Mă numesc Constantin Andreea Mădălina.
Eram un copil mic de doar 3 ani, în creştere. Din câte am auzit de la părinţi, în această perioadă am căzut la joacă şi m-am lovit la cap. Am plâns cum plâng toţi copiii, după care mi-a trecut. Nimeni nu avea de unde să ştie ce probleme aveau să apară mai târziu. Am început să nu mai am poftă de mâncare, să slăbesc mult, mi s-a schimbat mersul, aveam dureri de cap mai ales noaptea. Deci, în timp ce eu trebuia să cresc şi să mă dezvolt precum toţi copiii normali, eu zăceam şi nu progresam. Părinţii m-au dus pe unde au ştiut, prin spitale, am făcut tot felul de analize medicale şi toate arătau că sunt bine ca şi cum eram perfect sănătoasă.
Dumnezeu mi-a ajutat şi am ajuns pe mâna unor medici foarte buni care, îndrumaţi de domnul profesor A.V.Ciurea de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti, mi-au depistat o tumoră pe creierul mic. Bineînţeles că de acolo nu am mai plecat acasă bolnavă. Perioada aceasta de boală, până am ajuns la spitalul din Bucureşti a durat aproximativ 3 ani. Am fost internată împreună cu mama mea timp de o lună de zile. În această perioadă mi s-au făcut analize şi am fost pregatită psihic şi fizic, deoarece corpul meu era foarte slăbit ca să suporte cele două intervenţii chirurgicale care au urmat. Nici nu vreau să mă gândesc cum a fost. Nu mai spun de perioada de recuperare care a urmat până la externare, Din zi în zi însă, îmi reveneam, mă simţeam tot mai bine, şi eram conştientă că o să mă vindec. Bineînţeles că eu nici nu îmi dădeam seama prin ce am trecut.
Tratamentul personalului din spital a fost deosebit, mai ales că ziua în care am împlinit 6 ani am sărbătorit-o acolo. Am fost iubită şi felicitată de toată lumea pentru că am fost tare şi am trecut cu bine peste greul care mă apăsa.
Periodic mă prezint la control la domnul profesor doctor A.V.Ciurea şi la medicii care m-au operat şi m-au vindecat de boala care am avut-o. Mulţumită lor şi bunului Dumnezeu, până acum şi mai mult ca sigur şi pe viitor, totul este bine.
Acum mă apropii de vârsta de 12 ani, sunt elevă în clasa a V-a, învăţ şi mă simt foarte bine datorită acestor adevăraţi oameni pe care îi iubesc. Le mulţumesc din suflet şi le rămân recunoscătoare pe veci, căci dumnealor mi-au redat viaţa şi fericirea de a fii copil.
Povestea merge mai departe.....
Constantin Andreea Mădălina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu