Acest titlu nu a fost ales intamplator. Dorim de la inceput sa adresam un mesaj cititorilor in legatura cu beneficilor reale pe care le pot oferi, la momentul actual, tehnicile de utilizare a celulelor stem umane (respective a unui tip histologic aparte, asa numitele “olfactory ensheating cells”) in diversele afectiuni neurologice si neurochirurgicale.
Chiar daca cercetarile asupra rolului celulelor stem in tratarea unor afectiuni grave trebuiesc sprijinite cu hotarare pentru a da pe viitor o sansa acestor bolnavi, totusi rezultatele obtinute pana acum de catre profesorul Huang Hongyun de la centrul de medicina regenerative din Beijing Xishan Hospital, Beijing, China, nu sunt la inaltimea asteptarilor noastre si ale pacientilor.
Precum stim, leziunile distructive totale ale maduvei spinarii se soldeaza cu paraplegie sau tetraplegie (in functie de nivelul leziunii). Aceste leziuni sunt ireversibile si nici o metoda de tratament nu a demonstrat pana acum posibilitatea regenerarii structurii nervoase lezate cu reconectarea fibrelor nervoase sectionate. Singurele rezultate sunt paleative si se bazeaza pe exercitii de recuperare sustinute, care sa previna atrofia musculaturii, redorile articulare, pozitiile vicioase si escarele.
Mai mult Profesorul Brunelli, Brescia, Italia, a obtinut un sistem de activare a axonilor neuronilor motori de la nivelul membrelor inferioare, printr-o conexiune intre segmentele motorii supraiacente si nervul sciatic, deci tot o operatie paleativa, reconstructiva. Acest procedeu este insa la inceput de drum, fiind aplicat deocamdata la un numar redus de pacienti.
Dintr-o data a aparut ca o raza de speranta introducerea de celule stem la nivel lezional. In Romania, colectivul condus de Dr. Iencean, Iasi, Prof. Dr. Ciurea si Prof. Dr. Onose, Bucuresti a prezentat rezultatele preliminarii in cazul inocularii de celule stem mezenchimale la nivelul focarului lezional medular (1). Alti autori au aratat deasemenea perspectivele utilizarii celulelor de tip olfactory ensheating cells in cazul traumatismelor vertebro-medulare (2, 3, 4). Rezultatele obtinute pana acum se reflecta doar intr-o usoara ameliorare a sensibilitatii la nivelul primele dermatoame suprajacente leziunii medulare, fara imbunatatirea functiei motorii. Aceste date necesita pentru confirmare o urmarire de mai lunga durata a rezultatelor obtinute, precum si cresterea numarului de pacienti inclusi in studiu.
Rezultatele aproape miraculoase, comunicate de colectivul de la Beijing Xishan Hospital, China, condus de catre profesorul Huang Hongyun, au declansat un adevarat fenomen social si mediatic in tara noastra; sute de pacienti cu paraplegii/ tetraplegii mergand in acest centru in speranta unei vindecari. Dupa analize mai amanuntite, obiective, s-a observat insa ca rezultatele reale sunt departe de cele promise. Un colectiv de la departamentul de neurologie al Universitatii California, Los Angeles, SUA, condus de Prof. H. Dobkin a publicat in 2006 o lucrare in care a demonstrat, prin utilizarea unor scale riguroase, ca tot ceea ce s-a obtinut a fost cel mult o imbunatatire a scorului neurologic de la 55 la 56, fapt ce ar putea fi explicat ca fiind rezultatul aplicarii unor tehnici de recuperare medicala foarte bune (5). Alte centre din Europa si din SUA nu au confirmat de asemenea aceste rezultate miraculoase.
Din nefericire mai multe cazuri plecate din clinica I neurochirurgie au avut acelasi deznodamant. Ultimul caz, un copil de 5 ani, cu mielomeningocel lombar operat si paraplegie s-a intors cu acelasi status neurologic cu care a plecat.
Prin acest articol nu dorim sa spulberam sperantele acestor pacienti, dar pe de alta parte, suntem obligati sa expunem rezultatele obtinute cu cat mai multa obiectivitate, tocmai pentru binele pacientilor, apartinatorilor si medicilor curanti. Cercetarile in domeniul celulelor stem vor continua si suntem convinsi ca in viitorul apropiat se vor gasi solutii care, cel putin, vor reusi sa amelioreze statusul neurologic si functional al acestor pacienti.
Autori:
Prof. Dr. A.V. Ciurea, Dr. F. M. Brehar
Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 23 (961), anul XX, 6 iunie 2008
2 comentarii:
buna sunt anca si am o fetita de 10 luni...am nascuto cu diagnosticul mielomeningocel spina bifida..si de la maternitate am fst trimisa la acest domn k eu doctor nu-l pot numi deoarece mia zis k nu poate opera la 12 zile kt avea fetita mea atunci si mia zis sa vin la 3 luni si atunci am cautat in continuare alt doctor si am gasit la spitalul budimex pe doctorul sergiu stoica care mia operato la 12 zile si mia spus in felul urmator..daca o aduceati la 3luni o aduceati efectiv moarta..un sfat pt toti parinti ar fi sa nu va adresati acestui medic pt k are o varsta la care zis eu ..nu mai poate profesa...
Incerc sa-i raspund Ancai omeneste nu din punctul de vedere al doctorului care ARE experienta copiilor cu mielomeningocel si aceea ce ei devin-datorita multiplelor complicatii si interventii chirurgicala la care vor fi supusi pe parcursul scurtei lor existente.
In occident unde am lucrat ani buni(in neurochirurgie) puterea economica si serviciul sanitar(cu adevarat gratuit) permite ca familia sa aiba cu adevarat un sprijin si sa suporte mai usor faptul ca au un HANDICAPAT pe viata pe care trebuie sa-l ingrijeasca permanent. UN ASTFEL DE COPIL NU TREBUIA SA SE NASCA... si asta e opinia occidentului. Malformatii trebuie detectati din timpul sarcinii si nu lasati sa se nasca. Aceasta e atitudinea occidentala, de unde urmarirea foarte riguroasa, cu 3 ecografii OBLIGATORII PRIN LEGE in timpul sarcinii, in Franta.
Anii ce urmeaza inseamna un pacient paralizat, cu malformatii asociate(hidrocefalie foarte frecvent), ciu probleme ortopedice, urologice, repetata infectii urinare, escare etc care necesita multiple interventii chirurgicale, controale medicale, medicamente, dispensarizari. Costuri enorme dpdv financiar. O sa ti le permiti?
Stii cate familii am vazut distruse de un copil cu MM? Mamele devin hiperprotective, stau tot timpul cu ei, nu mai au serviciu, nu mai fac aproape nimik altceva decat sa-i ingrijeasca, pierd sot, pierd contactul cu restul familiei, in final sunt abandonate...e foarte trist, crede-ma.
Nu spun ca odata nascut trebuie lasat sa moara. Dar va fi un foarte, foarte mare efort sa-l ingrijesti. Si opinia neurochirurgiei pediatrice occidentale este: NU lasa sa se nasca un copil cu MM!
Trimiteți un comentariu