Mulţumesc Domnului Prof. Dr. Msc Alexandru Vlad Ciurea pentru că mă simt bine şi mi-am reluat activitatea
În dimineaţa zilei de 26.IV.2010, când mă pregăteam să plec la serviciu, mi-am pierdut cunoştinţa pentru câteva minute şi am prezentat o cădere în baie. Mi-am revenit destul de repede după această cădere şi am reuşit să chem soţia să mă ajute. Am prezentat în continuare dureri puternice de cap şi imposibilitatea de a sta în picioare. Soţia a apelat de urgenţă 112 şi am ajuns la Spitalul de Urgenţă din Dr. Tr- Severin unde am fost consultat de doctorul neurolog şi mi s-a efectuat imediat examen CT, examen care a evidenţiat un anevrism rupt la nivelul arterei comunicante anterioare. În aceeaşi zi am fost trimis de urgenţă la Bucureşti la Spitalul Obregia unde am fost internat timp de 3 zile şi am primit tratament perfuzabil. În toată această perioadă starea mea s-a agravat, am devenit agitat, nervos şi prezentând accentuarea durerilor de cap. Aici am auzit vorbindu-se de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea pe care îl lăudau mulţi pacienţi. La cereare mea şi a soţiei m-am transferat la Spitatul Bagdasar Arsenie unde am fost preluat, supravegheat şi tratat de urgenţă de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea şi echipa domniei sale. Am fost operat în data de 30.IV.2010, intervenţia chirurgicală a durat aproape 9 ore, sfârşindu-se cu succes pentru mine, dar şi pentru Domnul Profesor. Am rămas apoi internat în această clinică timp de 18 zile, perioadă în care am fost permanent monitorizat cu adevărat profesionalism.
M-am externat cu stare generală bună, fără dureri, dar a umat o perioadă cu stări de confuzie şi uneori agitaţie. Am mers şi merg în continuare la toate controalele periodice la care am fost chemat de Domnul Profesor. Acum pot să spun că după o perioadă destul de mică de timp mă simt puternic şi apt să imi exercit munca mea de zi cu zi.
Pentru mine, soţia şi fiica mea, Domnul Prof. Dr. A.V. Ciurea reprezintă un adevărat Dumnezeu! Ii mulţumesc din suflet pentru că mi-a redat viaţa.
Cu respect şi recunoştinţă,
Alexandru Beşliu 47 ani
Dr. Tr-Severin
duminică, 24 octombrie 2010
George Gershwin - geniu muzical sau patologie tumorala?
Intreaga America dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost zguduita de disparitia prematura a unuia dintre cei mai cunoscuti compozitori americani.
Evolutia sa de pe scena mondiala au reprezentat o „cometa” pe constelatia mondiala a muzicologiei de la inceputul secolului XX. A fost unul dintre cei mai apreciati compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Stilul sau componistic a devenit repede popular pe Broadway. Acesta reuneste elementele de jazz simfonic cu muzica uşoară, astfel muzica lui George Gershwin a fost bine primita atât in teatrele muzicale de pe Broadway, Hollywood cât şi pentru sălile de concert clasic. Melodiile sale au fost interpretate de cei mai cunoscuţi instrumentişti şi cântăreţi americani de-a lungul timpului de exemplu: Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock şi mulţi alţii. Afectiunea pe care a avut-o, de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii cand pareza brahiala stanga i-a afectat capacitatea de a canta la pian nu se face simtita cu nimic in compozitiile sale din ultimii ani ai vietii, ba mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.
