marți, 1 februarie 2011

VALENTIN PETRESCU – povestea lui – un adevar

Buna ziua,

Numele meu este Petrescu Daniela, sunt din Ploiesti si indraznesc sa va scriu despre cazul sotului meu.

Incepand cu data de 10.11.2010, sotul meu a inceput sa aiba niste dureri ingrozitoare la piciorul drept, dureri ce porneau din sold si se resimteau pana la jumatatea pulpei inferioare, fapt pentru care nu putea sa se mai deplaseze normal. Simptome de acest gen a mai avut si in trecut dar, erau suportabile, fapt pentru care ne-am gandit ca, probabil sunt din cauza afectiunilor reumatice. Dupa cateva calmante si unguente, aceste simptome se ameliorau.

Deoarece durerile aparute erau insuportabile, in data de 25.11.2010, s-a dus la spitalul Judetean Ploiesti, la dl. doctor Soare, medic specialist neurochirurg pentru un consult de specialitate.

In urma consultului, acesta i-a spus ca, dupa parerea dumnealui este vorba despre o hernie de disc, fapt pentru care i-a dat un tratament corespunzator, spunandu-i sa revina peste 10 zile la un nou consult.

Dupa aceasta perioada si vazand ca durerile nu se amelioreaza absolut deloc, s-a prezentat din nou la dl. Doctor Soare care i-a spus ca, trebuie sa se interneze pentru a efectua analizele necesare, printre care si un RMN.

In data de 15.12.2010, sotul meu s-a internat la spitalul Agripa Ionescu Bucuresti, unde i s-au facut toate analizele prescrise.

La examenul RMN s-a descoperit ca avea hernie de disc L5/S1 dreapta.

La externare, i s-a dat tratamentul corespunzator pentru ameliorarea durerilor, precum si timpul necesar pentru a se gandi la ce spital se poate opera, deoarece trebuia operat neaparat.

Putin dupa aceea a observat ca durerile s-au ameliorat datorita medicamentatiei. Evident ca acest lucru nu ne-a dat inapoi de la hotararea de a se opera. Problema era aceea ca trebuia sa ajunga repede ca sa nu se agraveze boala.

Deoarece stiam ca Prof. Dr. Ciurea este unul dintre cei mai renumiti neurochirurgi cu rezultate foarte bune, recunoscut in Europa, ca activitatea o desfasoara mai mult in sala de operatii, ne-am hotarat sa luam legatura cu dumnealui pentru aceasta interventie.

Pe data de 6 ianuarie 2011, am plecat la spitalul Bagdasar Arseni unde dl. Prof. Ciurea l-a consultat pe sotul meu, a studiat toate analizele efectuate, dupa care ne-a spus ca poate sa-l opereze luni, 10.01.2011.

Ne-a spus ca doreste sa il ajute si ca o sa faca tot ce ii sta in putinta pentru el; ne-a chemat luni dimineata pentru internare si pentru mai multe investigatii (sange, control radiologic plamani, control oftalmologic, etc).

Astfel, luni ne-am prezentat la spital pentru internare si pregatiti psihic pentru interventia chirurgicala.

In aceeasi zi i-au fost facute sotului meu toate analizele necesare pentru operatie, dupa care domnul profesor Ciurea ne-a chemat pe mine si pe sotul meu sa semnam un protocol de gravitate al bolii.

Marti,11.01.2011, o echipa de medici condusa de profesor doctor Ciurea Vlad Alexandru si Talianu Dacian au efectuat operatia de inlaturare a discului afectat. Astfel, Profesor Dr. Alexandru Vlad Ciurea a intervenit chirurgical, efectuand cura chirurgicala sub microscop a herniei discale, interventie care a durat 4 ore.

A fost o operatie deosebit de grea dar o mare reusita.

Dupa operatie, sotul si-a simtit picioarele si le-a miscat. A doua zi, sotul a inceput exercitiile de recuperare cu ajutorul kinetoterapeutului dupa care, a facut primii pasi. Evolutia a fost foarte buna, astfel ca pe data de 13. 01. 2011, la 48 ore dupa operatie a fost externat, deplasandu-se pe propriile picioare si fara a necesita conditii speciale de transport.

Fara aceasta operatie in scurt timp, ar fi paralizat si nu s-ar mai fi putut face nimic.

In toata aceasta perioada mi s-a parut remarcabil ca, in ciuda faptului ca domnul profesor Ciurea avea foarte multe responsabilitati (neurochirurg, profesor universitar), eu, o persoana simpla, am reusit sa il intalnesc chiar si de 4 ori pe zi pentru a avea informatii asupra evolutiei starii de sanatate a sotului meu; mi s-a parut remarcabil ca, toata echipa dansului: d-nii Dr. Talianu Dacian, Dr. anestezist Trifu, doamna asistenta Nusa si precum si intregul personal ( kinetoterapeut, asistente, infirmiere) de la sectia Neurochirurgie din cadrul Spitalului Bagdasar Arseni Bucuresti, s-au purtat cu noi intr-un mod foarte uman si cald.

Ne-au fost explicate problemele existente, ne-au fost date detalii despre operatie, am fost incurajati atat de dumnealui cat si de colaboratorii sai. Am fost refuzati de dumnealui in ceea ce priveste orice atentie.

Totodata, am vazut cum zilnic domnul profesor dr. Alexandru Vlad Ciurea, de la orele 7 pana la orele 16-17 era in sectie, la patul bolnavului operat, in sala de operatii, unde opereaza zilnic sau, cand se aduc urgente, indiferent de ora. Toti bolnavii sunt tratati, in mod egal, cu mare interes si se face tot posibilul pentru vindecarea lor si fara a fi conditionati in vreun fel.

Starea postoperatorie in care a fost sotul meu si multi altii ca el, care pleaca dupa ce ajung la Sectia Neurocghirurgie I si trec prin mainile Domnului profesor Ciurea si a echipei sale de adevarati profesionisti, este foarte buna.

In ceea ce priveste disciplina, am observat si eu ca este un regim mai aspru, dar mi se pare cu totul firesc tinand cont de specificul sectiei in cauza. Am stat cu sotul intr-o rezerva impecabila din punct de vedere al curateniei.

Pentru acesti oameni cu suflet mare si maini de aur, ca si pentru tot restul echipei cu care lucreaza exemplar D-nul Profesor Ciurea mii de multumiri.

D-le Profesor Ciurea va multumesc pentru profesionalismul de care ati dat dovada si pentru sprijinul moral pe care ni l-ati acordat, atat inainte, pe durata operatiei, cat si dupa aceasta.

Cu foarte mare respect,


Daniela si Valentin Petrescu

Ploiesti

Un comentariu:

Daniela Cucu din Ploiesti spunea...

Tot o ploiesteanca, mai mica, ce este drept, a trecut prin mainile acestui neurochirurg, acum, 34 de ani si traieste datorita dansului. Aveam doar doi anisori cand am avut ocazia de a-l cunoaste pe "Nenea doctor care mi-a vindecat buba la cap". Regimul sau strict de igiena si profesionalism in sectie, i-a uimit pe parintii mei, inca de atunci. Exista anumite episoade descrise de catre dansii, din perioada spitalizarii mele, care descriu foarte bine exigenta acestui mare specialist. Este foarte exigent, este foarte ferm cu personalul din subordine si de aceea rezultatele sale sunt remarcabile, in ceea ce priveste pacientii pe care i-a salvat din ghearele mortii. Pacat ca numai o parte dintre noi stiu sa aprecieze munca acestui mostru sacru al neurochirurgiei, un model exemplar de OM, SEF, PRIETEN si imi permit sa spun, si PARINTE. Il cunosc de circa 34 de ani, de pe vremea cand era un tanar fermecator, cu un caracter darz, specific medicilor , caracter pe care constat cu mare uimire ca si-l pastreaza si in prezent, desi nu mai este acelasi tanar cu caracter darz, intre timp devenind "un batran intelept cu parul alb", cu care discuti cu mare placere,orice subiect de discutie, de diecare data. M-a marcat pe viata acest Domn si ii voi purta un respect incomensurabil, toata viata, exact ca respectul pe care il voi purta parintilor mei, care mi-au dat viata acum..36 de ani. Au trecut 34 de ani de cand am trecut prin mana sa si pot spune ca are o mana de aur.As tot comenta si nu as termina niciodata, dar, din pacate, spatiul destinat acestor comentarii, este limitat. Nu mai pot decat sa-i spun un sincer MULTUMESC PENTRU CA TRAIESC!

Cu veneratie,
Daniela Cucu, din Ploiesti