Masuri urgente!

Starea de sănătate a unei naţiuni concură la crearea unui destin câştigător. Un popor bolnav e un popor pierdut. În zilele noastre nu mai suntem atacaţi de tătari, numai suntem presaţi de Imperiul Otoman, nu mai sunt pârjolite recoltete si casele, nu mai sunt luate femeile şi copii de năvălitori, dar ceva grav tot se întâmplă. Românii sunt atacaţi de politici sociale şi de sănătate injuste (nu au medicamente, nu au spitale, nu mai au medici), sunt presaţi şi tensionaţi de situaţia economică din ce în ce mai precară, îşi pierd familia şi copii, care pleacă la muncă în străinătate. Starea de spirit, de nemulţumire este dublată de o stare nefirească de vulnerabilitate somatică. Numărul impresionant de mare al pacienţilor care se internează în spitale este alarmant. De unde atâţia oameni bolnavi? Şirul lor nu se mai termină? Unde vom ajunge dacă sute şi mii de oameni se internează pentru că şi-au pierdut temporar sau irevocabil sănătatea? Îngrijorător este şi faptul că patologii extrem de grave lovesc nu doar vârstnicii, dar şi tinerii şi copii?

În clinica de neurochirurgie a crescut numărul cazurilor de copii până în trei ani care au tumori cerebrale gigant. Iată două imagini ilustrative (figura 1 a,b). Este vorba de un copil care a prezentat agitaţie, apoi stare de somnolenţă, având un regres funcţional evident cu evoluţie rapidă. La investigaţii atât medicii, cât şi părinţii au constatat ceva terifiant: o tumoră cerebrală imensă. Verdictul este clar indiferent dacă operaţia se va efectua cu succes: o copilărie pierdută, un cetăţean pierdut, o viitoare familie pierdută, o perspectivă parţial sau total anulată.

Figura 1. Tumoră gigant la copil sub 3 ani: a (plan sagital), b (plan axial).

S-au depus eforturi susţinute de distrugere a poporului român din punct de vedere cultural, spiritual, al aşezărilor (au tăiate, distruse păduri, au apărut deşerturi, atmosfera este tot mai poluată, apele la fel, se aduc şi se depozitează în România deşeuri extrem de nocive din alte ţări). La acestea se adaugă pericolul de distrugere a capitalului uman: populaţia este în scădere prin reducerea natalităţii, emigrări masive, stare de sănătate este la pământ, oamenii nu au cu ce să fie îngrijiţi şi, mai recent, nu au unde să mai apeleze pentru a fi salvaţi (unităţile de sănătate s-au desfiinţat în multe localităţi).

Nu credem că suntem un „popor blestemat” sau sortit să piardă, ori să dispară, aşa cum au dispărut alte popoare, dar credem că în stilul actual nu se mai poate continua. Instabilitatea a ajus să caracterizeze sistemul social, sanitar şi viaţa fiecărui cetăţean. Azi apare o idee, mâine se aplică fără nicio analiză preliminară a rezultatelor probabile, iar poimâine se renunţa la ideea respectivă. Cineva probabil câştigă din asta, iar alţii pierd. Românii de la toate nivelurile vor avea un destin mai bun când vor învăţa să respecte principiul „câştig-câştig”, când vor renunţa la principiul „important e ca eu să câştig chiar dacă altul pierde”. De la nivelul deciziilor înalte ministeriale (noi taxe, noi reglementări, noi achiziţii, alte schimbări), până la mersul fără bilet în transportul comun, românii se gândesc cum să „le iasă ceva”. Să privim ansamblul şi să vedem mai în profunzime lucrurile. Să ne gândim cât de mare este costul câştigurilor de moment. Să renunţăm la cârtiguri pe termen scurt ca să avem victorii pe termen lung. Se introduc cardurile de sănătate. Au fost dezbătute limitele lor de funcţionare (accesul la date pacientului, riscul legal, social şi moral, plata cardului etc.), limitele obţinerii unor rezultate (acceptarea principiului acordului prezumat pentru prelevarea organelor), însă trebuie să ne gândim şi la pierderile care apar dacă acest card nu va avea toate rezultatele dorite.

Desfiinţăm şi comasăm spitale, institute pentru că nu mai „avem voie” să deţinem multe paturi, dar aprobăm spitale private care vor prelua fondurile asigurărilor, vor plăti doar impozit, dar banii recoltaţi nu se vor mai întoarce în bugetul naţional. Va merge o perioadă după care, când nu vor mai fi bani, aceste spitale vor solicita plata serviciilor, iar cei care nu vor avea cu ce plăti vor muri cu zile! Schimbăm des guvernanţii, pe baza ideii că X nu a fost bun şi Y va fi mai bun, dacă nici el nu e bun apare Z, apoi Q etc. Constatăm că fiecare ministru face ce zice guvernul sau alte foruri, nu aplică idei inovative chiar dacă le-ar avea. Câteva măsuri de urgenţă ar putea fi luate: oprirea jafului (paduri, ape, rezerve minerale etc.), reglementări clare in toate domeniile şi legi care să sprijine instituţiile care contribuie la echilibrul social, motivarea populaţiei de a lucra în ţară, dezvoltarea autentică a sistemului de sănătate, a educaţiei, a justiţiei, promovarea valorilor autentice, a celor care pot contibui efectiv la salvarea acestei naţiuni şi la revigorarea ei.