Jacob Gershowitz, adevaratul nume al lui George Gershwin s-a născut la 26 septembrie 1898 într-o familie de evrei ruşi imigraţi în Statele Unite. În 1910, părinţii cumpără un pian pentru fratele său mai mare, Israel (Ira). Brusc, Jacob pune stăpânire pe pian, cântând "după ureche" şi debordand de un talent muzical deosebit. Începe să ia lecţii de la diverşi muzicieni, până când a fost prezentat cunoscutului pedagog in muzicologie, Charles Hambitzer, care îl învaţă tehnica de execuţie convenţională. Acesta îi face cunoscuţi marii maeştrii muzicii europene şi-l încurajazează să frecventeze concertele de muzică clasică. În acelaşi timp, ia lecţii de compoziţie cu compozitorul Rubin Goldmark. În 1916, prima compoziţie a lui George Gerscchwin, "Rialto Ripples", înregistrează un oarecare succes comercial.Doi ani mai târziu, cunoaşte primul succes răsunător cu cântecul "Swanee", scris pentru musical-ul The Capitol Revue şi interpretat de Al Jolson.
In urma acestui succes, compozitorul primeşte un contract din partea editorilor muzicali "Harms Publishers", specializaţi în musicaluri, pentru 35 USD pe săptămână. Adoptă pseudonimul George Gershwin, la fel ca şi fratele său Israel, care devine Ira Gershwin.
În 1920, directorul de orchestră Paul Whiteman le comandă lui si fratelui sau o bucată instrumentală pentru formaţia sa. Rezultatul a fost celebra "Rhapsody in blue", o compoziţie pentru pian şi orchestră, care este executată în primă audiţie la 12 februarie 1924 în Aeolian Hall din New York cu un succes enorm. Acesta reprezinta un moment de exceptie in lumea muzicala, si face ca talentul deosebit al lui George Gershwin sa fie unanim recunoscut pe plan international.
Între timp, compozitorul începe o colaborare excelenta cu fratele său Ira, care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comună este comedia muzicală "Lady Be Good" (1924). Partitura cuprindea, printre altele, două cântece, care devin rapid cunoscute şi interpretate în lumea întreagă: "Fascinanting Rhythm" şi ""The Man I Love".Urmează spectacolele muzicale "Oh,Kay", "Treasure Girl", "Funny Face" şi "Strike Up The Band" (cu celebra melodie "I've Got A Crush On You").În 1928, George si Ira Gershwin fac o călătorie la Paris, care constituie pentru George sursa de inspiraţie pentru fantezia orchestrală "An American in Paris". Anul urmator 1929 a fost anul marii recesiuni economic care s-a resimtit şi în lumea spectacolelor, afectandu-i inclusiv pe fratii Gerschwin.
Cu toate acestea eicontinuă să lucreze, montând pe Broadway spectacolele de musicals, "Girl Crazy" (1930) ce conţine faimoasele melodii "I Got Rhythm" şi "Embraceable You", şi "Of Thee I Sing", Aceasta este prima sa comedie muzicală pentru care în 1931 primeste "Premiul Pulitzer".În anul 1933, George şi Ira încep să lucreze la un proiect îndrăzneţ: punerea în scenă sub forma unei opere muzicale populare (opera folk) a povestirei "Porgy and Bess" de Dubose Heyward, ce surprinde aspecte din viaţa populaţiei afro-americane. Pentru partitură compun arii devenite mai târziu melodii de mare popularitate: "Summertime", "I Got Plenty of Nothing", "It Ain't Necessarily So".
Opera lui George si a lui Ira Gershwin este reprezentată în premieră la 30 septembrie 1935 în Boston, fiind salutată de public la sfârşit cu 15 minute de aplauze.
Începând cu anul 1936, George Gershwin se dedică în special muzicii de filme şi se mută la Hollywood. Obţine un contract pentru compunerea coloanei sonore la filmul "The Magnificent Adventure" cu Ginger Rogers şi Fred Astaire.
