Buna ziua
Ma numesc Sergiu Aldea, am 28 de ani si traiesc datorita Domnului Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea.
In august 1997, dupa o perioada de cateva zile de cefalee pronuntata insotita de varsaturi si in urma unor investigatii medicale (Electro-encefalograma, radiografii, analize sange etc) am primit o trimitere catre Spitalul Gheorghe Marinescu la Dl Doctor Popescu – Tismana. La analizarea CT cranian, acesta a observat un chist in partea posterioara a creierului si l-a contactat telefonic pe Dl Profesor Doctor A.V. Ciurea cu care a discutat cazul ajungand la concluzia transferului meu catre sectia de Neurochirurgie I din spitalul Bagdasar - Arseni. Dupa consultarea de catre Dl Profesor, diagnosticul a fost: Proces expansiv intracranian de fosa craniana posterioara (Tumora chistica de vermis si ventricul IV (astrocitom pilocitic)). Hidrocefalie interna secundara.
Am trecut prin doua operatii – 28.08.1997 – drenaj ventriculo-peritoneal unishunt, respectiv 1.09.1997 – ablatie totala sub microscop a astrocitomului.
Stare la externare: in curs de vindecare chirurgicala.
De atunci am dus o viata absolut normala. Sunt licentiat in economie (ASE Finante-Banci, 2004), angajat inca de la terminarea facultatii si incerc sa patrez un echilibru stabil intre viata sedentara de birou, activitatile sportive si odihna.
Am revenit in clinica de Neurochirurgie I in septembrie 2010 pentru suprimarea drenajului ventriculo-peritoneal unishunt (3.09.2010) si acum am avut ocazia sa ii multumesc personal Domnului Profesor Doctor A. V. Ciurea pentru ca mi-a salvat viata.
In urma cu 13 ani poate eram prea tanar pentru a intelege gravitatea situatiei si seriozitatea interventiilor chirurgicale prin care am trecut. In cursul anilor, am realizat ca fara interventia acestui mare OM si DOCTOR nu as fi avut o noua sansa la viata. Va multumesc!
Cu respect
Sergiu Aldea
Bucuresti
joi, 9 septembrie 2010
luni, 30 august 2010
Astăzi e ziua ta: Alexandru Ciurea
Neurochirurgia este o treabă atât de fină, încât numai cei cu har de la Dumnezeu pot face aşa ceva. E nevoie de aparatură modernă, dar şi de un adevărat geniu pentru astfel de intervenţii chirurgicale. Prof. dr Alexandru Vladimir Ciurea, şeful Clinicii de la Spitalul de Urgenţă şi Neurochirurgie Bagdasar - Arseni din Capitală, şi-a serbat ieri ziua de naştere, iar astăzi este omagiat cu ocazia Sf. Alexandru.
"Să învăţăm ce înseamnă respectul"
"Sistemul de sănătate din România este deficitar încă din perioada ceauşistă, cu multiple probleme de susţinere financiară şi de motivare a întregului personal medico-sanitar. Carenţele multiple legate de locaţie, infrastructură, comunicare, aparate de înaltă tehnologie nefolosite sau fără service, acordare de prim ajutor multidisciplinar, lipsa unei consultanţe interdisciplinare la nivel de medic primar, pregătire la parametrii UE etc. Nu în ultima guvernare s-a degradat sistemul de sănătate. Acesta este în prăbuşire treptată de peste 30 de ani (amintiţi-vă de infecţiile cu HIV la copii nevinovaţi în perioada ceauşistă).
Cel mai fericit moment pe care l-am trăit în ultimul an este apariţia Tratatului de Neurochirurgie, Vol. I, la Editura Medicală, iunie 2010, redactat personal.
Am primit foarte multe mulţu-miri şi cuvinte frumoase din partea multor pacienţi. Îmi permit să vă dau această adresă de blog pentru a citi câteva scrisori ale acestor oameni minunaţi: http://about-brain.blogspot.com.
Cele mai dure cuvinte pe care mi le-am spus au fost atunci când nu am reuşit să fac mai multe pentru anumiţi pacienţi pe care i-am avut sub tratament, cu toate că în acele cazuri am fost depăşit de gravitatea şi complexitatea lor. În fiecare zi încep activitatea la ora 7:00 şi lucrez în spital cel puţin 10 ore pe zi: activitate clinică, operatorie şi ştiinţifică.
Pentru viitor există multiple posibilităţi de lucru la stat şi mai ales în mediu privat.
Cred că ar trebui să învăţăm ce înseamnă respectul faţă de semenii noştri şi de autorităţi, un comportament cât mai civilizat şi, de asemenea, o confidenţialitate cât mai mare a vieţii private a fiecăruia dintre noi, desigur şi o asumare totală a responsabilităţilor.
Cele mai frumoase momente pe care le-am trăit în spital au fost când am primit titlul de Doctor în Ştiinţe Medicale în 1974, titlul de Medic Primar în Neurochirurgie în 1980 şi titlul de Profesor Universitar în Neurochirurgie în 1999. De asemenea, îmi permit să vă spun că vineri, 27.08.2010, am realizat o operaţie cu totul deosebită, abordul unei tumori de arie pineală (adică în mijlocul creierului), cu exereză totală. Operaţia a ieşit perfect şi pacienta este în condiţii foarte bune.
Pe plan extern, un moment memorabil a fost acela în care am avut onoarea să fiu ales ca vicepreşedinte al World Federation of Neurosurgical Societies (Federaţia Mondială a Societăţilor de Neurochirurgie) în 2004, dar şi întâlnirea cu Excelenţa sa Regele Abdulah al II-lea al Regatului Hasemit al Iordaniei în anul 2008."
Astăzi e ziua ta: Alexandru Ciurea
Articol publicat in Jurnalul.ro
"Să învăţăm ce înseamnă respectul"
"Sistemul de sănătate din România este deficitar încă din perioada ceauşistă, cu multiple probleme de susţinere financiară şi de motivare a întregului personal medico-sanitar. Carenţele multiple legate de locaţie, infrastructură, comunicare, aparate de înaltă tehnologie nefolosite sau fără service, acordare de prim ajutor multidisciplinar, lipsa unei consultanţe interdisciplinare la nivel de medic primar, pregătire la parametrii UE etc. Nu în ultima guvernare s-a degradat sistemul de sănătate. Acesta este în prăbuşire treptată de peste 30 de ani (amintiţi-vă de infecţiile cu HIV la copii nevinovaţi în perioada ceauşistă).
Cel mai fericit moment pe care l-am trăit în ultimul an este apariţia Tratatului de Neurochirurgie, Vol. I, la Editura Medicală, iunie 2010, redactat personal.
Am primit foarte multe mulţu-miri şi cuvinte frumoase din partea multor pacienţi. Îmi permit să vă dau această adresă de blog pentru a citi câteva scrisori ale acestor oameni minunaţi: http://about-brain.blogspot.com.
Cele mai dure cuvinte pe care mi le-am spus au fost atunci când nu am reuşit să fac mai multe pentru anumiţi pacienţi pe care i-am avut sub tratament, cu toate că în acele cazuri am fost depăşit de gravitatea şi complexitatea lor. În fiecare zi încep activitatea la ora 7:00 şi lucrez în spital cel puţin 10 ore pe zi: activitate clinică, operatorie şi ştiinţifică.
Pentru viitor există multiple posibilităţi de lucru la stat şi mai ales în mediu privat.
Cred că ar trebui să învăţăm ce înseamnă respectul faţă de semenii noştri şi de autorităţi, un comportament cât mai civilizat şi, de asemenea, o confidenţialitate cât mai mare a vieţii private a fiecăruia dintre noi, desigur şi o asumare totală a responsabilităţilor.
Cele mai frumoase momente pe care le-am trăit în spital au fost când am primit titlul de Doctor în Ştiinţe Medicale în 1974, titlul de Medic Primar în Neurochirurgie în 1980 şi titlul de Profesor Universitar în Neurochirurgie în 1999. De asemenea, îmi permit să vă spun că vineri, 27.08.2010, am realizat o operaţie cu totul deosebită, abordul unei tumori de arie pineală (adică în mijlocul creierului), cu exereză totală. Operaţia a ieşit perfect şi pacienta este în condiţii foarte bune.
