Va multumeste Alina Grigorita

Stimate domnule profesor,

Au trecut un an si doua luni de la operatie... Nu stiu daca va mai aduceti aminte de mine, sunt acea fata care avea parul lung si blond, careia ii spuneati "pusu mic"... Care am venit la dvs cu o trimitere de la Constanta, de la dl Dr Schiopu...

Meduloblastom desmoplazic...

Cu oricine am discutat si are cat de cat habar de diagnosticul meu, mi-a spus ca am avut parte de o minune. In primul rand operatia... ablatie totala sub microscop! Pozitia in care era tumora de 4 cm, langa trunchiul cerebral, extrem de dificil de abordat si de scos! Am fost constienta chiar si cand ieseam din operatie, pe targa...

Nu am avut nici cea mai mica problema neuronala, am putut sa merg chiar de a doua zi... sa ma misc, sa vorbesc... Incredibil, minunea s-a petrecut aici, in tara asta atat de mult blamata, in sistemul nostru sanitar de stat, atat de hulit!

Nu am cuvinte sa va multumesc pentru opera de arta desavarsita pe care ati realizat-o...

Va marturisesc ca lupta mea cu boala nu s-a terminat atunci... poate va aduceti aminte ca tumora s-a refacut in circa o luna si jumatate ajunsese la 3 cm... Ki 20... am alergat intr-un suflet la dvs cu pozele de la RMN... erati la Mamaia, in vacanta... A urmat radioterapie tintita la Gral Medical... apoi RMN si PET-CT coloana... ZERO TUMORI...apoi dieta...

Ma simt bine si ma bucur ca datorita dvs vad lumina zilei, traiesc aproape ca un om normal...

As vrea sa mai trec pe la dvs sa va vad... dar nu stiu cum sa fac... caci un minut din timpul dvs irosit cu mine poate insemna o viata mai putin salvata...

Mai am doar un singur "of", nu stiu cum sa fac sa scap de drenajul unishunt care inca il mai am... care ma impiedica sa fiu 100 la 100 recuperata.

Dar asta este un lucru secundar. Important pentru mine e ca pot sa va multumesc in numele meu ca sunt in viata si viata nu e un calvar nici pentru mine, nici pentru altii de langa mine.

Cu deosebit respect,

Alina Grigorita, 27 ani si 10 luni. Constanta

Buna ziua,

Numele meu este Pop Constantin. Cum a inceput ? Foarte nefiresc, in 1 zi de concediu la mare, in Mamaia, cand totul trebuia sa devina frumos si linistitor, seara in momentul in care am urcat spre camera hotelului unde eram cazat,avand carutul in brate al baietelului meu de 9 luni , am alunecat, m-am dezechilibrat, nu-mi pot aduce aminte nimic , am cazut pe spate si m-am lovit la cap.

Nu mi-am putut reveni , a fost chemata de urgenta o salvare si am fost dus la SPITALULUI CLINIC JUDETEAN CONSTANTA pe data de 13 iunie 2012 sectia de NEUROCHIRURGIE unde am stat in coma pana a 2 zi dupa amiaza, dupa care mi-am revenit 20%. Nu imi mai recunosteam sotia , prietenii, nu imi mai aduceam aminte nimic , nu mai vorbeam fluent, aveam dificultăţi privind modul de exprimare si de vorbire.

Am stat internat la acel spital 5zile unde mi s-au dat numai medicamente si perfuzii , nu mancam nimic , am dormit 24/24 toata perioada in care am fost internat acolo si am fost diagnosticat cu hemoragie subdurala traumatica ,hematom subdural.

Pe data de 18.06.2012 am fost transferat la Bucuresti , Spitalul Bagdazar - Arseni,sectia Neurochirurgie1 la Domnul Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea.Am stat internat 2 zile si am rugat sa pot fi externat si sa urmez un tratament medicamentos acasa.. Am plecat din spital dupa efectuarea unui examen tomografic in urma caruia am aflat ca hematomul meu fronto-temporal stanga are grosimea de 0,5cm. Acasa aveam dureri de cap chiar si in timpul tratamentului. Dupa o saptamana jumatate de tratament durerile persistau doar dimineata si seara cand ma puneam in pat.In ultimile 6 zile de tratament pana la control am iesit din casa,am mers la plimbare in parc cu bebelusul , am mers putin pe bicicleta , capul ma durea foarte putin , dupa parerea mea neexperimentata incepeam sa-mi revin ...

Am revenit la control in data de 11.07.2012 si am avut un soc dupa rezultatele examenului tomografic in care hematomul subdural se marise de la 0,4 cm la 1,6 cm. Domnul Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea m-a internat pentru a fi operat de Urgenta explicandu-mi cat de grava este situatia mea. Au urmat 2 zile in care mi s-au facut mai multe seturi de analize: analizele de sange , radiografia la plamani , EKG , ORL si oftalmologie unde am fost gasit si cu un edem papilar datorita creşterii presiunii intracraniene.

In data de 13.07.2012 ora 10.30 se intervine operator la inlaturarea hematomului subdural cronic de catre Domnul Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea ajutat de domul Doctor.Radu Eugen Rizea, doamna doctor anestezist Barbulescu Virginia si echipa de asistente din sala de operatii.Operatia a durat pana la ora 13.00 dupa care am fost luat de catre brancardieri si adus in salon in stare foarte buna si constient. Imediat dupa operatie , mi-au fost puse 2 perfuzii si am dormit pana la ora17.00. M-am trezit fara dureri de cap si foarte bine dupa operatie. Am reusit in seara respectiva sa mananc fara probleme.La cateva ore dupa interventie, sotiei i-a fost spus de catre Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea ca hematomul meu subdural ajunsese la 3 cm si daca mai stateam 2-3 saptamani acasa aveam sanse de 90% sa mor.

A doua zi dupa operatie la ora 10.00 mi-a fost scoasa drena din operatie,am fost pansat la loc dupa care am iesit la plimbare pe culoar si pana-n in fata spitalului.Am mai stat pana pe data de19.07.2012 internat pentru supraveghere, fara probleme ,fara dureri de cap si pot spune ca m-am simtit la fel ca inainte de accidentul suferit prin cadere.

Acum dupa 1 luna de la operatie nu mai am nici o problema ,edemul papilar a disparut , durerile de cap au diparut si ele imediat dupa operatie si nu au mai revenit deloc. Urmez tratamentul medicamentos dupa operatie 2 luni ,fac plimbari ca inainte , sport fara efort foarte mare ,mersul cu bicicleta.Totul este foarte ok pentru mine dupa chinurile suferite la Mamaia si la spital in Constanta.

Eu mi-am pus toata ıncrederea ın Domnul Profesor Doctor. Alexandru Vlad Ciurea si pe aceasta cale vreau sa-i multumesc din suflet pentru toata munca depusa inaınte,in tımp sı dupa operatıe.Mİİ DE MULTUMIRI din parte mea si familiei mele.Este un om deosebit ,de un inalt profesionalism.Are o rabdare si o dexteritate fantastica si de asemenea iti explica cu mare rabdare pasii pe care o sa-i urmezi. Este un medic extraordinar pe care il recomand cu incredere , un chirurg de exceptie si mai ales un OM deosebit. Am primit o noua sansa la viata datorita Domnului PROFESOR DOCTOR ALEXANDRU VLAD CIUREA si echipei dansului.

O saptamana placuta.

Cu stima,

Pop Constantin

Pacientii Multumesc: Dl Lianu Florea

Ma numesc Lianu Florea, in varsta de 87 de ani.

Doresc sa fac cunoscuta starea mea grava de sanatate, in care m-am gasit in anul 2011, pentru a transmite adanci multumiri Domnului Profesor Alexandru Vlad Ciurea, dar si pentru a informa pe cei care sunt sau pot ajunge in situatia mea, la limita dintre viata si moarte.

In general, m-am bucurat de o viata sanatoasa, pe fondul unui mod cumpatat de trai, fara excese de orice natura. Am avut mici probleme de sanatate pe care le-am depasit cu ajutorul medicilor si a propiei vointe. Insa, la inceputul anului 2010 a aparut un prim factor extrem de deranjant - slabirea vederii la ochiul drept, ajungand la 90% din normal, adica aproape ca nu mai vedeam. Au urmat altele: disparitia apetitului pentru munca si viata, ameteli puternice la schimbarea pozitiei corpului, iar somnul era deranjat de cosmaruri agresive, caderea in gol, explozii care ma trezeau, unele urmarindu-ma cateva ore din starea de veghe. Eu care eram apreciat la serviciu si in toate imprejurarile ca un model de comportament rational, devenisem foarte irascibil. La inceputul anului 2011 a aparut o pareza pe partea dreapta, mana si piciorul de foloseam cu multa greutate, iar vorbirea era compromisa. La unele intrebari cautam sa raspund si nu reuseam, facand semn cu mana ca nu pot sa conversez. Starea mea provoca o mare ingrijorare in familie. Faceam eforturi deosebite pentru mentinerea obiceiului de a merge pe jos, cel putin o jumatate de ora pe zi, tarand piciorul drept. Initial medicii au crezut ca este un mic accident cerebral dar starea mea de sanatate se degrada vizibil si mi-a fost recomandata o examinare tomografica. S-a evidentiat o neregularitate pe creier care a fost interpretata drept tumora si mi s-a recomandat o examinare la Spitalul Bagdasar-Arseni. Pentru ca deja nu mai puteam sa ma deplasez singur, iar starea mentala era confuza - la intrebarea ce varsta am, mentionam mereu alte date - am fost adus de urgenta la Domnul Dr. Profesor Ciurea. La sosirea la spital am fost supus unei examinari RMN, diagnosticat cu hematom subdural si operat de urgenta, la ora 23.00. Prin grija Domnului Profesor si a echipei care m-a operat am scapat cu viata.

Dupa operatie, toate necazurile pricinuite de boala au inceput sa cedeze. Miscarea mainii si piciorului drept s-a rezolvat foarte rapid. Vorbirea coerenta s-a realizat dupa cateva zile. Cand discutam cu cei care ma vizitau in spital mai stalceam unele cuvinte sau nu regaseam expresia cea mai potrivita. Vederea la ochiul drept a revenit dupa circa o luna, fapt constatat de medicul oftalmolog. Dupa trei luni de la operatie, am revenit la o stare de normalitate. La ora actuala, ma consider pe deplin vindecat, cu un apetit pentru munca si viata crescut, reluand multe lucrari abandonate in timp.

Cu greu gasesc cuvintele care sa exprime cu adevarat sentimentul de multumire si gratitudine pentru medicii care mi-au salvat viata si au adus-o la normalitate.

Cu adanca pretuire, Colonel in rezerva Lianu Florea Breaza, Prahova

Masuri urgente!

