Au trecut un an si doua luni de la operatie... Nu stiu daca va mai aduceti aminte de mine, sunt acea fata care avea parul lung si blond, careia ii spuneati "pusu mic"... Care am venit la dvs cu o trimitere de la Constanta, de la dl Dr Schiopu...
Meduloblastom desmoplazic...
Cu oricine am discutat si are cat de cat habar de diagnosticul meu, mi-a spus ca am avut parte de o minune. In primul rand operatia... ablatie totala sub microscop! Pozitia in care era tumora de 4 cm, langa trunchiul cerebral, extrem de dificil de abordat si de scos! Am fost constienta chiar si cand ieseam din operatie, pe targa...
Nu am avut nici cea mai mica problema neuronala, am putut sa merg chiar de a doua zi... sa ma misc, sa vorbesc... Incredibil, minunea s-a petrecut aici, in tara asta atat de mult blamata, in sistemul nostru sanitar de stat, atat de hulit!
Nu am cuvinte sa va multumesc pentru opera de arta desavarsita pe care ati realizat-o...
Va marturisesc ca lupta mea cu boala nu s-a terminat atunci... poate va aduceti aminte ca tumora s-a refacut in circa o luna si jumatate ajunsese la 3 cm... Ki 20... am alergat intr-un suflet la dvs cu pozele de la RMN... erati la Mamaia, in vacanta... A urmat radioterapie tintita la Gral Medical... apoi RMN si PET-CT coloana... ZERO TUMORI...apoi dieta...
Ma simt bine si ma bucur ca datorita dvs vad lumina zilei, traiesc aproape ca un om normal...
As vrea sa mai trec pe la dvs sa va vad... dar nu stiu cum sa fac... caci un minut din timpul dvs irosit cu mine poate insemna o viata mai putin salvata...
Mai am doar un singur "of", nu stiu cum sa fac sa scap de drenajul unishunt care inca il mai am... care ma impiedica sa fiu 100 la 100 recuperata.
Dar asta este un lucru secundar. Important pentru mine e ca pot sa va multumesc in numele meu ca sunt in viata si viata nu e un calvar nici pentru mine, nici pentru altii de langa mine.
Cu deosebit respect,
Alina Grigorita, 27 ani si 10 luni. Constanta
Un comentariu:
Buna ziua, numele meu este Alina si vreau sa vorbesc si eu despre perioada ingrozitoare pe care am trait-o cu fetita mea, Erika, acum 2 ani. Totul a inceput cand fetita de numai 2 anisori nu mai putea sa mearga deoarece se dezechilibra si seara avea varsaturi...am fost internata la Victor Gomoiu si in urma unui tomograf s-a constatat ca are o tumora de circa 6 cm...
Am fost trimisi de urgenta la Bagdazar unde am stat de vorba cu Dl.Profesor Ciurea si a si operat-o de urgenta. Operatia putea avea multe riscuri...dar multumim doctorilor si mai ales lui Dumnezeu ca nu s-a intamplat nimic, ba din potriva dupa cateva zile cea mica era asa de zambitoare si radia de fericire parca stia ca cea fost greu a trecut...Am dat peste niste oameni extraordinari care te intareau si care iti dadeau sanse maxime ca va fi bine...ma bucur ca am facut lucrul acesta in tara noastra si ca nu am ascultat alte persoane , sa merg in afara ...pentru ca si noi avem medici buni si cu suflet.
Dupa iesirea din spital la indrumarea Dl. Profesor am urmat citostaticele la Spitalul AL. Trestioreanu, unde face si in prezent, dar la un interval de 1 luna si jumatate, de intretinere. A fost greu, foarte greu pentru noi, dar Dumnezeu ne-a intarit, ne-a dat puterea de a merge mai departe si speram ca in continuare sa fie alaturi de noi, pentru ca este o boala grea(meduloblastom) si speram sa nu mai aveam deaface cu ea...Pe domnul Profesor nu il vom uita niciodata si ne rugam pentru dansul sa aiba putere incontinuare si sa salveze si alte vieti. Si cel mai important este ca noi continuam sa ne ducem la control cu fetita, pentru ca trebuie sa tinem acesta boala din frau....am vazut multe cazuri cand parintii nu si-au mai adus copii la controale dupa ce au fost scapati de probleme...nu neglijati ca sunt copii vostri... eu mi-as da si viata pentru copilul meu numai sa-i fie bine.
Multa sanatate tuturor si aveti incredere in medicii nostri ca avem si noi cu cine ne mandri!
Cu stima si respect,
Alina Dutu
Trimiteți un comentariu