In intreaga Uniune Europeana, libera circulatie este perfect posibila, iar alegerea unui loc de munca prosper, stabil, nu mai reprezinta o problema. Data fiind situatia medicinii din tara noastra, cum nu exista o retributie si un suport financiar corespunzator, observam ca a inceput treptat un exod al tuturor cadrelor medicale (medici, asistente, infirmiere).
Toti acestia, mai ales cei din comunitatile transilvanene (cunoscatori de limba germana), au inceput treptat sa migreze catre vestul Europei. Ultimele masuri de austeritate au dus la impingerea intregului personal medical catre exterior, precum niste simpli mercenari.
Mentionam ca aceste persoane sunt in plina putere de munca si creatie, familisti si raspunzatori pentru viitorul copiilor lor. Nu este vorba de simpli “capsunari” , care lucreaza sezonier, ci este vorba de persoane care poseda o diploma de medic sau de asistent, si care vor profesa in tarile din vestul Europei, ramanand probabil stabiliti acolo.
Semnalele venite din exterior referitoare la pregatirea medicilor si asistentilor medicali romani sunt extreme de favorabile: - seriozitate, atasament fata de locul de munca, disciplina, pregatire intensiva; in aceste conditii, toate aceste cadre medicale vor avea toate conditiile de angajare si de promovare.
Credeti ca personalul medico-sanitar doreste realmente sa-si paraseasca tara si sa lucreze in strainatate sau este impins cu tot diandinsul in aceasta directie, datorita conditiilor dificile de lucru si de salarizare?
Toate datele oficiale arata dificultatile de pregatire ale personalului medico-sanitar, astfel, un medic parcurge 6 ani de facultate si apoi 5-6 ani de rezidentiat.Deci, practic, dupa 12 ani de pregatire, medicii descopera ca posibilitatile de lucru sunt limitate si platite necorespunzator, fiind indemanti practic sa paraseasca spatiul natal si sa-si caute un loc de munca in strainatate.
Mai mult, in majoritatea cazurilor, doctorii si asistentele medicale lucreaza in conditii complet necorespunzatoare, find expusi oricand oprobiului public.
-Toate bune si frumoase, dar... ce punem in loc?
Ne lipsesc din ce in ce mai mult specialistii, asistentii medicali cu pregatire superioara, iar dificulatile se accentuaza la nivelul proaspetilor absolventi ai Facultatilor de Medicina.
Pregatirea unui medic este extrem de costisitoare iar numarul universitatilor este limitat. Daca acest exod va continua, in curand vom ajunge in imposibilitatea de a mai asigura suportul medical pentru sanatate in tara noastra. Trebuie luat in considerare faptul ca starea de sanatate a populatiei (garantata, de altfel, prin Constitutie) influenteaza decisiv realitatea sociala a unei tari, iar medicina cuprinde aspect multiple: preventive si curative.
Din pacate, multe elemente de medicina preventiva si primara au disparut sau au fost reduse treptat la minim , astfel, au fost desfiintate cabinetele medicale scolare, cele de intreprindere, screeningurile populatiei prin MRF, controlul ginecologic periodic pentru depistarea neoplaziilor sferei genitale, etc.
Daca mai adaugam la aceasta lista si scaderea nivelului de pregatire medicala, vom avea in curand un dezastru total pe linie medico-sanitara.
In final, dupa semnalarea tuturor acestor aspecte, care pot fi argumentate statistic, conchidem ca ne aflam in pragul unei prabusiri totale a sistemului sanitar din tara noastra, fapt care va influenta in mod decisiv starea de sanatate a populatiei, element fara precedent in istoria moderna a Romaniei.
Toate cele de mai sus atrag atentia asupra faptului ca ne aflam practic in ceasul al 12-lea si nu se intrezaresc elemente de redresare, cu toate eforturile continue ale Ministerului Sanatatii.
Consider ca toti factorii decizionali pentru sanatatea din aceasta tara trebuie sa realizeze situatia exterm de grava in care se afla sistemul medico-sanitar, pe toate planurile de functionare: pregatire, finantare, dotare, posibilitati diagnostice, terapeutice si, in final, exodul mentionat.
Trebuie luate masuri urgente pentru redresarea sistemului de sanatate din Romania, la toate nivelurile.
Prof. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea
Dr. Claudiu Palade
* Sectia I Neurochirurgie, Spital Clinic dr Urgenta Bagdasar Arseni, Bucuresti
Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 46(1088), anul XXII, 19 noiembrie 2010
luni, 28 februarie 2011
luni, 21 februarie 2011
Pacientii Multumesc:Trusca Mariana
Ma numesc Trusca Mariana si am 64 ani .
Acum 2 ani m-am internat la Spitalul Clinic de Urgenta “ Bagdasar Arseni “ cu diagnostic de nevralgie trigemeni
.
Urmare efectuarii unor investigatii riguroase si a RMN-ului ( la centrul cu aparatura ultraperformanta “ Promedical Proffesional Center “ ) rezultatul : tumora epidermoidala cu dimensiuni 42 mm AP , 68 mm in ax transversal si 42 mm in ax cranio – candal .
Daca pentru unii :
- timpul inseamna bani
- pentru medici inseamna vieti .
Ca urmare acestui rezultat Dl. Profesor Doctor A.V.Ciurea decide iminenta interventie chirurgicala .
Urmare : evolutie postoperatorie favorabila , vindecat chirurgical , ameliorat neurologic .
Pentru mine redarea si continuarea unei vieti normale si sanatoase o datorez excelentului Prof.Dr.neurochirurg cu maini de aur A.V.CIUREA , si a celor care il urmeaza cu talentul si daruirea de sine in actul medical , medic specialist Dacian Talianu si medic resident Claudiu Palade .
Eu si familia mea nu putem spune decat multumim , multumim , multumim pentru o viata intreaga .
Multumesc din suflet si celor fara de care actul medical nu ar fi intreg – intreaga echipa de medici , asistente si infirmiere – acei oameni cu suflet mare si maini de aur cu care e inconjurat super-eroul ( pentru mine) PROFESOR DOCTOR A.V.CIUREA .
Acum 2 ani m-am internat la Spitalul Clinic de Urgenta “ Bagdasar Arseni “ cu diagnostic de nevralgie trigemeni
.
Urmare efectuarii unor investigatii riguroase si a RMN-ului ( la centrul cu aparatura ultraperformanta “ Promedical Proffesional Center “ ) rezultatul : tumora epidermoidala cu dimensiuni 42 mm AP , 68 mm in ax transversal si 42 mm in ax cranio – candal .
Daca pentru unii :
- timpul inseamna bani
- pentru medici inseamna vieti .
Ca urmare acestui rezultat Dl. Profesor Doctor A.V.Ciurea decide iminenta interventie chirurgicala .
Urmare : evolutie postoperatorie favorabila , vindecat chirurgical , ameliorat neurologic .
Pentru mine redarea si continuarea unei vieti normale si sanatoase o datorez excelentului Prof.Dr.neurochirurg cu maini de aur A.V.CIUREA , si a celor care il urmeaza cu talentul si daruirea de sine in actul medical , medic specialist Dacian Talianu si medic resident Claudiu Palade .
Eu si familia mea nu putem spune decat multumim , multumim , multumim pentru o viata intreaga .
Multumesc din suflet si celor fara de care actul medical nu ar fi intreg – intreaga echipa de medici , asistente si infirmiere – acei oameni cu suflet mare si maini de aur cu care e inconjurat super-eroul ( pentru mine) PROFESOR DOCTOR A.V.CIUREA .
joi, 3 februarie 2011
Pacientii Multumesc: Ciornei Mariana
Numele meu este Ciornei Bogdan si din nefericire nu ma asteptam si fiu nevoit sa scriu aceste randuri si sa multumesc inca o data din adancul inimii mele Spitalului Clinic Bagdasar-Arseni in mod special domnului Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea si intregii sale echipe pe care dansul o conduce.
In dimineata zilei de marti 11 ianuarie mama mea, Ciornei Mariana, dupa cam 5 zile in care se simteam ametita si neobisnuit de obosita am luat hotararea impreuna cu tatal meu da a chema ambulanta si de a cere o parere specialista. Sosirea primei ambulante a fost extrem de rapida si dupa ce a consultat-o medicul de pe ambulanta a luat hotararea ca ar fi cel mai bine de a merge la spitalul la care mama mea a fost operata. Deoarece prima ambulanta a fost doar de consultatie si nu si de transport a trebui sa asteptam ceea de doua ambulanta. Bineinteles aproape cu toate lucrurile in Romania merg pe dos a trebuit sa astept la aceea ambulanta de transport cam 6-7 in care ma gandeam cu groaza ce se putea intampla cu mama mea.
Ajunsi la spital am observat inca o data ca se ridica la anumite standarde din moment ce imediat ajunsi am fost bagati la urgenta si mamei mele i s-au facut toate analizele pentru a depista cauza problemei. Dupa finalizarea acestor analize medicul respectiv care era de garda ne-a anuntat despre ce este vorba si anume despre un hematom(cheag de sange) pe partea stanga a capului care facea o anume presiune craniana si ca va fi operata a doua zi de dimineata dupa alte analize suplimentare.
In data de 12 ianuarie mama mea a fost a doua oara operata pe creier de catre Dr. Felix Mircea Brehar la care a asistat si Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea. Operatie a durat aproximativ 4 ore si dupa cum speram si ne asteptam a fost o reusita. A fost mutata pe sectia de Reanimare a spitalului in care a stat doar o singura zi.
In data de 13 ianuarie mama mea a fost mutata pe sectia Neurochirurgie I in atenta observatie a Dr. Alexandru Vlad Ciurea si a echipei sale.
Evolutia mamei mele a fost una favorabila reusind sa isi revina foarte repede dupa interventia chirurgicala, ca pe data de 19 ianuarie sa primim vestea ca v-a fi externata nu inainte de a primi unele recomandari si sfaturi din partea Dr. Felix Mircea Brehar.
Vom tine cont de recomandari, sfaturile care le-am primit, regim alimentar si tratament si inca o data D-nul Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea si echipei sale care nu au cerut nimic in schimb pentru viata mami mele, nici acum nici prima oara si sper ca cineva acolo sus vegheaza si observa tot.
Multumesc in numele familie fiindca inca o data ati dat viata mamei mele si va suntem vesnici recunoscatori.
In dimineata zilei de marti 11 ianuarie mama mea, Ciornei Mariana, dupa cam 5 zile in care se simteam ametita si neobisnuit de obosita am luat hotararea impreuna cu tatal meu da a chema ambulanta si de a cere o parere specialista. Sosirea primei ambulante a fost extrem de rapida si dupa ce a consultat-o medicul de pe ambulanta a luat hotararea ca ar fi cel mai bine de a merge la spitalul la care mama mea a fost operata. Deoarece prima ambulanta a fost doar de consultatie si nu si de transport a trebui sa asteptam ceea de doua ambulanta. Bineinteles aproape cu toate lucrurile in Romania merg pe dos a trebuit sa astept la aceea ambulanta de transport cam 6-7 in care ma gandeam cu groaza ce se putea intampla cu mama mea.
Ajunsi la spital am observat inca o data ca se ridica la anumite standarde din moment ce imediat ajunsi am fost bagati la urgenta si mamei mele i s-au facut toate analizele pentru a depista cauza problemei. Dupa finalizarea acestor analize medicul respectiv care era de garda ne-a anuntat despre ce este vorba si anume despre un hematom(cheag de sange) pe partea stanga a capului care facea o anume presiune craniana si ca va fi operata a doua zi de dimineata dupa alte analize suplimentare.
In data de 12 ianuarie mama mea a fost a doua oara operata pe creier de catre Dr. Felix Mircea Brehar la care a asistat si Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea. Operatie a durat aproximativ 4 ore si dupa cum speram si ne asteptam a fost o reusita. A fost mutata pe sectia de Reanimare a spitalului in care a stat doar o singura zi.
In data de 13 ianuarie mama mea a fost mutata pe sectia Neurochirurgie I in atenta observatie a Dr. Alexandru Vlad Ciurea si a echipei sale.
Evolutia mamei mele a fost una favorabila reusind sa isi revina foarte repede dupa interventia chirurgicala, ca pe data de 19 ianuarie sa primim vestea ca v-a fi externata nu inainte de a primi unele recomandari si sfaturi din partea Dr. Felix Mircea Brehar.
Vom tine cont de recomandari, sfaturile care le-am primit, regim alimentar si tratament si inca o data D-nul Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea si echipei sale care nu au cerut nimic in schimb pentru viata mami mele, nici acum nici prima oara si sper ca cineva acolo sus vegheaza si observa tot.
Multumesc in numele familie fiindca inca o data ati dat viata mamei mele si va suntem vesnici recunoscatori.
marți, 1 februarie 2011
VALENTIN PETRESCU – povestea lui – un adevar
Buna ziua,
Numele meu este Petrescu Daniela, sunt din Ploiesti si indraznesc sa va scriu despre cazul sotului meu.
Incepand cu data de 10.11.2010, sotul meu a inceput sa aiba niste dureri ingrozitoare la piciorul drept, dureri ce porneau din sold si se resimteau pana la jumatatea pulpei inferioare, fapt pentru care nu putea sa se mai deplaseze normal. Simptome de acest gen a mai avut si in trecut dar, erau suportabile, fapt pentru care ne-am gandit ca, probabil sunt din cauza afectiunilor reumatice. Dupa cateva calmante si unguente, aceste simptome se ameliorau.
Deoarece durerile aparute erau insuportabile, in data de 25.11.2010, s-a dus la spitalul Judetean Ploiesti, la dl. doctor Soare, medic specialist neurochirurg pentru un consult de specialitate.
In urma consultului, acesta i-a spus ca, dupa parerea dumnealui este vorba despre o hernie de disc, fapt pentru care i-a dat un tratament corespunzator, spunandu-i sa revina peste 10 zile la un nou consult.
Dupa aceasta perioada si vazand ca durerile nu se amelioreaza absolut deloc, s-a prezentat din nou la dl. Doctor Soare care i-a spus ca, trebuie sa se interneze pentru a efectua analizele necesare, printre care si un RMN.
In data de 15.12.2010, sotul meu s-a internat la spitalul Agripa Ionescu Bucuresti, unde i s-au facut toate analizele prescrise.
La examenul RMN s-a descoperit ca avea hernie de disc L5/S1 dreapta.
La externare, i s-a dat tratamentul corespunzator pentru ameliorarea durerilor, precum si timpul necesar pentru a se gandi la ce spital se poate opera, deoarece trebuia operat neaparat.
Putin dupa aceea a observat ca durerile s-au ameliorat datorita medicamentatiei. Evident ca acest lucru nu ne-a dat inapoi de la hotararea de a se opera. Problema era aceea ca trebuia sa ajunga repede ca sa nu se agraveze boala.
Deoarece stiam ca Prof. Dr. Ciurea este unul dintre cei mai renumiti neurochirurgi cu rezultate foarte bune, recunoscut in Europa, ca activitatea o desfasoara mai mult in sala de operatii, ne-am hotarat sa luam legatura cu dumnealui pentru aceasta interventie.
Pe data de 6 ianuarie 2011, am plecat la spitalul Bagdasar Arseni unde dl. Prof. Ciurea l-a consultat pe sotul meu, a studiat toate analizele efectuate, dupa care ne-a spus ca poate sa-l opereze luni, 10.01.2011.
Ne-a spus ca doreste sa il ajute si ca o sa faca tot ce ii sta in putinta pentru el; ne-a chemat luni dimineata pentru internare si pentru mai multe investigatii (sange, control radiologic plamani, control oftalmologic, etc).
Astfel, luni ne-am prezentat la spital pentru internare si pregatiti psihic pentru interventia chirurgicala.
In aceeasi zi i-au fost facute sotului meu toate analizele necesare pentru operatie, dupa care domnul profesor Ciurea ne-a chemat pe mine si pe sotul meu sa semnam un protocol de gravitate al bolii.
Marti,11.01.2011, o echipa de medici condusa de profesor doctor Ciurea Vlad Alexandru si Talianu Dacian au efectuat operatia de inlaturare a discului afectat. Astfel, Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea a intervenit chirurgical, efectuand cura chirurgicala sub microscop a herniei discale, interventie care a durat 4 ore.
A fost o operatie deosebit de grea dar o mare reusita.
Dupa operatie, sotul si-a simtit picioarele si le-a miscat. A doua zi, sotul a inceput exercitiile de recuperare cu ajutorul kinetoterapeutului dupa care, a facut primii pasi. Evolutia a fost foarte buna, astfel ca pe data de 13. 01. 2011, la 48 ore dupa operatie a fost externat, deplasandu-se pe propriile picioare si fara a necesita conditii speciale de transport.
Fara aceasta operatie in scurt timp, ar fi paralizat si nu s-ar mai fi putut face nimic.
In toata aceasta perioada mi s-a parut remarcabil ca, in ciuda faptului ca domnul profesor Ciurea avea foarte multe responsabilitati (neurochirurg, profesor universitar), eu, o persoana simpla, am reusit sa il intalnesc chiar si de 4 ori pe zi pentru a avea informatii asupra evolutiei starii de sanatate a sotului meu; mi s-a parut remarcabil ca, toata echipa dansului: d-nii Dr. Talianu Dacian, Dr. anestezist Trifu, doamna asistenta Nusa si precum si intregul personal ( kinetoterapeut, asistente, infirmiere) de la sectia Neurochirurgie din cadrul Spitalului Bagdasar Arseni Bucuresti, s-au purtat cu noi intr-un mod foarte uman si cald.
Ne-au fost explicate problemele existente, ne-au fost date detalii despre operatie, am fost incurajati atat de dumnealui cat si de colaboratorii sai. Am fost refuzati de dumnealui in ceea ce priveste orice atentie.
Totodata, am vazut cum zilnic domnul profesor dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la orele 7 pana la orele 16-17 era in sectie, la patul bolnavului operat, in sala de operatii, unde opereaza zilnic sau, cand se aduc urgente, indiferent de ora. Toti bolnavii sunt tratati, in mod egal, cu mare interes si se face tot posibilul pentru vindecarea lor si fara a fi conditionati in vreun fel.
Starea postoperatorie in care a fost sotul meu si multi altii ca el, care pleaca dupa ce ajung la Sectia Neurocghirurgie I si trec prin mainile Domnului profesor Ciurea si a echipei sale de adevarati profesionisti, este foarte buna.
In ceea ce priveste disciplina, am observat si eu ca este un regim mai aspru, dar mi se pare cu totul firesc tinand cont de specificul sectiei in cauza. Am stat cu sotul intr-o rezerva impecabila din punct de vedere al curateniei.
Pentru acesti oameni cu suflet mare si maini de aur, ca si pentru tot restul echipei cu care lucreaza exemplar D-nul Profesor Ciurea mii de multumiri.
D-le Profesor Ciurea va multumesc pentru profesionalismul de care ati dat dovada si pentru sprijinul moral pe care ni l-ati acordat, atat inainte, pe durata operatiei, cat si dupa aceasta.
Cu foarte mare respect,
Daniela si Valentin Petrescu
Ploiesti
Numele meu este Petrescu Daniela, sunt din Ploiesti si indraznesc sa va scriu despre cazul sotului meu.
Incepand cu data de 10.11.2010, sotul meu a inceput sa aiba niste dureri ingrozitoare la piciorul drept, dureri ce porneau din sold si se resimteau pana la jumatatea pulpei inferioare, fapt pentru care nu putea sa se mai deplaseze normal. Simptome de acest gen a mai avut si in trecut dar, erau suportabile, fapt pentru care ne-am gandit ca, probabil sunt din cauza afectiunilor reumatice. Dupa cateva calmante si unguente, aceste simptome se ameliorau.
Deoarece durerile aparute erau insuportabile, in data de 25.11.2010, s-a dus la spitalul Judetean Ploiesti, la dl. doctor Soare, medic specialist neurochirurg pentru un consult de specialitate.
In urma consultului, acesta i-a spus ca, dupa parerea dumnealui este vorba despre o hernie de disc, fapt pentru care i-a dat un tratament corespunzator, spunandu-i sa revina peste 10 zile la un nou consult.
Dupa aceasta perioada si vazand ca durerile nu se amelioreaza absolut deloc, s-a prezentat din nou la dl. Doctor Soare care i-a spus ca, trebuie sa se interneze pentru a efectua analizele necesare, printre care si un RMN.
In data de 15.12.2010, sotul meu s-a internat la spitalul Agripa Ionescu Bucuresti, unde i s-au facut toate analizele prescrise.
La examenul RMN s-a descoperit ca avea hernie de disc L5/S1 dreapta.
La externare, i s-a dat tratamentul corespunzator pentru ameliorarea durerilor, precum si timpul necesar pentru a se gandi la ce spital se poate opera, deoarece trebuia operat neaparat.
Putin dupa aceea a observat ca durerile s-au ameliorat datorita medicamentatiei. Evident ca acest lucru nu ne-a dat inapoi de la hotararea de a se opera. Problema era aceea ca trebuia sa ajunga repede ca sa nu se agraveze boala.
Deoarece stiam ca Prof. Dr. Ciurea este unul dintre cei mai renumiti neurochirurgi cu rezultate foarte bune, recunoscut in Europa, ca activitatea o desfasoara mai mult in sala de operatii, ne-am hotarat sa luam legatura cu dumnealui pentru aceasta interventie.
Pe data de 6 ianuarie 2011, am plecat la spitalul Bagdasar Arseni unde dl. Prof. Ciurea l-a consultat pe sotul meu, a studiat toate analizele efectuate, dupa care ne-a spus ca poate sa-l opereze luni, 10.01.2011.
Ne-a spus ca doreste sa il ajute si ca o sa faca tot ce ii sta in putinta pentru el; ne-a chemat luni dimineata pentru internare si pentru mai multe investigatii (sange, control radiologic plamani, control oftalmologic, etc).
Astfel, luni ne-am prezentat la spital pentru internare si pregatiti psihic pentru interventia chirurgicala.
In aceeasi zi i-au fost facute sotului meu toate analizele necesare pentru operatie, dupa care domnul profesor Ciurea ne-a chemat pe mine si pe sotul meu sa semnam un protocol de gravitate al bolii.
Marti,11.01.2011, o echipa de medici condusa de profesor doctor Ciurea Vlad Alexandru si Talianu Dacian au efectuat operatia de inlaturare a discului afectat. Astfel, Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea a intervenit chirurgical, efectuand cura chirurgicala sub microscop a herniei discale, interventie care a durat 4 ore.
A fost o operatie deosebit de grea dar o mare reusita.
Dupa operatie, sotul si-a simtit picioarele si le-a miscat. A doua zi, sotul a inceput exercitiile de recuperare cu ajutorul kinetoterapeutului dupa care, a facut primii pasi. Evolutia a fost foarte buna, astfel ca pe data de 13. 01. 2011, la 48 ore dupa operatie a fost externat, deplasandu-se pe propriile picioare si fara a necesita conditii speciale de transport.
Fara aceasta operatie in scurt timp, ar fi paralizat si nu s-ar mai fi putut face nimic.
In toata aceasta perioada mi s-a parut remarcabil ca, in ciuda faptului ca domnul profesor Ciurea avea foarte multe responsabilitati (neurochirurg, profesor universitar), eu, o persoana simpla, am reusit sa il intalnesc chiar si de 4 ori pe zi pentru a avea informatii asupra evolutiei starii de sanatate a sotului meu; mi s-a parut remarcabil ca, toata echipa dansului: d-nii Dr. Talianu Dacian, Dr. anestezist Trifu, doamna asistenta Nusa si precum si intregul personal ( kinetoterapeut, asistente, infirmiere) de la sectia Neurochirurgie din cadrul Spitalului Bagdasar Arseni Bucuresti, s-au purtat cu noi intr-un mod foarte uman si cald.
Ne-au fost explicate problemele existente, ne-au fost date detalii despre operatie, am fost incurajati atat de dumnealui cat si de colaboratorii sai. Am fost refuzati de dumnealui in ceea ce priveste orice atentie.
Totodata, am vazut cum zilnic domnul profesor dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la orele 7 pana la orele 16-17 era in sectie, la patul bolnavului operat, in sala de operatii, unde opereaza zilnic sau, cand se aduc urgente, indiferent de ora. Toti bolnavii sunt tratati, in mod egal, cu mare interes si se face tot posibilul pentru vindecarea lor si fara a fi conditionati in vreun fel.
Starea postoperatorie in care a fost sotul meu si multi altii ca el, care pleaca dupa ce ajung la Sectia Neurocghirurgie I si trec prin mainile Domnului profesor Ciurea si a echipei sale de adevarati profesionisti, este foarte buna.
In ceea ce priveste disciplina, am observat si eu ca este un regim mai aspru, dar mi se pare cu totul firesc tinand cont de specificul sectiei in cauza. Am stat cu sotul intr-o rezerva impecabila din punct de vedere al curateniei.
Pentru acesti oameni cu suflet mare si maini de aur, ca si pentru tot restul echipei cu care lucreaza exemplar D-nul Profesor Ciurea mii de multumiri.
D-le Profesor Ciurea va multumesc pentru profesionalismul de care ati dat dovada si pentru sprijinul moral pe care ni l-ati acordat, atat inainte, pe durata operatiei, cat si dupa aceasta.
Cu foarte mare respect,
Daniela si Valentin Petrescu
Ploiesti
joi, 27 ianuarie 2011
Umiliti si Obiditi
In anul 1898, Feodor Dostoievski publica romanul “Umiliti si obiditi”, referindu-se la nedreptatile din cadrul societatii tariste ruse din acea perioada. Se pare ca exista o spirala perfecta in aceasta directie, in sensul in care situatia medicinei romanesti actuale este perfect superpozabila tabloului evocat in celebrul roman.
Aceasta profesie nobila, respectata de toate regimurile, inclusive de cel communist, a ajuns in zilele noastre sa fie, probabil, cea mai blamata dintre toate categoriile sociale. Nu exista zi in care presa si televiziunile sa nu transmita in modul cel mai agresiv fapte condamnabile “comise” de personalul medical de la toate nivelurile.
Intotdeauna, indiferent de situatie, de boala, de varsta, de patologia asociata leziunii, corpul medical este considerat responsabil pentru orice evolutie nefavorabila. A devenit practic o moda faptul de a arata cu degetul spre medici ca spre niste criminali.
Astfel, intreg corpul medical este umilit si nu gaseste o forma de aparare corecta, concreta si decenta. Va rog sa incercati sa dati in judecata orice cotidian sau saptamanal din Romania. Va fi absolut imposibil!
Singurele instante care mai incearca sa creeze o atmosfera de calm in cadrul corpului medical sunt Colegiile Medicilor. De multe ori, nici macar acestea nu sunt luate in considerare sau nu sunt lasate sa-si expuna punctele de vedere.
Umilirea continua, prin salarizari de mizerie, lipsa posibilitatilor de angajare (1 medic la 7 posturi vacante), posibilitati limitate sau aproape nule de deplasare in exterior la congrese si conferinte, toate acestea duc la rezultate dezastruoase in ceea ce priveste calitatea actului medical.
Aceasta nobila menire, care reprezinta un talent pretuit inca din antichitate, tinde sa se degradeze treptat in Romania. Astfel, la facultatile de Medicina selectia este minima, contrar datelor din tarile civilizate, unde admiterea este cenzurata de “numerus clausus”, fiind necesara o medie foarte mare pentru a fi acceptat. Pregatirea cunoaste un declin in cadrul facultatilor de medicina din Romania, calitatea pregatirii preclinice si clinice fiind sunt in scadere, iar interesul pentru aceasta profesie – ca si inexistent.
Urmatorul pas este reprezentat de plecarea din tara, lucru care ne este sugerat chiar de catre oficiali! Se ridica intrebarea:
-Mai sunt buni medicii la ceva?
-In mod cert, da! – vine imediat raspunsul.
Atunci cand ai nevoie noaptea de un sfat urgent, sau cand ai nevoie ca cineva sa stea peste program, sau atunci cand o ruda apropiata se afla in situatia de a fi operata in urgenta, atunci prezenta medicului devine indispensabila si este cautata cu rugaminti si lacrimi : “ Nu ma lasati domnule doctor!”, dupa care urmeaza comentarii, barfe si aluzii la aspecte pecuniare.
In rest, in afara acestor situatii disperate, intregul corp medical, blamat si apostrofat, se incadreaza perfect in atmosfera romanului dostoievskian.
Pe cei care au curajul sa citeasca aceste randuri, ii rog sa nu-si incalce Juramantul Hipocratic intr-o tara care a dat mari personalitati medicale, inclusiv un premiu Nobel pentru Medicina, acordat Profesorului Dr. George E. Palade in anul 1974.
Consider ca este momentul sa putem avea o tinuta mult mai demna si sa putem raspunde la toate acuzele care ni se aduc, si, macar pe taram profesional sa ne indeplinim menirea de doctori la un nivel cat mai inalt.
De asemenea, consider ca toate structurile implicate in activitatea medicala, de la medical curant, medical sef de sectie, manager de spital, structurile ministeriale, au datoria de a asculta si opinia celor implicati in asemena situatii limita, inainte de a da verdicte.
Noi suntem de vina pentru ca nu protestam , ca nu putem face o greva in mod real si nu ne cerem drepturile care ni se cuvin in mod normal.
Dumnezeu sa-i judece pe cei care ne umilesc si ne transorma intr-o masa amorfa, manipulabila si noncombatanta.
Prof.Dr. MSc. Alexandru Vlad Ciurea
Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 41, anul XXII, 15 octombrie 2010
Aceasta profesie nobila, respectata de toate regimurile, inclusive de cel communist, a ajuns in zilele noastre sa fie, probabil, cea mai blamata dintre toate categoriile sociale. Nu exista zi in care presa si televiziunile sa nu transmita in modul cel mai agresiv fapte condamnabile “comise” de personalul medical de la toate nivelurile.
Intotdeauna, indiferent de situatie, de boala, de varsta, de patologia asociata leziunii, corpul medical este considerat responsabil pentru orice evolutie nefavorabila. A devenit practic o moda faptul de a arata cu degetul spre medici ca spre niste criminali.
Astfel, intreg corpul medical este umilit si nu gaseste o forma de aparare corecta, concreta si decenta. Va rog sa incercati sa dati in judecata orice cotidian sau saptamanal din Romania. Va fi absolut imposibil!
Singurele instante care mai incearca sa creeze o atmosfera de calm in cadrul corpului medical sunt Colegiile Medicilor. De multe ori, nici macar acestea nu sunt luate in considerare sau nu sunt lasate sa-si expuna punctele de vedere.
Umilirea continua, prin salarizari de mizerie, lipsa posibilitatilor de angajare (1 medic la 7 posturi vacante), posibilitati limitate sau aproape nule de deplasare in exterior la congrese si conferinte, toate acestea duc la rezultate dezastruoase in ceea ce priveste calitatea actului medical.
Aceasta nobila menire, care reprezinta un talent pretuit inca din antichitate, tinde sa se degradeze treptat in Romania. Astfel, la facultatile de Medicina selectia este minima, contrar datelor din tarile civilizate, unde admiterea este cenzurata de “numerus clausus”, fiind necesara o medie foarte mare pentru a fi acceptat. Pregatirea cunoaste un declin in cadrul facultatilor de medicina din Romania, calitatea pregatirii preclinice si clinice fiind sunt in scadere, iar interesul pentru aceasta profesie – ca si inexistent.
Urmatorul pas este reprezentat de plecarea din tara, lucru care ne este sugerat chiar de catre oficiali! Se ridica intrebarea:
-Mai sunt buni medicii la ceva?
-In mod cert, da! – vine imediat raspunsul.
Atunci cand ai nevoie noaptea de un sfat urgent, sau cand ai nevoie ca cineva sa stea peste program, sau atunci cand o ruda apropiata se afla in situatia de a fi operata in urgenta, atunci prezenta medicului devine indispensabila si este cautata cu rugaminti si lacrimi : “ Nu ma lasati domnule doctor!”, dupa care urmeaza comentarii, barfe si aluzii la aspecte pecuniare.
In rest, in afara acestor situatii disperate, intregul corp medical, blamat si apostrofat, se incadreaza perfect in atmosfera romanului dostoievskian.
Pe cei care au curajul sa citeasca aceste randuri, ii rog sa nu-si incalce Juramantul Hipocratic intr-o tara care a dat mari personalitati medicale, inclusiv un premiu Nobel pentru Medicina, acordat Profesorului Dr. George E. Palade in anul 1974.
Consider ca este momentul sa putem avea o tinuta mult mai demna si sa putem raspunde la toate acuzele care ni se aduc, si, macar pe taram profesional sa ne indeplinim menirea de doctori la un nivel cat mai inalt.
De asemenea, consider ca toate structurile implicate in activitatea medicala, de la medical curant, medical sef de sectie, manager de spital, structurile ministeriale, au datoria de a asculta si opinia celor implicati in asemena situatii limita, inainte de a da verdicte.
Noi suntem de vina pentru ca nu protestam , ca nu putem face o greva in mod real si nu ne cerem drepturile care ni se cuvin in mod normal.
Dumnezeu sa-i judece pe cei care ne umilesc si ne transorma intr-o masa amorfa, manipulabila si noncombatanta.
Prof.Dr. MSc. Alexandru Vlad Ciurea
Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 41, anul XXII, 15 octombrie 2010
Pacientii Multumesc: Cristi Chihaia
Ma numesc Cristi Chihaia si sunt din Suceava.Am sa va povestesc pe scurt cel mai mare calvar al vietii mele (si sper ultimul ), desi viata unora le da un bobirnac, iar altora, o directa de dreapta drept in fata .In luna mai a anului 2010 am remarcat un usor tremur al mainii drepte a fetitei mele Sabina in varsta de 4 ani.Parerile medicilor au fost diferite ,ba lipsa de calciu, ba una, ba alta astfel ca acest tremur nu se atenua ci crestea in amplitudine, am hotarit cu sotia sa plecam la Iasi la spitalul Sf. Maria unde am fost primiti de doamna prof.Dr Moraru.Dupa doua zile de investigatii la examenul RMN am primit "directa de dreapta drept in fata ":mare proces inlocuitor de spatiu emisfer cerebral stang, cu dimensiuni de 72/71/74 mm, net conturat, intens si omogen gadolinofil, cu discret edem de masa, deplasand linia mediana spre dreapta cu aproximativ 14 mm.Se dezvolta predominent temporo-frontal si in interiorul ventricolului lateral stang.Fiind singurul nostru copil nu pot descrie momentele groaznice prin care am trecut, iar doamna prof.Dr Moraru mi-a spus ca a luat legatura cu domnul profesor Ciurea la Bucuresti fara acordul nostru ,lucru pentru care voi fi vesnic recunoscator si ma voi ruga sa ii dea Dumnezeu sanatate si viata multa.Am ajuns la Bucuresti , si a doua zi de dimineata am fost la usa cabinetului Domnului Prof A.V. Ciurea unde am intrat impreuna cu fetita .Un gest extraordinar a fost sa ceara un pupic de la ea, si Sabina, ca vrajita a mers catre el si l-a pupat