In timp ce lucra la partitura pentru filmul "The Goldwyn Follies", George Gershwin, care suferea de câtva timp de dureri de cap, face o criză de pierderea cunoştinţei, cu durata de 20 de secunde in timp ce interpreta la Los Angeles concertul in la major pentru pian, acesta insa nu a fost observat de public. George Gershwin i-a relatat psihiatrului sau ca acest episod a fost precedat de crize uncinate clasice manifestate prin mirosul neplacut de cauciuc ars. Crizele s-au repetat de cateva ori in lunile urmatoare, iar la inceputul lui 1937 a inceput sa acuze o cefalee extrem de puternica . Crizele uncinate au continuat sa apara, fie in timp ce canta la pian sau in timpul efortului. La inceputul lui 1937 cefaleea s-a agravat fiind insotita de greata, varsaturi, ameteli si haluciantii olfactive insotite de un deficit motor brahial stang si tulburari de coordonare, pentru care a fost internat in Clinica Universitara Los Angeles, de unde s-a externat cu diagnosticul de „isterie”. Simptomatologia insa s-a agravat progresiv cu hipoosmie , agitatie, migrena persistenta si crize partiale complexe. Consecutiv acestor crize George Gerschwin observa ca nu mai poate canta la pian datorita parezei brahiale stangi. Pe 9 iulie a fost gasit inconstient acasa si internat din nou. si se diagnosticheaza o tumora cerebrala de emisfer cerebral drept, ce produce apraxie. A fost examinat de doctorul Carl Rand care a notat ca nu raspundea la stimuli algici, avea anizocorie, si lipsa miscarilor voluntare. Pe 10 iulie 1937 starea lui s-a deteriorat si mai mult si a fost contactat Prof. dr. Harvey Cushing care a indicat efectuarea unei ventriculografii, la care s-a demonstrat angajarea transtentoriala determinata de o tumora giganta de emisfer cerebral drept. Datorita agravarii bruste a starii generale s-a intervenit chirurgical de urgenta pe 11 iulie 1937 si s-a evacuat o tumora chistica, s-a coagulat peretele chistului, dupa care s-a inchis dura mater, interventia realizata de dr. Naftzinger fiind de 5 ore. Starea clinica a pacientului s-a agravat postoperator si pacientul a murit la 5 ore postoperator. Leziunea a fost descrisa de patologi ca spongioblastom multiform, echivalentul glioblastomului multiform, de astazi. Ulterior prin reanalizarea materialului histopatologic, s-a propus diagnosticul de astrocitom pilocitic. Crizele uncinate si crizele de absenta, cefaleea si deteriorarea neurologica erau semne clinice sugestive pentru o hernie uncala transtentoriala.
Pe parcursul evolutiei bolii productivitatea sa muzicala a fost foarte mare. In perioada cand au aparut migrenele inregistrandu-se chiar un varf al creativitatii. In acelasi timp insa devenise apatic, indiferent iar simtomatologia sa afectiva a fost interpretata gresit ca un protest la lumea care il inconjoara. Activitatea muzicala i-a fost afectata doar cu 4 zile inainte de deces, nemaiputandu-si coordona miscarile pentru a canta la pian.
Doar faptul ca tumora a fost localizata in emisferul nondominant explica performanta sa muzicologica deteriorarea neurologica datorata tumorii cerebrale temporale drepte instalandu-se brusc in ultimele zile ale vietii .
Afectiunea pe care a avut-o , de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii, cand pareza i-a afectat capacitatea de a canta la pian, nu se face simtita cu nimic in compozitiile din ultimii ani ai vietii sale, ba chiar mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.
Autori:
Prof Dr MSc Alexandru Vlad Ciurea
Dr Andrei Giovani
Sectia I Neurochirurgie,
Spital Clinic de Urgenta „Bagdasar Arseni”, Bucuresti
Publicat in:
Viata Medicala
Nr 34 – 35, 27 august 2010
Evolutia sa de pe scena mondiala au reprezentat o „cometa” pe constelatia mondiala a muzicologiei de la inceputul secolului XX. A fost unul dintre cei mai apreciati compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Stilul sau componistic a devenit repede popular pe Broadway. Acesta reuneste elementele de jazz simfonic cu muzica uşoară, astfel muzica lui George Gershwin a fost bine primita atât in teatrele muzicale de pe Broadway, Hollywood cât şi pentru sălile de concert clasic. Melodiile sale au fost interpretate de cei mai cunoscuţi instrumentişti şi cântăreţi americani de-a lungul timpului de exemplu: Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock şi mulţi alţii. Afectiunea pe care a avut-o, de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii cand pareza brahiala stanga i-a afectat capacitatea de a canta la pian nu se face simtita cu nimic in compozitiile sale din ultimii ani ai vietii, ba mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.