Pe plan extern, un moment memorabil a fost acela în care am avut onoarea să fiu ales ca vicepreşedinte al World Federation of Neurosurgical Societies (Federaţia Mondială a Societăţilor de Neurochirurgie) în 2004, dar şi întâlnirea cu Excelenţa sa Regele Abdulah al II-lea al Regatului Hasemit al Iordaniei în anul 2008."
Astăzi e ziua ta: Alexandru Ciurea
Articol publicat in Jurnalul.ro
miercuri, 25 august 2010
Povestea Mea: Constantin Andreea Mădălina
Mă numesc Constantin Andreea Mădălina.
Eram un copil mic de doar 3 ani, în creştere. Din câte am auzit de la părinţi, în această perioadă am căzut la joacă şi m-am lovit la cap. Am plâns cum plâng toţi copiii, după care mi-a trecut. Nimeni nu avea de unde să ştie ce probleme aveau să apară mai târziu. Am început să nu mai am poftă de mâncare, să slăbesc mult, mi s-a schimbat mersul, aveam dureri de cap mai ales noaptea. Deci, în timp ce eu trebuia să cresc şi să mă dezvolt precum toţi copiii normali, eu zăceam şi nu progresam. Părinţii m-au dus pe unde au ştiut, prin spitale, am făcut tot felul de analize medicale şi toate arătau că sunt bine ca şi cum eram perfect sănătoasă.
Dumnezeu mi-a ajutat şi am ajuns pe mâna unor medici foarte buni care, îndrumaţi de domnul profesor A.V.Ciurea de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti, mi-au depistat o tumoră pe creierul mic. Bineînţeles că de acolo nu am mai plecat acasă bolnavă. Perioada aceasta de boală, până am ajuns la spitalul din Bucureşti a durat aproximativ 3 ani. Am fost internată împreună cu mama mea timp de o lună de zile. În această perioadă mi s-au făcut analize şi am fost pregatită psihic şi fizic, deoarece corpul meu era foarte slăbit ca să suporte cele două intervenţii chirurgicale care au urmat. Nici nu vreau să mă gândesc cum a fost. Nu mai spun de perioada de recuperare care a urmat până la externare, Din zi în zi însă, îmi reveneam, mă simţeam tot mai bine, şi eram conştientă că o să mă vindec. Bineînţeles că eu nici nu îmi dădeam seama prin ce am trecut.
Tratamentul personalului din spital a fost deosebit, mai ales că ziua în care am împlinit 6 ani am sărbătorit-o acolo. Am fost iubită şi felicitată de toată lumea pentru că am fost tare şi am trecut cu bine peste greul care mă apăsa.
Periodic mă prezint la control la domnul profesor doctor A.V.Ciurea şi la medicii care m-au operat şi m-au vindecat de boala care am avut-o. Mulţumită lor şi bunului Dumnezeu, până acum şi mai mult ca sigur şi pe viitor, totul este bine.
Acum mă apropii de vârsta de 12 ani, sunt elevă în clasa a V-a, învăţ şi mă simt foarte bine datorită acestor adevăraţi oameni pe care îi iubesc. Le mulţumesc din suflet şi le rămân recunoscătoare pe veci, căci dumnealor mi-au redat viaţa şi fericirea de a fii copil.
Povestea merge mai departe.....
Constantin Andreea Mădălina
Eram un copil mic de doar 3 ani, în creştere. Din câte am auzit de la părinţi, în această perioadă am căzut la joacă şi m-am lovit la cap. Am plâns cum plâng toţi copiii, după care mi-a trecut. Nimeni nu avea de unde să ştie ce probleme aveau să apară mai târziu. Am început să nu mai am poftă de mâncare, să slăbesc mult, mi s-a schimbat mersul, aveam dureri de cap mai ales noaptea. Deci, în timp ce eu trebuia să cresc şi să mă dezvolt precum toţi copiii normali, eu zăceam şi nu progresam. Părinţii m-au dus pe unde au ştiut, prin spitale, am făcut tot felul de analize medicale şi toate arătau că sunt bine ca şi cum eram perfect sănătoasă.
Dumnezeu mi-a ajutat şi am ajuns pe mâna unor medici foarte buni care, îndrumaţi de domnul profesor A.V.Ciurea de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti, mi-au depistat o tumoră pe creierul mic. Bineînţeles că de acolo nu am mai plecat acasă bolnavă. Perioada aceasta de boală, până am ajuns la spitalul din Bucureşti a durat aproximativ 3 ani. Am fost internată împreună cu mama mea timp de o lună de zile. În această perioadă mi s-au făcut analize şi am fost pregatită psihic şi fizic, deoarece corpul meu era foarte slăbit ca să suporte cele două intervenţii chirurgicale care au urmat. Nici nu vreau să mă gândesc cum a fost. Nu mai spun de perioada de recuperare care a urmat până la externare, Din zi în zi însă, îmi reveneam, mă simţeam tot mai bine, şi eram conştientă că o să mă vindec. Bineînţeles că eu nici nu îmi dădeam seama prin ce am trecut.
Tratamentul personalului din spital a fost deosebit, mai ales că ziua în care am împlinit 6 ani am sărbătorit-o acolo. Am fost iubită şi felicitată de toată lumea pentru că am fost tare şi am trecut cu bine peste greul care mă apăsa.
Periodic mă prezint la control la domnul profesor doctor A.V.Ciurea şi la medicii care m-au operat şi m-au vindecat de boala care am avut-o. Mulţumită lor şi bunului Dumnezeu, până acum şi mai mult ca sigur şi pe viitor, totul este bine.
Acum mă apropii de vârsta de 12 ani, sunt elevă în clasa a V-a, învăţ şi mă simt foarte bine datorită acestor adevăraţi oameni pe care îi iubesc. Le mulţumesc din suflet şi le rămân recunoscătoare pe veci, căci dumnealor mi-au redat viaţa şi fericirea de a fii copil.
Povestea merge mai departe.....
Constantin Andreea Mădălina
luni, 16 august 2010
Pacientii mutumesc: Stefanica Simona
In ziua de 19 aprilie 2009 in urma unui accident de circulatie foarte grav am fost dusa cu salvarea la spitalul de neurochirurgie Iasi,unde mi-a fost pus diagnosticul,Traumatism Cranio-Cerebral.Eu din momentul accidentului am ajuns in stare de coma.Cu ajutorul lui Dumnezeu am fost transferata in seara urmatoare la spitalul Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni Bucuresti,insotita de parintii eu fiind in stare de coma. La Bucuresti am fost transportata cu salvarea Smurd. La acest spital s-a ocupat de mine dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea. Datorita profesionalismului domnului profesor si al intregului colectiv pe care il conduce,din primul moment mi s-au facut analize:RMN,EEG,Tomografia computerizata
a capului,Radiografie,EKG,analize ale sangelui.
In urma acestor analize Domnul Profesor mi-a recomandat tratamentul in urma caruia in
a 5-a zi am inceput sa imi revin dim coma. Dupa 7 zile de internare la terapie intensiva unde am fost supravegheata indeaproape de Dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea am fost transferata pe sectie.Aici am fost monitorizata in continuare de Dl.Profesor inca 7 zile.
In urma tratamentului prescris de Dl.Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea mi-am revenit complet din coma si am inceput sa invat sa vorbesc,sa merg,intocmai ca un copil mic. La recomandarea Dl.Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea am fost transferata la Centrul Medical Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru copii Dct.Nicolae Robanescu.
Acum dupa un an de zile ma simt mult mai bine datorita Dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea caruia impreuna cu parintii ii multumim ca ne-a redat zambetul pe fata,bucuria de a trai si ne-a invatat ce inseamna iubirea si devotamentul pentru oameni.
Ii dorim o viata lunga,sanatate si puterea de a ajuta cat mai multi oameni care au sau vor avea nevoie in momentele de cumpana ale vietii.
Pentru mine Dl. Prof. Doctor Alexandru Vald Ciurea a fost si este un inger trimis de Dumnezeu.
a capului,Radiografie,EKG,analize ale sangelui.
In urma acestor analize Domnul Profesor mi-a recomandat tratamentul in urma caruia in
a 5-a zi am inceput sa imi revin dim coma. Dupa 7 zile de internare la terapie intensiva unde am fost supravegheata indeaproape de Dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea am fost transferata pe sectie.Aici am fost monitorizata in continuare de Dl.Profesor inca 7 zile.
In urma tratamentului prescris de Dl.Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea mi-am revenit complet din coma si am inceput sa invat sa vorbesc,sa merg,intocmai ca un copil mic. La recomandarea Dl.Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea am fost transferata la Centrul Medical Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru copii Dct.Nicolae Robanescu.
Acum dupa un an de zile ma simt mult mai bine datorita Dl. Prof. Doctor Alexandru Vlad Ciurea caruia impreuna cu parintii ii multumim ca ne-a redat zambetul pe fata,bucuria de a trai si ne-a invatat ce inseamna iubirea si devotamentul pentru oameni.
Ii dorim o viata lunga,sanatate si puterea de a ajuta cat mai multi oameni care au sau vor avea nevoie in momentele de cumpana ale vietii.
Pentru mine Dl. Prof. Doctor Alexandru Vald Ciurea a fost si este un inger trimis de Dumnezeu.
vineri, 23 iulie 2010
Pacientii Multumesc: edem cerebral si pulmonar-Adrian Sandu
Numele pacientului este Adrian Sandu, din Focsani,cu diagnostic final: abces cerebral, si pneomonie. A inceput cu convulsii pe partea dreapta a mainii si piciorului drept, precum si a muschilor toracici din partea dreapta; a fost preluat de ambulanta din Focsani, acestea au incetat dupa ce a fost perfuzat. Aceste convulsii au revenit, dar de intensitate mai redusa, dupa 2 zile, cand i s-a facut si o radiografie la plamani, deoarece acuza o durere in spate, pe partea dreapta, in urma careia ni s-a spus ca este vorba de o punga de lichid la plamani. Piciorul si mana dreapta le coordona destul de greu, iar in urma unui examen neurologic, ni s-a spus ca este totul in regula. In perioada de o saptamana de internare in spital la Focsani, timp in care i-a fost administrat antibiotic prin perfuzie, din 6 in 6 ore, nu a suferit nici o modificare medicala. Dupa aceasta saptamna, a fost transferat in Bucuresti, la sectia de neurologie a spitalului Bagdasar-Arseni. In urma mai multor analize: tomografie, RMN, PET, analize de sange, i s-a pus diagnsticul de abces cerebral, si s-a facut o biopsie pe partea stanga a creierului. In ziua urmatoare a biopsiei, a fost transferat la spitalul Victor Babes, sectia de infectioase, unde a fost tratat cu antibiotice, timp de o luna. Pacientul arata vizibil mai bine, in sensul ca isi misca mana dreapta si piciorul cu mai multa flexibilitate, si mai natural, incepand cu a 3-a zi de tratament in Victor Babes. In perioada de o luna, cat a fost spitalizat la infectioase, au mai aparut: zgomot in ureche, limba incarcata, miros mai puternic al urinei, acestea fiind din cauza antibioticelor administrate.In urma tratamentului cu antibiotic, plamanul drept se vedea din ce in ce mai mult la radiografie, iar abcesul cerebral se calcifia, pierzand din dimensiune-s-a vazut la RMN.
Inainte de aceasta perioada, pacientul tusea, fuma cam un pachet de tigari pe zi, manca odata in zi, seara, cat pentru toata ziua. In afara de tuse cu expectoratie, mai simtea o durere in partea dreapta spate, si avea senzatie de frig.
Multumiri: Dl. Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea
Dl. Adrian Iliescu Neurochirurg
Dl. Felix Mircea Brehar Neurochirurg
Dr. Simion Valentina Cipriana
Inainte de aceasta perioada, pacientul tusea, fuma cam un pachet de tigari pe zi, manca odata in zi, seara, cat pentru toata ziua. In afara de tuse cu expectoratie, mai simtea o durere in partea dreapta spate, si avea senzatie de frig.
Multumiri: Dl. Prof. Dr. Alexandru Vlad Ciurea
Dl. Adrian Iliescu Neurochirurg
Dl. Felix Mircea Brehar Neurochirurg
Dr. Simion Valentina Cipriana
Pacientii Multumesc: Cristina Maria
Mii de multumiri domnului Profesor Doctor A.V.CIUREA.
Ma numesc Stuparu Cristina Maria, am 26 de ani si sunt din Rm.Valcea.
In urma cu patru luni m-am prezentat la medicul oftalmolog, acuzand tulburari de vedere la ochiul drept.
