Domnule Profesor,
Cred ca stiti cine va transmite aceste "randuri" virtuale. Sunt fosta dvs. pacienta de acum...34 de ani, ing. Daniela Cucu, din Ploiesti, SANATOASA TUN, CU O STARE DE SANATATE EXCEPTIONALA. Va anuntam, in ultimul e-mail, ca am devenit somera, din pacate. Data fiind aceasta situatie, deloc placuta pentru mine, am apelat la "varianta de rezerva", ca sa spun asa si, profitand si de faptul ca, acum doi ani, am absolvit si o scoala postliceala de asistent de farmacie, saptamana trecuta, am participat la un examen, pentru ocuparea unui post de asistent de farmacie, in spitalul de boli infectioase din PLoiesti, concurs pe care l-am luat si in urma caruia, mi-am inceput lucrul, la noul loc de munca. Sunt incantata de noul loc de munca, de contactul pe care il am , prin natura profesiei, cu OAMENII CU HALATE ALBE. In cateva zile de lucru (lucrez de circa 5 zile), am reusit sa decopar caracterul desavarsit al oamenilor in halate albe, oameni care au invatat enorm, pentru a deveni medici. Sunt niste oameni deosebiti. M-au primit in randul lor, cu o caldura nespusa, m-au incurajat si mi-au urat succes.
Cand ii vad, parca il vad pe "nenea doctor care mi-a vindecat buba la cap", singurul medic pe care il cunosc foarte bine si cu care pastrez o legatura de suflet, ca legatura intre o mama si pruncul sau, care i-a supt la san, cand a fost mic.
Se pare ca si cariera mea, se datoreaza tot dvs., la fel ca viata. E si normal, pentru ca daca nu eram sanatoasa (daca existau probleme de sanatate), nu puteam ajunge unde sunt acum.
Sincer, nu stiu daca pot exprima in cuvinte, ceea ce simt fata de dvs. si nu cred ca voi putea vreodata si asta deoarece, cand ma aflu in preajma dvs., tremur de emotie, dar iata ca si atunci cand comunic cu dvs. pe Internet, emotiile sunt foarte puternice. Pentru mine, sunteti ca si PARINTELE MEU, deoarece datorita dvs., am crescut si m-am dezvoltat absolut normal si am ajuns un om in toata puterea cuvantului, din toate punctele de vedere. Pe masura ce timpul trece, constat ca distanta dintre noi (cea virtuala, datorata respectului enorm pe care vi-l port, precum si timpului scurs de la clipa cand ne-am cunoscut) , se micsoreaza tot mai mult, iar ceea ce simt fata de parintii mei, simt si fata de dvs.: UN RESPECT DEOSEBIT, O RECUNOASTERE PROFUNDA A EFORTULUI DEOSEBIT DEPUS, PENTRU CA EU SA AJUNG UNDE SUNT ACUM. NU pot sa descriu in cuvinte, aceste sentimente pe care le nutresc fata de dvs. Cred ca singurul cuvant pe care il mai pot rosti acum, este un sincer MULTUMESC, PENTRU CA TRAIESC!
Ce repede mai trece timpul asta! Va imaginati vreodata ca, peste ani, copila de 1 an si 8 luni, din anul 1976, va va trimite e-mailuri, la varsta de 36 de ani, ca sa va multumeasca pentru ca este perfect sanatoasa? Eu nu cred ca va imaginati asa ceva. Figura fermecatoare si impunatoare a tanarului domn prof. dr. Ciurea, in varsta de 40 de ani (ma refer la varsta pe care o aveati cand veneam la primele controale, la dvs.) m-a fascinat de mica si am ramas cu ea in memorie, iar acum, cand comunic cu dvs., parca il am in fata mea, pe tanarul prof. dr. Ciurea! Am ramas indragostita de acea figura, de mica, iar pe masura ce timpul a trecut, mi-am dat seama ca, fara voia mea, am fost fascinata de TANARUL DOMN. PROF. DR. CIUREA (atunci), acum, INTELEPTUL PROF. DR. CIUREA, cu parul inspicat de intelepciunea varstei.
MULTA SANATATE, VA DORESC SI SUCCES DEPLIN IN CARIERA DVS. !
Cu stima si consideratie,
Daniela Cucu - Ploiesti
36 de ani
(la 34 de ani, de la "eveniment")
luni, 15 noiembrie 2010
duminică, 24 octombrie 2010
Pacientii Multumesc: Alexandru Besliu
Mulţumesc Domnului Prof. Dr. Msc Alexandru Vlad Ciurea pentru că mă simt bine şi mi-am reluat activitatea
În dimineaţa zilei de 26.IV.2010, când mă pregăteam să plec la serviciu, mi-am pierdut cunoştinţa pentru câteva minute şi am prezentat o cădere în baie. Mi-am revenit destul de repede după această cădere şi am reuşit să chem soţia să mă ajute. Am prezentat în continuare dureri puternice de cap şi imposibilitatea de a sta în picioare. Soţia a apelat de urgenţă 112 şi am ajuns la Spitalul de Urgenţă din Dr. Tr- Severin unde am fost consultat de doctorul neurolog şi mi s-a efectuat imediat examen CT, examen care a evidenţiat un anevrism rupt la nivelul arterei comunicante anterioare. În aceeaşi zi am fost trimis de urgenţă la Bucureşti la Spitalul Obregia unde am fost internat timp de 3 zile şi am primit tratament perfuzabil. În toată această perioadă starea mea s-a agravat, am devenit agitat, nervos şi prezentând accentuarea durerilor de cap. Aici am auzit vorbindu-se de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea pe care îl lăudau mulţi pacienţi. La cereare mea şi a soţiei m-am transferat la Spitatul Bagdasar Arsenie unde am fost preluat, supravegheat şi tratat de urgenţă de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea şi echipa domniei sale. Am fost operat în data de 30.IV.2010, intervenţia chirurgicală a durat aproape 9 ore, sfârşindu-se cu succes pentru mine, dar şi pentru Domnul Profesor. Am rămas apoi internat în această clinică timp de 18 zile, perioadă în care am fost permanent monitorizat cu adevărat profesionalism.
M-am externat cu stare generală bună, fără dureri, dar a umat o perioadă cu stări de confuzie şi uneori agitaţie. Am mers şi merg în continuare la toate controalele periodice la care am fost chemat de Domnul Profesor. Acum pot să spun că după o perioadă destul de mică de timp mă simt puternic şi apt să imi exercit munca mea de zi cu zi.
Pentru mine, soţia şi fiica mea, Domnul Prof. Dr. A.V. Ciurea reprezintă un adevărat Dumnezeu! Ii mulţumesc din suflet pentru că mi-a redat viaţa.
Cu respect şi recunoştinţă,
Alexandru Beşliu 47 ani
Dr. Tr-Severin
În dimineaţa zilei de 26.IV.2010, când mă pregăteam să plec la serviciu, mi-am pierdut cunoştinţa pentru câteva minute şi am prezentat o cădere în baie. Mi-am revenit destul de repede după această cădere şi am reuşit să chem soţia să mă ajute. Am prezentat în continuare dureri puternice de cap şi imposibilitatea de a sta în picioare. Soţia a apelat de urgenţă 112 şi am ajuns la Spitalul de Urgenţă din Dr. Tr- Severin unde am fost consultat de doctorul neurolog şi mi s-a efectuat imediat examen CT, examen care a evidenţiat un anevrism rupt la nivelul arterei comunicante anterioare. În aceeaşi zi am fost trimis de urgenţă la Bucureşti la Spitalul Obregia unde am fost internat timp de 3 zile şi am primit tratament perfuzabil. În toată această perioadă starea mea s-a agravat, am devenit agitat, nervos şi prezentând accentuarea durerilor de cap. Aici am auzit vorbindu-se de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea pe care îl lăudau mulţi pacienţi. La cereare mea şi a soţiei m-am transferat la Spitatul Bagdasar Arsenie unde am fost preluat, supravegheat şi tratat de urgenţă de Domnul Prof. Dr. A. V. Ciurea şi echipa domniei sale. Am fost operat în data de 30.IV.2010, intervenţia chirurgicală a durat aproape 9 ore, sfârşindu-se cu succes pentru mine, dar şi pentru Domnul Profesor. Am rămas apoi internat în această clinică timp de 18 zile, perioadă în care am fost permanent monitorizat cu adevărat profesionalism.
M-am externat cu stare generală bună, fără dureri, dar a umat o perioadă cu stări de confuzie şi uneori agitaţie. Am mers şi merg în continuare la toate controalele periodice la care am fost chemat de Domnul Profesor. Acum pot să spun că după o perioadă destul de mică de timp mă simt puternic şi apt să imi exercit munca mea de zi cu zi.
Pentru mine, soţia şi fiica mea, Domnul Prof. Dr. A.V. Ciurea reprezintă un adevărat Dumnezeu! Ii mulţumesc din suflet pentru că mi-a redat viaţa.
Cu respect şi recunoştinţă,
Alexandru Beşliu 47 ani
Dr. Tr-Severin
George Gershwin - geniu muzical sau patologie tumorala?
Intreaga America dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost zguduita de disparitia prematura a unuia dintre cei mai cunoscuti compozitori americani.
Evolutia sa de pe scena mondiala au reprezentat o „cometa” pe constelatia mondiala a muzicologiei de la inceputul secolului XX. A fost unul dintre cei mai apreciati compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Stilul sau componistic a devenit repede popular pe Broadway. Acesta reuneste elementele de jazz simfonic cu muzica uşoară, astfel muzica lui George Gershwin a fost bine primita atât in teatrele muzicale de pe Broadway, Hollywood cât şi pentru sălile de concert clasic. Melodiile sale au fost interpretate de cei mai cunoscuţi instrumentişti şi cântăreţi americani de-a lungul timpului de exemplu: Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock şi mulţi alţii. Afectiunea pe care a avut-o, de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii cand pareza brahiala stanga i-a afectat capacitatea de a canta la pian nu se face simtita cu nimic in compozitiile sale din ultimii ani ai vietii, ba mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.
Jacob Gershowitz, adevaratul nume al lui George Gershwin s-a născut la 26 septembrie 1898 într-o familie de evrei ruşi imigraţi în Statele Unite. În 1910, părinţii cumpără un pian pentru fratele său mai mare, Israel (Ira). Brusc, Jacob pune stăpânire pe pian, cântând "după ureche" şi debordand de un talent muzical deosebit. Începe să ia lecţii de la diverşi muzicieni, până când a fost prezentat cunoscutului pedagog in muzicologie, Charles Hambitzer, care îl învaţă tehnica de execuţie convenţională. Acesta îi face cunoscuţi marii maeştrii muzicii europene şi-l încurajazează să frecventeze concertele de muzică clasică. În acelaşi timp, ia lecţii de compoziţie cu compozitorul Rubin Goldmark. În 1916, prima compoziţie a lui George Gerscchwin, "Rialto Ripples", înregistrează un oarecare succes comercial.Doi ani mai târziu, cunoaşte primul succes răsunător cu cântecul "Swanee", scris pentru musical-ul The Capitol Revue şi interpretat de Al Jolson.
In urma acestui succes, compozitorul primeşte un contract din partea editorilor muzicali "Harms Publishers", specializaţi în musicaluri, pentru 35 USD pe săptămână. Adoptă pseudonimul George Gershwin, la fel ca şi fratele său Israel, care devine Ira Gershwin.
În 1920, directorul de orchestră Paul Whiteman le comandă lui si fratelui sau o bucată instrumentală pentru formaţia sa. Rezultatul a fost celebra "Rhapsody in blue", o compoziţie pentru pian şi orchestră, care este executată în primă audiţie la 12 februarie 1924 în Aeolian Hall din New York cu un succes enorm. Acesta reprezinta un moment de exceptie in lumea muzicala, si face ca talentul deosebit al lui George Gershwin sa fie unanim recunoscut pe plan international.
Între timp, compozitorul începe o colaborare excelenta cu fratele său Ira, care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comună este comedia muzicală "Lady Be Good" (1924). Partitura cuprindea, printre altele, două cântece, care devin rapid cunoscute şi interpretate în lumea întreagă: "Fascinanting Rhythm" şi ""The Man I Love".Urmează spectacolele muzicale "Oh,Kay", "Treasure Girl", "Funny Face" şi "Strike Up The Band" (cu celebra melodie "I've Got A Crush On You").În 1928, George si Ira Gershwin fac o călătorie la Paris, care constituie pentru George sursa de inspiraţie pentru fantezia orchestrală "An American in Paris". Anul urmator 1929 a fost anul marii recesiuni economic care s-a resimtit şi în lumea spectacolelor, afectandu-i inclusiv pe fratii Gerschwin.
Cu toate acestea eicontinuă să lucreze, montând pe Broadway spectacolele de musicals, "Girl Crazy" (1930) ce conţine faimoasele melodii "I Got Rhythm" şi "Embraceable You", şi "Of Thee I Sing", Aceasta este prima sa comedie muzicală pentru care în 1931 primeste "Premiul Pulitzer".În anul 1933, George şi Ira încep să lucreze la un proiect îndrăzneţ: punerea în scenă sub forma unei opere muzicale populare (opera folk) a povestirei "Porgy and Bess" de Dubose Heyward, ce surprinde aspecte din viaţa populaţiei afro-americane. Pentru partitură compun arii devenite mai târziu melodii de mare popularitate: "Summertime", "I Got Plenty of Nothing", "It Ain't Necessarily So".
Opera lui George si a lui Ira Gershwin este reprezentată în premieră la 30 septembrie 1935 în Boston, fiind salutată de public la sfârşit cu 15 minute de aplauze.
Începând cu anul 1936, George Gershwin se dedică în special muzicii de filme şi se mută la Hollywood. Obţine un contract pentru compunerea coloanei sonore la filmul "The Magnificent Adventure" cu Ginger Rogers şi Fred Astaire.
In timp ce lucra la partitura pentru filmul "The Goldwyn Follies", George Gershwin, care suferea de câtva timp de dureri de cap, face o criză de pierderea cunoştinţei, cu durata de 20 de secunde in timp ce interpreta la Los Angeles concertul in la major pentru pian, acesta insa nu a fost observat de public. George Gershwin i-a relatat psihiatrului sau ca acest episod a fost precedat de crize uncinate clasice manifestate prin mirosul neplacut de cauciuc ars. Crizele s-au repetat de cateva ori in lunile urmatoare, iar la inceputul lui 1937 a inceput sa acuze o cefalee extrem de puternica . Crizele uncinate au continuat sa apara, fie in timp ce canta la pian sau in timpul efortului. La inceputul lui 1937 cefaleea s-a agravat fiind insotita de greata, varsaturi, ameteli si haluciantii olfactive insotite de un deficit motor brahial stang si tulburari de coordonare, pentru care a fost internat in Clinica Universitara Los Angeles, de unde s-a externat cu diagnosticul de „isterie”. Simptomatologia insa s-a agravat progresiv cu hipoosmie , agitatie, migrena persistenta si crize partiale complexe. Consecutiv acestor crize George Gerschwin observa ca nu mai poate canta la pian datorita parezei brahiale stangi. Pe 9 iulie a fost gasit inconstient acasa si internat din nou. si se diagnosticheaza o tumora cerebrala de emisfer cerebral drept, ce produce apraxie. A fost examinat de doctorul Carl Rand care a notat ca nu raspundea la stimuli algici, avea anizocorie, si lipsa miscarilor voluntare. Pe 10 iulie 1937 starea lui s-a deteriorat si mai mult si a fost contactat Prof. dr. Harvey Cushing care a indicat efectuarea unei ventriculografii, la care s-a demonstrat angajarea transtentoriala determinata de o tumora giganta de emisfer cerebral drept. Datorita agravarii bruste a starii generale s-a intervenit chirurgical de urgenta pe 11 iulie 1937 si s-a evacuat o tumora chistica, s-a coagulat peretele chistului, dupa care s-a inchis dura mater, interventia realizata de dr. Naftzinger fiind de 5 ore. Starea clinica a pacientului s-a agravat postoperator si pacientul a murit la 5 ore postoperator. Leziunea a fost descrisa de patologi ca spongioblastom multiform, echivalentul glioblastomului multiform, de astazi. Ulterior prin reanalizarea materialului histopatologic, s-a propus diagnosticul de astrocitom pilocitic. Crizele uncinate si crizele de absenta, cefaleea si deteriorarea neurologica erau semne clinice sugestive pentru o hernie uncala transtentoriala.
Pe parcursul evolutiei bolii productivitatea sa muzicala a fost foarte mare. In perioada cand au aparut migrenele inregistrandu-se chiar un varf al creativitatii. In acelasi timp insa devenise apatic, indiferent iar simtomatologia sa afectiva a fost interpretata gresit ca un protest la lumea care il inconjoara. Activitatea muzicala i-a fost afectata doar cu 4 zile inainte de deces, nemaiputandu-si coordona miscarile pentru a canta la pian.
Doar faptul ca tumora a fost localizata in emisferul nondominant explica performanta sa muzicologica deteriorarea neurologica datorata tumorii cerebrale temporale drepte instalandu-se brusc in ultimele zile ale vietii .
Afectiunea pe care a avut-o , de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii, cand pareza i-a afectat capacitatea de a canta la pian, nu se face simtita cu nimic in compozitiile din ultimii ani ai vietii sale, ba chiar mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.
Autori:
Prof Dr MSc Alexandru Vlad Ciurea
Dr Andrei Giovani
Sectia I Neurochirurgie,
Spital Clinic de Urgenta „Bagdasar Arseni”, Bucuresti
Publicat in:
Viata Medicala
Nr 34 – 35, 27 august 2010
Evolutia sa de pe scena mondiala au reprezentat o „cometa” pe constelatia mondiala a muzicologiei de la inceputul secolului XX. A fost unul dintre cei mai apreciati compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Stilul sau componistic a devenit repede popular pe Broadway. Acesta reuneste elementele de jazz simfonic cu muzica uşoară, astfel muzica lui George Gershwin a fost bine primita atât in teatrele muzicale de pe Broadway, Hollywood cât şi pentru sălile de concert clasic. Melodiile sale au fost interpretate de cei mai cunoscuţi instrumentişti şi cântăreţi americani de-a lungul timpului de exemplu: Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock şi mulţi alţii. Afectiunea pe care a avut-o, de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii cand pareza brahiala stanga i-a afectat capacitatea de a canta la pian nu se face simtita cu nimic in compozitiile sale din ultimii ani ai vietii, ba mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.
Jacob Gershowitz, adevaratul nume al lui George Gershwin s-a născut la 26 septembrie 1898 într-o familie de evrei ruşi imigraţi în Statele Unite. În 1910, părinţii cumpără un pian pentru fratele său mai mare, Israel (Ira). Brusc, Jacob pune stăpânire pe pian, cântând "după ureche" şi debordand de un talent muzical deosebit. Începe să ia lecţii de la diverşi muzicieni, până când a fost prezentat cunoscutului pedagog in muzicologie, Charles Hambitzer, care îl învaţă tehnica de execuţie convenţională. Acesta îi face cunoscuţi marii maeştrii muzicii europene şi-l încurajazează să frecventeze concertele de muzică clasică. În acelaşi timp, ia lecţii de compoziţie cu compozitorul Rubin Goldmark. În 1916, prima compoziţie a lui George Gerscchwin, "Rialto Ripples", înregistrează un oarecare succes comercial.Doi ani mai târziu, cunoaşte primul succes răsunător cu cântecul "Swanee", scris pentru musical-ul The Capitol Revue şi interpretat de Al Jolson.
In urma acestui succes, compozitorul primeşte un contract din partea editorilor muzicali "Harms Publishers", specializaţi în musicaluri, pentru 35 USD pe săptămână. Adoptă pseudonimul George Gershwin, la fel ca şi fratele său Israel, care devine Ira Gershwin.
În 1920, directorul de orchestră Paul Whiteman le comandă lui si fratelui sau o bucată instrumentală pentru formaţia sa. Rezultatul a fost celebra "Rhapsody in blue", o compoziţie pentru pian şi orchestră, care este executată în primă audiţie la 12 februarie 1924 în Aeolian Hall din New York cu un succes enorm. Acesta reprezinta un moment de exceptie in lumea muzicala, si face ca talentul deosebit al lui George Gershwin sa fie unanim recunoscut pe plan international.
Între timp, compozitorul începe o colaborare excelenta cu fratele său Ira, care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comună este comedia muzicală "Lady Be Good" (1924). Partitura cuprindea, printre altele, două cântece, care devin rapid cunoscute şi interpretate în lumea întreagă: "Fascinanting Rhythm" şi ""The Man I Love".Urmează spectacolele muzicale "Oh,Kay", "Treasure Girl", "Funny Face" şi "Strike Up The Band" (cu celebra melodie "I've Got A Crush On You").În 1928, George si Ira Gershwin fac o călătorie la Paris, care constituie pentru George sursa de inspiraţie pentru fantezia orchestrală "An American in Paris". Anul urmator 1929 a fost anul marii recesiuni economic care s-a resimtit şi în lumea spectacolelor, afectandu-i inclusiv pe fratii Gerschwin.
Cu toate acestea eicontinuă să lucreze, montând pe Broadway spectacolele de musicals, "Girl Crazy" (1930) ce conţine faimoasele melodii "I Got Rhythm" şi "Embraceable You", şi "Of Thee I Sing", Aceasta este prima sa comedie muzicală pentru care în 1931 primeste "Premiul Pulitzer".În anul 1933, George şi Ira încep să lucreze la un proiect îndrăzneţ: punerea în scenă sub forma unei opere muzicale populare (opera folk) a povestirei "Porgy and Bess" de Dubose Heyward, ce surprinde aspecte din viaţa populaţiei afro-americane. Pentru partitură compun arii devenite mai târziu melodii de mare popularitate: "Summertime", "I Got Plenty of Nothing", "It Ain't Necessarily So".
Opera lui George si a lui Ira Gershwin este reprezentată în premieră la 30 septembrie 1935 în Boston, fiind salutată de public la sfârşit cu 15 minute de aplauze.
Începând cu anul 1936, George Gershwin se dedică în special muzicii de filme şi se mută la Hollywood. Obţine un contract pentru compunerea coloanei sonore la filmul "The Magnificent Adventure" cu Ginger Rogers şi Fred Astaire.
