Books written by Prof. Dr. A.V. Ciurea

Below you can see the written work of Prof. Dr. Ciurea on a time span of almost 30 years. The books have been written between 1978 and 2007 by Prof. Dr. A.V. Ciurea himself, or in collaboration.





Pediatric Hydrocephalus - G.Cinalli, W.J.Maixner, C.Sainte-Rose, Springer Publishing. "Postinfectious Hydrocephalus in Children" chapter written by Prof. Dr. Alexandru.V.Ciurea in collaboration with Teodora C. Coman and Dan Mircea

Romanian Neurosurgery V - C.Arseni; S. Boicescu; N. Carp; A. V. Ciurea; Al. I. Constantinescu; Lenke Horvath; Sofia Ionescu; V. Marinescu; V. Moldoveanu; M. Maretsis; Rodica Popescu; Veronica Rosca; Georgica Valcoreanu

Romanian Neurosurgery VI - C.Arseni; D.Adam; Beatrice Amzica; F. Amzica; Aurelia Niculina Arseni; S. Boicescu; A. V. Ciurea; Al. I. Constantinescu; G. Iacob; M. Maretsis; V. Moldoveanu; I. Oprescu; Gh. Panoza; V. Pais; Tatiana Rosca; Ileana Simoca.

Problems of neurosurgical diagnosis in paediatric pathology; Didactic and Pedagogic Ed. House, Bucharest, 1978 (in collab. with C. Arseni and Lenke Horvath).

Neurosurgical diseases of infant and young child (0-3 years); Medical Publishing House, Bucharest, 1979 (in collab. with C. Arseni and Lenke Horvath).

Cerebro-spinal fluid, Didactic and Pedagogic Ed. House, Bucharest, 1979 (under C. Arseni Editor Chief).

Paediatric Neurosurgical Pathology, Academy Publishing House, Bucharest 1980 (in collab. with C. Arseni and Lenke Horvath).

The Romanian Neurosurgical History, reference to the XVIth International Congress of Science History, Bucharest, 1981 and published in Medical Publishing House, Bucharest, 1981 (in collab. with C. Arseni).

Cerebral Parasitosis, Scientific and Encyclopedic, Ed. House, Bucharest, 1981 (under C. Arseni Editor Chief).

The surgical endocranian suppurative disease. Arseni C, Ciurea AV, Medical Publishing House, Bucharest, 1983.

Craniostenosis; AV Ciurea in collab. with C. Arseni and Lenke Horvath; Academy Publishing House, Bucharest, 1985

Malformaţiile congenitale ale sistemului nervos central. In: Neurochirurgie - note de curs. "Demiurg" Publishing House, Iaşi, 1996, (under redaction of N. Ianovici).

Traumatologie Pediatrica- Vol I: M. Buruiana, A V Ciurea, M. Olteanu, L. Robanescu, Editura APP, Bucuresti 1998

Ghid Practic de Neurochirurgie. Alexandru Constantinovici, Alexandru Vlad Ciurea. Editura Medicala, Bucuresti, 1998.

Course on neurosurgical techniques for the treatment of chronic pain. Iacob G, Ciurea AV. “Carol Davila” Universitary Publishing House (Bucharest), 2003.

Current techniques in neurosurgery. Coordinators : Aldea H, Ciurea AV, Ianovici N. Chapter : Lesions of the pineal area. Ciurea AV, Teodora Coman. Statur Publishing House, Iaşi, 2003.

Curs de Tehnici Neurochirurgicale in Tratamentul Durerii Cronice: G. Iacob, A V Ciurea, Editura Universitara Carol Davila, Bucuresti 2003

Actualitati in Cavernoamele Intracraniene; A V Ciurea, TC Coman, G Gambardella; Ediotura Universitara Carol Davila, Bucuresti 2005

Craniofaringioamele; AV Ciurea, DC Voinescu; Editura Universitara Carol Davila, Bucuresti 2005

Tehnici Neurochirurgicale; AV Ciurea, G Iacob; Editura Cartea Universitara, Bucuresti 2006

Tumorile Petroclivale- Consideratii Clinico-Terapeutice; AV Ciurea, TC Coman, G Gambardella, I Ogrezeanu; Editura Universitara “Carol Davila”, Bucuresti 2006

Dezvoltarea Managementului in Organizatiile Sanatatii - excelenta in serviciile de neurochirurgie; AV Ciurea, V Gh Ciubotaru, E Avram; Editura Universitara, Bucuresti 2007

Traumatologie Cranio-Cerebrala – editia a II-a revizuita si completata; AV Ciurea, HB Davidescu; Editura Universitara “Carol Davila”, Bucuresti 2007

Vol II Neurochirurgie (aparut in cadrul Tratatului de Chirurgie sub redactia lui Irinel Popescu) ; AV Ciurea ; Editura Academiei Romane, Bucuresti 2007

Doctor Honoris Causa

Pe 17 Septembrie 2008, la Chisinau, Prof Dr Alexandru Vlad Ciurea a fost numit Doctor Honoris Causa al Universitatii de Stat de Medicina si Farmacie " Nicolae Testemitanu" din Republica Moldova.

„Eppur si muove”

(„Galileo Galilei” 1564-1642)

E. Monitz (Portugalia) reuşeşte în 1929 să realizeze prima angiografie cerebrală la om prin puncţie arterială carotidiană. Astfel se deschide calea diagnosticării acestor malformaţii vasculare intracraniene.

În toată patologia cerebrală vasculară de tip anevrismal s-au încercat diferite metode de excludere a anevrismului intracranian, desigur după diagnosticare. Obliterarea anevrismului fie chirurgical, fie prin embolizare, va realiza o circulaţie vasculară intracraniană normală. Odată ce fluxul normal cerebral este reluat, starea pacientului se îmbunătăţeşte în mod evident. Metodele de excludere a anevrismului fie prin microchirurgie, fie prin embolizare, urmăresc, în fond, oprirea resângerării acestei malformaţii vasculare. Datele statistice din literatură relevă că prima sângerarea a unui anevrism intracranian poate fi urmată de o mortalitate instantanee de 15%. Un număr de pacienţi decedează în drum spre un serviciu neurochirurgical specializat, dotat cu toate facilităţile de diagnostic şi tratament. Ruperea anevrismului produce hemoragie subarahnoidiană, care poate fi de diferite grade, de la o simplă sângerarea în cisternele bazale până la inundaţie intraventriculară, practic pacient în comă profundă.

Abordul microchirurgical prin craniotomie a dominat ultimele cinci decade, începând cu secolul trecut, de la cliparea primului anevrism realizată de W. Dandy în 1937.
Odată cu introducerea microscopului operator mortalitatea peroperatorie a scăzut sub 2%, iar rezultatele operatorii au devenit spectaculoase. Contribuţia lui G. Yasargil (Elveţia) în patologia chirurgicală anevrismală a fost cu totul deosebită, prin abordul chirurgical al tuturor tipurilor de anevrisme.

Totodată, în paralel, au apărut diferite metode de embolizare a acestei malformaţii vasculare intracraniene. Pionieratul în tratamentul endovascular a fost reprezentat de F. Serbinenko (Rusia), G. Debrun (Franţa), prin procedeul de balon-cateter. Ulterior, G. Guglielmi şi F. Viñuela (USA) au reuşit introducerea intraanevrismală a unor coils-uri electromagnetice, care au produs embolizarea prin electrocoagularea în interiorul anevrimului.

Avantajele embolizării endovasculare sunt reprezentate de faptul că aceasta este o intervenţie minim invazivă, cu morbiditate şi mortalitate scăzută, care poate fi aplicată la vârste înaintate şi chiar în cazuri de gravitate extremă (scala Hunt şi Hess IV).


Scala Hunt şi Hess

I. Minoră şi minimă redoare de ceafă

II. Cefalee moderată sau severă, redoare de ceafă, pareza unui nerv cranian (III, VI), fără alte deficite neurologice

III. Somnolenţă, confuzie sau deficit focal discret

IV. Stupor, hemipareză modrată sau severă, cu posibile reacţii de decerebrare şi tulburări neurovegetative

V. Comă profundă, rigiditate de decerebrare, muribund

Dezavantajele embolizării endovasculare sunt datorate faptului că acest tratament nu poate fi aplicat la pacienţii care prezintă sângerare proaspătă la nivelul sacului anevrismal, în cazul anevrismelor fuziforme, la pacienţii cu tulburări de coagulare, insuficienţă renală, ateroscleroză avansată, cu reacţii adverse la heparină sau substanţa de contrast. De asemenea, această metodă a fost prohibitivă în ţara noastră datorită costului exagerat al spiralelor electromagnetice.

Indicaţiile absolute pentru embolizare endovasculară sunt: anevrismele de circulaţie posterioară, anevrismele inaccesibile chirurgical, anevrismele în circulaţia distală, cliparea anevrismală parţială, vârsta înaintată a pacientului, starea generală alterată (scala Hunt şi Hess IV), existenţa contraindicaţiilor medicale la craniotomie şi obiecţii religioase la transfuzia de sânge.

Indicaţiile relative pentru embolizare endovasculară sunt reprezentate de: vasospasmul angiografic, existenţa anevrismelor multiple, a anevrismelor infecţioase, a anevrismelor însoţite de malformaţii arteriovenoase şi prioritatea de evacuare chirurgicală a hematomului intracranian.

În cazul în care serviciul de neurochirurgie, împreună cu serviciul adiacent de neuroradiologie intervenţională au facilităţile necesare, şi anume posibilitatea efectuării de angiografie cerebrală 4 vase, sală de operaţii pentru chirurgie deschisă (în eventualitatea unei rupturi anevrismale) şi spirale electromagnetice, se poate opta pentru oricare tip de tratament în anevrismele intracraniene.

În medicina modernă există ambele posibilităţi de tratament chirurgical şi endovascular, cu predominanţa celui endovascular (în Franţa embolizându-se practic toate tipurile de anevrisme).

În România nu s-au putut efectua embolizări endovasculare datorită costurilor ridicate. Acestea s-au realizat numai sporadic pentru anevrismele nerupte, diagnosticate incidental sau care au permis temporizarea. Un număr de cazuri pentru anevrisme de vârf de bazilară au fost transferate în condiţii dificile în servicii specializate de tratament endovascular din unităţile specializate din ţările adiacente.

Actualmente, în Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni, în Departamentul de Neuroradiologie Intervenţională există o echipă de medici, condusă de dr. Andrei Chefneux, pregătită în străinătate, care realizează embolizări endovasculare pentru anevrisme şi malformaţii arteriovenoase intracraniene, în condiţiile unei tehnici perfecte. Prin asimilarea acestor cunoştinţe s-a produs şi saltul calitativ, şi anume embolizarea anevrismelor în primele 48 ore de la prezentarea cazului cu hemoragie subarahnoidiană.


Prezentare de caz clinic:
VC, M, 61 ani, obez, hipertensiv, se internează în data de 12.06.2008 pentru sindrom de hipertensiune intracraniană, alterarea stării de conştientă, somnolenţă, GCS = 9 puncte. Simptomatologia a debutat brutal in ziua internării. Examenul clinic general a găsit tensiune arterială de 140/80 mmHg. Examenul neurologic decelează hemipareză stângă, redoare de ceafă, GCS = 10 puncte.

Examenul CT cerebral evidenţiază hemoragie subarahnoidiană interemisferic, la nivelul văii sylviene de partea stângă, hematom interemisferic anterior, inundaţie hemoragică tetraventriculară. Se formulează diagnosticul de internare de hemoragie subarahnoidiană Hunt şi Hess IV, cu inundaţie panventriculară, în observaţie pentru anevrism de arteră comunicantă anterioară rupt, hipertensiune arterială, obezitate grad II. Angiografia cerebrală 4 vase a arătat marcată ateroscleroză cerebrală şi sistemică şi un anevrism sacular rupt cu “daughter-sac” inserat la nivelul arterei comunicante anterioare, injectat de artera carotidă internă stângă, cu diametrul de 7,1 mm şi colet de 2,9 mm (fig. 1). În data de 13.06.2008 se practică embolizarea endovasculară totală a anevrismului de arteră comunicantă anterioară cu spire detaşabile GDC (Guglielmi Detachable Coil. Angiografia de control arată excluderea din circulaţie a anevrismului (fig. 2). Se practică şi două şedinţe de injectare de Nimotop intraarterial în arterele carotide interne bilateral. Evoluţia postembolizare este lent favorabilă, actualmente pacientul fiind internat pe Secţia Neurochirurgie I/ATI 2, cu GCS = 12 puncte.



Fig. 1. Angiografie 4 vase, ACI stângă, anevrism de arteră comunicantă anterioară.




Fig. 2. Angiografie 4 vase, ACI stângă, excluderea din circulaţie a anevrismului.


Acest pacient putea desigur să fie operat prin craniotomie şi abord microchirurgical, dar riscurile operatorii erau vitale, fapt pentru care s-a preferat embolizarea endovasculară.

În concluzie, am ajuns la momentul în care putem declara efectuarea de asemenea embolizări în primele 48 ore de la ruptura anevrismală, în condiţiile clinice ale unui pacient grav, care ar fi fost limitat operator. Totul depinde de posibilitatea de finanţare, superpozabilă cu un VW Passat nou / caz.

Progresul microchirurgical incontestabil realizat în Clinica I Neurochirurgie a Spitalului Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni, a fost actualmente completat de posibilităţile de embolizare endovasculară. Cele două posibilităţi de tratament a anevrismului intracranian (exo şi endovascular) nu se exclud, având indicaţii speciale în algoritmul de diagnostic de la caz la caz. Considerăm că prin prezentarea de mai sus şi prin alte procedee efectuate în mod curent în Clinica I Neurochirurgie s-a realizat saltul calitativ de tratament al acestor malformaţii vasculare în conformitate cu cerinţele medicinii moderne.

Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 33 (972), anul XX, 22 august 2008

Autori:
Alexandru Vlad Ciurea, MD, PhD;
Aurelia Mihaela Sandu, MD
Clinica Neurochirurgie I, Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni, Bucureşti

As fi ales tot medicina...

Majoritatea oamenilor nu au bani de privat, si vin la spital, unde stau pe culoare si sprijina peretii !

Unul dintre cei mai importanti neurochirurgi din Romania, recunoscut pe plan international, vicepresedinte al Societatii Mondiale a Neurochirurgilor, incepand din 2004, Alexandru Vladimir Ciurea a fost de acord, dupa o interventie chirurgicala obositoare, sa raspunda, pentru cititorii ziarului Ziua, catorva intrebari legate de sistemul medical din Romania. Sef al sectiei I de Neurochirurgie a Spitalului Clinic de Urgenta "Bagdasar-Arseni" si coordonator al departamentului, pe care l-a si infiintat, de cercetare in neurostiinte al aceluiasi spital, Alexandru Vladimir Ciurea este astazi una dintre cele mai importante personalitati in domeniu, avand publicate peste 100 de studii in reviste de specialitate din tara si din strainatate.
Sunteti vicepresedinte al Federatiei Mondiale a Societatilor de Neurochirurgie. Ce greutate are acest titlu in sistemul medical din Romania?

Nici una. Zero. Exista o Comisie de Neurochirurgie pe tara, care a fost desfiintata si introdusa sub comisia de Neuro¬logie. Deci neurochirurgii din tara romaneasca nu au nici un cuvant de spus. Creierul, din punct de vedere al afectiunilor neurochirurgicale, si maduva spi¬narii nu au nici un fel de importanta pentru Ministerul Sanatatii. Fapt pentru care nici eu nu sunt luat in considerare. Degeaba sunt eu recunoscut in strainatate, ca nu sunt recunoscut in tara mea...
Ce motivatie are, in aceste conditii, un neurochirurg sa ramana in Romania?
Nici una, trebuie sa plece.

Si atunci de ce ati ramas?
Am avut nenumarate ocazii sa plec si, din motive probabil sentimentale, am ramas. Cum se spune: daca mananci painea pamantului acestuia trebuie sa faci ceva pentru aceasta tara. Poti sa fii cel mai mare scriitor, cel mai mare poet, daca nu esti recunoscut in tara ta...