Medicul oftalmolog mi-a prescris vitamine spunandu-mi ca ochiul este obosit, dar, dupa o luna am acuzat dureri de cap, ameteli si varsaturi.
M-am prezentat la medicul neurolog care mi-a recomandat C.T. si am fost diagnosticata cu chist temporo-parietal stang.
Medicul neurochirurg de la Rm.Valcea mi-a dat bilet de trimitere catre Domnul Profesor Doctor A.V.CIUREA de la Spitalul Clinic ,,Bagdasar-Arseni".
Domnul Profesor Doctor A.V.CIUREA mi-a recomandat un alt C.T.CEREBRAL.
Rezultatul C.T-ului a fost: LEZIUNE CHISTICA ADIACENTA VL STG,CU CONTINUT FLUID,DE DIMENSIUNI 6,5/5,5/5 CM CE DEPLASEAZA CU 1 CM LINIA MEDIANA.
In data de 17.06.2010 s-a intervenit chirurgical si s-a practicat evacuarea continutului lichidian al chistului si rezectia cvazitotala a formatiunii solide sub magnificatie cu mo.
Starea la externare: vindecat chirurgical.
Ma numesc Stuparu Cristina Maria, am 26 de ani si sunt din Rm.Valcea.
In urma cu patru luni m-am prezentat la medicul oftalmolog, acuzand tulburari de vedere la ochiul drept.
Medicul oftalmolog mi-a prescris vitamine spunandu-mi ca ochiul este obosit, dar, dupa o luna am acuzat dureri de cap, ameteli si varsaturi.
M-am prezentat la medicul neurolog care mi-a recomandat C.T. si am fost diagnosticata cu chist temporo-parietal stang.
Medicul neurochirurg de la Rm.Valcea mi-a dat bilet de trimitere catre Domnul Profesor Doctor A.V.CIUREA de la Spitalul Clinic ,,Bagdasar-Arseni".
Domnul Profesor Doctor A.V.CIUREA mi-a recomandat un alt C.T.CEREBRAL.
Rezultatul C.T-ului a fost: LEZIUNE CHISTICA ADIACENTA VL STG,CU CONTINUT FLUID,DE DIMENSIUNI 6,5/5,5/5 CM CE DEPLASEAZA CU 1 CM LINIA MEDIANA.
In data de 17.06.2010 s-a intervenit chirurgical si s-a practicat evacuarea continutului lichidian al chistului si rezectia cvazitotala a formatiunii solide sub magnificatie cu mo.
Starea la externare: vindecat chirurgical.
vineri, 16 iulie 2010
Ciornei Mariana
Numele meu este Ciornei Bogdan si va transmit aceasta scrisoare in semn de recunostinta pentru colectivul condus de Domnul Doctor A.V. Ciurea. Doresc pe aceasta cale sa multumesc intregii echipe conduse de D-nul Doctor, pentru amabilitatea si profesionalismul de care au dat dovada in modul cum a fost tratata mama mea in data de 31 mai 2010 cand am ajuns la Spitalul Clinic de Urgenta „Bagdasar-Arseni’’.
In dupa masa zilei de 29 mai 2010 mama mea Ciornei Mariana s-a simtit foarte rau avand dureri de cap si de ceafa ingrozitoare. Am apelat de serviciul de urgenta 112 si am primit o ambulanta. Medicul de pe ambulanta i-a gasit o tensiune ridicata si i-a administrat niste pastile dandu-ne ca sfat ca ar fi bine pentru ea la acel moment putina odihna. Dupa 2-3 ore de somn am observat ca starea ei era din ce in ce mai grava incepand sa delireze, sa nu mai poate sa isi controleze actiunile si nereusind sa vorbeasca clar si rational.
In acel moment am apelat o a doua salvare. Echipa de pe ambulanta foarte pregatiti si-au dat seama de starea foarte grava in care se afla mama mea, au transportat-o de urgenta la Spitalul de Urgenta Floreasca in care dupa cateva teste si analize a fost diagnosticata cu anevrism cerebral fiind de asemenea informati ca este o urgenta care trebuie operata.
Dupa 2 zile petrecute de mama mea in Spitalul Floreasca la Terapie Intensiva am primit o recomandare de la Medicul Primar Horia Moraru de a o transfera in Spitalul de Urgenta „Bagdasar-Arseni”cu acceptul D-nului Doctor A.V. Ciurea.