Starea de sănătate a unei naţiuni concură la crearea unui destin câştigător. Un popor bolnav e un popor pierdut. În zilele noastre nu mai suntem atacaţi de tătari, numai suntem presaţi de Imperiul Otoman, nu mai sunt pârjolite recoltete si casele, nu mai sunt luate femeile şi copii de năvălitori, dar ceva grav tot se întâmplă. Românii sunt atacaţi de politici sociale şi de sănătate injuste (nu au medicamente, nu au spitale, nu mai au medici), sunt presaţi şi tensionaţi de situaţia economică din ce în ce mai precară, îşi pierd familia şi copii, care pleacă la muncă în străinătate. Starea de spirit, de nemulţumire este dublată de o stare nefirească de vulnerabilitate somatică. Numărul impresionant de mare al pacienţilor care se internează în spitale este alarmant. De unde atâţia oameni bolnavi? Şirul lor nu se mai termină? Unde vom ajunge dacă sute şi mii de oameni se internează pentru că şi-au pierdut temporar sau irevocabil sănătatea? Îngrijorător este şi faptul că patologii extrem de grave lovesc nu doar vârstnicii, dar şi tinerii şi copii?

În clinica de neurochirurgie a crescut numărul cazurilor de copii până în trei ani care au tumori cerebrale gigant. Iată două imagini ilustrative (figura 1 a,b). Este vorba de un copil care a prezentat agitaţie, apoi stare de somnolenţă, având un regres funcţional evident cu evoluţie rapidă. La investigaţii atât medicii, cât şi părinţii au constatat ceva terifiant: o tumoră cerebrală imensă. Verdictul este clar indiferent dacă operaţia se va efectua cu succes: o copilărie pierdută, un cetăţean pierdut, o viitoare familie pierdută, o perspectivă parţial sau total anulată.

Figura 1. Tumoră gigant la copil sub 3 ani: a (plan sagital), b (plan axial).

S-au depus eforturi susţinute de distrugere a poporului român din punct de vedere cultural, spiritual, al aşezărilor (au tăiate, distruse păduri, au apărut deşerturi, atmosfera este tot mai poluată, apele la fel, se aduc şi se depozitează în România deşeuri extrem de nocive din alte ţări). La acestea se adaugă pericolul de distrugere a capitalului uman: populaţia este în scădere prin reducerea natalităţii, emigrări masive, stare de sănătate este la pământ, oamenii nu au cu ce să fie îngrijiţi şi, mai recent, nu au unde să mai apeleze pentru a fi salvaţi (unităţile de sănătate s-au desfiinţat în multe localităţi).

Nu credem că suntem un „popor blestemat” sau sortit să piardă, ori să dispară, aşa cum au dispărut alte popoare, dar credem că în stilul actual nu se mai poate continua. Instabilitatea a ajus să caracterizeze sistemul social, sanitar şi viaţa fiecărui cetăţean. Azi apare o idee, mâine se aplică fără nicio analiză preliminară a rezultatelor probabile, iar poimâine se renunţa la ideea respectivă. Cineva probabil câştigă din asta, iar alţii pierd. Românii de la toate nivelurile vor avea un destin mai bun când vor învăţa să respecte principiul „câştig-câştig”, când vor renunţa la principiul „important e ca eu să câştig chiar dacă altul pierde”. De la nivelul deciziilor înalte ministeriale (noi taxe, noi reglementări, noi achiziţii, alte schimbări), până la mersul fără bilet în transportul comun, românii se gândesc cum să „le iasă ceva”. Să privim ansamblul şi să vedem mai în profunzime lucrurile. Să ne gândim cât de mare este costul câştigurilor de moment. Să renunţăm la cârtiguri pe termen scurt ca să avem victorii pe termen lung. Se introduc cardurile de sănătate. Au fost dezbătute limitele lor de funcţionare (accesul la date pacientului, riscul legal, social şi moral, plata cardului etc.), limitele obţinerii unor rezultate (acceptarea principiului acordului prezumat pentru prelevarea organelor), însă trebuie să ne gândim şi la pierderile care apar dacă acest card nu va avea toate rezultatele dorite.

Desfiinţăm şi comasăm spitale, institute pentru că nu mai „avem voie” să deţinem multe paturi, dar aprobăm spitale private care vor prelua fondurile asigurărilor, vor plăti doar impozit, dar banii recoltaţi nu se vor mai întoarce în bugetul naţional. Va merge o perioadă după care, când nu vor mai fi bani, aceste spitale vor solicita plata serviciilor, iar cei care nu vor avea cu ce plăti vor muri cu zile! Schimbăm des guvernanţii, pe baza ideii că X nu a fost bun şi Y va fi mai bun, dacă nici el nu e bun apare Z, apoi Q etc. Constatăm că fiecare ministru face ce zice guvernul sau alte foruri, nu aplică idei inovative chiar dacă le-ar avea. Câteva măsuri de urgenţă ar putea fi luate: oprirea jafului (paduri, ape, rezerve minerale etc.), reglementări clare in toate domeniile şi legi care să sprijine instituţiile care contribuie la echilibrul social, motivarea populaţiei de a lucra în ţară, dezvoltarea autentică a sistemului de sănătate, a educaţiei, a justiţiei, promovarea valorilor autentice, a celor care pot contibui efectiv la salvarea acestei naţiuni şi la revigorarea ei.

Veniţi de luaţi Lumină!

Sfânta Sărbătoare a Paştelui are semnificaţia Învierii Mântuitorului şi este cea mai importantă sărbătoare creştin-ortodoxă. Ea simbolizează victoria lui Hristos asupra morţii, victoria luminii asupra întunericului, a adevărului asupra neadevărului, chemarea şi adeziunea oamenilor către spiritualitate, către detaşarea de lumea materială, către înţelepciune. Înţelepciunea înseamnă iluminarea sufletului şi înţelegerea învăţăturilor şi puterii Dumnezeieşti, învingerea păcatelor prin cumpătare, post, rugăciune, reflecţie. Paştele este interpretat ca o izbăvire a binelui asupra răului. După Duminica Floriilor, când Iisus Hristos învie se fac ultimele pregătiri timp de o săptămână pentru această mare sărbătoare.

În Joia Mare, numită şi Joia Patimilor oamenii sfinţesc mâncarea şi băutura la Biserică. În Vinerea Mare, creştinii ţin post negru, adică nu mănâncă nimic şi nu beau apă pentru a se feri de boli şi pentru a avea spor în perioada ce urmează. Trecerea pe sub masă de trei ori în Vinerea Mare semnifică potignirile lui Isus când şi-a cărat propria cruce către dealul unde urma să fie răstignit. În Sâmbăta Mare, spre Duminica Învierii, creştinii merg la Biserică pentru a lua lumină, pentru a participa la slujba care anunţă Învierea Mîntuitorului.

Lumina marchează curăţarea sufletului şi trupului şi este dusă în casă, dar şi la cimitir pentru cei morţi. În noaptea de Înviere creştinii merg la biserică pentru „a lua lumină”. Lumina este adusă de la Sfântul Mormânt. În Sâmbăta Mare, la ora 7 dimineata, se pun pecetele şi se “sigilează” cu panglici şi ceară intrarea în Sfântul Mormânt. Se fac controale amănunţite pentru a nu exista surse de aprindere. Dimineata se deschid portile pentru toţi creştinii care vin din toate colţurile lumii. Patriarhul ortodox vine la Mormânt împreună cu ierarhii bisericeşti şi cu liderul poliţiei israiliene. După un ritual de intrare şi pregătire se mai face un control al capelei şi chiar patriarhului. Ulterior patriarhul intră în Sfântul Mormânt, Toţi cei veniţi aşteaptă venirea luminii putând ocupa locuri afară şi de la pragul bisericii până la altar.

Un preot român care ne-a fost pacient a povestit ce s-a întâmplat mai departe. Astfel, el a fost martor la momentul apariţiei luminii. În jurul ore 12.30 a apărut un bulbăre de lumină puternică alb-albăstruie cu diametrul de 10-15 cm, având margini care se pierdeau. Părea o lumină “imaterială”. Ea s-a plimbat prin încăpere s-a lipit de faţa câtorva oameni şi chiar în barba unui preot fără a produce arsuri. Apoi, după 30-40 de secunde de la acest parcurs s-a transformat în flacără aprinzând materialul pregătit pe sfântul mormânt şi o parte din lumânările celor care aşteptau. Nu toate lumânările se aprind, ci numai o parte din ele. Apoi lumina este luată şi de ceilalţi oameni. Ambasadorii credinţei iau lumină şi pleacă spre aeroport pentru a o transporta în ţările de unde au venit. Transportul de face cu o serie de curse normale programate la orele potrivite pentru a asigura coerenţa demersurilor de plecare.

În Duminica Învierii creştinii se îmbracă cu haine noi, marcând un nou început pentru primenirea trupului şi sufletului. Ei se întrunesc în familie şi primesc pasca, ouă roşii şi alte alimente cu semnificaţie.

Aşadar, lumina este un simbol al înălţării sufletului deasupra lucrurilor mărunte, este un simbol al creşterii spirituale a omului. Când noi trecem de viziunile limitate şi încercăm să vedem mai mult şi mai sus, atunci şi viaţa este mai frumoasă, mai normală şi este extrem de valoroasă, e valoarea supremă. A fi cantonat în puncte de vedere limitate, înguste, a te orienta pe scopuri mici pe termen scurt însamnă a nu lăsa lumina să pătrundă în minte şi în suflet. Fără înţelegerea mai atentă, mai profundă a lucrurilor, oamenii rămân în întuneric şi riscă să fie victime ale neadevărului şi răului.

Lumina sfântă vine de la Dumnezeu, dar lumina în ştiinţă de unde vine? Ea vine de la înţelepţi. Dacă nu ai înţelepţi atunci să îi cumperi, spune o cugetare. De ce să îi “cumperi”? Pentru că fără înţelepciune omul, familia, poporul cade pradă forţelor oculte care îl pot domina şi duce la pierzanie. Rezultă că avem nevoie de oameni care să aducă lumină în mintea celorlalţi în viaţa socială, avem nevoie de sănătatea trupească pentru a gândi bine şi a merge înainte cu paşi drepţi. Pentru aceasta e nevoie de un sistem de învăţământ mai atent gestionat, de un sistem sanitar «sănătos».

Care este starea actuală a învăţământului în România după 20 de ani de la schimbarea cea mare. Legile se modifică mereu, criteriile de promovare, criteriile de pensionare etc. Este instabilitate. Efectele sunt clare: în învăţământ nu mai există sau nu mai intră cei care ar trebui să aducă lumină în mintea tinerilor români. Sunt deja prea puţini aceia care mai reuşeşc să transmită ceva consistent, sunt prea puţine valorile autentice. Noile generaţii nu au repere pre multe.

În sănătate, care este situaţia? Avem un popor foarte bolnav. Patologiile grave sunt tot mai frecvente. La neurochirurgie creşte numărul copiilor (până în 3 ani!) cu tumori cerebrale gigant. În general şi peste tot în ţară, pacienţii sunt debusolaţi. Nu mai au spitale. Medicii nu mai au unde să lucreze (posturi blocate!), pleacă în străinătate. Cei rămaşi în ţară nu au cu ce să îşi îndeplinească datoria. Pacienţii se revoltă pentru că vor mai mult, vor să fie trataţi corect pentru că plătesc asigurările (dar şi personalul medico-sanitar plăteşte asigurările!). Starea de fapt pare cufundată parţial în întuneric. Dar există undeva o speranţă de lumină. Medicii duc lumină în viaţa pacienţilor, în viaţa familiilor acestora. Le tratează bolile, le redau viaţa, le curăţă trupul de afecţiuni, le redau lumina pe faţă şi în suflet. Ei înşişi au nevoie de un tratament adecvat. Încă mai există o şansă, o speranţă!

Critica este o uneală extrem de folositoare a raţiunii pure. Însă, noi nu vom protesta cu această ocazie, ci poate cu alta. Vom ţine cont de ceea ce Confucius (n. 550 î.Hr.; d. 470 î.Hr.) spunea: “decât să protestezi împotriva întunericului, mai bine aprinde o lumină!”. Deci, care e perspectiva? Să urmărim exemplul marilor înţelepţi ai Greciei Antice.

Socrate (469-399 i.e.n.), părintele filosofiei europene occidentale, a pus accentul filosofiei pe ființa umană, a dezbătut conceptul de adevăr, care echivalează cu ideea de lumină, iluminare. Deviza lui Socrate era "Știu că nu știu nimic". El recomanda elevilor săi îndemnul "Cunoaște-te pe tine însuți" (ceea ce semnifica orientarea omului către cunoaştere, către iluminare, aşa încât să fie conştient de locul său în lume și în natură, să nu uite că este muritor).

Socrate spunea că educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas. Suprema înţelepciune este a distinge binele de rău. Există doar un lucru bun, ştiinţa, şi doar unul rău, neştiinţa. Vă rog să cugetaţi la semnificaţia acestor vorbe înţelepte!

Platon (cca 427-347 i.e.n.) a creat "Academia" (Ακαδημεια) în anul 387 î.Chr., numită așa după numele erolui legendar Akademos. Timp de 20 de ani, Platon şi-a ţinut lecțiile la această Academie, promovând idei revoluţionare, care au deschis mintea tinerilor participanţi. El a lăsat în urmă nu numai o academie, nu numai un sistem de gândire, ci mai mult, a lăsat în urmă o şcoală, o pleiadă de înţelepţi care au dus mai departe contribuţiile lui, ideile valoroase, nu le-au lăsat să moară, să dispară, ci le-a păsat de acele valori.

Platon a spus: “Nu de vorbele celor mulţi trebuie să ţinem seama, ci de judecata celui care cunoaşte purul adevăr”. Din cele stipulate rezultă că vom învinge când vom lăsa ceva în urmă, şcoli, cunoaştere, oameni valoroşi, când vom ţine cont de vorba celor care ştiu ce trebuie făcut şi nu vom mai sta gură cască să ne spună alţii ce avem de făcut sau să facem ce vor ei.

Aristotel (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a frecventat Academia lui Platon.

Aristotel afirma că “Cea mai mică deviatie de la adevăr este multiplicată unterior de mii de ori”. Rezultă că ne putem dezvolta propria viziune, putem crea în mintea nostră lumină, numai să vrem, putem să împrăştiem această cunoaştere, această lumină şi celorlalţi. Nu putem lăsa neadevărul să ne biruie, să ne prefacă în nimic, să de plaseze în întuneric.

Adevărul este că poporul român, ca popor creştin s-a impus cu demnitate în istorie, a luptat pentru creştinism, a îndepărtat pe antihrisul care a vrut să-l ducă la pierzanie. Nu mă tem de Dumnezeu, ci de absenţa lui, cugeta O. Paler (1926-2007).

Aşadar, români: nu l-am pierdut pe Dumnezeu, înseamnă că nu ne-am pierdut pe noi înşine! Veniţi de luaţi Lumină!


Autor:
Prof. Dr. Msc. A.V. Ciurea

Publicat in:
Viata Medicala, 13.04.2011

No name, no face, no number

Medicina este una dintre activităţile cele mai complexe din orice societate, este o activitate de vârf. Medicii au o dublă responsabilitate, atât medicală, în relaţia cu beneficiarii serviciilor, cât şi managerială, în relaţia cu personalul, cu organizaţia ca întreg. Modelele acţionale ale medicilor nu vor putea fi niciodată separate de procesele de management.

Ca răspuns la nevoia de modernizare a sistemului de sănătate, de prin anul 2004 în România a apărut un curent reformist care a lansat ideea de principiu că trebuie dezvoltat managementul în sistemul sănătăţii. Acest lucru a meritat și va merita mereu o apreciere deosebită. Important este cum s-a făcut, cum se face și cum se va face această dezvoltare a managementului.

Ne amintim că s-a declanșat o adevărată modă devenită apoi urgie a managementului, un tsunami de cerințe, de zvonuri, de prelegeri cu teme de management. Prima tendință clară a fost obligativitatea ca medicii și alte categorii de personal cu funcții de conducere să se pregătească în management, ca să devină manageri mult mai buni. S-au pus la punct forme de pregătire în management, unele mai consistente, altele doar dădătoare de diplome. În orice caz, medicii s-au prezentat la datorie și au urmat cursuri și tot felul de prelegeri, cu examene mai abstracte sau mai pragmatice. Faptul că medicilor li s-a cerut să capete pregătire de specialitate în management a avut mai multe implicaţii. În primul rând, s-a înţeles că toţi cei care au responsabilităţi manageriale trebuie să îşi completeze dezvoltarea profesională în funcţiile de conducere, lucru apreciabil, însă care necesita mai multe clarificări. În al doilea rând, intervenea problema: până unde poate merge această pregătire în materie de management? Sunt sarcini de management pe care medicii nu le cunosc și trebuie să le deprindă? Medicii vor deveni administratori, având noi sarcini? În al treilea rând, faptul că se cerea medicilor să devină manageri exprima o anumită încredere în ei, fiind recunoscuți ca persoane capabile să își asume multiple responsabilităţi (însă și după cursurile de pregătire medicii au condus la fel de bine clinicile), pe de altă parte, a apărut riscul dezrădăcinării medicilor din profesie, ei trebuind să devină manageri-medici sau medici-manageri. În lume o formare managerială nu se face prin 2-3 cursuri, doar în cadrul unor forme consacrate de pregătire precum centrele de training managerial și MBA-urile. După cursuri se fac evaluări ale capacităților dobândite conform cu grilele de obiective ale programelor. Reformiștii cu siguranță că nu s-au grăbit să evalueze contribuția școlilor de manageriat în creșterea abilităților de conducere a participanților. Dovada: s-a renunțat la această practică și au apărut alte idei. Totuși, între timp mulți medici au luat în serios curentul de dezvoltare a managementului, chiar mulți au agreat această viziune, așa încât au început să citească mai mult pe tema respectivă și chiar să publice studii și cărți de specialitate. Au apărut valoroase lucrări în acest domeniu. Deci contribuțiile medicilor nu au întârziat să apară.

