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea si echipei de doctori din cadrul sectiei Neurochirurgie I a Spitalului de Urgenta Bagdasar - Arseni pentru faptul ca ati aparut in viata noastra intr-un moment foarte greu si ati reusit sa aduceti raza de lumina in familia si in viata noastra.
Cred ca Dumnezeu trimite in timpul vietii noastre un inger pazitor care sa ne ajute in momentele grele si de data aceasta intruparea acelui inger pazitor ati fost Dumneavoastra, Domnule Doctor.
Tatal meu acum este bine, urmeaza un tratament cu antibiotice si se recupereaza foarte bine progresele fiind vizibile de la o zi la alta.
Ma rog la Cel Atotputernic sa va dea sanatate, viata lunga si putere de munca pentru ca sunteti un OM MINUNAT si UN PROFESIONIST DE EXCEPTIE de care noi, oamenii de rand avem mare nevoie.
Cu deosebita consideratie si pretuire,
Familia Ionescu :
Gheorghe
Cristina
Anca si Denisa din Drobeta Turnu Severin.
Va multumim !
Pacientii Multumesc: Dutu Stefania
Portret de inger,
Poveştile spun că un înger este o făptură divină cu aripi şi aură, care te veghează de aproape.Eu una vreau să vă spun că am trăit o experientă unică legată de un înger cu chip de om pe care Dumnezeu l-a trimis să-mi redea şansa la viaţă.
Nu vreau să sune pompos sau câtuşi de puţin fals, dar Domnul Profesor Doctor Vlad Alexandru Ciurea este un om cu un har special pe care îl împărtăşeşte cu drag tuturor celor care îi trec pragul. Un profesionist desăvârşit dânsul îţi întinde o punte nevăzută şi te invită să-ţi abandonezi temerile şi îndoielile pentru noul drum pe care vei porni. Căldura pe care o emană acest om te învăluie şi te laşi pur şi simplu sedus de ea. Temătoare la început , deoarece diagnosticul meu părea unul dur - meningiom de teacă a nervului optic – am păşit în cabinet unde am fost informată în amănunt despre toţi paşii aceastei intervenţii.
Jovial şi plin de bucurie Domnul Profesor mi-a explicat că eşecul nu există în vocabularul dânsului, aşa că după câteva zile, în urma unei operaţii delicate, destinul meu s-a schimbat total. Alături de dânsul, a fost şi echipa excepţională de medici formată din: dr.Nuţeanu Liviu, dr.Rizea şi d-na dr. anestezist Bărbulescu care pe toată durata recuperării, m-a înconjurat cu cea mai mare grijă şi afecţiune.In pofida unui program prelungit care începea dimineaţa la ora 7 şi se încheia seara la aceeaşi oră, Profesor Doctor V. A. Ciurea, a ştiut mereu să ne aline suferinţa fie ea fizică sau sufletească.Mulţumirile mele nu ar fi niciodată de ajuns, aşa că îl voi pomeni în toate rugăciunile mele şi voi povesti tuturor că un “înger “m-a vegheat în orele mele de grea cumpănă.
Cu respect etern,
Dutu Stefania – o invingătoare
Poveştile spun că un înger este o făptură divină cu aripi şi aură, care te veghează de aproape.Eu una vreau să vă spun că am trăit o experientă unică legată de un înger cu chip de om pe care Dumnezeu l-a trimis să-mi redea şansa la viaţă.
Nu vreau să sune pompos sau câtuşi de puţin fals, dar Domnul Profesor Doctor Vlad Alexandru Ciurea este un om cu un har special pe care îl împărtăşeşte cu drag tuturor celor care îi trec pragul. Un profesionist desăvârşit dânsul îţi întinde o punte nevăzută şi te invită să-ţi abandonezi temerile şi îndoielile pentru noul drum pe care vei porni. Căldura pe care o emană acest om te învăluie şi te laşi pur şi simplu sedus de ea. Temătoare la început , deoarece diagnosticul meu părea unul dur - meningiom de teacă a nervului optic – am păşit în cabinet unde am fost informată în amănunt despre toţi paşii aceastei intervenţii.
Jovial şi plin de bucurie Domnul Profesor mi-a explicat că eşecul nu există în vocabularul dânsului, aşa că după câteva zile, în urma unei operaţii delicate, destinul meu s-a schimbat total. Alături de dânsul, a fost şi echipa excepţională de medici formată din: dr.Nuţeanu Liviu, dr.Rizea şi d-na dr. anestezist Bărbulescu care pe toată durata recuperării, m-a înconjurat cu cea mai mare grijă şi afecţiune.In pofida unui program prelungit care începea dimineaţa la ora 7 şi se încheia seara la aceeaşi oră, Profesor Doctor V. A. Ciurea, a ştiut mereu să ne aline suferinţa fie ea fizică sau sufletească.Mulţumirile mele nu ar fi niciodată de ajuns, aşa că îl voi pomeni în toate rugăciunile mele şi voi povesti tuturor că un “înger “m-a vegheat în orele mele de grea cumpănă.
Cu respect etern,
Dutu Stefania – o invingătoare
miercuri, 22 februarie 2012
Pacientii multumesc: Dana & Marian HUHULEA
Exista in Romania doua categorii de medici: cei la care pacientul merge cu teama pentru ca nu va fi bagat in seama, stanjenit, cu capul plecat si umil si medicii pe care ii privim nu numai ca pe niste persoane care ne fac bine, ci si ca pe niste oameni care ne dau sfaturi, ne ajuta, ne explica, ne indruma si ale caror usi sunt mereu deschise. Aceasta a doua categorie de medici este destul de restransa, poate din cauza conditiilor din sistemul sanitar, poate chiar din cauza noastra, a pacientilor. Insa este cea care CONTEAZA, este cea care salveaza vieti.
Unul dintre acesti "salvatori de vieti" este dl Profesor Dr. Msc Alexandru Vlad CIUREA. Un om remarcabil, deosebit, care prin atitudine, maiestrie, devotament si disciplina stie sa faca diferenta.
Cum? Iata un caz concret. In 2010, un nepotel al nostru, in varsta de 9 ani, din Constanta, a venit la Bucuresti cu un diagnostic nemilos, i se mai dadeau cateva luni de viata de catre doctorii din spitalele de la malul marii. Copilul nu mai vedea bine, avea dureri ingrozitoare si o presiune cranio cerebrala de 9 ori mai mare decat cea normala. Parintii, oameni obisnuiti, fara resurse materiale deosebite, fara relatii, au ajuns la spitalul Bagdasar Arseni, la dl. Profesor Ciurea. Dupa multe investigatii, analize, copilul a fost operat de catre dl. Profesor. Copilul s-a simtit bine imediat dupa interventia chirurgicala pentru ca toata presiunea s-a dizolvat.Rezultatul este ca acest copil nu numai ca a supravietuit cand toti medicii de la Constanta nu i-au dat nicio sansa, ci faptul ca este absolut normal, are vederea perfecta, se joaca, se dezvolta si creste ca toti copii. Toti am fost uluiti,chiar daca durerea din suflet era fara margini, si nu puteam realiza cum dl Profesor a reusit o minune: sa transforme imposibilul in ceva cert si palpabil. Sa faca DIFERENTA intre VIATA si......
Nu putem descrie in cuvinte sentimentele pe care le-am trait si de asemenea nu putem prin cuvinte sa multumim dlui Profesor Ciurea nu numai pentru ca ne-a primit, s-a ocupat de baietel, l-a operat si i-a salvat viata ci si pentru faptul ca a fost alaturi de noi, ne-a dat sfaturi si ne-a dat o noua sansa sa zambim.
Intr-o lume moderna, nebuna, agitata pana la paroxism, in care persoanele care dispun de niste resurse financiare se urca imediat in avion cu directia Viena deoarece "i-a spus lui cineva ca acolo sunt niste doctori.....", parca ti se pare usor nefiresc sa intalnesti oameni & profesionisti precum Dl Prof Ciurea, care fac imposibilul sa devina posibil si care se incapataneaza sa dovedeasca ca in tara asta inca exista mult bun simt, demnitate si PROFESIONALISM IN STARE PURA!
Va multumim dle Profesor pentru tot ce ati facut! Va uram sa aveti parte de tot ce e mai bun si de oameni de acelasi calibru ca dvs: oameni deosebiti, cu suflet mare, profesionisti si care fac ca aceasta lume sa fie ALTFEL.
Unul dintre acesti "salvatori de vieti" este dl Profesor Dr. Msc Alexandru Vlad CIUREA. Un om remarcabil, deosebit, care prin atitudine, maiestrie, devotament si disciplina stie sa faca diferenta.
Cum? Iata un caz concret. In 2010, un nepotel al nostru, in varsta de 9 ani, din Constanta, a venit la Bucuresti cu un diagnostic nemilos, i se mai dadeau cateva luni de viata de catre doctorii din spitalele de la malul marii. Copilul nu mai vedea bine, avea dureri ingrozitoare si o presiune cranio cerebrala de 9 ori mai mare decat cea normala. Parintii, oameni obisnuiti, fara resurse materiale deosebite, fara relatii, au ajuns la spitalul Bagdasar Arseni, la dl. Profesor Ciurea. Dupa multe investigatii, analize, copilul a fost operat de catre dl. Profesor. Copilul s-a simtit bine imediat dupa interventia chirurgicala pentru ca toata presiunea s-a dizolvat.Rezultatul este ca acest copil nu numai ca a supravietuit cand toti medicii de la Constanta nu i-au dat nicio sansa, ci faptul ca este absolut normal, are vederea perfecta, se joaca, se dezvolta si creste ca toti copii. Toti am fost uluiti,chiar daca durerea din suflet era fara margini, si nu puteam realiza cum dl Profesor a reusit o minune: sa transforme imposibilul in ceva cert si palpabil. Sa faca DIFERENTA intre VIATA si......
Nu putem descrie in cuvinte sentimentele pe care le-am trait si de asemenea nu putem prin cuvinte sa multumim dlui Profesor Ciurea nu numai pentru ca ne-a primit, s-a ocupat de baietel, l-a operat si i-a salvat viata ci si pentru faptul ca a fost alaturi de noi, ne-a dat sfaturi si ne-a dat o noua sansa sa zambim.
Intr-o lume moderna, nebuna, agitata pana la paroxism, in care persoanele care dispun de niste resurse financiare se urca imediat in avion cu directia Viena deoarece "i-a spus lui cineva ca acolo sunt niste doctori.....", parca ti se pare usor nefiresc sa intalnesti oameni & profesionisti precum Dl Prof Ciurea, care fac imposibilul sa devina posibil si care se incapataneaza sa dovedeasca ca in tara asta inca exista mult bun simt, demnitate si PROFESIONALISM IN STARE PURA!
Va multumim dle Profesor pentru tot ce ati facut! Va uram sa aveti parte de tot ce e mai bun si de oameni de acelasi calibru ca dvs: oameni deosebiti, cu suflet mare, profesionisti si care fac ca aceasta lume sa fie ALTFEL.
Pacientii Multumesc: Stanescu Grigore
Buna ziua,
Tatal meu, Stanescu Grigore, a fost operat la sfarsitul lui Decembrie de meningiom de catre Dl. Profesor Ciurea, impreuna cu echipa formata din doctorii Nuteanu si Rizea.
Problemele pe care le avea erau o hemipareza a piciorului drept si ameteli.
Vreau sa-i multumesc Domnului Profesor, un suflet mare si un profesionist, pentru faptul ca tatal meu (il citez) “s-a nascut a doua oara”.
Pe langa profesionalismul sau, m-au impresionat si alte lucruri. Oricine, cu orice problema, este primit imediat de Dl. Profesor, lucru rar intalnit. Acest mare om munceste de la 7 de dimineata pana la 6 seara, inclusiv sambata, inclusiv de sarbatori (tatal meu a fost operat chiar in preajma Craciunului).
Tatal meu se simte bine acum, merge normal si conduce.
Mii de multumiri Domnului Profesor si echipei de medici, au fost fabulosi.
Tatal meu, Stanescu Grigore, a fost operat la sfarsitul lui Decembrie de meningiom de catre Dl. Profesor Ciurea, impreuna cu echipa formata din doctorii Nuteanu si Rizea.
Problemele pe care le avea erau o hemipareza a piciorului drept si ameteli.
Vreau sa-i multumesc Domnului Profesor, un suflet mare si un profesionist, pentru faptul ca tatal meu (il citez) “s-a nascut a doua oara”.
Pe langa profesionalismul sau, m-au impresionat si alte lucruri. Oricine, cu orice problema, este primit imediat de Dl. Profesor, lucru rar intalnit. Acest mare om munceste de la 7 de dimineata pana la 6 seara, inclusiv sambata, inclusiv de sarbatori (tatal meu a fost operat chiar in preajma Craciunului).
Tatal meu se simte bine acum, merge normal si conduce.
Mii de multumiri Domnului Profesor si echipei de medici, au fost fabulosi.
luni, 20 februarie 2012
Omagiu Academician Profesor Doctor Constantin N. Arseni (1912-1994)
- omagiu la centenar -
1. Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Centrul de Excelenta in Neurochirurgie Bucuresti; Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni Bucuresti.
2. Spitalul Clinic Euromedica – Baia Mare
Suflet mare de moldovean, asemeni marilor chirurgi ai tarii, cel care avea sa devina unul dintre fondatorii Scolii Romanesti de Neurochirurgie, profesorul Constantin Arseni, s-a născut în judeţul Suceava, in comuna Dolhasca într-o familie extrem de modestă, la 3 februarie 1912.
Pleaca la Cluj in anul 1929, unde absolvă Facultatea de Medicina 6 ani mai tarziu, in 1935 şi îşi susţine teza de doctorat la 30 iunie 1936 cu subiectul “Neurotomia juxta-protuberanţială în tratamentul nevralgiei intermitente a trigemenului”. Fiind o premieră în România, întrucât până la acea dată nu se mai abordaseră teze cu titluri neurochirurgicale, subiectul starneste atentia marilor profesori care ii acorda calificativul maxim.
Dedicandu-si viata medicinei, tanarul Arseni promoveaza repede si intra in invatamantul medical ca asistent universitar la catedra de Anatomie Patologică condusă de profesorul I.T. Niculescu intre anii 1937-1944. Urmarind o cariera in sala de operatie lucrează trei ani la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti unde-si ascute talentul de chirurg, după care va lucra împreună cu Prof. Dr. D. Bagdasar ajutand la ridicarea temeliilor Neurochirurgiei Romanesti.
La numai 34 de ani, tânărul medic C. Arseni ocupa uluitoarea pozitie de sef al Serviciului de neurochirurgie de la Spitalul Central de Boli Mintale, Nervoase si Endocrinologice, ducand mai departe mostenirea profesorului D. Bagdasar.
Este numit conferenţiar în anul 1952 şi Profesor Universitar de neurochirurgie în anul 1963. În anul 1964 Clinica condusă de Profesorul Arseni însuma 220 de paturi. La acea vreme era cel mai bine dotat si cel mai mare serviciu cu acest profil din ţară.
Un adevarat pilastru al Medicinei Romanesti, Profesorul Arseni depune o munca titanica si in anul 1975 se deschide cea mai mare Clinică de Neurochirurgie din Europa, cu o dotare de 550 de paturi. Aceasta constituie o încununare si o confirmare a valorii neurochirurgiei în cadrul specialităţilor medicale din Romania.
Intelegand nevoia pentru abordul interdisciplinar al pacientilor, Profesorul Arseni reuneste sub acoperisul aceleiasi clinici toate specialitatile neurochirurgicale: traumatologie cranio-cerebrala, traumatologie spinala, chirurgia proceselor expansive intracraniene, neurochirurgie vasculara, chirurgia tumorilor si bolilor degenerative spinale, neurochirurgie pediatrica, neurochirurgie functionala, neurorecuperare si desigur neuroterapie intensiva. In acelasi timp se dezvolta si serviciul de neuro-morfo-patologie. Astfel s-a nascut ceea ce astazi se numeste spitalul „Bagdasar-Arseni”. Cel mai performant si mai modern centru neurochirurgical din Romania.
Un element important in activitatea sa l-au constituit preocuparile reale pentru cercetarea clinica si fundamentala, creand in cadrul institutului de neurologie, neuropsihiatrie si neurochirurgie un departament special pentru cercetare, pe care l-a dotat la standardele vremii.
Nu numai cercetarea a avut de castigat cat si metodele de investigatie si tratament; in dezvoltarea clinicii de Neurochirurgie Bucureşti un beneficiu imens a reprezentat dotarea cu un tomograf computerizat (1982). Acest lucru a ridicat imediat valoarea diagnostică şi posibilităţile de urmărire în patologia neurochirurgicală. Sub conducerea atenta si stricta a prof. C. Arseni activitatea stiinţifică şi publicistică a cunoscut o dezvoltare de maxima amploare, astfel rezultand 54 de volume in neurochirurgie, neurologie, neurorecuperare si terapie intensiva.
Dintre numeroasele publicaţii amintim :
C.Arseni, I. Oprescu – Traumatologia cranio-cerebrală (1972)
C.Arseni si L. Popovici – Semiologia neurologică
C.Arseni si M. Carp – Anatomia patologică a tumorilor sistemului nervos(1978)
C.Arseni ”Tratat de neurologie” apărut în 5 volume în perioada 1979-1982
C.Arseni, A.V. Ciurea - „Parazitozele Sistemului Nervos Central” 1981
Chirurg dedicat, si-a practicat meseria cerand de la cei din jurul atat cat oferea si el - maximul. S-a dedicat pacientului publicand lucrări exceptionale în domeniul neurochirurgiei pediatrice, pe care le putem considera studii de referinţă :
• ”Probleme de diagnostic neurochirurgical în patologia infantilă” (1978)
• ”Patologia neurochirurgicală infantilă” (1980)
Studiile sale au rămas clasice în domeniul neurochirurgiei in special in parazitozele Sistemului Nervos Central (lucrarile sale fiind in acest domeniu citate inclusiv in anul 2012), abcese cerebrale, traumatologie cranio-cerebrala (clasificarea comelor dupa scala Arseni-Oprescu), clasificari originale in craniostenoze, abordul tumorilor de nuclei bazali, patologia durerii, semiologie neurochirurgicala, atlas de electro-encefalografie etc.
Profesorul Constantin Arseni a fost un creator de şcoală si un dascal in adevaratul sens al cuvantului. Desi criticat pentru extremismul sau didactic si pretentiile pe care le ridica de la aspirantii titulaturii de „neurochirurg”, Profesorul Arseni preda neurochirurgia „the hard way” (n.a. – la modul exhaustiv si elitist) majoritatea şefilor de secţie din ţară pe specialitatea neurochirurgie sunt foşti elevi ai lui.
In semn de recunostinta pentru contributiile aduse sanatatii poporului roman, C. Arseni a fost ales membru al Academiei Romane în anul 1980, şi preşedintele Academiei de Ştiinţe în anul 1982. A ridicat neurochirurgia românească la o ţinută deosebită la nivel internaţional si a lasat in urma o mostenire greu de egalat pentru cei care i-au urmat.
Fara indoiala ca numele marelui Profesor Constantin N. Arseni va fi asociat cu lupta pentru perfectiune si cu dragostea absoluta a medicului pentru pacient si pentru semeni.
Publicat in: Viata Medicala
Nr.6, 10 februarie 2012
Autori:
Prof. Alexandru Vlad Ciurea MD. PhD MSc.
Claudiu Savu MD. PhD.
1. Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila”, Centrul de Excelenta in Neurochirurgie Bucuresti; Spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni Bucuresti.
2. Spitalul Clinic Euromedica – Baia Mare
Suflet mare de moldovean, asemeni marilor chirurgi ai tarii, cel care avea sa devina unul dintre fondatorii Scolii Romanesti de Neurochirurgie, profesorul Constantin Arseni, s-a născut în judeţul Suceava, in comuna Dolhasca într-o familie extrem de modestă, la 3 februarie 1912.
Pleaca la Cluj in anul 1929, unde absolvă Facultatea de Medicina 6 ani mai tarziu, in 1935 şi îşi susţine teza de doctorat la 30 iunie 1936 cu subiectul “Neurotomia juxta-protuberanţială în tratamentul nevralgiei intermitente a trigemenului”. Fiind o premieră în România, întrucât până la acea dată nu se mai abordaseră teze cu titluri neurochirurgicale, subiectul starneste atentia marilor profesori care ii acorda calificativul maxim.
Dedicandu-si viata medicinei, tanarul Arseni promoveaza repede si intra in invatamantul medical ca asistent universitar la catedra de Anatomie Patologică condusă de profesorul I.T. Niculescu intre anii 1937-1944. Urmarind o cariera in sala de operatie lucrează trei ani la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti unde-si ascute talentul de chirurg, după care va lucra împreună cu Prof. Dr. D. Bagdasar ajutand la ridicarea temeliilor Neurochirurgiei Romanesti.
La numai 34 de ani, tânărul medic C. Arseni ocupa uluitoarea pozitie de sef al Serviciului de neurochirurgie de la Spitalul Central de Boli Mintale, Nervoase si Endocrinologice, ducand mai departe mostenirea profesorului D. Bagdasar.
Este numit conferenţiar în anul 1952 şi Profesor Universitar de neurochirurgie în anul 1963. În anul 1964 Clinica condusă de Profesorul Arseni însuma 220 de paturi. La acea vreme era cel mai bine dotat si cel mai mare serviciu cu acest profil din ţară.
Un adevarat pilastru al Medicinei Romanesti, Profesorul Arseni depune o munca titanica si in anul 1975 se deschide cea mai mare Clinică de Neurochirurgie din Europa, cu o dotare de 550 de paturi. Aceasta constituie o încununare si o confirmare a valorii neurochirurgiei în cadrul specialităţilor medicale din Romania.
Intelegand nevoia pentru abordul interdisciplinar al pacientilor, Profesorul Arseni reuneste sub acoperisul aceleiasi clinici toate specialitatile neurochirurgicale: traumatologie cranio-cerebrala, traumatologie spinala, chirurgia proceselor expansive intracraniene, neurochirurgie vasculara, chirurgia tumorilor si bolilor degenerative spinale, neurochirurgie pediatrica, neurochirurgie functionala, neurorecuperare si desigur neuroterapie intensiva. In acelasi timp se dezvolta si serviciul de neuro-morfo-patologie. Astfel s-a nascut ceea ce astazi se numeste spitalul „Bagdasar-Arseni”. Cel mai performant si mai modern centru neurochirurgical din Romania.
Un element important in activitatea sa l-au constituit preocuparile reale pentru cercetarea clinica si fundamentala, creand in cadrul institutului de neurologie, neuropsihiatrie si neurochirurgie un departament special pentru cercetare, pe care l-a dotat la standardele vremii.
Nu numai cercetarea a avut de castigat cat si metodele de investigatie si tratament; in dezvoltarea clinicii de Neurochirurgie Bucureşti un beneficiu imens a reprezentat dotarea cu un tomograf computerizat (1982). Acest lucru a ridicat imediat valoarea diagnostică şi posibilităţile de urmărire în patologia neurochirurgicală. Sub conducerea atenta si stricta a prof. C. Arseni activitatea stiinţifică şi publicistică a cunoscut o dezvoltare de maxima amploare, astfel rezultand 54 de volume in neurochirurgie, neurologie, neurorecuperare si terapie intensiva.
Dintre numeroasele publicaţii amintim :
C.Arseni, I. Oprescu – Traumatologia cranio-cerebrală (1972)
C.Arseni si L. Popovici – Semiologia neurologică
C.Arseni si M. Carp – Anatomia patologică a tumorilor sistemului nervos(1978)
C.Arseni ”Tratat de neurologie” apărut în 5 volume în perioada 1979-1982
C.Arseni, A.V. Ciurea - „Parazitozele Sistemului Nervos Central” 1981
Chirurg dedicat, si-a practicat meseria cerand de la cei din jurul atat cat oferea si el - maximul. S-a dedicat pacientului publicand lucrări exceptionale în domeniul neurochirurgiei pediatrice, pe care le putem considera studii de referinţă :
• ”Probleme de diagnostic neurochirurgical în patologia infantilă” (1978)
• ”Patologia neurochirurgicală infantilă” (1980)
Studiile sale au rămas clasice în domeniul neurochirurgiei in special in parazitozele Sistemului Nervos Central (lucrarile sale fiind in acest domeniu citate inclusiv in anul 2012), abcese cerebrale, traumatologie cranio-cerebrala (clasificarea comelor dupa scala Arseni-Oprescu), clasificari originale in craniostenoze, abordul tumorilor de nuclei bazali, patologia durerii, semiologie neurochirurgicala, atlas de electro-encefalografie etc.
Profesorul Constantin Arseni a fost un creator de şcoală si un dascal in adevaratul sens al cuvantului. Desi criticat pentru extremismul sau didactic si pretentiile pe care le ridica de la aspirantii titulaturii de „neurochirurg”, Profesorul Arseni preda neurochirurgia „the hard way” (n.a. – la modul exhaustiv si elitist) majoritatea şefilor de secţie din ţară pe specialitatea neurochirurgie sunt foşti elevi ai lui.
In semn de recunostinta pentru contributiile aduse sanatatii poporului roman, C. Arseni a fost ales membru al Academiei Romane în anul 1980, şi preşedintele Academiei de Ştiinţe în anul 1982. A ridicat neurochirurgia românească la o ţinută deosebită la nivel internaţional si a lasat in urma o mostenire greu de egalat pentru cei care i-au urmat.
Fara indoiala ca numele marelui Profesor Constantin N. Arseni va fi asociat cu lupta pentru perfectiune si cu dragostea absoluta a medicului pentru pacient si pentru semeni.
Publicat in: Viata Medicala
Nr.6, 10 februarie 2012
Autori:
Prof. Alexandru Vlad Ciurea MD. PhD MSc.
Claudiu Savu MD. PhD.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)