pe obraz ,ea care era reticenta la persoane necunoscute mai ales la cele de gen masculin.Dupa ce a studiat documentele cu care am venit de la Iasi si filmul de la RMN am auzit un WAU si apoi : "este gigantica, domnule, nu promit nimic datorita dimensiunilor" si in aceiasi zi a fost internata pentru mai multe investigatii (sange, tomografie, control radiologic plamani, control oftalmologic, etc). Dupa aceste investigatii mi-a spus ca singura sansa de supravetuire este o interventie chirurgicala, aceasta urmind sa fie facuta cit mai urgent intrucat existau mari sanse sa intre in coma .A venit si ziua operatiei .Marti ,14 septembrie, ziua Crucii o zi pe care nu o voi uita niciodata .Am condus fetita la blocul operator cu picioarele tremurind alaturi de sotie, constient ,mai mult sau mai putin ca poate fi ultima data cand o pot vedea in viata.Echipa operativa formata din medici de exceptie si consider eu din elita acestei tari au intrat in sala la ora 10:16 fiind formata din : dr Alexandru Vlad Ciurea ,dr Alexandru Tascu, dr Iulia Vapor .Si a inceput asteptarea ....dupa 9 ore si 30 minute a iesit si copilul viu, operat si in afara oricarui pericol, fara nici o complicatie post operatorie.In tot acest timp nu am fost om gindindu-ma ca poate iesi cu picioarele inainte din blocul operator, lucru pe care nu stiu daca puteam sa-l suport.Si uite asa, un "nu promit nimic" s-a materializat intr-o fiinta vie care este bine in acest moment traieste ,este vesela ,rade, vorbeste si imi umple casa de bucurie.Pentru acesti oameni nu am cuvinte sa imi exprim recunostinta dar cred ca am gasit o fraza care spune tot:"Domnilor doctori copilul meu s-a nascut de 2 ori :pe 27 martie 2006 si 14 septembrie 2010 parinti fiindui chiar dumneavoastra Domnule Doctor Ciurea ,Domnule Doctor Tascu si Domnisoara Doctor Vapor". Timp de 3 saptamani am mers la dansul si dimineata si dupa-masa sa imi spuna ce se petrece. In toata aceasta perioada mi s-a parut remarcabil ca, in ciuda faptului ca avea foarte multe responsabilitati (neurochirurg, profesor universitar, sef de sectie), eu, un simplu individ, am reusit sa il intalnesc de doua ori pe zi pentru a avea informatii despre copilul meu. Mi s-a parut remarcabil ca, in timpul celor trei saptamani (“de foc” pentru noi), am discutat cu dansul inclusiv in weekend. Mi s-a parut remarcabil ca toata echipa dansului: domnul doctor Tascu, domnisoara doctor Vapor s-au purtat cu noi intr-un mod foarte uman si cald, cu zimbetul pe buze, usor abordabili si in permanenta dispusi sa te asculte si sa iti raspunda la toate intrebarile.
Va multumesc ca "ati mai albit odata ", ca ati transpirat pentru salvarea vietii copilului meu.
Va multumesc ca "ati mai albit odata ", ca ati transpirat pentru salvarea vietii copilului meu.
Pacientii Multumesc: Cioroiu Costinel Damian
Buna ziua, ma numesc CIOROIU COSTINEL DAMIAN, am 35 de ani (desi la externare domnul profesor CIUREA mi-a spus ca am 30) si pe 8 ianuarie am fost operat la spitalul de urgenta Bagdasar Arseni pentru un chist arahnoidian - avand dimensiunea undeva intre 60 si 80 milimetrii in diametru.
Operatia a fost un adevarat succes, perioada de recuperare a fost OK, m-am intors si la munca, pot zice ca viata mea s-a intors la normal.
Acum vizitele mele la Bucuresti (adica venirea la controlul periodic) sunt chiar VIZITE, pentru ca totul este OK iar eu vin in vizita sa imi vad "prietenii" care m-au ajutat atunci cand am avut nevoie.
Va multumesc foarte mult domnule profesor pentru toate lucrurile bune care mi s-au intamplat, aveti o echipa de oamenii profesionisti care stiu sa isi faca treaba foarte bine. Este o adevarata placere sa stiu ca urmeaza sa impodobesc bradul de craciun alaturi de sotia mea si de cei 2 copii de 2 si 7 ani.
Va urez sarbatori fericite, multa sanatate si putere.
Cioroiu Costinel Daniam, 35 ani, Constanta.
Operatia a fost un adevarat succes, perioada de recuperare a fost OK, m-am intors si la munca, pot zice ca viata mea s-a intors la normal.
Acum vizitele mele la Bucuresti (adica venirea la controlul periodic) sunt chiar VIZITE, pentru ca totul este OK iar eu vin in vizita sa imi vad "prietenii" care m-au ajutat atunci cand am avut nevoie.
Va multumesc foarte mult domnule profesor pentru toate lucrurile bune care mi s-au intamplat, aveti o echipa de oamenii profesionisti care stiu sa isi faca treaba foarte bine. Este o adevarata placere sa stiu ca urmeaza sa impodobesc bradul de craciun alaturi de sotia mea si de cei 2 copii de 2 si 7 ani.
Va urez sarbatori fericite, multa sanatate si putere.
Cioroiu Costinel Daniam, 35 ani, Constanta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)