In timp ce lucra la partitura pentru filmul "The Goldwyn Follies", George Gershwin, care suferea de câtva timp de dureri de cap, face o criză de pierderea cunoştinţei, cu durata de 20 de secunde in timp ce interpreta la Los Angeles concertul in la major pentru pian, acesta insa nu a fost observat de public. George Gershwin i-a relatat psihiatrului sau ca acest episod a fost precedat de crize uncinate clasice manifestate prin mirosul neplacut de cauciuc ars. Crizele s-au repetat de cateva ori in lunile urmatoare, iar la inceputul lui 1937 a inceput sa acuze o cefalee extrem de puternica . Crizele uncinate au continuat sa apara, fie in timp ce canta la pian sau in timpul efortului. La inceputul lui 1937 cefaleea s-a agravat fiind insotita de greata, varsaturi, ameteli si haluciantii olfactive insotite de un deficit motor brahial stang si tulburari de coordonare, pentru care a fost internat in Clinica Universitara Los Angeles, de unde s-a externat cu diagnosticul de „isterie”. Simptomatologia insa s-a agravat progresiv cu hipoosmie , agitatie, migrena persistenta si crize partiale complexe. Consecutiv acestor crize George Gerschwin observa ca nu mai poate canta la pian datorita parezei brahiale stangi. Pe 9 iulie a fost gasit inconstient acasa si internat din nou. si se diagnosticheaza o tumora cerebrala de emisfer cerebral drept, ce produce apraxie. A fost examinat de doctorul Carl Rand care a notat ca nu raspundea la stimuli algici, avea anizocorie, si lipsa miscarilor voluntare. Pe 10 iulie 1937 starea lui s-a deteriorat si mai mult si a fost contactat Prof. dr. Harvey Cushing care a indicat efectuarea unei ventriculografii, la care s-a demonstrat angajarea transtentoriala determinata de o tumora giganta de emisfer cerebral drept. Datorita agravarii bruste a starii generale s-a intervenit chirurgical de urgenta pe 11 iulie 1937 si s-a evacuat o tumora chistica, s-a coagulat peretele chistului, dupa care s-a inchis dura mater, interventia realizata de dr. Naftzinger fiind de 5 ore. Starea clinica a pacientului s-a agravat postoperator si pacientul a murit la 5 ore postoperator. Leziunea a fost descrisa de patologi ca spongioblastom multiform, echivalentul glioblastomului multiform, de astazi. Ulterior prin reanalizarea materialului histopatologic, s-a propus diagnosticul de astrocitom pilocitic. Crizele uncinate si crizele de absenta, cefaleea si deteriorarea neurologica erau semne clinice sugestive pentru o hernie uncala transtentoriala.
Pe parcursul evolutiei bolii productivitatea sa muzicala a fost foarte mare. In perioada cand au aparut migrenele inregistrandu-se chiar un varf al creativitatii. In acelasi timp insa devenise apatic, indiferent iar simtomatologia sa afectiva a fost interpretata gresit ca un protest la lumea care il inconjoara. Activitatea muzicala i-a fost afectata doar cu 4 zile inainte de deces, nemaiputandu-si coordona miscarile pentru a canta la pian.
Doar faptul ca tumora a fost localizata in emisferul nondominant explica performanta sa muzicologica deteriorarea neurologica datorata tumorii cerebrale temporale drepte instalandu-se brusc in ultimele zile ale vietii .
Afectiunea pe care a avut-o , de care nu a stiut pana in ultimele zile ale vietii, cand pareza i-a afectat capacitatea de a canta la pian, nu se face simtita cu nimic in compozitiile din ultimii ani ai vietii sale, ba chiar mai mult, acestea sunt mai pline de maturitate si de expresie muzicala decat compozitiile de inceput.
Autori:
Prof Dr MSc Alexandru Vlad Ciurea
Dr Andrei Giovani
Sectia I Neurochirurgie,
Spital Clinic de Urgenta „Bagdasar Arseni”, Bucuresti
Publicat in:
Viata Medicala
Nr 34 – 35, 27 august 2010
joi, 9 septembrie 2010
Pacientii Multumesc: Sergiu Aldea
Buna ziua
Ma numesc Sergiu Aldea, am 28 de ani si traiesc datorita Domnului Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea.
In august 1997, dupa o perioada de cateva zile de cefalee pronuntata insotita de varsaturi si in urma unor investigatii medicale (Electro-encefalograma, radiografii, analize sange etc) am primit o trimitere catre Spitalul Gheorghe Marinescu la Dl Doctor Popescu – Tismana. La analizarea CT cranian, acesta a observat un chist in partea posterioara a creierului si l-a contactat telefonic pe Dl Profesor Doctor A.V. Ciurea cu care a discutat cazul ajungand la concluzia transferului meu catre sectia de Neurochirurgie I din spitalul Bagdasar - Arseni. Dupa consultarea de catre Dl Profesor, diagnosticul a fost: Proces expansiv intracranian de fosa craniana posterioara (Tumora chistica de vermis si ventricul IV (astrocitom pilocitic)). Hidrocefalie interna secundara.
Am trecut prin doua operatii – 28.08.1997 – drenaj ventriculo-peritoneal unishunt, respectiv 1.09.1997 – ablatie totala sub microscop a astrocitomului.
Stare la externare: in curs de vindecare chirurgicala.
De atunci am dus o viata absolut normala. Sunt licentiat in economie (ASE Finante-Banci, 2004), angajat inca de la terminarea facultatii si incerc sa patrez un echilibru stabil intre viata sedentara de birou, activitatile sportive si odihna.
Am revenit in clinica de Neurochirurgie I in septembrie 2010 pentru suprimarea drenajului ventriculo-peritoneal unishunt (3.09.2010) si acum am avut ocazia sa ii multumesc personal Domnului Profesor Doctor A. V. Ciurea pentru ca mi-a salvat viata.
In urma cu 13 ani poate eram prea tanar pentru a intelege gravitatea situatiei si seriozitatea interventiilor chirurgicale prin care am trecut. In cursul anilor, am realizat ca fara interventia acestui mare OM si DOCTOR nu as fi avut o noua sansa la viata. Va multumesc!
Cu respect
Sergiu Aldea
Bucuresti
Ma numesc Sergiu Aldea, am 28 de ani si traiesc datorita Domnului Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea.
In august 1997, dupa o perioada de cateva zile de cefalee pronuntata insotita de varsaturi si in urma unor investigatii medicale (Electro-encefalograma, radiografii, analize sange etc) am primit o trimitere catre Spitalul Gheorghe Marinescu la Dl Doctor Popescu – Tismana. La analizarea CT cranian, acesta a observat un chist in partea posterioara a creierului si l-a contactat telefonic pe Dl Profesor Doctor A.V. Ciurea cu care a discutat cazul ajungand la concluzia transferului meu catre sectia de Neurochirurgie I din spitalul Bagdasar - Arseni. Dupa consultarea de catre Dl Profesor, diagnosticul a fost: Proces expansiv intracranian de fosa craniana posterioara (Tumora chistica de vermis si ventricul IV (astrocitom pilocitic)). Hidrocefalie interna secundara.
Am trecut prin doua operatii – 28.08.1997 – drenaj ventriculo-peritoneal unishunt, respectiv 1.09.1997 – ablatie totala sub microscop a astrocitomului.
Stare la externare: in curs de vindecare chirurgicala.
De atunci am dus o viata absolut normala. Sunt licentiat in economie (ASE Finante-Banci, 2004), angajat inca de la terminarea facultatii si incerc sa patrez un echilibru stabil intre viata sedentara de birou, activitatile sportive si odihna.
Am revenit in clinica de Neurochirurgie I in septembrie 2010 pentru suprimarea drenajului ventriculo-peritoneal unishunt (3.09.2010) si acum am avut ocazia sa ii multumesc personal Domnului Profesor Doctor A. V. Ciurea pentru ca mi-a salvat viata.
In urma cu 13 ani poate eram prea tanar pentru a intelege gravitatea situatiei si seriozitatea interventiilor chirurgicale prin care am trecut. In cursul anilor, am realizat ca fara interventia acestui mare OM si DOCTOR nu as fi avut o noua sansa la viata. Va multumesc!
Cu respect
Sergiu Aldea
Bucuresti
luni, 30 august 2010
Astăzi e ziua ta: Alexandru Ciurea
Neurochirurgia este o treabă atât de fină, încât numai cei cu har de la Dumnezeu pot face aşa ceva. E nevoie de aparatură modernă, dar şi de un adevărat geniu pentru astfel de intervenţii chirurgicale. Prof. dr Alexandru Vladimir Ciurea, şeful Clinicii de la Spitalul de Urgenţă şi Neurochirurgie Bagdasar - Arseni din Capitală, şi-a serbat ieri ziua de naştere, iar astăzi este omagiat cu ocazia Sf. Alexandru.
"Să învăţăm ce înseamnă respectul"
"Sistemul de sănătate din România este deficitar încă din perioada ceauşistă, cu multiple probleme de susţinere financiară şi de motivare a întregului personal medico-sanitar. Carenţele multiple legate de locaţie, infrastructură, comunicare, aparate de înaltă tehnologie nefolosite sau fără service, acordare de prim ajutor multidisciplinar, lipsa unei consultanţe interdisciplinare la nivel de medic primar, pregătire la parametrii UE etc. Nu în ultima guvernare s-a degradat sistemul de sănătate. Acesta este în prăbuşire treptată de peste 30 de ani (amintiţi-vă de infecţiile cu HIV la copii nevinovaţi în perioada ceauşistă).
Cel mai fericit moment pe care l-am trăit în ultimul an este apariţia Tratatului de Neurochirurgie, Vol. I, la Editura Medicală, iunie 2010, redactat personal.
Am primit foarte multe mulţu-miri şi cuvinte frumoase din partea multor pacienţi. Îmi permit să vă dau această adresă de blog pentru a citi câteva scrisori ale acestor oameni minunaţi: http://about-brain.blogspot.com.
Cele mai dure cuvinte pe care mi le-am spus au fost atunci când nu am reuşit să fac mai multe pentru anumiţi pacienţi pe care i-am avut sub tratament, cu toate că în acele cazuri am fost depăşit de gravitatea şi complexitatea lor. În fiecare zi încep activitatea la ora 7:00 şi lucrez în spital cel puţin 10 ore pe zi: activitate clinică, operatorie şi ştiinţifică.
Pentru viitor există multiple posibilităţi de lucru la stat şi mai ales în mediu privat.
Cred că ar trebui să învăţăm ce înseamnă respectul faţă de semenii noştri şi de autorităţi, un comportament cât mai civilizat şi, de asemenea, o confidenţialitate cât mai mare a vieţii private a fiecăruia dintre noi, desigur şi o asumare totală a responsabilităţilor.
Cele mai frumoase momente pe care le-am trăit în spital au fost când am primit titlul de Doctor în Ştiinţe Medicale în 1974, titlul de Medic Primar în Neurochirurgie în 1980 şi titlul de Profesor Universitar în Neurochirurgie în 1999. De asemenea, îmi permit să vă spun că vineri, 27.08.2010, am realizat o operaţie cu totul deosebită, abordul unei tumori de arie pineală (adică în mijlocul creierului), cu exereză totală. Operaţia a ieşit perfect şi pacienta este în condiţii foarte bune.
Pe plan extern, un moment memorabil a fost acela în care am avut onoarea să fiu ales ca vicepreşedinte al World Federation of Neurosurgical Societies (Federaţia Mondială a Societăţilor de Neurochirurgie) în 2004, dar şi întâlnirea cu Excelenţa sa Regele Abdulah al II-lea al Regatului Hasemit al Iordaniei în anul 2008."
Astăzi e ziua ta: Alexandru Ciurea
Articol publicat in Jurnalul.ro
"Să învăţăm ce înseamnă respectul"
"Sistemul de sănătate din România este deficitar încă din perioada ceauşistă, cu multiple probleme de susţinere financiară şi de motivare a întregului personal medico-sanitar. Carenţele multiple legate de locaţie, infrastructură, comunicare, aparate de înaltă tehnologie nefolosite sau fără service, acordare de prim ajutor multidisciplinar, lipsa unei consultanţe interdisciplinare la nivel de medic primar, pregătire la parametrii UE etc. Nu în ultima guvernare s-a degradat sistemul de sănătate. Acesta este în prăbuşire treptată de peste 30 de ani (amintiţi-vă de infecţiile cu HIV la copii nevinovaţi în perioada ceauşistă).
Cel mai fericit moment pe care l-am trăit în ultimul an este apariţia Tratatului de Neurochirurgie, Vol. I, la Editura Medicală, iunie 2010, redactat personal.
Am primit foarte multe mulţu-miri şi cuvinte frumoase din partea multor pacienţi. Îmi permit să vă dau această adresă de blog pentru a citi câteva scrisori ale acestor oameni minunaţi: http://about-brain.blogspot.com.
Cele mai dure cuvinte pe care mi le-am spus au fost atunci când nu am reuşit să fac mai multe pentru anumiţi pacienţi pe care i-am avut sub tratament, cu toate că în acele cazuri am fost depăşit de gravitatea şi complexitatea lor. În fiecare zi încep activitatea la ora 7:00 şi lucrez în spital cel puţin 10 ore pe zi: activitate clinică, operatorie şi ştiinţifică.
Pentru viitor există multiple posibilităţi de lucru la stat şi mai ales în mediu privat.
Cred că ar trebui să învăţăm ce înseamnă respectul faţă de semenii noştri şi de autorităţi, un comportament cât mai civilizat şi, de asemenea, o confidenţialitate cât mai mare a vieţii private a fiecăruia dintre noi, desigur şi o asumare totală a responsabilităţilor.
Cele mai frumoase momente pe care le-am trăit în spital au fost când am primit titlul de Doctor în Ştiinţe Medicale în 1974, titlul de Medic Primar în Neurochirurgie în 1980 şi titlul de Profesor Universitar în Neurochirurgie în 1999. De asemenea, îmi permit să vă spun că vineri, 27.08.2010, am realizat o operaţie cu totul deosebită, abordul unei tumori de arie pineală (adică în mijlocul creierului), cu exereză totală. Operaţia a ieşit perfect şi pacienta este în condiţii foarte bune.
Pe plan extern, un moment memorabil a fost acela în care am avut onoarea să fiu ales ca vicepreşedinte al World Federation of Neurosurgical Societies (Federaţia Mondială a Societăţilor de Neurochirurgie) în 2004, dar şi întâlnirea cu Excelenţa sa Regele Abdulah al II-lea al Regatului Hasemit al Iordaniei în anul 2008."
Astăzi e ziua ta: Alexandru Ciurea
Articol publicat in Jurnalul.ro
miercuri, 25 august 2010
Povestea Mea: Constantin Andreea Mădălina
Mă numesc Constantin Andreea Mădălina.
Eram un copil mic de doar 3 ani, în creştere. Din câte am auzit de la părinţi, în această perioadă am căzut la joacă şi m-am lovit la cap. Am plâns cum plâng toţi copiii, după care mi-a trecut. Nimeni nu avea de unde să ştie ce probleme aveau să apară mai târziu. Am început să nu mai am poftă de mâncare, să slăbesc mult, mi s-a schimbat mersul, aveam dureri de cap mai ales noaptea. Deci, în timp ce eu trebuia să cresc şi să mă dezvolt precum toţi copiii normali, eu zăceam şi nu progresam. Părinţii m-au dus pe unde au ştiut, prin spitale, am făcut tot felul de analize medicale şi toate arătau că sunt bine ca şi cum eram perfect sănătoasă.
Dumnezeu mi-a ajutat şi am ajuns pe mâna unor medici foarte buni care, îndrumaţi de domnul profesor A.V.Ciurea de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti, mi-au depistat o tumoră pe creierul mic. Bineînţeles că de acolo nu am mai plecat acasă bolnavă. Perioada aceasta de boală, până am ajuns la spitalul din Bucureşti a durat aproximativ 3 ani. Am fost internată împreună cu mama mea timp de o lună de zile. În această perioadă mi s-au făcut analize şi am fost pregatită psihic şi fizic, deoarece corpul meu era foarte slăbit ca să suporte cele două intervenţii chirurgicale care au urmat. Nici nu vreau să mă gândesc cum a fost. Nu mai spun de perioada de recuperare care a urmat până la externare, Din zi în zi însă, îmi reveneam, mă simţeam tot mai bine, şi eram conştientă că o să mă vindec. Bineînţeles că eu nici nu îmi dădeam seama prin ce am trecut.
Tratamentul personalului din spital a fost deosebit, mai ales că ziua în care am împlinit 6 ani am sărbătorit-o acolo. Am fost iubită şi felicitată de toată lumea pentru că am fost tare şi am trecut cu bine peste greul care mă apăsa.
Periodic mă prezint la control la domnul profesor doctor A.V.Ciurea şi la medicii care m-au operat şi m-au vindecat de boala care am avut-o. Mulţumită lor şi bunului Dumnezeu, până acum şi mai mult ca sigur şi pe viitor, totul este bine.
Acum mă apropii de vârsta de 12 ani, sunt elevă în clasa a V-a, învăţ şi mă simt foarte bine datorită acestor adevăraţi oameni pe care îi iubesc. Le mulţumesc din suflet şi le rămân recunoscătoare pe veci, căci dumnealor mi-au redat viaţa şi fericirea de a fii copil.
Povestea merge mai departe.....
