Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Parafrazând extraordinarul roman al lui Camil Petrescu, ajungem la anumite valenţe care se regăsesc în evoluţia gândirii medicale din Romania. Ani de zile am încercat să punem un diagnostic mai rapid, mai corect, mai eficace şi minim invaziv în patologia neurochirurgicală, neurologică, precum şi în patologia întregului organism.

Nimeni nu contestă valoarea simţului clinic şi valoarea unei examinări amănunţite cu multiple semne atât de complexe şi demonstrabile numai la un fin şi atent examen pe care puţini specialişti reuşeau să le evidenţieze. Pe baza acestor microsemne se constituia diagnosticul clinic format din sindroame, în care eram învăţaţi să gândim semiotic cât mai amplu şi să facem asocieri deosebit de complexe. Odată, mai toţi specialiştii, indiferent de domeniul medical, reuşeau această înmănunchere de date clinice şi obţinerea unui diagnostic corect şi competent. Prin aceasta, şcoala românească de semiologie şi clinică a reuşit să impresioneze decenii de-a rândul medicina europeană şi cea din SUA. Mai mult, şefii de clinici/secţii posedau, în plus, acel simţ al chirurgului şi al clinicianului format treptat în domeniul semiologiei şi al unui examen clinic extrem de complex.

Dintr-o dată, întreaga patologie medicală neurologică şi neurochirurgicală s-a schimbat prin apariţia computer-tomografiei (CT)/tomodensitometriei (Haunsfield 1972, laureat al premiului Nobel), în care ţesuturile umane erau evaluate pe baza densitometriei diferite la razele X. Rezultatele în timp au fost impresionante, descoperindu-se noi şi noi leziuni şi având un ansamblu de patologie complex evaluată printr-un CT-scan extins (head & body). S-a trecut la o nouă etapă de diagnostic şi posibilitate de urmărire în timp, operator sau nonoperator. Urmărirea acestor pacienţi s-a dovedit extrem de utilă, cu multiple avantaje, dar având totuşi dezavantajul iradierii, fenomen foarte important în special în cazul pacienţilor pediatrici. Utilitatea computer-tomografiei se menţine în patologia sistemului nervos traumatică, în hemoragiile subarahnoidiene şi hidrocefalia copilului şi adultului. Treptat, Examinarea CT a fost părăsită, constituind un simplu screening, exact ca EKG-ul în afecţiunile cardiace.

Practic, ne aflăm într-o nouă etapă de schimbare a gândirii medicale, ce reprezintă o schimbare de concept medical ( de „ultima noapte de dragoste” şi „întâia noapte de război”). Apariţia imagisticii prin rezonanţă magnetică (IRM), iniţial denumită rezonanţă magnetică nucleară (RMN), treptat termenul de „nuclear” fiind treptat înlocuit prin IRM, a revoluţionat total conceptul de patologie a sistemului nervos. Multiplele valenţe ale IRM-ului au dus la crearea de concepte noi de evidenţiere a elementelor anatomice complexe, de crearea unor strategii operatorii şi de alegerea unor căi de abord minim invazive. Mai mult, posibilităţile de urmărire în timp sunt impresionante. În ultima decadă progresele în domeniul neuroimageriei prin IRM au creat noi valenţe (IRM funcţional şi angio-RM) şi ca un suprem element open-IRM. Într-un asemenea sistem pacientul este introdus şi operaţia se desfăşoară cu instrumentar special, având avantajul unui IRM intraoperator, în orice moment pentru evaluarea activităţii chirurgicale şi a rezultatului final după îndepărtarea leziunii.

Sintetizând, probabil că ne aflăm în faţa unei noi ere, ce deschide un nou capitol în patologia sistemului nervos, imprevizibil pe viitor, exact ca un science-fiction, deci am scris un nou capitol al romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”.

Autor:
Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea

Publicat in:
VIATA MEDICALA
NR. 13(951), anul XX, 28 martie 2008