Așadar, după primul val de “revigorare managerială”, după ce medicii și alte persoane cu funcții de conducere s-au pregătit și s-au conformat, a apărut a doua tendință care spunea că funcțiile de conducere din unitățile medico-sanitare ar fi bine să fie exercitate de oameni care nu se implică paralel și în activitatea clinică, doar se ocupă strict de bunul management al lucrurilor. Se afima atunci că este imposibil ca un om normal să facă atâtea activități: să fie și director de spital și șef de clinică și profesor universitar. Noi credem că se poate să fii toate la un loc și să le faci bine sau excelent. De la filosofia că trebuie ca în posturile de conducere să fie oameni destinați strict activităților respective s-a trecut la a treia tendință și etapă de lucru: introducerea în funcțiile de conducere a unor oameni care să facă numai management nu și clinică. Astfel s-a propus ideea că cine vrea să rămână șef să renunțe ori la clinică ori la directorat, adică ori ești director medical, ori ești șef de clinică, ori ești medic, ori ești manager. Și totuși, medicii se pregatisera ca să fie mai buni manageri sau manageri cu diplome care le recunoșteau noile abilități, de parcă ei nu știau cum să conducă clinicile și unitățile. În momentul următor li se cerea să renunțe la această pregătire și să aleagă. Etapa următoare a fost incendiară!

No brain
Punctul culminant al tensunilor din sistem a fost reprezentat de seria revocărilor şi demisiilor în urma unei decizii venite de la Ministerul Sănătăţii (MS) in 2005. Astfel, s-a recurs la revocarea a 24 de consilii administrative şi demiterea a 15 comitete directoare (Pîrău, 2005, b). Decizia a produs şoc şi confuzie (Mihailide, 2005, a). Desigur, că opiniile au fost controversate. Comentariile au mers de la considerarea măsurilor ca fiind necesitate absolută ce trebuie să implice acţiuni dure, “o ghilotiare revoluţionară a feudalilor din sistem”, la criticarea acestora în emisiuni de televiziune pe temeiul riscului unor efecte dramatice prin afectarea actului medical (Mihailide, 2005, a); asimilarea deciziei cu plata unor poliţe şi atacuri la persoană (Pîrău, 2005, c).

No name
După expresia unor autori, noua listă a directorilor de spitale a fost o surpriză: toate persoanele propuse erau medici şi nu manageri (Mihailide, 2005, b). Criticile au fost dure, constatându-se că mulţi dintre cei propuşi au mai fost în posturi de conducere în sistem sub diferite guvernări şi “n-au făcut prin competenţă gaură-n cer” (Mihailide, 2005, b), Studiul CV-urilor a arătat că există mari dubii privind predicţia performanţelor noilor aleşi, constatându-se lipsa de experienţă în clinică: unii n-au lucrat niciodată într-un spital, iar alţii au avut altă specialitate (dentist), unul dintre consiliile noi conţinea şase persoane demise ale vechiului consiliu (ibidem.). S-a reproşat că unele schimbări din funcţie nu sunt justificate, iar procedurile s-au caracterizat printr-o “regretabilă lipsă de maniere” (ibidem.). În multe unității noii veniți interimar au instituit inchiziții preluând biroul unor oameni respectați, medici sau profesori, dând afară din locații vechea echipă menagerială, interzicând accesul în amfiteatre și lansând mesajul că oricare salariat care a fost nemulțumit să vină direct la noul director să pârască. Au fost situații în care vechea echipă de conducere a fost târâtă prin procese și acuzată de fapte grave. Toate aceste echipe date în judecată au câștigat procesele, însă costul moral a fost de neuitat! Au fost călcate în picioare realizări ale vechii conduceri, de exemplu în unele spitale au fost organizate noi oportunități de tratament, locațiile fiind amenajate pentru servicii de înaltă performanță, care apoi au fost devalizate prin schimbarea destinației și acceptarea accesului public. Grave probleme etice și încălcări flagrante ale Codului Muncii au fost comise în perioada aceea de tranziție de către echipele nou instalate. Acel interimat a arătat ce înseamnă nonmanagementul sau antimanagementul!
În presa medicală s-a mai spus ca prin toate acele “combinaţii şi permutări” decidenţii au încercat să evite acuzaţia unei lovituri politice (ibidem.). Concluziile unor autori au fost deschis exprimate: “dacă toate mult-trâmbiţatele măsuri reformiste se vor reduce la aceste ghilotinări, reforma sanitară va fi un fiasco” (ibidem.).

