Datorită dezvoltării mijloacelor , de diagnostic imagistic CT-scan, MRI si răspândirii acestora în tot mai multe centre medicale, avem surpriza de a constata leziuni intracraniene extrem de complicate. Pentru acestea suntem solicitaţi atât de medicii curanţi din toată ţara cât mai ales de familii, în găsirea unor soluţii chirurgicale corecte.
Efectuarea unui examen CT-scan, sau MRI cerebral, la un pacient cu simptomatologie neurologică este obligatorie, neuroimageria furnizându-ne date mult mai complete. Astfel se poate contura un diagnostic clinic şi imagistic corect si complet.
Confruntându-ne cu multiple astfel de cazuri, uneori cu avansat retard psihomotor, ajungem la constatarea fie a unei agenezii a structurilor cerebrale, fie hidrocefalie, fie chiar absenţa emisferelor cerebrale – copilul având dezvoltat doar trunchiul cerebral (hidranencefalie). (Fig 1)
Se ajunge la un aspect imagistic de contrast, extrem de elocvent, între dispariţia substanţei neurale (de culoare albă pe CT), şi apariţia unei cantităţi immense de lichid cefalorahidian (culoare neagră pe examenul CT). Acest aspect care simulează un joc de cuvinte “alba/neagra” este invalidant atât pentru pacienţi cât şi pentru medicii curanţi.
Găsirea unei soluţii chirurgicale sau nonchirurgicale in vederea scăderii cantităţii de LCR, şi reexpansionarea substanţei neurale (practic imposibilă) este extrem de grea.
Pentru medical curant si neurochirurg dificultăţile constau în găsirea unor soluţii de viabilitate si limitarea deficitelor neuropsihice la aceşti copii handicapaţi. Handicapul este încă de la naştere când se constată o serie de deficite neurologice si psihice, datorate nondezvoltării substanţei neurale în decursul vieţii embrionare sau a suferinţei majore a fătului în timpul travaliului.
Precum ştim, clasic, de la Ramon Y Cajal încă din 1922 leziunile substanţei nervoase sunt definitive – nimic nu se reconstruieşte, fapt ce trebuie cunoscut de părinţi, aparţinători şi medicii curanţi.
Evacuarea LCR în exces printr-un procedeu de drenaj sau crearea unor căi intracraniene de circulaţie a lichidului prin endoscopie NU vor duce la reexpansionarea substanţei cerebrale. (Fig. 2 – drenaj chisto-peritoneal )
Domnilor părinţi/doctori nu va creşte creier în locul unde s-a evacuate LCR cu toate eforturile neurochirurgului. În aceste condiţii putem folosi zeci de valve de diferite tipuri şi din ce în ce mai scumpe şi mai sofisticate, putem salva pentru moment viaţa copilului. Cu toate acestea, cu toate eforturile chirurgicale sau medicale nu vom face decât să dezamăgim părinţii şi rudele.
În final este obligatorie realizarea unei colaborări între pediatrie, neuroimagerie, psihiatrie, neurologie şi neurochirurgie şi o informare corectă a familiei şi a medicului de familie.
Prof. Dr. AV Ciurea – Şef Clinica I. Neurochirurgie;
Presedintele Societatii Române de Neurochirurgie
Dr. AN Călina.
Publicat in:
Viata Medicala
Nr.16(954), anul XX, 18 aprilie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu