D-LUI PROF. DR. CIUREA VLAD ALEXANDRU

Domnule Profesor,

Cred ca stiti cine va transmite aceste "randuri" virtuale. Sunt fosta dvs. pacienta de acum...34 de ani, ing. Daniela Cucu, din Ploiesti, SANATOASA TUN, CU O STARE DE SANATATE EXCEPTIONALA. Va anuntam, in ultimul e-mail, ca am devenit somera, din pacate. Data fiind aceasta situatie, deloc placuta pentru mine, am apelat la "varianta de rezerva", ca sa spun asa si, profitand si de faptul ca, acum doi ani, am absolvit si o scoala postliceala de asistent de farmacie, saptamana trecuta, am participat la un examen, pentru ocuparea unui post de asistent de farmacie, in spitalul de boli infectioase din PLoiesti, concurs pe care l-am luat si in urma caruia, mi-am inceput lucrul, la noul loc de munca. Sunt incantata de noul loc de munca, de contactul pe care il am , prin natura profesiei, cu OAMENII CU HALATE ALBE. In cateva zile de lucru (lucrez de circa 5 zile), am reusit sa decopar caracterul desavarsit al oamenilor in halate albe, oameni care au invatat enorm, pentru a deveni medici. Sunt niste oameni deosebiti. M-au primit in randul lor, cu o caldura nespusa, m-au incurajat si mi-au urat succes.

Cand ii vad, parca il vad pe "nenea doctor care mi-a vindecat buba la cap", singurul medic pe care il cunosc foarte bine si cu care pastrez o legatura de suflet, ca legatura intre o mama si pruncul sau, care i-a supt la san, cand a fost mic.

Se pare ca si cariera mea, se datoreaza tot dvs., la fel ca viata. E si normal, pentru ca daca nu eram sanatoasa (daca existau probleme de sanatate), nu puteam ajunge unde sunt acum.

Sincer, nu stiu daca pot exprima in cuvinte, ceea ce simt fata de dvs. si nu cred ca voi putea vreodata si asta deoarece, cand ma aflu in preajma dvs., tremur de emotie, dar iata ca si atunci cand comunic cu dvs. pe Internet, emotiile sunt foarte puternice. Pentru mine, sunteti ca si PARINTELE MEU, deoarece datorita dvs., am crescut si m-am dezvoltat absolut normal si am ajuns un om in toata puterea cuvantului, din toate punctele de vedere. Pe masura ce timpul trece, constat ca distanta dintre noi (cea virtuala, datorata respectului enorm pe care vi-l port, precum si timpului scurs de la clipa cand ne-am cunoscut) , se micsoreaza tot mai mult, iar ceea ce simt fata de parintii mei, simt si fata de dvs.: UN RESPECT DEOSEBIT, O RECUNOASTERE PROFUNDA A EFORTULUI DEOSEBIT DEPUS, PENTRU CA EU SA AJUNG UNDE SUNT ACUM. NU pot sa descriu in cuvinte, aceste sentimente pe care le nutresc fata de dvs. Cred ca singurul cuvant pe care il mai pot rosti acum, este un sincer MULTUMESC, PENTRU CA TRAIESC!

Ce repede mai trece timpul asta! Va imaginati vreodata ca, peste ani, copila de 1 an si 8 luni, din anul 1976, va va trimite e-mailuri, la varsta de 36 de ani, ca sa va multumeasca pentru ca este perfect sanatoasa? Eu nu cred ca va imaginati asa ceva. Figura fermecatoare si impunatoare a tanarului domn prof. dr. Ciurea, in varsta de 40 de ani (ma refer la varsta pe care o aveati cand veneam la primele controale, la dvs.) m-a fascinat de mica si am ramas cu ea in memorie, iar acum, cand comunic cu dvs., parca il am in fata mea, pe tanarul prof. dr. Ciurea! Am ramas indragostita de acea figura, de mica, iar pe masura ce timpul a trecut, mi-am dat seama ca, fara voia mea, am fost fascinata de TANARUL DOMN. PROF. DR. CIUREA (atunci), acum, INTELEPTUL PROF. DR. CIUREA, cu parul inspicat de intelepciunea varstei.

MULTA SANATATE, VA DORESC SI SUCCES DEPLIN IN CARIERA DVS. !


Cu stima si consideratie,
Daniela Cucu - Ploiesti
36 de ani
(la 34 de ani, de la "eveniment")