Cum ati descrie, din interior, sistemul medical din Romania?
Prost. De sus si pana jos. Medicina trebuie sa fie condusa de doctori. Un doctor trebuie sa conduca un spital sau un minister. Altfel se vorbeste in doua limbi straine. Daca o luam pe considerente politice, atunci totul este posibil. Prin ce trecem noi acum, faptul ca medicina este pe mana acestor oameni, s-a intamplat in Anglia, pe timpul doamnei Thatcher, si s-au pierdut milioane si milioane de lire sterline. N-am reusit sa invatam nimic.


In afara de acesta, care ar fi celelalte lipsuri majore ale sistemului?
In primul rand, deficienta este mintala. Tot timpul reinventam, facem legi, facem reforme. Avem nevoie de un PIB corespunzator si din PIB partea de sanatate. Dar nu o bataie de joc. Asa cum spunea profesorul Arsenie: "o bogatie bine chibzuita"... In care sa poti sa faci tot ceea ce se cere. Si medicamente compensate, si spitale cu parte curativa, si medicina preventiva, si medicina scolara, si medicina in intreprinderi si asigurari de sanatate. Toate acestea se pot realiza pentru ca au fost deja inventate. Noi continuu inventam, noi facem o noua reforma, o noua distribuire a cadrelor medi¬cale, o redistribuire a finantelor. Sigur ca n-o sa ajunga niciodata... Continuu promitem spitale, am ajuns la cifre care frizeaza absurdul. 11 spitale in Targu Mures. Declaratie oficiala. Spitale regionale, spitale zonale si asa mai departe. Eu n-am vazut nici unul ridicandu-se, dar asta este situatia.


Cum vi se pare ca este perceputa lumea medicilor, din exteriorul breslei?
Potrivit celor aparute in presa, doctorii sunt priviti aprioric ca niste infractori, ca niste smenari si niste spagari. Oameni care vor sa faca rau, care nu umbla decat dupa ciubuc, care nu doresc decat sa se imbuibe. S-a creat un curent de opinie impotriva medicilor.


Si exista vreun adevar in toate astea?
Este cel mai usor lucru sa arunci in gura presei ca merge prost. Greseli medicale (n-am spus malpraxis!) exista oriunde in lume. Cu cat statele sunt mai dezvoltate, cu atat apar alte si alte greseli. In limba latina se spune "Errare humanum est". Dar de aici si pana la a desfiinta si a inculpa medicina in cele mai grozave lucruri si fara a judeca fiecare caz in parte este o mare diferenta. In tarile civilizate, cei care judeca sunt colegiile medicilor. Iar dupa aceea, se sesizeaza presa. La noi este invers...


De ce s-a ajuns la situatia asta?
Eu am o parere foarte buna despre presa. Dar cred ca este ceva indus. Trageti pe ei ca e cel mai simplu lucru. In biserica nu poti sa dai ca se apara cel mai bine, in armata nu poti sa dai, si atunci ramane sanatatea. Si la ce se ajunge? Medicamente in spitale nu sunt, dotarea spitalelor e foarte proasta, partea hoteliera de asemenea, iar scandalurile continua pentru ca sunt stimulate. Si atunci doctorul (eu nu spun medicul) devine un functionar. Intra la ora fixa, pleaca la ora fixa. Daca ma considerati functionar, la revedere si ma duc in sistemul privat. Cine sufera din toate astea? Pacientul. Pentru ca majo¬ritatea oamenilor, 85%, nu au bani de privat si vin la spital si stau pe culoare, sprijina peretii si suporta toate injuriile si toate lucrurile urate ale acestei societati.


Ce aveti sa le reprosati pacientilor?
Nimic. Pacientul n-are niciodata nici o vina. Doar ca au o mare stare de toleranta la tot ce se intampla. Stau la cozi interminabile, obtin compensatele, cand da, cand nu... Cu toate ca platesc asigurarile. O sa ma intrebati: "Bine, dar care este solutia?" Foar¬te simplu. Cand am fost in Italia mi s-a spus ca daca un procent din PIB, care se acorda Sanatatii, dispare, cade Guvernul respectiv. Iar in Italia au in jur de 11,5% din PIB pentru Sanatate. In Romania s-a redus. Si avem 3,4 sau 3,6. E complet insuficient, pentru ca plecam de la cu totul alta baza. Pentru ca noi am mostenit istoric niste spitale proaste, locatii cu multa igrasie si cu gandaci, o mancare sub orice critica si un corp medical foarte devotat de care ne-am batut joc. De atunci, lucrurile sunt foarte simple. Un tanar care invata si doreste sa faca medicina face tot ce se poate ca sa plece. Si ne-au plecat doctorii. Si ne vor mai pleca. Asistente care sunt foarte bune, capabile, pleaca. Unde se va ajunge, nu stiu.


Exista miracole in medicina?
Da. Cunosc o multime de miracole. De multe ori au fost cazuri cand dupa ore si ore, cand operatia mergea la limita intre viata si moarte, tot timpul rugan¬du-ma, am constatat ca Dumnezeu m-a ajutat si pe mine si pe pacient, care s-a putut trezi si traieste. Trebuie sa crezi in forta lui Dumnezeu si in forta proprie pe care sa o insufli pacientului, ca poti sa-i faci bine. Ambroise Pare a spus la 1592: "Daca poti, vindeca, in putine cazuri, alina intr-un numar important, dar mangaie intotdeauna". Pentru ca pacientul, daca ii iei durerea si ii si vorbesti frumos, reuseste sa se faca bine, mai mult sau mai putin. Din pacate, au aparut boli extrem de grave, ne aflam intr-o perioada de recrudescenta a sifilisului, tuberculozei, Sida, care a scapat de sub control, a bolilor venerice. Si nu se iau nici un fel de masuri. Nimeni nu asculta comisiile care se ocupa de aceste lucruri. Ca dovada, ca sa nu spun de specia¬litatea mea, oncologia a fost scoasa din grupul specialitatilor sub acreditarea Ministerului Sana¬tatii...


Care sunt bolile care ar afecta in urmatoarea perioada populatia?
Populatia romaneasca este sub stres. De aici, accidentul vas¬cular, cardiac sau cerebral sunt pe locul 1.
Pe locul al doilea, tineretul care umbla cu masinile fara nici un fel de limita si produc accidente. Se circula fara nici un fel de control. Asadar, bolile cardiace, bolile cerebrale, vasculare si ac¬ci¬dentele de circulatie.


Ce va motiveaza pe dvs sa mergeti mai departe?
Asa am fost invatat. Soldatul roman e invatat sa lupte. Indiferent de reusita sau esec. Cezar, cu toate ca a fost incercuit in Galia si putea sa fuga la Roma, a ra¬mas intre soldatii lui si a rezistat. Aceasta educatie am primit-o, sa nu parasesc campul de batalie. Dupa cum nu agreez nici ideea ca politicienii romani, cum au cea mai mica problema de sanatate, fug in tari straine pentru a se trata. Iar acest lucru inseamna o dezertare de la medicina romaneasca.


Ce i-ati recomanda unui tanar care vrea sa urmeze medicina?
Sa nu urmeze medicina. Pentru ca este un mare fiasco. Muncesti foarte mult, acumularea de cunostinte se face extrem de greu, si intalnesti un dezastru din toate punctele de vedere, cum este in momentul de fata...
Va mai ramane timp sa va apropiati de oameni si altfel decat prin medicina?
In continuu gandesti, privesti si te gandesti sa construiesti. 24 de ore te gandesti la medicina... Dar, sigur, fiecare persoana are un hobby. Literatura, pictura... Cui nu-i place sa se plimbe?! Dar timpul liber ramane din ce in ce mai putin. Insa orice intelectual este obligat sa nu se lase intoxicat de televizor. Noi dominam televizorul cu nis¬te stiri de encefalopati, noi nu mai avem emisiuni ade-varate. Unde a disparut emisiunea domnului Sava? Unde au disparut emisiunile despre teatrul romanesc, despre literatura? Pe noi ne intereseaza doar haina unei vedete si, de aici, pe orice post, la orice ora, nu auzim decat asemenea lucruri, discutii triviale sau scandaluri. Asta nu constituie o cultura, constituie o degradare intelectuala si o pierdere a notiunilor elementare pe care, din fericire, le-am avut.


Daca n-ati fi putut face medicina, ce altceva ati fi ales?
Tot medicina. Asa am primit educatia si asa m-am simtit foarte bine in aceasta structura umana... Noi insine suntem un mare semn de intrebare. De unde am aparut, unde ne ducem, ce este exact in creierul nostru. Cum se poate explica aceasta perfectiune cerebrala, ca sa poti gandi atat de complex, sa faci asocieri la evenimente la distanta, sa ai o memorie care sa prinda din zbor anumite lucruri, sa poti exprima in dife¬rite limbi cu o viteza formidabila aceeasi structura de fraza, sa poti planifica in decursul timpului o serie intreaga de lucruri. Asta m-a interesat. Cine ne-a creat sub aceasta forma.


Care sunt cel mai mare mister si cea mai mare inventie ale omului?
Cel mai mare mister este creierul si cea mai mare inventie este incercarea de a afla ce se intampla in acesta... ceea ce in nici un caz nu se va afla in urmatorii o suta de ani.

Ziarul ZIUA - 1 septembrie 2008
Un interviu de: Monica ANDRONESCU

“One way ticket”

Acest titlu nu a fost ales intamplator. Dorim de la inceput sa adresam un mesaj cititorilor in legatura cu beneficilor reale pe care le pot oferi, la momentul actual, tehnicile de utilizare a celulelor stem umane (respective a unui tip histologic aparte, asa numitele “olfactory ensheating cells”) in diversele afectiuni neurologice si neurochirurgicale.

Chiar daca cercetarile asupra rolului celulelor stem in tratarea unor afectiuni grave trebuiesc sprijinite cu hotarare pentru a da pe viitor o sansa acestor bolnavi, totusi rezultatele obtinute pana acum de catre profesorul Huang Hongyun de la centrul de medicina regenerative din Beijing Xishan Hospital, Beijing, China, nu sunt la inaltimea asteptarilor noastre si ale pacientilor.

Precum stim, leziunile distructive totale ale maduvei spinarii se soldeaza cu paraplegie sau tetraplegie (in functie de nivelul leziunii). Aceste leziuni sunt ireversibile si nici o metoda de tratament nu a demonstrat pana acum posibilitatea regenerarii structurii nervoase lezate cu reconectarea fibrelor nervoase sectionate. Singurele rezultate sunt paleative si se bazeaza pe exercitii de recuperare sustinute, care sa previna atrofia musculaturii, redorile articulare, pozitiile vicioase si escarele.

Mai mult Profesorul Brunelli, Brescia, Italia, a obtinut un sistem de activare a axonilor neuronilor motori de la nivelul membrelor inferioare, printr-o conexiune intre segmentele motorii supraiacente si nervul sciatic, deci tot o operatie paleativa, reconstructiva. Acest procedeu este insa la inceput de drum, fiind aplicat deocamdata la un numar redus de pacienti.

Dintr-o data a aparut ca o raza de speranta introducerea de celule stem la nivel lezional. In Romania, colectivul condus de Dr. Iencean, Iasi, Prof. Dr. Ciurea si Prof. Dr. Onose, Bucuresti a prezentat rezultatele preliminarii in cazul inocularii de celule stem mezenchimale la nivelul focarului lezional medular (1). Alti autori au aratat deasemenea perspectivele utilizarii celulelor de tip olfactory ensheating cells in cazul traumatismelor vertebro-medulare (2, 3, 4). Rezultatele obtinute pana acum se reflecta doar intr-o usoara ameliorare a sensibilitatii la nivelul primele dermatoame suprajacente leziunii medulare, fara imbunatatirea functiei motorii. Aceste date necesita pentru confirmare o urmarire de mai lunga durata a rezultatelor obtinute, precum si cresterea numarului de pacienti inclusi in studiu.

Rezultatele aproape miraculoase, comunicate de colectivul de la Beijing Xishan Hospital, China, condus de catre profesorul Huang Hongyun, au declansat un adevarat fenomen social si mediatic in tara noastra; sute de pacienti cu paraplegii/ tetraplegii mergand in acest centru in speranta unei vindecari. Dupa analize mai amanuntite, obiective, s-a observat insa ca rezultatele reale sunt departe de cele promise. Un colectiv de la departamentul de neurologie al Universitatii California, Los Angeles, SUA, condus de Prof. H. Dobkin a publicat in 2006 o lucrare in care a demonstrat, prin utilizarea unor scale riguroase, ca tot ceea ce s-a obtinut a fost cel mult o imbunatatire a scorului neurologic de la 55 la 56, fapt ce ar putea fi explicat ca fiind rezultatul aplicarii unor tehnici de recuperare medicala foarte bune (5). Alte centre din Europa si din SUA nu au confirmat de asemenea aceste rezultate miraculoase.

Din nefericire mai multe cazuri plecate din clinica I neurochirurgie au avut acelasi deznodamant. Ultimul caz, un copil de 5 ani, cu mielomeningocel lombar operat si paraplegie s-a intors cu acelasi status neurologic cu care a plecat.

Prin acest articol nu dorim sa spulberam sperantele acestor pacienti, dar pe de alta parte, suntem obligati sa expunem rezultatele obtinute cu cat mai multa obiectivitate, tocmai pentru binele pacientilor, apartinatorilor si medicilor curanti. Cercetarile in domeniul celulelor stem vor continua si suntem convinsi ca in viitorul apropiat se vor gasi solutii care, cel putin, vor reusi sa amelioreze statusul neurologic si functional al acestor pacienti.

Autori:
Prof. Dr. A.V. Ciurea, Dr. F. M. Brehar

Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 23 (961), anul XX, 6 iunie 2008

CV Prof Dr Alexandru Vlad Ciurea

I. Date personale
1. Nume, prenume: Alexandru Vlad Ciurea
2. Casatorit, doi copii

II. Titluri profesionale si didactice:
1. Absolvent al Institutului de Medicina si Farmacie, Bucuresti, promotia 1964
2. Doctor in medicina, titlul obtinut in 1974, cu teza: “Aspecte terapeutice actuale in adenoamele hipofizare”
3. Medic primar neurochirurg, incepand cu anul 1979, titlul obtinut prin examen national, pozitia I
4. Seful sectiei I Neurochirurgie al Spitalului Clinic de Urgenta “Bagdasar-Arseni”
5. Coordonator al departamentului de cercetare in neurostiinte al Spitalului Clinic de Urgenta “Bagdasar-Arseni”
6. Profesor de Neurochirurgie, din anul 1997
7. Indrumator teze de doctorat din anul 1997
8. Presedintele Societatii Romane de Neurochirurgie din anul 1999
9. Vicepresedintele Societatii Mondiale a Neurochirurgilor (WFNS – Word Federation of Neurosurgeons) din anul 2004
10. International Member of the Brazilian Academy of Neurosurgery din anul 2007
11. Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania din noiembrie 2007
12. Membru Corespondent al Academiei de Stiinte din Romania

III. Activitate Stiintifica
1. Articole stiintifice publicate in reviste cotate ISI: 29 articole. Dintre revistele in care au aparut aceste articole mentionam:
- Neurosurgical Review
- Surgical Neurology
- Neurosurgery
- Acta Neurochirurgia
- Child Nervous System
- Zentralbl Neurochir.
2. Articole indexate medline: 48 articole. Dintre revistele in care au aparut aceste articole mentionam:
- Neurol Psihiatr Neurochir.
- Pediatria
- Stud Cercet Neurol
- Rev Pediatr Obstet Ginecol Pediatr.
- Rev Pediatr Obstet Ginecol Pediatr.
- Neurol Psychiatr
- Eur Neurol.
- Zentralbl Neurochir.
3. Articole publicate in reviste din strainatate: 100 articole
4. Articole publicate in reviste din tara: 180 articole
5. Carti publicate ca si autor principal: 19 carti dintre care mentionam:
- Patologia neurochirurgicala pediatrica – 1980, Editura Academiei, premiul “Gh. Marinescu” al Academiei Romane.
- Craniofaringioamele-2005, Editura Universitara ”Carol Davila”, premiul pentru Tratate in domeniul medicinii, Salonul International de carte, 09.2005
- Traumatologia craniocerebrala - 2006, Editura Universitara ”Carol Davila”, Diploma Carol Davila, noiembrie 2006.
- Tumorile petroclivale. Consideratii clinico-terapeurice, Editura Universitara “Carol Davila”, Diploma Carol Davila, noiembrie 2006.
- Tratat de chirurgie, editia II, editat de Irinel Popescu (ISBN 978-973-27-158-2), vol II, Neurochirurgie, coordonat de Prof. Alexandru Vlad Ciurea, Editura Academiei Romane, Bucuresti 2008, (ISBN 978-973-27-1588-8).
6. Coautor in 21 de tratate si monografii neurochirurgicale si neurologice
7. Autor in capitole de carte publicate in strainatate, dintre care mentionam:
- Postinfectious Hydrocephalus in Children, chapter 15 in Pediatric Hydrocephalus, Eds. G. Cinalli, W.J. Maixner, C. Sainte-Rose, Springer-Verlag Publishing House, pp. 201 – 218, 2004.
8. Membru in urmatoarele “editorial board”:
- Child's Nervous System.
- Surgical Neurology
- Panel reviewers of Acta Neurochirurgica
- Advisory Board Neurosurgical Review.
- Referee of Journal of Neurosurgical Sciences.
- Chairman Romanian Neurosurgery (Eurostampa Ed., Timisoara, Romania).
- Bucureşti, Member of the “peer review” Committee of Infomedica.
- Journal of Neurosurgical Sciences
- Asian Journal of Neurosurgery
- Journal of Medicine and Life

IV. Activitate de cercetare
A infiintat departamentul de cercetare in neurostiinte al Spitalului Clinic “Bagdasar-Arseni”, Bucuresti. A condus si a fost implicat in 20 proiecte de cercetare nationale si internationale in perioada 2000 si 2006 (proiecte din programele ORIZONT, CALIST, VIASAN, programe PHARE). Director proiect CEEX (acronim: GLIOSTEMCEL) in perioada 2006-2008. Director proiect PN II (acronim Tumorstem) in perioada 2007-2010. Responsabil de proiect in alte 2 proiecte CEEX pentru perioada 2006-2008.
A initiat colaborari cu universitati de prestigiu din strainatate: University of Virginia, USA, Karolinska University, Suedia, Universitatea Marburg, Germania, Universitatea Messina, Italia.
Participant in cadrul unui proiect European FP 7, FP7-infrastructures-2007-1 Programme Biobanking and Biomolecular Resources Research Infrastructure
(BBMRI)

V. Brevet de inventie cu titlul “Drena Unitub”, inregistrat la OSIM cu nr.
00994/2005. A aplicat pentru prima data in tara tehnica drenajului ventriculo-peritoneal unishunt – unitub (1985). Aceasta procedura este folosita pe scara larga la ora actuala ca si metoda de tatament chirurgical la copiii cu hidroecefalie primara si secundara.

VI. Premii si medalii
1995 - International Who's Who of Intelectuals - International Biographical Centre, Cambridge.
2000 - National Order Belief Service in Comandor degree. Official Monitor of Romania, part I, nr. 669/16.12.2000.
The President of Romania decides (nr. 558, 1 December 2000) Laws nr. 29/2000 - Art. 2: For special services to defense public health and remarkable results in medical research, on the National Day offer National Order Belief Service in Comandor degree to Prof. CIUREA Alexandru Vladimir, MD.
2001 - Doctor honoris causa, „Dunărea de Jos” University, Galaţi, România.
- Aalborg’s City Symbolic Key as well as with the „Statutes of Christian the 4 th’s Guild”.
2005 - Diploma de Master in Managementul Sistemului de Sanatate, Universitatea din Bucuresti, iunie, 2005
- 4th International Book Fair, Ovidius University, Constanta, 23.09.2005.
Craniopharyngiomas. Ciurea AV, Voinescu DC. "Carol Davila" University Publishing House, 2005. Price for Medical treatise.
2006 -Medal „STVDIORVM UNIVERSITAS MESSANAE”, Messina University, Italy, 18.02.2006
-Cetatean de Onoare al Municipiului Brasov
-Diploma de excelenta “10 pentru Romania”, cei mai buni 10 chirurgi din Romania
2007 - International Member of the Brazilian Academy of Neurosurgery 2007
- Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania din noiembrie 2007
2008
-Vicepresedinte al AMN (Academia Multidisciplinaria Neurotraumatologica), Aprilie, Cluj Napoca
- Diploma de Exelenta a Asociatiei Medicale Romane (AMR), Aprilie, Bucuresti.
- Doctor Honoris Causa al Universitatii de Stat de Medicina si Farmacie “ Nicolae Testemitanu”

VII. Merite deosebite
1. A continuat scoala de neurochirurgie pediatrica initiata de Prof. C. Arseni si Dr. L. Horvath, contribuind la dezvoltarea, modernizarea si implementarea acestei discipline.
2. Organizarea, de doua ori pe an, a cursurilor de educatie medicala continua (EMC) in neurochirurgie, adresate in mod special rezidentilor in neurochirurgie, dar si medicilor specialisti si primari (2001-2007).
3. Organizarea anual, in calitate de Presedinte al Societatii Romane de Neurochirurgie, a Conferintei Nationale de Neurochirurgie cu participare internationala, incepand din anul 1999
4. Organizarea anuala a Cursului francofon de neurochirurgie si organizarea la 2 ani a Cursului Romano-German de neurochirurgie, incepand din anul 1999.
5. Membru fondator al A.M.N. (Academia Multidisciplinaria Neurotraumatologica) in Pheonix, Arizona, SUA in anul 2004.
6. Contributia la dezvoltarea managementului sanitar in neurochirurgie si publicarea unei monografii de referinta in domeniu: “Dezvoltarea Managementului in Organizatiile Sanatatii – Excelenta in Serviciile de Neurochirurgie” Ciurea AV si colab., 2006, Editura Universitara.
7. A coordonat infiintarea primului Centru de Excelenta in Neurochirurgie si Neurologie, dotat la cele mai inalte standarde internationale, inclusiv cu aparatul Leksell Gamma-knife, unicat in tarile din Sud-Estul Europei.

Profesor Doctor Alexandru Vladimir Ciurea
Presedinte al Societatii Romane de Neurochirurgie
Vice President al World Federation of Neurosurgeons
International Member of the Brazilian Academy of Neurosurgery
Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania

Folosite anapoda, chiar şi tehnologiile banale ne pot face rău

Viaţa ni se pare acum greu de imaginat fără tehnologie şi uităm că ea n-a existat dintotdeanua. Unele semnale de alarmă merită însă trase, şi medicii sunt primii care o fac. Nelipsit din orice poşetă şi din orice sat, telefonul mobil, altădată numit „celular", a împlinit luna trecută 11 ani de viaţă pe plaiurile mioritice. Numărul de abonamente la serviciile de telefonie mobilă se ridică la 19,5 milioane, de la adulţi la copii de grădiniţă, cu o rată de penetrare de 90,5% (adică 90,5 cartele la 100 de locuitori). Datele statistice raportate de Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei indică faptul că majoritatea abonaţilor au câte două abonamente, fie la acelaşi operator, fie în reţele diferite. Telefonia mobilă a depăşit-o de mult pe cea fixă. Numărul total de linii telefonice conectate era anul trecut de 4,1 milioane, circa 19 linii telefonice la 100 de locuitori.

Motiv de îngrijorare crescândă printre utilizatori, care nu se pot însă decide să renunţe la folosirea lor, mobilele au o influenţă dovedită asupra organismului şi sunt un pericol, spune prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, şeful secţiei Neurochirurgie de la Spitalul de Urgenţă „Bagdasar-Arseni" din Bucureşti, preşedintele Societăţii Române de Neurochirurgie şi vicepreşedintele Federaţiei Mondiale a Societăţilor de Neurochirurgie (WFNS). Studii realizate în Suedia au arătat că folosirea intensivă a telefonului mobil la aceeaşi ureche produce dureri de cap, migrene, sindrom vertiginos (ameţeli), insomnii şi modificări ale atenţiei. La peste o oră de convorbiri pe zi telefoanele mobile devin periculoase, şi oricine poate observa că după trei-patru ore de vorbit apare o încălzire la nivelul urechii. „Înseamă că celulele auditive suferă prin suprasolicitare. Undele electromagnetice se focusează ca şi cum ai trage cu kalaşnikovul asupra celulei auditive şi celulei nervoase", spune prof. dr. Ciurea.

Undele electromagnetice emise şi recepţionate de telefoanele mobile atacă nu numai celula nervoasă, ci şi învelişul ei, celula glială, îi „sparg scutul". Dacă celula glială e atacată, îşi poate modifica structura până la tumora glială. Departe de a spune că telefoanele mobile provoacă cancer, neurochirurgul remarcă înmulţirea tumorilor cerebrale. Dacă în urmă cu 10 ani veneau la consult unul-doi pacienţi cu asemenea probleme pe săptămână, acum vin cinci-zece pe zi. „Ceva se întâmplă", fie că e vorba de stres, influenţa mediului, creşterea temperaturii sau telefonie. De altfel, un studiu realizat în Australia a dovedit apariţia de tumori intracraniene în dreptul urechii (neurinom acustic) la persoanele care folosesc telefonul mobil mai multe ore pe zi. Alte studii au arătat că mobilul provoacă mici tulburări de ritm cardiac dacă este ţinut la piept. Cu cât organismul e mai tânăr, cu atât este mai expus la undele electromagnetice. Ele produc la copii un sindrom de atenţie împrăştiată şi lipsă de concentrare (ADHD).

Somnul cu mobilul în imediata apropiere e crimă cu ...

SOS celula nervoasă

Cele care transmit undele electromagnetice către telefoanele mobile sunt antenele GSM sau releele, pe care nici măcar berzele nu îşi fac cuib. Știu ele ce ştiu! Prof. dr. Vlad Ciurea spune că e dovedit internaţional că antenele sunt periculoase pentru toate fiinţele vii, dar în România ele sunt montate deasupra blocurilor de locuinţe, şcolilor sau spitalelor. Releele ar favoriza prăbuşirea rezistenţei organismului deja invadat de boală, scăderea apărării acestuia. Ministerul Sănătăţii susţine că valorile densităţii de putere a câmpului electromagnetic măsurate într-o serie de locuri din România sunt de peste cinci ori mai mici decât valoarea limită maximă admisă. „Nu există motive de îngrijorare privind efectele câmpurilor electromagnetice generate de antenele de comunicaţii, inclusiv cele de telefonie mobilă, asupra sănătăţii", a declarat luna trecută ministrul sănătăţii Eugen Nicolăescu.

Asociaţia pentru Protecţia Cosumatorului susţine însă că în unele ţări valorile maxime ale densităţii câmpului electromagnetic sunt de câteva mii de ori mai mici decât nivelul maxim permis în România. În plus, studiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, citate de autorităţile române, nu ţin cont de expunerea îndelungată la radiaţii electromagnetice. „Telefonul mobil e ca şi căsătoria, un rău necesar", spune prof. dr. Ciurea. E necesară pentru că „ne scoate şi ne salvează din situaţii critice." Problemele apar însă odată cu factorul timp.

„Nu e bine să ne expunem. E ca la tsunami: putem scăpa sau putem fi luaţi", spune medicul. Câteva sfaturi merită reţinute pentru protejarea de efectele nedorite ale telefoanelor mobile. Prof. dr. Vlad Ciurea spune că e mai bine să dai telefon decât să primeşti şi că nu e bine să ţii aparatul în acelaşi loc, ci e preferabil să-l muţi de colo-colo, din geantă în buzunar şi din buzunar pe masă. Sistemele hands-free ne protejează de undele electromagnetice, dar numai cele cu fir. Sistemele bluetooth sunt la fel de periculoase ca şi telefoanele în sine.

În plus, vorbitul la telefon în spaţii închise, de exemplu în maşină, nu este indicat.Cel mai important sfat ar fi totuşi să vorbim mai puţin la telefon. Dacă nu folosim telefonul mobil mai mult de o oră pe zi, ne putem considera în afara pericolului. Uşor de zis, dar greu de făcut pentru unele persoane, mai ales pentru medici, poliţişti, jurnalişti sau alte persoane ale căror profesii îi obligă să fie oricând gata să sară „la datorie". Obiceiul dormitului cu telefonul mobil la capul patului sau chiar în pat, pe post de ceas deşteptător, e „cea mai mare greşeală", în opinia profesorului Vlad Ciurea. Aparatul este un emiţător de unde electromagnetice. „Cei care vor să aibă creierul liniştit" îşi închid telefoanele. „Protejaţi-vă celula nervoasă pe care v-a dat-o Dumnezeu, cu care puteţi învăţa, gândi, crea şi construi", este mesajul medicului.

Problemele legate de mobil apar odată cu factorul timp. Nu e bine să ne expunem. E ca la tsunami: putem scăpa sau putem fi luaţi... Protejaţi-vă celula nervoasă pe care v-a dat-o Dumnezeu, cu care puteţi învăţa, gândi, crea şi construi

Autor:
Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea

Publicat in:
Adevarul
Nr.56, duminica 11 mai 2008

UNDE ESTE ADEVARUL ?

În toată medicina românească, ani de zile, s-au făcut eforturi deosebite pentru ridicarea nivelului de pregătire, atât prin informatizare cât şi prin acţiune directă. În decursul timpului, cunoştinţele acumulate au dus în mod evident la creşterea nivelului calitativ al medicinii româneşti per total. Ea a ajuns la performanţe cu totul deosebite în multiple domenii chirurgicale şi medicale, aşa încât foarte mulţi medici din ţara noastra se prezintă în mod corespunzator din punct de vedere la pregătirii profesionale.

În foarte multe publicaţii ştiinţifice medicale din strainatate sunt citaţi medici din Romania şi le sunt apreciate performanţele profesionale.

Acum, foarte mulţi dintre medicii români sau tineri specialişti lucrează în clinici de renume din vest. Din nefericire au apărut şi s-au mediatizat o serie de situaţii în care medicina românească este blamată, iar slujitorii lui Hipocrat sunt priviti aproape ca nişte infractori. În acest caz, mulţi pacienţi doresc să părăsească ţara şi să fie trataţi în servicii de vârf din străinătate, închipuidu-şi că ce cele mai grave boli, uneori incurabile, îşi vor găsi leacul în aceste servicii medicale. Ex. Dl. D.I. în clinica din Novosibirsk.

Vă voi relata câteva cazuri cu totul deosebite, pe care le consider edificatoare pentru stabilirea exactă (dacă se poate) a poziţiei neurochirurgiei româneşti ca specialitate faţă de serviciile din vest. Rog cititorii să analizeze aceste cazuri cu foarte multă atenţie.

Desigur cazurile vor fi prezentate succint şi confidenţial.

Cazul I. Copil în vârstă de 2 ani, diagnosticat cu hidrocefalie determinată de o tumoră voluminoasă de fosă cerebrală posterioară. Se montează un drenaj ventriculo-peritoneal în aşteptarea intervenţiei chirurgicale. Familia solicita însă, printr-o sponsorizare, deplasarea la Paris, la o clinică de neurochirurgie pediatrică, unde neurochirurgul şef este adus din concediul pentru a opera cazul. Cu toate eforturile făcute, desigur acoperite financiar, pacientul decedează după opt zile în clinica respectivă…

Cazul II. Pacient în vârstă de 16 ani, cu o tumoră ce invada nervii optici (gliom de nerv optic), este biopsiată în Clinica I Neurochirurgie, fără a se atinge chiasma optică. La solicitarea familiei este operat într-o clinică din vest şi se reîntoarce cu cecitate bilaterală şi practic în stare vegetativă.

Cazul III. Pacient din judeţul Mures, ce se adresează Clinicii de Neurochirurgie Târgu-Mureş unde se diagnostichează cu o tumoră de ventricul III. La solicitarea familiei se deplasează în vest. Operaţia reuşeşte şi este retrimis în ţară ca vindecat chirurgical, dar cu ventriculită, în stare foarte gravă ???

Cazul IV. Pacientă cu anevrism de arteră bazilară, venită în stare gravă, este embolizată într-un serviciu de neuroradiologie din afara ţării; embolizarea perfectă, dar rămâne cu ambliopie gravă....

Cazul VI. Pacient tânar, cu tumoră de aspect malign, gigantă, la care atât în ţară cât şi în străinătate se atrage atenţia că mijloacele operatorii sunt limitate. Totuşi, familia insistă pentru o intervenţie sofisticată şi scumpă în vest, după care se întoarce în aceleaşi condiţii clinice ca în perioada preoperatorie, dar familia era extrem de fericită „pentru că fusese rezolvat într-o clinică de vârf din vest”.

Exemplele pot continua, concluzia este că patologia neurochirurgicală, indiferent de ţară, de dotările paraclinice, de mijloacele de investigaţie, de abilitatea chirurgicală rămâne o patologie extrem de gravă. Cazurile acestea grave nu trebuiesc mediatizate în mod deşănţat, cu inculparea gravă a echipelor medicale ce fac eforturi disperate pentru salvarea vietii şi integritaţii corporale a acestor pacienţi. Fiecare caz trebuie privit în parte şi trebuiesc luaţi în consideraţie toţi parametrii.

Personal, ca preşedinte al Societăţii Române de Neurochirurgie, consider că se face un total deserviciu medicinei româneşti prin publicarea şi stimularea agresivităţii mijloacelor de mediatizare şi uneori şi a familiilor, ce nu realizează gravitatea unor asemenea situaţii. De asemenea, mentionez că diagnosticul în clinicile de neurochirurgie şi poate şi în alte servicii medicale se pune foarte tardiv, necunoscându-se această patologie gravă şi invalidantă. De multe ori, pacientul, postoperator (ex. după o tumoră intramedulară) poate părăsi clinica mai grav ca la internare, cu rezolvarea leziunii dar cu existenţa unor deficite neurologice suplimentare. De asemenea, cele de mai sus se adresează corpului medical, pentru a nu ne stimula între noi la acuzaţii compromiţătoare, ce nu duc la o apreciere a eforturilor complexe, în echipă, în aceste cazuri extrem de dificile.

Din contra, personal, consider că multe din serviciile de neurochirurgie, mai ales din centrele universitare, îşi fac datoria şi pot, în limite umane, la ora aceasta să efectueze o intervenţie chirurgicală în condiţii mai mult decât benefice, în asemenea cazuri.

Cazurile prezentate corespund întru-totul realităţii, dar nu dorim să oferim mai multe detalii, respectând confidenţialitatea.

Dorim să aducem la cunoştinţa opiniei publice şi a corpului medical asemenea situaţii pentru a prezenta complexitatea şi dificultatea unor asemenea cazuri. Nimeni în serviciile din vest nu îndrazneşte să acuze corpul medical de elită, de atitudine neadecvată sau neglijenţă, întrucât în prealabil pacientul semnează un consimţământ în care toate complicaţiile sunt incluse, inclusiv posibilitatea decesului postoperator.

Autori:
Prof. Dr. A.V. CIUREA
Dr. C. TOADER

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Parafrazând extraordinarul roman al lui Camil Petrescu, ajungem la anumite valenţe care se regăsesc în evoluţia gândirii medicale din Romania. Ani de zile am încercat să punem un diagnostic mai rapid, mai corect, mai eficace şi minim invaziv în patologia neurochirurgicală, neurologică, precum şi în patologia întregului organism.

Nimeni nu contestă valoarea simţului clinic şi valoarea unei examinări amănunţite cu multiple semne atât de complexe şi demonstrabile numai la un fin şi atent examen pe care puţini specialişti reuşeau să le evidenţieze. Pe baza acestor microsemne se constituia diagnosticul clinic format din sindroame, în care eram învăţaţi să gândim semiotic cât mai amplu şi să facem asocieri deosebit de complexe. Odată, mai toţi specialiştii, indiferent de domeniul medical, reuşeau această înmănunchere de date clinice şi obţinerea unui diagnostic corect şi competent. Prin aceasta, şcoala românească de semiologie şi clinică a reuşit să impresioneze decenii de-a rândul medicina europeană şi cea din SUA. Mai mult, şefii de clinici/secţii posedau, în plus, acel simţ al chirurgului şi al clinicianului format treptat în domeniul semiologiei şi al unui examen clinic extrem de complex.

Dintr-o dată, întreaga patologie medicală neurologică şi neurochirurgicală s-a schimbat prin apariţia computer-tomografiei (CT)/tomodensitometriei (Haunsfield 1972, laureat al premiului Nobel), în care ţesuturile umane erau evaluate pe baza densitometriei diferite la razele X. Rezultatele în timp au fost impresionante, descoperindu-se noi şi noi leziuni şi având un ansamblu de patologie complex evaluată printr-un CT-scan extins (head & body). S-a trecut la o nouă etapă de diagnostic şi posibilitate de urmărire în timp, operator sau nonoperator. Urmărirea acestor pacienţi s-a dovedit extrem de utilă, cu multiple avantaje, dar având totuşi dezavantajul iradierii, fenomen foarte important în special în cazul pacienţilor pediatrici. Utilitatea computer-tomografiei se menţine în patologia sistemului nervos traumatică, în hemoragiile subarahnoidiene şi hidrocefalia copilului şi adultului. Treptat, Examinarea CT a fost părăsită, constituind un simplu screening, exact ca EKG-ul în afecţiunile cardiace.

Practic, ne aflăm într-o nouă etapă de schimbare a gândirii medicale, ce reprezintă o schimbare de concept medical ( de „ultima noapte de dragoste” şi „întâia noapte de război”). Apariţia imagisticii prin rezonanţă magnetică (IRM), iniţial denumită rezonanţă magnetică nucleară (RMN), treptat termenul de „nuclear” fiind treptat înlocuit prin IRM, a revoluţionat total conceptul de patologie a sistemului nervos. Multiplele valenţe ale IRM-ului au dus la crearea de concepte noi de evidenţiere a elementelor anatomice complexe, de crearea unor strategii operatorii şi de alegerea unor căi de abord minim invazive. Mai mult, posibilităţile de urmărire în timp sunt impresionante. În ultima decadă progresele în domeniul neuroimageriei prin IRM au creat noi valenţe (IRM funcţional şi angio-RM) şi ca un suprem element open-IRM. Într-un asemenea sistem pacientul este introdus şi operaţia se desfăşoară cu instrumentar special, având avantajul unui IRM intraoperator, în orice moment pentru evaluarea activităţii chirurgicale şi a rezultatului final după îndepărtarea leziunii.

Sintetizând, probabil că ne aflăm în faţa unei noi ere, ce deschide un nou capitol în patologia sistemului nervos, imprevizibil pe viitor, exact ca un science-fiction, deci am scris un nou capitol al romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”.

Autor:
Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea

Publicat in:
VIATA MEDICALA
NR. 13(951), anul XX, 28 martie 2008

Prima femeie medic neurochirurg din lume

D-na Dr Sofia Ionescu (1920-2008)

Doamna Doctor Sofia Ionescu, nascuta Ogrezanu in orasul Falticeni, Judetul Suceava, la 25 aprilie 1920, urmeaza primele clase liceale la Gimnaziul de Fete din Falticeni, iar ultimele doua clase la Scoala Centrala de Fete “Marica Brancoveneanu “ din Bucuresti.

Studenta a Facultatii de Medicina Umana din Bucuresti in perioada 1939-1945.
De la 15 octombrie 1943 efectueaza un stagiu de internat in Serviciul de Neurochirurgie din Spitalul nr. 9 din Bucuresti, intrand in prima echipa neurchirurgicala, considerata echipa de aur, alaturi de Prof Dr Dimitrie Bagdasar, intemeietorul neurochirurgiei romanesti si doctorii Constantin Arseni si Ionel Ionescu (devenind din 1945 sotul domnisoarei doctor Sofia Ogrezeanu), care la acea data erau medici secundari in cadrul specialitatii.

Intamplarea fericita care a legat-o pe viata de neurochirurgie, socotita pe buna dreptate “regina artelor chirurgicale”, a constituit-o efectuarea unei interventii neurochirurgicale, care era vitala pentru salvarea vietii unui copil, aflat in coma cu hematom cranian extradural, sub supravegherea Prof Dr D. Bagdasar.

Operatia i-a fost incredintata domnisoarei Dr Sofia Ogrezeanu, deoarece primii trei medici erau indisponibili din diverse motive, consemnandu-se astfel - in 1944 - botezul neurochirurgical in specialitate, pentru ca doamna doctor Sofia Ogrezeanu – Ionescu a fost prima femeie neurochirurg din tara si din lume.

Personalitate complexa a vietii medicale romanesti, doamna doctor Sofia Ionescu a activat in neurochirurgie timp de 47 ani ( 1943-1990), parcurgand toate etapele desavarsirii profesionale de la intern pana la sefa de sectie.

Subliniem cateva elemente notabile ale acestei indelungate activitati profesionale.
A obtinut titlul de doctor in medicina in 12 ianuarie 1946, in 1954 a fost incadrata ca medic primar neurochirurg. 25 de ani a activat in sectia de Tumori Cerebrale, iar 22 de ani in sectia de Patologie Spinala. Nu a avut nici o zi de concediu medical, desi a nascut doi copii (la unul din copii, fara nici o zi de concediu prenatal, revenind la serviciu la o luna dupa nastere). A fost la dispozitia bolnavilor pe care ia ingrijit la orice ora din zi si din noapte, cautand sa gaseasca solutii, uneori originale, pentru rezolvarea cazurilor complicate cu care s-a confruntat de-a lungul anilor.

S-a implicat in activitatea stiintifica prin comunicari la Societatea de Neurologie, incepand din 1947, cate 2-3/an si prin articole publicate in tara si strainatate (peste 120).
A publicat, dupa pensionare, in Viata Medicala si Medicina Moderna.
A fost membra titulara si onorifica la mai multe societati medicale sau nemedicale din care enumeram: Academia de Stiinte Medicale, Societatea de Neuruchirurgie din Romania, Societatea de Neurologie din Romania, Societatea de Istoria Medicinei din Romania, Asociatia Nationala a Femeilor cu Diploma Universitara din Romania ANFDUR s.a.
Recunoasterea meritelor deosebite, ale acestei adevarate Doamne a neurochirurgiei romanesti, s-a concretizat, de-a lungul anilor, cu decernarea Diplomei de Onoare a A.N.F.D.U.R. , Premiul “Inginer Elisa Leonida Zamfirescu”, a Diplomei de Onoare pentru merite deosebite in promovarea stiintei si tehnicii in Romania, a Diplomei de Onoare a Societatii de Istoria Medicinei, a Diplomei de Cetatean de Onoare al Municipilui Falticeni si a Medaliei de Onoare a aceluiasi municipiu, culminand cu acordarea celei mai inalte distinctii din Romania, Steaua Republicii, in grad de cavaler, pe care a primit-o la inceputul lunii martie a.c.
Societatea de Neurochirurgie din Romania, transmite familiei indoliate, greu incercata prin trecerea in eternitate a Doamnei Doctor Sofia IONESCU (nascuta Ogrezeanu), ultima supravietuitoare din echipa de aur a neurochirurgiei romanesti, sincere condoleante, asigurand-o de regretul membrilor ei care au cunoscut-o sau care au fost impresionati de calitatile si contributiile profesionale ale Domniei Sale. Dumnezeu sa o Odihneasca !

Autor:
Prof Dr A V Ciurea

Publicat in:
Viata Medicala
Nr. 14(952), anul XX, 4 aprilie 2008

“Alba/Neagra” in Neurochirurgie

“Alba/Neagra” in Neurochirurgie

Datorită dezvoltării mijloacelor , de diagnostic imagistic CT-scan, MRI si răspândirii acestora în tot mai multe centre medicale, avem surpriza de a constata leziuni intracraniene extrem de complicate. Pentru acestea suntem solicitaţi atât de medicii curanţi din toată ţara cât mai ales de familii, în găsirea unor soluţii chirurgicale corecte.

Efectuarea unui examen CT-scan, sau MRI cerebral, la un pacient cu simptomatologie neurologică este obligatorie, neuroimageria furnizându-ne date mult mai complete. Astfel se poate contura un diagnostic clinic şi imagistic corect si complet.

Confruntându-ne cu multiple astfel de cazuri, uneori cu avansat retard psihomotor, ajungem la constatarea fie a unei agenezii a structurilor cerebrale, fie hidrocefalie, fie chiar absenţa emisferelor cerebrale – copilul având dezvoltat doar trunchiul cerebral (hidranencefalie). (Fig 1)

















Se ajunge la un aspect imagistic de contrast, extrem de elocvent, între dispariţia substanţei neurale (de culoare albă pe CT), şi apariţia unei cantităţi immense de lichid cefalorahidian (culoare neagră pe examenul CT). Acest aspect care simulează un joc de cuvinte “alba/neagra” este invalidant atât pentru pacienţi cât şi pentru medicii curanţi.

Găsirea unei soluţii chirurgicale sau nonchirurgicale in vederea scăderii cantităţii de LCR, şi reexpansionarea substanţei neurale (practic imposibilă) este extrem de grea.

Pentru medical curant si neurochirurg dificultăţile constau în găsirea unor soluţii de viabilitate si limitarea deficitelor neuropsihice la aceşti copii handicapaţi. Handicapul este încă de la naştere când se constată o serie de deficite neurologice si psihice, datorate nondezvoltării substanţei neurale în decursul vieţii embrionare sau a suferinţei majore a fătului în timpul travaliului.

Precum ştim, clasic, de la Ramon Y Cajal încă din 1922 leziunile substanţei nervoase sunt definitive – nimic nu se reconstruieşte, fapt ce trebuie cunoscut de părinţi, aparţinători şi medicii curanţi.

Evacuarea LCR în exces printr-un procedeu de drenaj sau crearea unor căi intracraniene de circulaţie a lichidului prin endoscopie NU vor duce la reexpansionarea substanţei cerebrale. (Fig. 2 – drenaj chisto-peritoneal )















Domnilor părinţi/doctori nu va creşte creier în locul unde s-a evacuate LCR cu toate eforturile neurochirurgului. În aceste condiţii putem folosi zeci de valve de diferite tipuri şi din ce în ce mai scumpe şi mai sofisticate, putem salva pentru moment viaţa copilului. Cu toate acestea, cu toate eforturile chirurgicale sau medicale nu vom face decât să dezamăgim părinţii şi rudele.

În final este obligatorie realizarea unei colaborări între pediatrie, neuroimagerie, psihiatrie, neurologie şi neurochirurgie şi o informare corectă a familiei şi a medicului de familie.


Prof. Dr. AV Ciurea – Şef Clinica I. Neurochirurgie;
Presedintele Societatii Române de Neurochirurgie
Dr. AN Călina.

Publicat in:
Viata Medicala
Nr.16(954), anul XX, 18 aprilie 2008

FOTO: Prof. Dr. Vlad Ciurea in timpul unor consulatii

Prof. Dr. Vlad Ciurea la Congresul Mondial al Stiintelor Neurochirurgicale din Iordania

Prof Dr Vlad Ciurea a participat la Congresul Mondial al Stiintelor Neurochirurgicale din Iordania. Cel mai prestigios neurochirurg roman a fost gazduit de catre Curtea Regala a Iordaniei si de Majestatea Sa Regele Abdullah II.

In luna ianuarie, Prof. Dr Vlad Ciurea a fost gazda Univesitatii Messina, Italia, la invitatia rectorului acesteia Prof. Dr. Francesco Tomasello, neurochirurg.

Delegatia româna a fost condusa de domnul Rector al Universitatii de Medicina si Farmacie "Carol Davila" Bucuresti, Prof. Dr. Florian Popa.

Colaborarea pe linie universitara cu Facultatea de Medicina si Chirurgie din Messina, Italia, are ca obiective esentiale stabilirea unor normative comune în ceea ce priveste pregatirea medicilor în conformitate cu normativele Uniunii Europene.

Vezi invitatia Congresului catre Prof Dr Vlad Ciurea