În toată medicina românească, ani de zile, s-au făcut eforturi deosebite pentru ridicarea nivelului de pregătire, atât prin informatizare cât şi prin acţiune directă. În decursul timpului, cunoştinţele acumulate au dus în mod evident la creşterea nivelului calitativ al medicinii româneşti per total. Ea a ajuns la performanţe cu totul deosebite în multiple domenii chirurgicale şi medicale, aşa încât foarte mulţi medici din ţara noastra se prezintă în mod corespunzator din punct de vedere la pregătirii profesionale.
În foarte multe publicaţii ştiinţifice medicale din strainatate sunt citaţi medici din Romania şi le sunt apreciate performanţele profesionale.
Acum, foarte mulţi dintre medicii români sau tineri specialişti lucrează în clinici de renume din vest. Din nefericire au apărut şi s-au mediatizat o serie de situaţii în care medicina românească este blamată, iar slujitorii lui Hipocrat sunt priviti aproape ca nişte infractori. În acest caz, mulţi pacienţi doresc să părăsească ţara şi să fie trataţi în servicii de vârf din străinătate, închipuidu-şi că ce cele mai grave boli, uneori incurabile, îşi vor găsi leacul în aceste servicii medicale. Ex. Dl. D.I. în clinica din Novosibirsk.
Vă voi relata câteva cazuri cu totul deosebite, pe care le consider edificatoare pentru stabilirea exactă (dacă se poate) a poziţiei neurochirurgiei româneşti ca specialitate faţă de serviciile din vest. Rog cititorii să analizeze aceste cazuri cu foarte multă atenţie.
Desigur cazurile vor fi prezentate succint şi confidenţial.
Cazul I. Copil în vârstă de 2 ani, diagnosticat cu hidrocefalie determinată de o tumoră voluminoasă de fosă cerebrală posterioară. Se montează un drenaj ventriculo-peritoneal în aşteptarea intervenţiei chirurgicale. Familia solicita însă, printr-o sponsorizare, deplasarea la Paris, la o clinică de neurochirurgie pediatrică, unde neurochirurgul şef este adus din concediul pentru a opera cazul. Cu toate eforturile făcute, desigur acoperite financiar, pacientul decedează după opt zile în clinica respectivă…
Cazul II. Pacient în vârstă de 16 ani, cu o tumoră ce invada nervii optici (gliom de nerv optic), este biopsiată în Clinica I Neurochirurgie, fără a se atinge chiasma optică. La solicitarea familiei este operat într-o clinică din vest şi se reîntoarce cu cecitate bilaterală şi practic în stare vegetativă.
Cazul III. Pacient din judeţul Mures, ce se adresează Clinicii de Neurochirurgie Târgu-Mureş unde se diagnostichează cu o tumoră de ventricul III. La solicitarea familiei se deplasează în vest. Operaţia reuşeşte şi este retrimis în ţară ca vindecat chirurgical, dar cu ventriculită, în stare foarte gravă ???
Cazul IV. Pacientă cu anevrism de arteră bazilară, venită în stare gravă, este embolizată într-un serviciu de neuroradiologie din afara ţării; embolizarea perfectă, dar rămâne cu ambliopie gravă....
Cazul VI. Pacient tânar, cu tumoră de aspect malign, gigantă, la care atât în ţară cât şi în străinătate se atrage atenţia că mijloacele operatorii sunt limitate. Totuşi, familia insistă pentru o intervenţie sofisticată şi scumpă în vest, după care se întoarce în aceleaşi condiţii clinice ca în perioada preoperatorie, dar familia era extrem de fericită „pentru că fusese rezolvat într-o clinică de vârf din vest”.
Exemplele pot continua, concluzia este că patologia neurochirurgicală, indiferent de ţară, de dotările paraclinice, de mijloacele de investigaţie, de abilitatea chirurgicală rămâne o patologie extrem de gravă. Cazurile acestea grave nu trebuiesc mediatizate în mod deşănţat, cu inculparea gravă a echipelor medicale ce fac eforturi disperate pentru salvarea vietii şi integritaţii corporale a acestor pacienţi. Fiecare caz trebuie privit în parte şi trebuiesc luaţi în consideraţie toţi parametrii.
Personal, ca preşedinte al Societăţii Române de Neurochirurgie, consider că se face un total deserviciu medicinei româneşti prin publicarea şi stimularea agresivităţii mijloacelor de mediatizare şi uneori şi a familiilor, ce nu realizează gravitatea unor asemenea situaţii. De asemenea, mentionez că diagnosticul în clinicile de neurochirurgie şi poate şi în alte servicii medicale se pune foarte tardiv, necunoscându-se această patologie gravă şi invalidantă. De multe ori, pacientul, postoperator (ex. după o tumoră intramedulară) poate părăsi clinica mai grav ca la internare, cu rezolvarea leziunii dar cu existenţa unor deficite neurologice suplimentare. De asemenea, cele de mai sus se adresează corpului medical, pentru a nu ne stimula între noi la acuzaţii compromiţătoare, ce nu duc la o apreciere a eforturilor complexe, în echipă, în aceste cazuri extrem de dificile.
Din contra, personal, consider că multe din serviciile de neurochirurgie, mai ales din centrele universitare, îşi fac datoria şi pot, în limite umane, la ora aceasta să efectueze o intervenţie chirurgicală în condiţii mai mult decât benefice, în asemenea cazuri.
Cazurile prezentate corespund întru-totul realităţii, dar nu dorim să oferim mai multe detalii, respectând confidenţialitatea.
Dorim să aducem la cunoştinţa opiniei publice şi a corpului medical asemenea situaţii pentru a prezenta complexitatea şi dificultatea unor asemenea cazuri. Nimeni în serviciile din vest nu îndrazneşte să acuze corpul medical de elită, de atitudine neadecvată sau neglijenţă, întrucât în prealabil pacientul semnează un consimţământ în care toate complicaţiile sunt incluse, inclusiv posibilitatea decesului postoperator.
Autori:
Prof. Dr. A.V. CIUREA
Dr. C. TOADER
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu