1 Mai 2010 o zi ca oricare alta, pana seara la ora 22,cand sotului meu i s-a facut rau. Am chemat ambulanta,iar la ora 11 eram la urgenta spitalului jud. Constanta.Dupa cateva investigatii medicii, de comun acord,l-au transferat pe 2 mai la Bucuresti,la spitalul Bagdasar-Arseni, la sectia de neurochirurgie ,condusa de prof dr Alexandru Vlad Ciurea, unde i s-a oferit a doua sansa la viata. Dupa alte multe investigatii,prof Ciurea diagnosticandu-l cu anevrism cerebral, impreuna cu echipa sa ,l-au operat pe 3 mai. Operatia a durat 4-5 ore, care pentru noi ,familia, au parut o eternitate.
Datorita maiestriei si profesionalismului domnului profesor si al echipei dumnealui,dar si bunului Dumnezeu care ne-a vegheat tot timpul, operatia a fost un succes. Bucuria a fost imensa, iar cuvintele de multumire mult prea putine pentru asa implinire.
Pe 5 mai , insa am avut de trecut un alt prag. Sotului meu i s-a facut rau . Presiunea sangelui din cap fiind de 9 ori mai mare decat normal, sotul meu a fost dus iar in sala de operatii, unde domnul profesor Ciurea impreuna cu echipa sa, l-au drenat si clipat.
Dupa 1 saptamana de la aceste interventii, sotul meu a inceput, incet, incet sa-si revina. Pe 18 mai 2010 a sosit si ziua mult asteptata, ziua la care visam decand am ajuns la Bucuresti, ca eu si sotul meu sa plecam impreuna, sanatosi spre casa , unde ne astepta baietelul nostru.
Datorita harului si devotamentului domnului prof dr Alexandru Vlad Ciurea fata de profesie si pacienti, sotul meu va putea duce o viata normala ca si pana in acea zi NEAGRA.
Un comentariu:
Desi pare o fiinta foarte rece si distanta, dl. prof. dr. Ciurea pot spune ca are un suflet deosebit si exact cum ati spus dvs.- un har desavarsit profesiei pe care o exercita de aproape 40 de ani. Toti pacientii care am trecut prin mainile sale miraculoase, II MULTUMIM SI II DORIM MULTA, FOARTE MULTA SANATATE. ESTE UN OM DEOSEBIT, CU UN CARACTER DESAVARSIT SI CU O PREGATIRE IN DOMENIU, FOARTE VASTA SI FOARTE COMPLEXA. Prin mainile sale miraculoase, am trecut si eu... acum aproape 34 de ani si pastrez in continuare legatura de suflet creata cand eram un copilas de doi anisori. Acum am crescut, sunt MARE, atat la propriu, cat si la figurat, iar Domnul Profesor Dr. va ramane pentru mine, de-a pururea, indiferent cati ani voi avea eu si cati ani va avea dumnealui, cu tot respectul cuvenit, "nenea doctor care mi-a vindecat buba la cap" in anul (atentie!!!!)....1976.
Trimiteți un comentariu