In dupa masa zilei de 31 mai 2010 mama mea a fost transferata in Spitalul „Bagdasar-Arseni” in care am fost informati ca operatie este o prioritate dar fiindca mama se afla la menstruatie nu se poate interveni chirugical si ca pana la interventie sa fie tinuta sub supraveghere si pe anumite pastile.
Pe data de 4 iunie 2010 a intrat in sala de operatie fiind inainte pusi la curent de toate riscurile si de sansele de reusita a operatiei. Operatie a fost un real succes, mama mea a fost scapata de orice pericol tinuta in continuare sub supraveghere la Terapie Intensiva.Cuvintele spuse de D-nul Doctor A.V. Ciurea „este un miracol ca inca mai respira”, nu voi uita niciodata aceste cuvinte.
Pe data de 13 iunie 2010 a iesit de la Terapie Intensiva ca pe data de 18 iunie sa o externeze doarece starea ei de sanatate se inbunatatise considerabil si putea continua recuperarea acasa urmand un anumit regim si tratament.
In ziua de astazi 06 iulie 2010 scriind aceste randuri pot spune in numele familie ca suntem foarte fericiti de cum a evoluat mama mea de la operatie si se vede ca e pe drumul cel bun, sper o recuperare completa si pe aceasta calea vreau sa ii multumesc inca o data D-ul Doctor A.V. Ciurea si echipei sale de neurochirurgi pentru efortul depus.
In dupa masa zilei de 29 mai 2010 mama mea Ciornei Mariana s-a simtit foarte rau avand dureri de cap si de ceafa ingrozitoare. Am apelat de serviciul de urgenta 112 si am primit o ambulanta. Medicul de pe ambulanta i-a gasit o tensiune ridicata si i-a administrat niste pastile dandu-ne ca sfat ca ar fi bine pentru ea la acel moment putina odihna. Dupa 2-3 ore de somn am observat ca starea ei era din ce in ce mai grava incepand sa delireze, sa nu mai poate sa isi controleze actiunile si nereusind sa vorbeasca clar si rational.
In acel moment am apelat o a doua salvare. Echipa de pe ambulanta foarte pregatiti si-au dat seama de starea foarte grava in care se afla mama mea, au transportat-o de urgenta la Spitalul de Urgenta Floreasca in care dupa cateva teste si analize a fost diagnosticata cu anevrism cerebral fiind de asemenea informati ca este o urgenta care trebuie operata.
Dupa 2 zile petrecute de mama mea in Spitalul Floreasca la Terapie Intensiva am primit o recomandare de la Medicul Primar Horia Moraru de a o transfera in Spitalul de Urgenta „Bagdasar-Arseni”cu acceptul D-nului Doctor A.V. Ciurea.
In dupa masa zilei de 31 mai 2010 mama mea a fost transferata in Spitalul „Bagdasar-Arseni” in care am fost informati ca operatie este o prioritate dar fiindca mama se afla la menstruatie nu se poate interveni chirugical si ca pana la interventie sa fie tinuta sub supraveghere si pe anumite pastile.
Pe data de 4 iunie 2010 a intrat in sala de operatie fiind inainte pusi la curent de toate riscurile si de sansele de reusita a operatiei. Operatie a fost un real succes, mama mea a fost scapata de orice pericol tinuta in continuare sub supraveghere la Terapie Intensiva.Cuvintele spuse de D-nul Doctor A.V. Ciurea „este un miracol ca inca mai respira”, nu voi uita niciodata aceste cuvinte.
Pe data de 13 iunie 2010 a iesit de la Terapie Intensiva ca pe data de 18 iunie sa o externeze doarece starea ei de sanatate se inbunatatise considerabil si putea continua recuperarea acasa urmand un anumit regim si tratament.
In ziua de astazi 06 iulie 2010 scriind aceste randuri pot spune in numele familie ca suntem foarte fericiti de cum a evoluat mama mea de la operatie si se vede ca e pe drumul cel bun, sper o recuperare completa si pe aceasta calea vreau sa ii multumesc inca o data D-ul Doctor A.V. Ciurea si echipei sale de neurochirurgi pentru efortul depus.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)