Pescuitori în ape tulburi

Atunci... Publicat initial in foileton, in 1840, in 1842, in seria “Comediei umane”, romanul La Rabouilleuse (trad. Rom. “Pescuitori in apa tulbure” Editura pentru Literatura Universala, 1962, trad. De Rose Hefter). Cartea lui H. de Balzac (1799-1850) influenţează puternic cititorul, care devine părtaş la o serie de întâmplări marcate de dramatism, destinul omului fiind pus la încercare în diverse ipostaze sau contexte. Oraşul Issoudun este invadat de aventurierii napoleieni care, după ce au cutreierat lumea, vin să îşi umple desaga din averile altora. Iese în evidenţă tipul arivistului, întruchipat de Philippe Bridau. Din carte deducem profilul omului bun, corect şi profilul individului care nu are caracter, care nu respectă regulile “jocului”, consecinţele fiind majore, uneori iremediabile. Aceste personaje dubioase apar tocmai în perioade de criză, de tranziţie, , eludează legile şi caută să devină factori influenţă, bogaţi şi potenţi în societate.

Si acum... În spitale a apărut un fenomen de-a dreptul şocant, neprevăzut de niciun om care are raţiunea sănătoasă. De dimineaţa, când se vine la spital, în camera de gardă sau în alte locaţii apar din umbră “pescuitorii de pacienţi”, “oameni de legătură” ai unor medici sau chiar “medici” care “vânează” pacienţi.

Persoana care intră în spital având o problemă de sănătate poate fi debusolată, chiar dacă are un bilet de trimitere. “Cineva” îl “ajută” spunând că ştie un “doctor foarte bun”. Dacă “pescuitorul” este chiar un medic (de obicei tânăr) acesta pretinde că lucrează cu cel consemnat pe biletul de trimitere, că a fost trimis special pentru a prelua pacientul sau chiar se prezintă ca fiind medicul către care s-a emis trimiterea. În funcţie de aşteptările pacientului, personajul misterios de prezintă în calitate de conferenţiar universitar sau chiar de profesor. În ziua de astăzi pe holurile spitalelor dai peste o gramadă de profesori pretinşi, indivizi care nu au niciun titlu universitar. Falsul în declaraţii poate lua variante adaptate pe context, de exemplu “medicul este în concediu şi eu îi ţin locul”, “medicul respectiv este plecat la o conferinţă şi eu îl înlocuiesc” etc.

Cei care comit aceste acte deosebit de grave (fals în declaraţii, încălcări flagrante ale legii şi eticii) nu ţin cont de informaţiile notate în biletul de trimitere, iau aceste bilete şi le aruncă sau înlocuiesc informaţiile din ele.

Mafia racolărilor poate cuprinde medici, asistenţi, brancarieri, infirmiere, care îşi exercită influenţa malefică din camera de gardă până la blocul operator. După ce pacientul este “agăţat” şi intră în circuitul propus de echipa de “pescari”, după ce se aranjază “tariful”, apoi se pune la punct operarea sau tratarea lui “în urgenţă”.

Efectele acestor acţiuni sunt devastatoare:
- scăderea încrederii pacienţilor (s-a ajuns la situaţia că ei nu mai ştiu dacă sunt preluaţi de titulari, nu mai ştiu care este medicul “adevărat”, nu mai ştiu care e diferenţa între medicul currant real şi ceilalţi, mai mult, unii brancardieri pozează ca mari diagnosticieni şi privesc cu un aer intelectual radiografiile dând explicaţii sau indicaţii),
- discreditarea internă a corpului medical (oricine se poate prezenta în calitate de medic primar sau medic şef de gardă, ignorând regulile formale),
- anihilarea valorilor (cei implicaţi în această mafie nu mai ţin cont de capacitatea profesională a medicilor cu recunoaştere, încercând să le submineze autoritatea şi valoarea lor profesională),
- apariţia dezorganizării, haosului (prin nerespectarea ierarhiei medicale; ignorarea structurii legitime de conducere şi organizare),
- abateri de la proceduri şi circuite medicale (investigaţii în circumstanţe dubioase, necontrolabile, efectuarea de operaţii în afara reglementărilor spitaliceşti),
- creşterea riscurilor pentru pacient şi apariţia unor tragedii (mergând de la complicaţii majore până la deces).

În continuare vă prezentăm un caz ilustrativ. Pacientul V.S., tânăr, 38 de ani, se prezintă în camera de gardă a unui spital de urgenţă din Bucureşti, avât simptomatologie de hernie de disc lombară. Este preluat de un personaj fără ecuson şi ajunge la un medic specialist. Pacientul nu este prezentat şefului de secţie pentru evaluare şi decizie de tratament. I se fac analize în mod clandestin şi, surpinzător, după programul de intervenţii din ziua respectivă se anunţă la blocul operator “o urgenţă chirurgicală” (hernie de disc hiperalgică). Operaţia a început la ora 16, iar la ora 18 pacientul era decedat. Cazul este în dezbateri la Colegiul Medicilor. Există opinii pro şi contra făptaşului. Opiniile pro incriminează o malformaţie locală a anatomiei pacientului, care ar fi favorizat un fenomen de ruptură vasculară ce a cauzat decesul. Opiniile contra merg în direcţia acuzei de fals, uz de fals, incompetenţă în specialitate, nonsubordonare.

Acest fenomen este de amploare, este practicat de unii care pretind că ar fi rostit jurământul hipocratic. Această caracatiţă trebuie stopată din medicina românească. Nu se acceptă ignorarea ei, nu se permite atitudinea de mascare a ei şi nici lipsa de atitudine faţă de acest pericol major la adresa sănătăţii populaţiei şi a imaginii castei medicale.

În ţările civilizate astfel de fapte se pedepsesc aspru. În cel mai bun caz ele se soldează cu pierderea pe viaţă a dreptului de liberă practică în domeniul medical.

În final, recomandăm tuturor medicilor cu funcţii de conducere (şi nu numai) să facă eforturi pentru a relansa disciplina medicală şi a consolida siguranţa actului medical în unităţile în care au responsabilitate.

Prof. Dr. Msc A.V. Ciurea
Viata Medicala
Nr 27, 6 iulie 2012