Constantin Andreea Mădălina
Eram un copil mic de doar 3 ani, în creştere. Din câte am auzit de la părinţi, în această perioadă am căzut la joacă şi m-am lovit la cap. Am plâns cum plâng toţi copiii, după care mi-a trecut. Nimeni nu avea de unde să ştie ce probleme aveau să apară mai târziu. Am început să nu mai am poftă de mâncare, să slăbesc mult, mi s-a schimbat mersul, aveam dureri de cap mai ales noaptea. Deci, în timp ce eu trebuia să cresc şi să mă dezvolt precum toţi copiii normali, eu zăceam şi nu progresam. Părinţii m-au dus pe unde au ştiut, prin spitale, am făcut tot felul de analize medicale şi toate arătau că sunt bine ca şi cum eram perfect sănătoasă.
Dumnezeu mi-a ajutat şi am ajuns pe mâna unor medici foarte buni care, îndrumaţi de domnul profesor A.V.Ciurea de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti, mi-au depistat o tumoră pe creierul mic. Bineînţeles că de acolo nu am mai plecat acasă bolnavă. Perioada aceasta de boală, până am ajuns la spitalul din Bucureşti a durat aproximativ 3 ani. Am fost internată împreună cu mama mea timp de o lună de zile. În această perioadă mi s-au făcut analize şi am fost pregatită psihic şi fizic, deoarece corpul meu era foarte slăbit ca să suporte cele două intervenţii chirurgicale care au urmat. Nici nu vreau să mă gândesc cum a fost. Nu mai spun de perioada de recuperare care a urmat până la externare, Din zi în zi însă, îmi reveneam, mă simţeam tot mai bine, şi eram conştientă că o să mă vindec. Bineînţeles că eu nici nu îmi dădeam seama prin ce am trecut.
Tratamentul personalului din spital a fost deosebit, mai ales că ziua în care am împlinit 6 ani am sărbătorit-o acolo. Am fost iubită şi felicitată de toată lumea pentru că am fost tare şi am trecut cu bine peste greul care mă apăsa.
Periodic mă prezint la control la domnul profesor doctor A.V.Ciurea şi la medicii care m-au operat şi m-au vindecat de boala care am avut-o. Mulţumită lor şi bunului Dumnezeu, până acum şi mai mult ca sigur şi pe viitor, totul este bine.
Acum mă apropii de vârsta de 12 ani, sunt elevă în clasa a V-a, învăţ şi mă simt foarte bine datorită acestor adevăraţi oameni pe care îi iubesc. Le mulţumesc din suflet şi le rămân recunoscătoare pe veci, căci dumnealor mi-au redat viaţa şi fericirea de a fii copil.
Povestea merge mai departe.....
Constantin Andreea Mădălina
luni, 16 august 2010
Pacientii mutumesc: Stefanica Simona
In ziua de 19 aprilie 2009 in urma unui accident de circulatie foarte grav am fost dusa cu salvarea la spitalul de neurochirurgie Iasi,unde mi-a fost pus diagnosticul,Traumatism Cranio-Cerebral.Eu din momentul accidentului am ajuns in stare de coma.Cu ajutorul lui Dumnezeu am fost transferata in seara urmatoare la spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni Bucuresti,insotita de parintii eu fiind in stare de coma. La Bucuresti am fost transportata cu salvarea Smurd. La acest spital s-a ocupat de mine dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea. Datorita profesionalismului domnului profesor si al intregului colectiv pe care il conduce,din primul moment mi s-au facut analize:RMN,EEG,Tomografia computerizata
a capului,Radiografie,EKG,analize ale sangelui.
In urma acestor analize Domnul Profesor mi-a recomandat tratamentul in urma caruia in
a 5-a zi am inceput sa imi revin dim coma. Dupa 7 zile de internare la terapie intensiva unde am fost supravegheata indeaproape de Dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea am fost transferata pe sectie.Aici am fost monitorizata in continuare de Dl.Profesor inca 7 zile.
In urma tratamentului prescris de Dl.Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea mi-am revenit complet din coma si am inceput sa invat sa vorbesc,sa merg,intocmai ca un copil mic. La recomandarea Dl.Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea am fost transferata la Centrul Medical Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru copii Dct.Nicolae Robanescu.
Acum dupa un an de zile ma simt mult mai bine datorita Dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea caruia impreuna cu parintii ii multumim ca ne-a redat zambetul pe fata,bucuria de a trai si ne-a invatat ce inseamna iubirea si devotamentul pentru oameni.
Ii dorim o viata lunga,sanatate si puterea de a ajuta cat mai multi oameni care au sau vor avea nevoie in momentele de cumpana ale vietii.
Pentru mine Dl. Prof. Doctor Alexandru Vald Ciurea a fost si este un inger trimis de Dumnezeu.
a capului,Radiografie,EKG,analize ale sangelui.
In urma acestor analize Domnul Profesor mi-a recomandat tratamentul in urma caruia in
a 5-a zi am inceput sa imi revin dim coma. Dupa 7 zile de internare la terapie intensiva unde am fost supravegheata indeaproape de Dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea am fost transferata pe sectie.Aici am fost monitorizata in continuare de Dl.Profesor inca 7 zile.
In urma tratamentului prescris de Dl.Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea mi-am revenit complet din coma si am inceput sa invat sa vorbesc,sa merg,intocmai ca un copil mic. La recomandarea Dl.Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea am fost transferata la Centrul Medical Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru copii Dct.Nicolae Robanescu.
Acum dupa un an de zile ma simt mult mai bine datorita Dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea caruia impreuna cu parintii ii multumim ca ne-a redat zambetul pe fata,bucuria de a trai si ne-a invatat ce inseamna iubirea si devotamentul pentru oameni.
Ii dorim o viata lunga,sanatate si puterea de a ajuta cat mai multi oameni care au sau vor avea nevoie in momentele de cumpana ale vietii.
Pentru mine Dl. Prof. Doctor Alexandru Vald Ciurea a fost si este un inger trimis de Dumnezeu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)