No face
Despre schimbări s-a tot spus în “programele de reforme”, însă de rezultate cam nimic. S-a subliniat obsedant în ultimii ani că reforma vrea să eficientizeze. Termenul de eficiență a devenit un panaceu. Eficientizarea a devenit paradigma absolută a managementului sistemului. Pe de o parte se vorbea de revoluția eficienței și pe de altă parte asistam cu toții, împreună cu populația la spectacole absurde ale ineficienței: la degradarea unităților medicale datorită lisurilor, bani aruncați în stânga și în dreapta pe medicamente sau vaccinuri inutile, pe tot felul de materiale și aparaturi inutile, în timp de bolnavii cu diabet mureau la cozi sau nu avea insulina, iar pacienții din spitale veneau cu perfuziile de la farmaciile de visavi.

Ne interesează acum care sunt rezultatele reformei schimbării directoratului cu manageriatul, a schimbării directorilor medici cu manageri. Ne aflăm la încheierea unui cliclu de peste 5 ani și dorim a înțelege avantajele reale ale reformei posturilor de conducere din unitățile medico-sanitare. Nu e nevoie să insistăm pentru că este ușor de dedus. Realitatea e deja cunoscută de actorii sănătății. Oricine poate face un raționament simplu că un șef nu are impact și nici rezultate dacă vine din afară într-o instituție și e pus să conducă, deși nu cunoaște instituția, nu s-a impus în plan profesionat, nu știe mersul lucrurilor și oamenii. Mai mult, un nou șef venit din afară dacă nu a demonstrat deja ce poate, atunci cu siguranță că nu are cum să fie mai bun ca prin minune. În multe sisteme de management conducerea vine din rândul celor din instituție, urcă de jos până parcurge toate treptele așa încât să știe bine toate problemele de la toate nivelurile. Este lege în managementul conducerii că liderul trebuie să fie o autoritate profesională, o persoană care este respectată și recunoscută, o personalitate puternică care crează noi perspective și dezvoltă sistemul, nu doar îl întreține în starea în care a fost. O conducere venită din afară, fără tradiție și experiență se închide în turnul de fildeș și scoate capul rar, încearcă să se impună prin mijloace austere, crează diviziunea colectivului în “noi și ei” încercând să recruteze câțiva simpatizanți dezadaptați din vechiul sistem, care vor să se ajungă. Colectivele de muncă se divid pe specialități, încep polițele și aerele de șefie pentru ca în final toată lumea să uite de rezultate. Lipsa unui factor care să unifice starea de spirit conduce la creșterea individualismului, închiderea în sine a departamentelor, scăderea cooperării și respectului reciproc. Așa s-a întâmplat în multe unități în care s-a adus noul val.

Pe de altă parte, unii manageri de spital nou instalați au încercat să aibe o prestație bună, să întrețină relații de respect cu liderii locali și au cooptat în echipa managerială membrii vechii echipe, recunoscând că fără ei nu se poate face adevăratul management.

În multe locuri managerii de nouă generație au avut performanțe mai slabe asupra unității, neputând controla cheltuielile, organizarea, igiena, managementul resurselor umane, viața academică, serviciile de pază și protecție, spitalele devenind gări în care oricine vrea intră și iese. Au fost și manageri cu bun simț care au înțeles că nu e de glumă cu conducerea spitalelor și au menținut legătura cu medicii șefi de clinică, dar nici ei nu au putut avea impactul clinic așa cum numai un medic poate avea când este prezent lângă oameni, când avizează medicația, când face controlul igienei, când spune oamenilor ce trebuie făcut în planul serviciilor.

Sesizând eșecul reformei manageriale s-a creat o nouă tendință: managerierea de către firme de consultanță. Mulți autori de articole din presa de actualitate medicală sau vorbitori la evenimentele dedicate managementului sănătății au lasat o idee inedită: aducerea la scaunul conducerii unităților a unor secialiști din afara țării. De fapt se stipula ideea ca unitățile românești de sănătazte să fie manageriate de niște firme specializate (exact de asta aveam noi bani).

No number
În ultimii doi ani s-a reformat iarăși sistemul de sănătate, fiind la modă reorganizarea spitalelor, care a luat forma desființării sau comasării. S-a afirmat că economia rezultată din comasarea şi reprofilarea celor 182 de spitale este de 20 de milioane de lei şi provine mai ales din desfiinţarea a numeroase funcţii de conducere. Justificarea: apar bani din desfiinţarea funcţiilor de manageri. S-ar fi desfiinţat circa 330 de funcţii de manager, director medical, director financiar contabil, la care s-ar fi adăugat 230 de funcţii de conducere de la unităţile reprofilate. Iată un paradox, după ce în anul 2005 a avut loc revoluţia managerială din sănătatea românească, după ce s-au lansat posturile de “manager de spital” pentru care s-a dorit recunoaşterea ca titulatură profesională, asistăm la o economie bazată pe măturarea managerilor. O reformă la reformă, o modificare a schimbării!

No comment
Dragi decidenți, dragi medici, trebuie să înțelegem că unitățile de sănătate funcționează bine dacă se face management cum trebuie - de cei care pot face asta. Așa cum nici medicamentele nu se iau după ureche, nici managementul nu se face după ureche. Vorbim de medicină bazată pe dovezi și trebuie să vorbim de management bazat pe dovezi! Dacă vreți ca treaba să meargă bine acceptați faptul că în unitățile de sănătate cei mai buni manageri sunt și vor fi medicii consacrați, cei care și-au câștigat un prestigiu, care cunosc realitățile interne, care pot înțelege toate detaliile vieții clinice, a vieții pacienților și personalului, ei pot face raționamente privind consumul de medicamente și evoluției serviciilor. În lume autoritatea conducerii este rațional împărțită: există un economist feroce care permanent este atent ca ghidurile de consum să fie respectate întocmai. Dacă un medic ia o decizie care nu corespunde cu ghidul de alocare a medicației, atunci plătește din buzunarul personal. În rest viața clinică instituțională este condusă de un profesor reputat care ia decizii privind managementul, administrarea, activitatea, are cuvând decisiv în procesele medicale, cele de achiziție și de personal. Cât timp ne mai trebuie să începem să facem management de bună calitate în acest sistem, în unitățile sănătății?


Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 10, 9 martie 2012

Prof. Dr. MSc A.V. Ciurea
Clinica I Neurochirurgie
Spital Clinic de Urgenta “Bagdasar Arseni”

Florin Piersic, pur si simplu!

De curand, maestrul Florin Piersic a sustinut un recital cu titlul “Florin Piersic pur si simplu...” Evenimentul face parte din seria de manifestari Zilele Culturale ale BNR – 2012. Dupa ce am participat la acest spectacol grandios imi permit sa scriu cateva cuvinte despre Florin Piersic, un om cu geniu.




Medicul de suflete, Florin Piersic, reprezinta in momentul de fata cea mai mare stea pe care teatrul romanesc ne-a putut-o oferi. Numele lui este legat de o serie de aparitii teatrale de mare succes ce ne-au influentat emotional.

Fiind student la Cluj ma uitam cu admiratie, inca din anii tineretii, la junele prim care emana sanatate, altruism si frumusete in tribuna “sepcilor rosii”.

Anii au trecut dar privirea sa calda si cuvintele sale nu ne-au pasit nici pe platourile de filmare unde a ramas consacrat in filme celebre “Haiducii lui 7 cai” (regizor: Dinu Cocea, 1966), “Zestrea Domnitei Ralu” (regizor: Dinu Cocea, 1972), “Drumul oaselor” (regizor: Doru Nastase, 1980) etc.

Nu trebuie sa uitam ca domnia sa a continuat generatia de aur a actorilor romani: Radu Beligan, George Vraca, Forry Etterle, Clody Bertola, George Calboreanu, Misu Fotino sr., Ion Lucian, Grigore Vasiliu Birlic, George Constantin etc.

A avut norocul unei echipe de regizori, atat in teatru cat si in film, care i-au pus in valoare calitatile. Personal am ramas uimit de capacitatea de creatie a lui, atat ca jume prim “Heidelbergul de altădată”, de Wilhelm Meyer Forster (1909) dar si ca personaj cutremurator in “Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Ken Kesey (1962) “Oameni si soareci”, de John Steinbeck (1937).

Tin minte si cuceririle prietenului meu – dansul de la Festivalul de la Cannes cu Tatiana Samoilova si alte celebre artiste cu care a avut roluri memorabile. De asemenea, apropierea de Jean-Alfred Villain-Marais a fost izbitoare, la un moment dat fiind ca “siamezii” pe stazile Clujului la care lumea iesea ca la “manifestatia de 23 august”.

Elementele supreme pe care Maestrul Florin Piersic nu le-a uitat niciodata sunt: pamantul, mancarea, apa si sufletul romanesc, implementate de catre parintii sai din Bucovina, de care nu s-a despartit niciodata.

Am avut un soc total emotional stand de vorba cu domnia sa intr-o noapte pe litoralul bulgar unde mi-a destainuit deziluziile si vicisiunile din teatrul romanesc! Cum putem sa-l indepartam pe Florin Piersic de la Teatrul National, copilul tuturor regizorilor si a valorilor teatrale si cinematografice din Romania?

Totusi, a avut marea capacitate sufleteasca si mentala sa se readune si datorita extraordinarei personalitati a maestrului Radu Beligan a repornit intr-o noua tinerete si cariera cu piesa “Straini in noapte”. Dupa mai mult de sase ani de la lansare, in care piesa a fost interpretata cu succes in toata tara de Florin Piersic si Emilia Popescu (actualmente cu Medeea Marinescu), s-a dovedit inca o data ca locurile in sala sunt insuficiente!

Nimic nu este intamplator Florin in viata ta! Si acordarea premiului “10 pentru Romania” in 2006 a relevat faptul ca nimeni nu te-a uitat. Nu te-au uitat colegii, spectatorii, spectatoarele, artistii, regizorii iar baile tale de multime sunt “la nivel de presedinte de tara”. Pot sa-mi permit sa spun acest lucru pentru ca stiu ca niciodata nu vei avea vre-o ambitie politica!

Sa ne intrebam retoric cum reusesti sa te mentii in aceasta forma si activitate imbinand teatrul cu poezia, cu monoloagele, cu glumele si cu nenumaratele deplasari in tara si strainatate? Probabil ca bunatatea sufletului tau deschide porti nebanuite.

Decoratia pe care ai primit-o de la Premierul Israelului, Benjamin Natanyahu, in anul 2012, arata apropierea fata de sufletele celor multi si apropiati din Bucuvina care in momente de bejanie au parasit Romania. De altfel, fotografiile efectuate in Iordan au facut inconjurul lumii.

Florin draga, toti cei care te iubim consideram ca daca nu ai fi existat ar fi trebuit sa te inventam!

In final spun cu sufletul deschis ca ma bucur ca sunt contemporan cu Florin Piersic, ca ne daruieste mai mult decat primeste, face acest lucru cu dragoste fata de meserie si fata de spectatori, ca este un geniu al cinematografiei si al teatrului romanesc.......Florin Piersic, pur si simplu!

Autor:
Prof. Dr. MSc Alexandru Vlad Ciurea
Membru Titular al Academiei de Stiinte Medicale
Sectia I Neurochirurgie, Spital Clinic de Urgenta “Bagdasar Arseni”

Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 13, 30 martie 2012