Jacob Gershowitz, adevaratul nume al lui George Gershwin s-a născut la 26 septembrie 1898 într-o familie de evrei ruşi imigraţi în Statele Unite. În 1910, părinţii cumpără un pian pentru fratele său mai mare, Israel (Ira). Brusc, Jacob pune stăpânire pe pian, cântând "după ureche" şi debordand de un talent muzical deosebit. Începe să ia lecţii de la diverşi muzicieni, până când a fost prezentat cunoscutului pedagog in muzicologie, Charles Hambitzer, care îl învaţă tehnica de execuţie convenţională. Acesta îi face cunoscuţi marii maeştrii muzicii europene şi-l încurajazează să frecventeze concertele de muzică clasică. În acelaşi timp, ia lecţii de compoziţie cu compozitorul Rubin Goldmark. În 1916, prima compoziţie a lui George Gerscchwin, "Rialto Ripples", înregistrează un oarecare succes comercial.Doi ani mai târziu, cunoaşte primul succes răsunător cu cântecul "Swanee", scris pentru musical-ul The Capitol Revue şi interpretat de Al Jolson.
In urma acestui succes, compozitorul primeşte un contract din partea editorilor muzicali "Harms Publishers", specializaţi în musicaluri, pentru 35 USD pe săptămână. Adoptă pseudonimul George Gershwin, la fel ca şi fratele său Israel, care devine Ira Gershwin.
În 1920, directorul de orchestră Paul Whiteman le comandă lui si fratelui sau o bucată instrumentală pentru formaţia sa. Rezultatul a fost celebra "Rhapsody in blue", o compoziţie pentru pian şi orchestră, care este executată în primă audiţie la 12 februarie 1924 în Aeolian Hall din New York cu un succes enorm. Acesta reprezinta un moment de exceptie in lumea muzicala, si face ca talentul deosebit al lui George Gershwin sa fie unanim recunoscut pe plan international.
Între timp, compozitorul începe o colaborare excelenta cu fratele său Ira, care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comună este comedia muzicală "Lady Be Good" (1924). Partitura cuprindea, printre altele, două cântece, care devin rapid cunoscute şi interpretate în lumea întreagă: "Fascinanting Rhythm" şi ""The Man I Love".Urmează spectacolele muzicale "Oh,Kay", "Treasure Girl", "Funny Face" şi "Strike Up The Band" (cu celebra melodie "I've Got A Crush On You").În 1928, George si Ira Gershwin fac o călătorie la Paris, care constituie pentru George sursa de inspiraţie pentru fantezia orchestrală "An American in Paris". Anul urmator 1929 a fost anul marii recesiuni economic care s-a resimtit şi în lumea spectacolelor, afectandu-i inclusiv pe fratii Gerschwin.
Cu toate acestea eicontinuă să lucreze, montând pe Broadway spectacolele de musicals, "Girl Crazy" (1930) ce conţine faimoasele melodii "I Got Rhythm" şi "Embraceable You", şi "Of Thee I Sing", Aceasta este prima sa comedie muzicală pentru care în 1931 primeste "Premiul Pulitzer".În anul 1933, George şi Ira încep să lucreze la un proiect îndrăzneţ: punerea în scenă sub forma unei opere muzicale populare (opera folk) a povestirei "Porgy and Bess" de Dubose Heyward, ce surprinde aspecte din viaţa populaţiei afro-americane. Pentru partitură compun arii devenite mai târziu melodii de mare popularitate: "Summertime", "I Got Plenty of Nothing", "It Ain't Necessarily So".
Opera lui George si a lui Ira Gershwin este reprezentată în premieră la 30 septembrie 1935 în Boston, fiind salutată de public la sfârşit cu 15 minute de aplauze.
Începând cu anul 1936, George Gershwin se dedică în special muzicii de filme şi se mută la Hollywood. Obţine un contract pentru compunerea coloanei sonore la filmul "The Magnificent Adventure" cu Ginger Rogers şi Fred Astaire.
In timp ce lucra la partitura pentru filmul "The Goldwyn Follies", George Gershwin, care suferea de câtva timp de dureri de cap, face o criză de pierderea cunoştinţei, cu durata de 20 de secunde in timp ce interpreta la Los Angeles concertul in la major pentru pian, acesta insa nu a fost observat de public. George Gershwin i-a relatat psihiatrului sau ca acest episod a fost precedat de crize uncinate clasice manifestate prin mirosul neplacut de cauciuc ars. Crizele s-au repetat de cateva ori in lunile urmatoare, iar la inceputul lui 1937 a inceput sa acuze o cefalee extrem de puternica . Crizele uncinate au continuat sa apara, fie in timp ce canta la pian sau in timpul efortului. La inceputul lui 1937 cefaleea s-a agravat fiind insotita de greata, varsaturi, ameteli si haluciantii olfactive insotite de un deficit motor brahial stang si tulburari de coordonare, pentru care a fost internat in Clinica Universitara Los Angeles, de unde s-a externat cu diagnosticul de „isterie”. Simptomatologia insa s-a agravat progresiv cu hipoosmie , agitatie, migrena persistenta si crize partiale complexe. Consecutiv acestor crize George Gerschwin observa ca nu mai poate canta la pian datorita parezei brahiale stangi. Pe 9 iulie a fost gasit inconstient acasa si internat din nou. si se diagnosticheaza o tumora cerebrala de emisfer cerebral drept, ce produce apraxie. A fost examinat de doctorul Carl Rand care a notat ca nu raspundea la stimuli algici, avea anizocorie, si lipsa miscarilor voluntare. Pe 10 iulie 1937 starea lui s-a deteriorat si mai mult si a fost contactat Prof. dr. Harvey Cushing care a indicat efectuarea unei ventriculografii, la care s-a demonstrat angajarea transtentoriala determinata de o tumora giganta de emisfer cerebral drept. Datorita agravarii bruste a starii generale s-a intervenit chirurgical de urgenta pe 11 iulie 1937 si s-a evacuat o tumora chistica, s-a coagulat peretele chistului, dupa care s-a inchis dura mater, interventia realizata de dr. Naftzinger fiind de 5 ore. Starea clinica a pacientului s-a agravat postoperator si pacientul a murit la 5 ore postoperator. Leziunea a fost descrisa de patologi ca spongioblastom multiform, echivalentul glioblastomului multiform, de astazi. Ulterior prin reanalizarea materialului histopatologic, s-a propus diagnosticul de astrocitom pilocitic. Crizele uncinate si crizele de absenta, cefaleea si deteriorarea neurologica erau semne clinice sugestive pentru o hernie uncala transtentoriala.
Pe parcursul evolutiei bolii productivitatea sa muzicala a fost foarte mare. In perioada cand au aparut migrenele inregistrandu-se chiar un varf al creativitatii. In acelasi timp insa devenise apatic, indiferent iar simtomatologia sa afectiva a fost interpretata gresit ca un protest la lumea care il inconjoara. Activitatea muzicala i-a fost afectata doar cu 4 zile inainte de deces, nemaiputandu-si coordona miscarile pentru a canta la pian.
Doar faptul ca tumora a fost localizata in emisferul nondominant explica performanta sa muzicologica deteriorarea neurologica datorata tumorii cerebrale temporale drepte instalandu-se brusc in ultimele zile ale vietii .
Afectiunea pe care a avut-o , de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii, cand pareza i-a afectat capacitatea de a canta la pian, nu se face simtita cu nimic in compozitiile din ultimii ani ai vietii sale, ba chiar mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.
Autori:
Prof Dr MSc Alexandru Vlad Ciurea
Dr Andrei Giovani
Sectia I Neurochirurgie,
Spital Clinic de Urgenta „Bagdasar Arseni”, Bucuresti
Publicat in:
Viata Medicala
Nr 34 – 35, 27 august 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)